813 matches
-
răstimpuri sunete, frînturi de cuvinte dezarticulate, suspine, de parcă ar fi supus unor cazne, Încordată Îi pîndesc reacțiile, mă rog pentru el. CÎnd se destinde și respirația Își reia cursul normal, Îi privesc un timp profilul eliberat acum de orice emoție. Ovalul prelung, alungit de barba căruntă, fruntea boltită și netedă, mișcarea imperceptibilă a globilor oculari sub pleoapele subțiri, nasul ușor coroiat nu sever, nu vulturesc, mai degrabă Înțelept, ascet. Vreau să vorbesc despre el. De fiecare dată cînd Încep să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
noaptea că a doua zi, de, toată ograda era În capul ei... dă mîncare la orătănii, mătură bătătura, bate putineiu, pune aluatu În țest țși mama aplecată deasupra vanei ochii ei verzi răcoroși de mentă săpunul cu care mă spală oval alunecos topindu-se ca șerbetul În apa cristalină Îl iubesc Îl ascund sub pernă mușc din el pe furiș e roz și parfumat cînd mi-l lipesc pe obraz o simt pe mama În fiecare seară Înainte de culcare Doamne Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În care se coc laolaltă citronul și moscul improvizînd un pămînt făgăduit. Un săpun roz parfumat ca toate organele auxiliare incestului, ca toate substituirile extincției și ale erecției: buze umede, delicate limbi, mameloane, clitorisuri sub lupele cosmice mărite În acest oval lucios din care au dispărut toate traseele, atît de neutru, Încît iată chipul tău născîndu-se În el ca-n orice oglindă goală; dar ai trădat, chiar acum ai trădat un sens esențial de dragul unei imagini. Ca o mîță ai mușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lîngă galerie. Am traversat sala de muzică și am ajuns la ușa bibliotecii. Era Închisă. Am deschis-o, iar lumina pavilonului (glorietaă ce Înconjura biblioteca personală a librarului Îmi oferi un cald bun-venit. Pereții acoperiți cu rafturi ticsite formau un oval În centrul căruia odihnea o masă de lectură și două fotolii de feldmareșal. Cum știam, Clara păstra cartea lui Carax Într-o vitrină de lîngă arcul pavilionului. M-am Îndreptat Într-acolo tiptil. Planul meu, sau absența unuia, fusese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de epocă originală sau o imitație. Tijele de crin dintr-un bronz cu un luciu opac se Întindeau Înspre exterior, descriind niște curbe line, ca trompele de elefant. Lumina se revărsa din globurile În formă de flori de culoare crem. Ovalul mesei era tăiat dintr-o bucată groasă de sticlă. Picioarele, dintr-un metal auriu, Înnegrit pe alocuri, erau adânc cufundate În covor. Era un covor atât de gros Încât aveai impresia că o minge de golf nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum. GRUP E temnița în ars, nedemn pământ, De ziuă, fânul razelor înșală; Dar capetele noastre, dacă sânt Ovaluri stau, de var, ca o greșală. Atâtea clăile de fire stîngi! Găsi-vor gest închis, să le rezume, Să nege, dreaptă, linia ce frîngi: Ochi în virgin triunghi tăiat spre lume? ÎNECATUL Fulger străin, desparte această piatră-adîncă; Văi agere, tăiați
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
chenar ingenuu și rar, ocolind o mare. Intuiția acelui suflet e o favoare a zeilor. Excesul de umanism o întunecă. Voiajurile arheologice o amână. După așteptări, Barrés recunoscu în fine sufletul rătăcitor al Greciei deasupra insulei Delos, ștergîndu-se ca un oval de soare. Keats, neștiutor de greacă, avea preștiința Greciei. În acest Delos al poeziei ridicate, nouă sau veche, modernismul sună ca o evocare profană. D-l E. Lovinescu, inofensiv în genere, pângărește poezia, când o teoretizează. * La nordul și la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de pedagogie, care o cere în căsătorie. La 7 ianuarie 1871 s-au căsătorit în primăria Cucorănilor. Ioan Drogli, materialist, i-a pretins căminarului ca zestre 2000 de galbeni, sumă ce l-a ruinat. Aglaia era o femeie distinsă, cu ovalul feței prelung, șatenă, înaltă, zveltă, foarte elegantă. Avea talente de artistă, recita frumos, implicându-se în activități culturale. A avut ca și Eminescu o mare pasiune pentru teatru. Profesorul Drogli moare în 1887 și Aglaia rămâne văduvă cu doi băieți
FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363863_a_365192]
-
Cultural > Marturii > PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ploua infernal, și noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Pereții odăii erau neliniștiți, sub desene în cretă. Sufletele noastre dansau nevăzute-ntr-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai, plouă cu globuri pe glob și prin vreme. Nu-i nimic, îți
PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362995_a_364324]
-
nu-i departe împlinirea unui foșnet al ideii în care te scalzi cum că ai fi iubit protejat ferit de toate blestemățiile umanului este teoretica împlinire care îți liniștește pentru o clipă inima într-un prag dintre două gânduri de oval întreg Anne Marie Bejliu, 12 februarie 2015 Referință Bibliografică: teoretică împlinire / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1504, Anul V, 12 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TEORETICĂ ÎMPLINIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363017_a_364346]
-
chiuvetei. Ochii mei...frumoșii mei ochi căprui. Și liniștea parfumată pătrunde osmotic prin membrana de sticlă, care mă reflectă pe mine cu buclele arcuite și mânuțele de copil. Apa rece îmi albăstrește palmele, e atât de rece apa curgând în ovalul chiuvetei cu sclipiri de mercur. Frumoșii tăi ochi căprui privesc printre pleoapele mele, fâlfâind ușor din genele cafenii. - Dode, îngerii au aripi de ceață? Copilul purta paltonaș în carouri și căciulița albă. Se plimba, cu bunicul de mână până la capătul
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
cel mai sigur nu-i să taci, ci să vorbești" - Kierkegaard și dacă vorbele tale îneacă izvorul și florile nu mai cântă taci pentru a izbucni culoare în membrele amorțite de cuvintele fără sare piperul îl aduce rotunjimea vieții apoi ovalul ei laptele răsăritului de lună cornul adânc din miezul faptelor tale și toate toate liber curg după un atunci în care între tine și zbor aripa îngheață desprinsă de fire uitând să definească libertatea o trăiește lanț de colivii împlinești
RĂSARI ÎN TĂCERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364081_a_365410]
-
artist: Leif Podhajsky colaj al absurdului devin odată cu primăverile indecența roade strugurii gândurilor arunc unul câte unul visurile în balta mamă a promisiunilor vântul le mângâie indecent odată nu demult învățam tăcerea câinelui în fața haloului lunii înainte de ecoul lătratului lătratul-gând ovalul cercurilor de foc și conurile prelungi ale brazilor din palma disperării continuau să se lungească alungească înspre acel timp incolor drumul inocenței devenea atunci fulger pentru zilele și nopțile de căutări călătorii cu scop incert când priveam privesc stativul cu
COLAJ AL ABSURDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364128_a_365457]
-
de a mă întoarce. Pe ea am regăsit-o când au plecat ei... cei doi... Acum știu că m-am întors pentru ca ei să plece. Asta am putut decodifica din vis. Restul însă rămâne în stâncile acelea cenușii și în ovalul sărutului câmpului cu cerul undeva nu mai există orizont, acolo unde totul este un tot, acel infinit indefinit al ființei... Am lăsat în pace visul. Spre seară, m-am apucat să scriu totul așa cum rămăsese în memoria... Nu știu care memorie. Cert
VISUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349162_a_350491]
-
cădere în moarte ce abia mai respiră din glasul feței își aruncă înainte privirea care nu a învățat încă să se încline în tremurul delicat al primului pas nu știu dacă ai avut vreodată nevoie de restul secundelor rătăcite-n ovalul necunoscut al unei ore obligată să se nască știind că va murii cândva poate fiecare înțeles are o voce care nu a dezlipit niciodată cuvintele din marginea buzelor de teamă să nu le spargă sau nu a știut să le
O MIE DE FLUTURI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348079_a_349408]
-
într-un cuier, ba lustra ca un hultan cenușiu prăpăstuit către fereastra difuză. Și mai ales pereții erau minunați. Nu li se vedeau muchiile, colțurile, așa că nu mai eram într-o cameră pătrățoasă, ci mă aflam într-un fel de oval de aer albăstriu, ca într-o capsulă cosmică. Parcă pluteam pe niște ape liniștite și apoi, tot uitîndu-mă, mi se învîrtejeau toate; eram și eu printre acele valuri ușoare... Da, eram suprem de liniștit, cum trebuie să fi fost în
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
o povestire, mi se părea neinteresantă când aveam eu optsprezece, apoi îmi aminteam cum mă uitam la o călugăriță venită la Vatra Dornei să se trateze de stomac. Mă uitam ca la o icoană, o văd și acum, avea un oval perfect al chipului, ochi negri, sprincene mai frumoase decât orice aranjament, buze neiertător de frumoase, un corp unduitor în hainele lungi și negre ale călugăriei, o prizonieră a propriei frumuseți. Am visat-o mult timp, o văzusem când abia eram
VIAŢA PE CREŞTET de BORIS MEHR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361820_a_363149]
-
te răscolește umbra inelelor pline de seva propriilor trăiri încearcă să te înalțe nu apuci să levitezi un fruct sau un con zvâcnește spre țeasta ta te întorci spui un cuvânt altul te lovește a trecut vremea bumerangului aninat pe ovalul unui perete din expoziția de artă plastică a adormiților afli că te-ai trezit te scuturi de griuri îmi plac griurile. îmi plac gravurile îmi plac schițele numai viața ochilor le colorează disperat când este mai simplu să privești alb
ALB NEGRU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366458_a_367787]
-
27 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://mistermatematic.blogspot.ro/2014 09 01 archive.html știu că trăiesc asta mă determină mereu să-mi ridic pleoapele să deschid palmele larg către cer privirea-mi este încețoșată de nesomn dar inima în oval ridică umbrele între mine și libertate pasul își răstoarnă talpa de iarbă aduce sămânța de floare în filele cărților nescrise pentru a fi dar anului care încă șchioapătă mâna îi este de la încheietură răsucită așteaptă cadrul în care își va
SFERA ALEGERILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366537_a_367866]
-
dezobișnuirea de trup“; zig-zagurile drumului sunt atent cercetate de ochiul fix al orizontului: Cum te uiți la o eclipsă de soare / printr-un geam afumat, / tot astfel se uită prin mine / ochiul din spatele meu, opal / spre ochiul fix din orizont, oval / coborând din deal spre o vale / urcând o vale spre deal. («Semn 7» - SOrd, II, 250). Este un traseu al eroului zidindu-și sinele în experiențe / probe fundamentale, parcurs în „noduri“, marcat de „semne“, sublim „răboj“ pecetluit de numărul celor
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
și în profunzimea înfățișării sale. Nota distinctivă fundamentală este cerebralitatea, realizată, plastic, mai întâi, prin verticalitatea puțin înclinată a craniului, determinată, la rându-i, parcă, de clar perceptibila (și cât de sugestiva!) lui supradimensionare. Apoi, prin joncțiunea fină, sprijinită pe ovalul sprâncenelor și pe liniile orizontale ori verticale ale frunții, dintre calota craniană și jumătatea inferioară a capului. Fruntea, mult prelungită, de-o parte și de alta a șuviței centrale, conduce către aceeași sugestie. Într-adevăr, cine l-a cunoscut pe
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
pedagogie, care o cere în căsătorie. La 7 ianuarie 1871 s-au căsătorit în primăria Cucorănilor. Ioan Drogli, materialist, i-a pretins căminarului ca zestre 2000 de galbeni, sumă ce l-a ruinat. Aglaia Aglaia era o femeie distinsă, cu ovalul feței prelung, șatenă, înaltă, zveltă, foarte elegantă. Avea talente de artistă, recita frumos, implicându-se în activități culturale. A avut ca și Eminescu o mare pasiune pentru teatru. Profesorul Drogli moare în 1887 și Aglaia rămâne văduvă cu doi băieți
VIAŢA LUI MIHAI EMINESCU ÎNTRE MISTIFICARE ŞI ADEVĂR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351713_a_353042]
-
sparge cu un sunet secunda până când s-ar opri timpul l-aș închide într-o sferă ca pe un ou de lumină dar m-am trezit cu o pasăre din aripile întinse mi-a spus pune oul la clocit în ovalul lunii pline clipele se vor opri-n secunde ca o noapte în prima zi de întuneric și totuși timpul trebuie pornit într-un ceas dintre viață și moarte în care curg clipele niciodată nu vor umple marea cum mișcare nu
OUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356372_a_357701]
-
negre singură, fără ajutorul nimănui... S-a îmbrăcat toată în alb, o rochiță de pânză topită, scurtă, cu volane , și-a pus cercei din perle albe, la gât o perlă-lacrimă și o brățară fină din aur alb cu perle mici, ovale... Sandaua argintie cu toc înalt întregea tabloul minunatei femei blonde din oglinda din hol...era încă tânără, deși împlinise 55 de ani...Subțirică, cu talia de adolescentă, se privea cu ochii aceia albaștri cu gene lungi pe care îi moștenise
FUNDUL DE OCHI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356071_a_357400]
-
un alb-violet Nici focul nu arde în sobă Rotind alte arabescuri de fum Nici cântecul nu mai stă în poiană Așteptând ca țigara să se înece în scrum. Nici apa nu mai curge în cercuri Dansând frenetic un vals în oval Nici ea nu vrea să mă mai ierte Deși îi cânt versuri de-un verde-opal. Doar muza aleargă grăbită Să-mi scuture seva mintală Nici eu nu mai știu ce-am grăit Căci am alunecat în sminteală!... 18.04.2016
SOLENOID de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370351_a_371680]