KorAP: Find »[drukola/base=ovidian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

142 matches

Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534

ocolișuri prietenului (și rudei) lui Paulus Fabius Maximus, de îndată ce a aflat vestea exilării 3. Exprimarea echivocă din acel moment atât de decisiv pentru viața sulmonezului avea să devină într-o oarecare măsură parola care s-a transmis întregii producții literare ovidiene ce a urmat, condamnând tradiția criticii literare din toate timpurile să bâjbâie prin întunericul cel mai negru în ceea ce privește acest episod. După cum e bine știut, cauzele exilului ovidian sunt "explicate" sau, mai bine zis, "definite" de poetul însuși cu doi termeni

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
devină într-o oarecare măsură parola care s-a transmis întregii producții literare ovidiene ce a urmat, condamnând tradiția criticii literare din toate timpurile să bâjbâie prin întunericul cel mai negru în ceea ce privește acest episod. După cum e bine știut, cauzele exilului ovidian sunt "explicate" sau, mai bine zis, "definite" de poetul însuși cu doi termeni: carmen et error: Perdiderint cum me duo crimina, carmen et error.4 Toți comentatorii și criticii operei ovidiene, au trudit, cum era și firesc, asupra acestor doi

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
în ceea ce privește acest episod. După cum e bine știut, cauzele exilului ovidian sunt "explicate" sau, mai bine zis, "definite" de poetul însuși cu doi termeni: carmen et error: Perdiderint cum me duo crimina, carmen et error.4 Toți comentatorii și criticii operei ovidiene, au trudit, cum era și firesc, asupra acestor doi termeni, în căutarea adevăratei explicații: unii au insistat mai mult asupra celui dintâi termen, pentru că poetul însuși s-a arătat mai puțin reticent și mai puțin avar în a da informații

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
acestor doi termeni, în căutarea adevăratei explicații: unii au insistat mai mult asupra celui dintâi termen, pentru că poetul însuși s-a arătat mai puțin reticent și mai puțin avar în a da informații cu privire la acesta și, mai mult, respectivele afirmații ovidiene puteau fi controlate prin intermediul operei anterioare exilului, care s-a transmis până în zilele noastre. Au fost și alții care au preferat să se dea peste cap în toate felurile posibile pentru a descoperi adevărata valoare a celui de-al doilea

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
Augustus. În contrast cu tradiția la care se raportează acești scriitori antici în a acorda mai multă greutate chiar exclusivă la crimen carminis, poate doar tangențial legată de viața coruptă a Iuliei maior, comentatorii și istoricii moderni își concentrează atenția asupra termenului ovidian error ovidiene. Acestui error i-au fost atribuite, după cum putem constata pe scurt, în cele ce urmează, trei categorii de soluții: 1 categoria soluțiilor de natură morală 2 categoria soluțiilor de natură religioasă 3 categoria soluțiilor de natură politică 1

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
tradiția la care se raportează acești scriitori antici în a acorda mai multă greutate chiar exclusivă la crimen carminis, poate doar tangențial legată de viața coruptă a Iuliei maior, comentatorii și istoricii moderni își concentrează atenția asupra termenului ovidian error ovidiene. Acestui error i-au fost atribuite, după cum putem constata pe scurt, în cele ce urmează, trei categorii de soluții: 1 categoria soluțiilor de natură morală 2 categoria soluțiilor de natură religioasă 3 categoria soluțiilor de natură politică 1. Categoria soluțiilor

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
trecem în revistă predomină elementul politic. Unii exclud că exilul poetului a fost determinat de vreun motiv politic; dintre aceștia îi cităm din nou pe Cocchia, C. Nardi, V. Capruzzi. Aceștia ajung la o asemenea concluzie pe baza unor afirmații ovidiene care ar dezvălui "natura sa deloc înclinată spre intrigi politice". Veridicitatea afirmațiilor ovidiene va fi pusă în lumină în cele ce urmează. Că aceste formulări nu sunt absolute, ne-o demonstrează chiar existența soluțiilor politice propuse de diverși cercetători. J.

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
determinat de vreun motiv politic; dintre aceștia îi cităm din nou pe Cocchia, C. Nardi, V. Capruzzi. Aceștia ajung la o asemenea concluzie pe baza unor afirmații ovidiene care ar dezvălui "natura sa deloc înclinată spre intrigi politice". Veridicitatea afirmațiilor ovidiene va fi pusă în lumină în cele ce urmează. Că aceste formulări nu sunt absolute, ne-o demonstrează chiar existența soluțiilor politice propuse de diverși cercetători. J. Huber 30 se numără printre primii care au atribuit cauze politice exilului lui

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
mai puțin pentru a nu fi constrânși să repetăm ceea ce de acum a devenit o communis opinio. Ni se pare însă de maximă importanță să subliniem că termenul carmen la care face trimitere sulmonezul, și anume aproape toată activitatea poetică ovidiană anterioară exilului, dar mai ales Ars amatoria / Arta iubirii, publicată între 1 î.H. și 1 d.H., prin conținutul său, care din mai multe puncte de vedere este scandalos de crud și de imoral, era în evidentă antiteză cu toate

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
politicii lui Augustus. Și aceasta trebuie să fi fost cauza principală a exilului poetului: era el însuși conștient de acest lucru, din moment ce afirma: Pace, novem, vestra liceat dixisse, sorores: Vos estis nostrae maxima causa fugae 74. Maxima causa a exilului ovidian consta, cum am sugerat până aici, în acest mod complex de a vedea viața (Weltanschauung), insuflat lui de Muze. La Ovidiu, care în mod aparent și formal se situa pe linia tradiției greco-romane, acest mod de a vedea viața era

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
pe deplin că versurile lui "languroase" au fost citite nu numai de femei de moravuri ușoare, ci și, din întâmplare, de femei cinstite, dar vina, dacă s-ar fi putut vorbi de o vină, trebuia atribuită cititoarelor și nu versurilor ovidiene, care rămâneau o simplă ocazie de a păcătui, versuri ce puteau fi găsite oriunde în Roma, până și în temple, în reprezentările mitologico-religioase, în literatura anterioară, în imaginile plastice etc. Dacă insistă atât de mult și, în mod repetat, asupra

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
ba mai mult, total opusă celei pe care Augustus vroia s-o instaureze. Nici afirmația potrivit căreia viața poetului era departe de imoralitatea poeziei sale nu era validă pentru a-l dezvinovăți. Chiar dacă, așa cum a demonstrat și Boissier 76, contestația ovidiană trebuie acceptată cu o oarecare rezervă, totuși în viața lui nu fusese nici un scandal care să fi ajuns în fața instanțelor de judecată și chiar numai acest lucru ar fi putut fi suficient pentru a-l dezvinovăți. Din punct de vedere

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
adevărate toate acuzațiile care mi se aduc" există o prăpastie între două poziții extreme, între care rămâne, fără îndoială o gamă întreagă de posibilități reale. Înainte de a ne cufunda în cercetarea unor asemenea "posibilități reale" între care să includem cazul ovidian, am vrea să aruncăm o privire la cât de dificilă și de delicată era apărarea sa în ochii împăratului: poetul era mereu în situația de a irita involuntar, chiar și mai mult, susceptibilitatea împăratului cu lamentările și insistențele lui. De

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
și nu trebuie căutată printre delictele care țin de "latura financiară": aici intră în primul rând crimen de repetundis, sau, de exemplu, falsum-ul etc. Oricum, dacă poetul ține să sublinieze acest lucru, fără îndoială, o face pentru că în ansamblul error-ilor ovidiene era inclusă și "perceperea de compensații". De asemenea, în altă parte, Ovidiu subliniază că vina sa nu are nici o legătură cu invidia, adică cu ura, cu ranchiuna, cu aversiunea poetului față de cine păcătuiește 85. Ultimele versuri la care am făcut

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
repetate rânduri asupra acestei distincții, care ar vrea să fie categorică 86. Din această insistență, s-ar putea deduce că, într-un oarecare fel, poetul intenționa să sugereze prietenilor săi și, implicit, lui Augustus că împăratul evaluase prea dur păcatul ovidian: în loc să-l încadreze între culpae, îl inserase între scelera sau facinora. Întrucât nu este posibil să se traseze o linie clară între unele și celelalte infracțiuni, deoarece ne aflăm pe un teritoriu mai degrabă religios, decât juridic, trebuie totuși remarcat

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
împins pe alții ad maleficia și că vina lui nu-i cu rea voință: vina lui a fost din neglijență, din superficialitate și nu din rea intenție. Am vrea să scoatem în evidență că, după părerea noastră, în aceste precizări ovidiene avem de-a face nu cu o retractare a recunoașterii categorice din partea poetului a crimen carminis, de care ne-am ocupat: acel delict, admis pe deplin de poet, preuspunea și unele elemente caracteristice scelus-ului. Dar nu la acestea se referă

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
adesea în versurile sale pontice sulmonezul "mărturisește" ceea ce nu a făcut ca să-și merite exilul. Dacă se elimină aceste delicte pe care el nu le-a comis, s-ar putea intui, chiar dacă în mod aproximativ, cărui tip ar aparține vina ovidiană. Mai mult: insistența poetului asupra unor anumite infracțiuni necomise ne face să ne gândim că propria-i greșeală ar fi asemănătoare acestora, ar aparține aceleiași sfere și, de aceea, ar trebui căutată în aceeași direcție. El declară într-o scrisoare

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
împotrivă și fără a-l denunța cui ar fi trebuit. Și totuși la mjloc este și o greșeală, care reprezintă o parte din vinovăția lui. Tot orientate în aceeași direcție și strâns legate de persoana împăratului sunt și alte pasaje ovidiene, care, reluând aceeași idee a încrederii în posibilitatea soluționării favorabile a propriei situații, afirmă că poetul nu a luptat împotriva lui Augustus 91, nu s-a înrolat în vreun partid advers 92, nu s-a făcut vinovat de nicio omucidere

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
nici o consistență, mai mult, e un fel de paravan care maschează adevăratul motiv al exilului său. Insinuarea este cât se poate de precisă și de categorică, ceea ce ne-ar putea face să oscilăm oarecum asupra existenței sau nu a greșelii ovidiene: ca și cum (falsa) existență a acesteia ar ține de o impunere categorică din partea lui Augustus însuși, căreia sulmonezul se străduiește să se supună, fără a reuși însă pe deplin în momentele sale de descurajare și de disperare. Cu privire la acest lucru, poetul

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
profitat Augustus pentru a elimina un personaj care îl deranja din motive diverse. Spre deosebire de cei care leagă exilul lui Ovidiu fie de aventura Iuliei minor fie de succesiune, cum s-a văzut, deja Boissier 96 afirma, în baza unor aserțiuni ovidiene de genul celor menționate mai sus, că poeziile lui Ovidiu trebuie să fi reprezentat adevărata cauză a exilului său și că restul nu a fost decât un concurs de împrejurări. În aceeași direcție mergeau și concluziile lui D'Elia, cu

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
mai multă profunzime, includ fără îndoială și o mare parte de adevăr și noi niciodată nu am putea sublinia acest lucru cu mai multă forță și claritate. Acestei anticipări concluzive a noastre nu i se poate contrapune nicio altă afirmație ovidiană, care să fie de-a dreptul la antipozii celor discutate până în acest moment: potrivit acesteia din urmă, Arta poetului nu ar avea nicio legătură, sau aproape niciuna, cu exilul și poetul s-ar disculpa, dacă nu i s-ar pune

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
să fi fost măcar o aparență de justiție. Ceea ce se poate admite, e adevărat, este că Augustus, date fiind antecedentele lui Ovidiu, trebuie să-i fi aplicat pedeapsa maximă. Dar erau numai antecedente morale sau și politice? Din repetata distincție ovidiana potrivit căreia a sa error este o culpa, nu un scelus, un facinus, se poate bănui că Augustus a avut posibilitatea de a încadra vina lui Ovidiu atât într-o categorie cât și în cealaltă: era vorba, deci, de un

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
ut decet, ipse tuas102. Scilicet in superis etiam fortuna luenda est, Nec veniam laeso numine casus habet 103. Evident, este vorba despre ofensele personale (în sensul propriu-zis al cuvântului), despre leso numine al lui Augustus. Mi se pare că mărturia ovidiană este cât se poate de clară și de categorică. Și se știe cât de grav este pedepsită crimen laesae maiestatis sau violatae maiestatis devenită și un sacrilegium la persoana augustă a împăratului 104. Prin urmare, expresia gratitudinii lui Ovidiu față de

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
trezit implicat în scandalul Iuliei minor. Totuși, nouă ni se pare că, dacă poetul ar fi intervenit, eventualele întâlniri amoroase dintre Iulia minor și D. Silanus, și-ar fi dezvăluit imediat caracterul lor special: prin urmare, ar fi căzut scuza ovidiană a evaluării greșite a situației. Cât despre timor, aceasta se putea manifesta la poet și în cazul vreunui alt personaj de vază (presupunem un consul sau cineva asemănător) și nu numai în cazul unei doamne din casa imperială. 2. Delicte

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
ales, de la Traian încolo, și bunurile. Excepție face relegarea perpetuă. Dar excepția subliniată de Kleinfeller 126 este poate semnificativă pentru cazul lui Ovidiu, în sensul că a lui nu era o relegatio perpetua, ci una ad tempus și că expresia ovidiană perpetuo tellure trebuie avută în vedere ca hiperbolă poetică. Totuși, pentru delictele singulare, pedepsei relegatio îi era asociată întotdeauna confiscarea unei părți din bunuri, pentru agravarea acesteia. Așa se hotăra pentru adulterium, pentru falsum, pentru delictele prevăzute de Lex Iulia

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]