65 matches
-
Viorel Savin, care într-un volum intitulat Evanghelia eretică și publicat la Casa Scriitorilor din Bacău, în 2005, tună și fulgeră împotriva contemporanilor săi într-o manieră satirico delirantă: „Clefăiam cu pantofii strălustruiți / în resturi de torturi supurând siropuri scârboase. // otrepe cu fețe-ngălate de zâmbet / ipocrit căutau să mă «onoreze» / cu strângeri lipicioase de mână... // am lunecat pe un val de libărci fâșâind / în viteză spre gâtlejul unei guri de canal“ etc. A trecut, cum se vede, vremea „bărcii pe valuri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ale cărei frunze Începuseră să semene a piele și se Înnegriseră pe mar gini. Un bătrân În uniformă albă ștergea marginea chiuvetelor cu o cârpă murdară. Abia se mișca și trăgea cu ochiul la Adam prin oglindă, În vreme ce Învârtea leneș otreapa În cercuri inegale. Țâșnitura bruscă și zgomotoasă a apei care umplea urinoarele și reverbera În spațiul acela liniștit l-a făcut pe Adam să tresară. S-a grăbit să se ducă În cabina cea mai Îndepărtată din șirul celor patru
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
harnică, cu biciul dreptăței în mână, ispravnicul pe moșia ei. Altfel, seamănă cu Hallipa și cu Elena, dar înăsprit. - Și ea îi zice lui Mika-Le "mostră"? Seamănă cu o mostră, nu e vorbă. - Nu! Nu cunoști vocabularul Gramatulei. Ii zice ,,otreapă mică". Nu o poate suferi. Un instinct nemaipomenit de antipatie pentru nepoata de pripas, mai ales la o fată mare! De altfel, Gramatula e maniacă de curățenie și Mika-Le avea, de mică, groază de apă. Țața e voinică și cinstită
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
succes. Dacă te spetești muncind, îți faci un nume și câștigi niște bani, vor face tot ce le stă-n putință ca să te dea jos. Dar tu singur te-ai dat pe mâinile lor acceptând să acorzi un interviu unei otrepe de țeapă lui Fanny Tarrant, îl contrazise Adrian. — E ușor să judeci așa când nu te-a solicitat niciodată să-i dai un interviu. — Ba m-a solicitat, zise Adrian. Șam îl privi uluit. — Cum Fanny Tarrant? Când? — Acum câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mai totul despre el, n-am picat în cursa lui. Aveam de mult experiența cunoașterii lingăului, a lacheului. Eu îi spuneam problemele reale ale școlii de care răspundeam și-l forțam să se pronunțe, să caute el soluții... «Încătușat» astfel, otreapa și-a schimbat comportarea, m-a reclamat peste tot, dar cu demnitate mi-am demonstrat mereu nevinovăția, netemeinicia reclamațiilor - sau mai bine zis a turnătoriilor infame - în fața celor veniți în cercetare de la raion sau de la regiune. Despărțit de lumea satului
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fiindcă, una la mână, pisicile din gangurile subterane nu se speriau de mătură, ci mai mult de vânturile ei pestilențiale și zgomotoase, pe care le scăpa fără voie. Iar doi la mână, fiindcă salariații prinseseră năravul ademenirii, la Sans-Souci, a otrepelor, dar nu pe câțiva cartofi, ca mai înainte, ci dându-le sume de bani și continuând să ignore riscurile sporite ale demersurilor lor iresponsabile: în pofida atâtor nenorociri, ce le puteau servi ca învățătură de minte, nu se gândeau la posibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fost viteaz cândva? Ce-mi pasă mie de cărțile Romancierului, de răgetele Actorului, alt bețiv, de banii Magistratului, javra javrelor?! După ce l-ați dat jos, v-ați dus repede să-l pupați în cur, în loc să-i luați gâtul, neam de otrepe! Ce tot vreți de la mine? M-am săturat de călăreala voastră, de spârcâielile voastre de puști labagii, de bancurile voastre căcăcioase! Vorbesc urât? Vorbesc după cum trăiesc! Ce-ați fi vrut, să vă țin un discurs academic? Să vă invit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nici cât un vierme tăiat în două... (Bea.) Artur! (Bea.) Copilul nostru! (Bea.) Tot ce avem noi... (Bea.) Iartă-ne că suntem atât de lași... (Bea.) GARDIANUL (Umăr la umăr cu Grubi; bea.): Iartă-ne că suntem două gunoaie, două otrepe... ARTUR: Să uităm... CĂLĂUL (Extaz confesiv.): Eu mi-am dat seama din prima clipă... că sunteți un profet... un mesia... Vă jur că nu voi pune mâna pe secure... decât dacă va fi nouă... GARDIANUL (Sticla circulă între Grubi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Or să vă dea afară! O să putreziți de vii! BRUNO: Ia chemați-l pe domnul Vișniec! Unde-i autorul? Ce se-ntâmplă aici? Ce, suntem la circ? Ce-s tâmpeniile astea? AL DOILEA BĂRBAT: Autorul, autorul! Să vină autorul! O otreapă! O scârnăvie! Un fricos! N-are decât să vină! PRIMUL BĂRBAT: Eu nu mă tem de autor! GRUBI (Alergându-i pe cei doi prin sală, cu diverse obiecte amenințătoare în mână.): Vă arăt eu! Vă arăt eu vouă! Haimanale! BRUNO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a fost! N-a fost niciodată nimic. Îl cunosc de zece ani. Îi știu viața pe de rost. HAMALUL (Deprimat.): Mă urăște! Da... Mă urăște groaznic... CASIERUL: Nu urăsc pe nimeni, domnule. Dar acest om (Arată spre HAMAL.) este o otreapă... o blasfemie... Îmi distruge toate bucuriile. HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Iar el... iar el... sunt zile întregi când nu scoate o vorbă... Nu-i așa, Bruno, că sunt zile întregi când nu scoți o vorbă... și când minți? De ce minți, Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
îmbrăcată Hantiță : femeie mare și proastă Hendiri bendiri : limbă străină, de neînțeles Mangoliță : femeie grasă Marfuză : fată îmbrăcată fistichiu Mastofîlcă : boccea Mazdroană : fată bătrînă, femeie nesuferită Măgliseală : lingușire Neap : gol-pușcă Nevăcuit : care nu a avut relații sexuale Paciaură : femeie scîrboasă, otreapă de femeie Pantaură : femeie rea și dușmănoasă Papelcă : fată bine îmbrăcată și plăcută Priștipeală : economie, agoniseală ; a priștipi : a acumula, a dobîndi bunuri Pușlă : jigodie, javră Rabilă : haină veche Sît ! : taci ! A svidui : a vindeca A timburi : a-și potrivi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
într-o poziție nu tocmai decentă. În text aceasta întrupează tot ce poate fi mai abject, mai abominabil, de la răutate bestială la vulgaritate extremă. Ieșită din țigănime, Marea Doamnă Dracula e o tirană arogantă, care tratează oamenii ca pe niște otrepe, le vorbește trivial, neevitând vorbele și expresiile nerușinate și înjurând ca la ușa cortului. Încă și mai necontrolat se exprimă maică-sa. Nonagenară cu picioarele scheletice, pline de gâlme, cu părul cărunt rar, cu obrajii năruiți, cu ochi mici de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
disperării (naratoarea Își pierde primul copil, un băiat, mort la două ore după naștere), geloși pînă la ridicol (mai ales atunci cînd soțul amantul și Ea sînt tustrei colegi de serviciu), rigizi și terni pînă la exasperare (tot a Ei...), otrepe criminale (se preiau știri din ziare), totdeauna imprevizibili În ceea ce-i pot transmite unei femei și, Înainte de toate, posesori ai unui trup masculin. Acest bărbat nu mai este un etre-pour-soi, asa cum Îl cunoaște societatea noastră machistă (oare?), ci un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pus în practică de imbecilul activism local. Cît de sterp și de perfid sunau preceptele venite de la birourile propagandei (alături de muncitor, de țăran, artistul-cetățean: activist în slujba poporului), dar și cît de profitabil erau ele preluate de... inginerii sufletelor omenești, otrepele care au sufocat atîta amar de ani scrisul și artele românești, defazîndu-le de la canonul european. Dar ce-a mai rămas, în fond, din sonora găunoșenie? Pentru că sucombarea dictaturii dejist-ceaușiste nu a însemnat, implicit, și cea a proteinelor care au întreținut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
diverse, incompatibile adesea, verbozitatea strivind și cele câteva sclipiri de sensibilitate lirică. Versurile lui A. din Poezii postume, eliberate de povara unui modernism căutat, izbutesc mai mult să dea expresie dramei personale. Proza, tratând liric teme ca dezrădăcinarea ori viața „otrepelor sociale”, a „oropsiților”, e vădit anacronică. Renumele lui A. în anumite cercuri nu se justifică decât într-o mică măsură prin creația sa. SCRIERI: Legea poeziei pure (în colaborare cu Virgil Treboniu), București, 1930; Amorul în noapte (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285347_a_286676]