KorAP: Find »[drukola/base=ovidian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

142 matches

Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534

Universita di Napoli, 1955, pp. 95-117. 23 N. I. Herescu, "Le sens de epitaphe Ovidienne" în Ovidiana, pp. 420-442 și "Ovide, le Getique" în Atti del Convegno.... vol. I, pp. 55-80; R. Marache, "La revolte d'Ovide exilé contre Auguste" în Ovidiana, pp. 412-419; K. Scott, "Emperor worship in Ovid" în TAPhA, 61, 1930, pp. 43-69. 24 Suetonius, Aug., 65: "nepotem Agrippam adoptavit in foro lege curiata; Agrippam brevi ob ingenium sordidum ac ferox abdicavit seposuitque Surrentum". 25 Pentru Ovidiu conspirator vezi

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
surse antice: Ulpian, Digestae, 49, 22, 7, 11: "His relegantur dies exccedenti a praesidibus dari et potest et solet" și Tacitus, Annales I, 72, 4. 30 Pentru realitatea istorică de la Tomis vezi S. Lambrino, "Tomis, cité greco-gete chez Ovide" în Ovidiana, pp. 379-390 și "Ovide, le getique" în Atti del Convegno..., vol. I, pp. 57-59; Ch. Favez, "Les Getes et leur pays vu par Ovide" în Latomus, 10, 1951, pp. 425-432; E. Lozovan, "Realités pontiques et necessites litteraires chez Ovide" în

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
1986 STUDII: 1. Acta Conventus Omnium gentis Ovidianis studiis fovendis, Tomis, 25-31 VIII, 1972 habiti, Typis Universitatis Bucurestiensis, 1976. 2. Atti del Convegno Inernazionale Ovidiano, Sulmo, mayo, 1958, vol. I-II, Roma, 1959. 3. BĂLUTĂ, M., "Poezia semnelor în elegiile ovidiene" în An. Univ. din Buc., Filologie, 36, 1987, pp. 95-157. 4. BLUM, C., "Cauzele relegării poetului roman Publius Ovidius Naso la Tomis. Considerații istorice și juridice" în Analele Dobrogei, Cernăuți, an IX (1928), pp. 119-170. 5. BOUGNOT, Y., La poesie

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
des Exils, Bonn, 1976. 19. GARIEPY, R. J., "Recent Scholarship on Ovide" în CW, 64 (1970), pp. 37-56. 20. HERESCU, N. I., "Exilul poetului Ovidiu" în Caiete Clasice, București, Cugetarea, 1941, pp. 140-148. 21. Idem, "Le sense de epitaphe Ovidienne" în Ovidiana, Paris, 1958, pp. 420-442. 22. Idem, "Ovide, le getique" (Pontica 4, 13, 18) în Atti di Convegno..., vol. I, pp. 55-80. 23. LAMBRINO, S., "Tomis, cité gréco-gète chez Ovide" în Ovidiana, pp. 379-390. 24. LASCU, N., Ovidiu, omul și poetul

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
140-148. 21. Idem, "Le sense de epitaphe Ovidienne" în Ovidiana, Paris, 1958, pp. 420-442. 22. Idem, "Ovide, le getique" (Pontica 4, 13, 18) în Atti di Convegno..., vol. I, pp. 55-80. 23. LAMBRINO, S., "Tomis, cité gréco-gète chez Ovide" în Ovidiana, pp. 379-390. 24. LASCU, N., Ovidiu, omul și poetul, Cluj, Dacia, 1971. 25. MARACHE, R., "La revolta d'Ovide exilé contre d'Auguste" în Ovidiana, pp. 412-419. 26. MARIN, D., "Ovidio fu relegato per la sua opposizione al regime Augusteo

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
di Convegno..., vol. I, pp. 55-80. 23. LAMBRINO, S., "Tomis, cité gréco-gète chez Ovide" în Ovidiana, pp. 379-390. 24. LASCU, N., Ovidiu, omul și poetul, Cluj, Dacia, 1971. 25. MARACHE, R., "La revolta d'Ovide exilé contre d'Auguste" în Ovidiana, pp. 412-419. 26. MARIN, D., "Ovidio fu relegato per la sua opposizione al regime Augusteo?" în Acta Philologica, 1958, pp. 199-252. 27. Idem, "Intorno alle cause dell'esilio di Ovidio a Tomi" în Atti di Convegno Internazionale Ovidiano, vol. I

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
I. M., "De ce a fost exilat Ovidiu?" în vol. Publius Ovidius Naso, București, 1957, pp. 101-118. 29. MAROT, K., "L'exilio di Ovidio" în Acta Antiqua, 1955, pp. 232-251. 30. NAGLE, B. R., The Poetic Exile, Bruxelles, Latomus, 1980. 31. Ovidiana. Recherches sur l'Ovide, publiées a l'ocasion du bimillenaire de la naissance du poète, dirigée par N. I. Herescu, Paris, 1958. 32. Ovidianum. Acta conventus omnium gentium Ovidianis studiis fovendis. Tomis a die XXV ad diem XXXI mensis Augusti MCMLXXII habiti

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
die XXV ad diem XXXI mensis Augusti MCMLXXII habiti, edita N. I. Barbu, E. Dobroiu, M. Nasta, Bucarest, 1976. 33. PARATORE, E., Motivi umani nella poesia di Ovidio, Sulmona, 1956. 34. Idem, "L'elegia autobiografica di Ovidio" (Tristia 4, 10) în Ovidiana, pp. 355 sg. 35. Idem, "L'evoluzione della sphragis della prime alle ultime opere di Ovidio" în Atti di Convegno..., pp. 173-203. 36. PIANEZZOLA, E., Conformismo ed anticonformismo politico nell' Ars Amatoria, estratto, Bologna, 1972. 37. PORT, W., "Die Anordnung

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
History in Ovid, Oxford, 1978. 47. THIBAULT, J. C., The Mystery of Ovid's Exile, Berkeley, 1964. 48. THOMSEN, M. H., Detachment and manipulation in the exil poems of Ovid, Berkeley, University of California, 1979. 49. VAZQUES, G., La poetica ovidiana del destierro, Granada, 1998. 50. VIARRE, S., "L'image et le simbole dans la poesie d'Ovide, recherches sur l'imaginaire" în REL, 52, 1975. 51. WILKINSON, L. P., Ovid recalled, Cambridge, 1955. 52. ZIMMERMANN, R. G., "Die Ursachen von

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
Cercetările din ultimile decenii (ne referim, îndeosebi, la cartea lui I. C. Thibault, The Mystery of Ovid's exil, Berkeley - Los Angeles, 1964) confirmă concluziile acestei exegeze de referință. Lucrarea are un profil monografic. Întîlnim aici o patetică examinare a dosarului ovidian întru descifrarea enigmei relegării poetului din Sulmona. Tipărirea acestei cărți reprezintă un act de cultură care răspunde unui vechi orizont de așteptare în filologia clasică românească și un omagiu simbolic adus lui Ovidiu, după două milenii de la relegarea sa la

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
ocolișuri prietenului (și rudei) lui Paulus Fabius Maximus, de îndată ce a aflat vestea exilării 3. Exprimarea echivocă din acel moment atât de decisiv pentru viața sulmonezului avea să devină într-o oarecare măsură parola care s-a transmis întregii producții literare ovidiene ce a urmat, condamnând tradiția criticii literare din toate timpurile să bâjbâie prin întunericul cel mai negru în ceea ce privește acest episod. După cum e bine știut, cauzele exilului ovidian sunt "explicate" sau, mai bine zis, "definite" de poetul însuși cu doi termeni

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
devină într-o oarecare măsură parola care s-a transmis întregii producții literare ovidiene ce a urmat, condamnând tradiția criticii literare din toate timpurile să bâjbâie prin întunericul cel mai negru în ceea ce privește acest episod. După cum e bine știut, cauzele exilului ovidian sunt "explicate" sau, mai bine zis, "definite" de poetul însuși cu doi termeni: carmen et error: Perdiderint cum me duo crimina, carmen et error.4 Toți comentatorii și criticii operei ovidiene, au trudit, cum era și firesc, asupra acestor doi

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
în ceea ce privește acest episod. După cum e bine știut, cauzele exilului ovidian sunt "explicate" sau, mai bine zis, "definite" de poetul însuși cu doi termeni: carmen et error: Perdiderint cum me duo crimina, carmen et error.4 Toți comentatorii și criticii operei ovidiene, au trudit, cum era și firesc, asupra acestor doi termeni, în căutarea adevăratei explicații: unii au insistat mai mult asupra celui dintâi termen, pentru că poetul însuși s-a arătat mai puțin reticent și mai puțin avar în a da informații

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
acestor doi termeni, în căutarea adevăratei explicații: unii au insistat mai mult asupra celui dintâi termen, pentru că poetul însuși s-a arătat mai puțin reticent și mai puțin avar în a da informații cu privire la acesta și, mai mult, respectivele afirmații ovidiene puteau fi controlate prin intermediul operei anterioare exilului, care s-a transmis până în zilele noastre. Au fost și alții care au preferat să se dea peste cap în toate felurile posibile pentru a descoperi adevărata valoare a celui de-al doilea

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
Augustus. În contrast cu tradiția la care se raportează acești scriitori antici în a acorda mai multă greutate chiar exclusivă la crimen carminis, poate doar tangențial legată de viața coruptă a Iuliei maior, comentatorii și istoricii moderni își concentrează atenția asupra termenului ovidian error ovidiene. Acestui error i-au fost atribuite, după cum putem constata pe scurt, în cele ce urmează, trei categorii de soluții: 1 categoria soluțiilor de natură morală 2 categoria soluțiilor de natură religioasă 3 categoria soluțiilor de natură politică 1

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
tradiția la care se raportează acești scriitori antici în a acorda mai multă greutate chiar exclusivă la crimen carminis, poate doar tangențial legată de viața coruptă a Iuliei maior, comentatorii și istoricii moderni își concentrează atenția asupra termenului ovidian error ovidiene. Acestui error i-au fost atribuite, după cum putem constata pe scurt, în cele ce urmează, trei categorii de soluții: 1 categoria soluțiilor de natură morală 2 categoria soluțiilor de natură religioasă 3 categoria soluțiilor de natură politică 1. Categoria soluțiilor

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
trecem în revistă predomină elementul politic. Unii exclud că exilul poetului a fost determinat de vreun motiv politic; dintre aceștia îi cităm din nou pe Cocchia, C. Nardi, V. Capruzzi. Aceștia ajung la o asemenea concluzie pe baza unor afirmații ovidiene care ar dezvălui "natura sa deloc înclinată spre intrigi politice". Veridicitatea afirmațiilor ovidiene va fi pusă în lumină în cele ce urmează. Că aceste formulări nu sunt absolute, ne-o demonstrează chiar existența soluțiilor politice propuse de diverși cercetători. J.

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
determinat de vreun motiv politic; dintre aceștia îi cităm din nou pe Cocchia, C. Nardi, V. Capruzzi. Aceștia ajung la o asemenea concluzie pe baza unor afirmații ovidiene care ar dezvălui "natura sa deloc înclinată spre intrigi politice". Veridicitatea afirmațiilor ovidiene va fi pusă în lumină în cele ce urmează. Că aceste formulări nu sunt absolute, ne-o demonstrează chiar existența soluțiilor politice propuse de diverși cercetători. J. Huber 30 se numără printre primii care au atribuit cauze politice exilului lui

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
mai puțin pentru a nu fi constrânși să repetăm ceea ce de acum a devenit o communis opinio. Ni se pare însă de maximă importanță să subliniem că termenul carmen la care face trimitere sulmonezul, și anume aproape toată activitatea poetică ovidiană anterioară exilului, dar mai ales Ars amatoria / Arta iubirii, publicată între 1 î.H. și 1 d.H., prin conținutul său, care din mai multe puncte de vedere este scandalos de crud și de imoral, era în evidentă antiteză cu toate

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
politicii lui Augustus. Și aceasta trebuie să fi fost cauza principală a exilului poetului: era el însuși conștient de acest lucru, din moment ce afirma: Pace, novem, vestra liceat dixisse, sorores: Vos estis nostrae maxima causa fugae 74. Maxima causa a exilului ovidian consta, cum am sugerat până aici, în acest mod complex de a vedea viața (Weltanschauung), insuflat lui de Muze. La Ovidiu, care în mod aparent și formal se situa pe linia tradiției greco-romane, acest mod de a vedea viața era

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
pe deplin că versurile lui "languroase" au fost citite nu numai de femei de moravuri ușoare, ci și, din întâmplare, de femei cinstite, dar vina, dacă s-ar fi putut vorbi de o vină, trebuia atribuită cititoarelor și nu versurilor ovidiene, care rămâneau o simplă ocazie de a păcătui, versuri ce puteau fi găsite oriunde în Roma, până și în temple, în reprezentările mitologico-religioase, în literatura anterioară, în imaginile plastice etc. Dacă insistă atât de mult și, în mod repetat, asupra

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
ba mai mult, total opusă celei pe care Augustus vroia s-o instaureze. Nici afirmația potrivit căreia viața poetului era departe de imoralitatea poeziei sale nu era validă pentru a-l dezvinovăți. Chiar dacă, așa cum a demonstrat și Boissier 76, contestația ovidiană trebuie acceptată cu o oarecare rezervă, totuși în viața lui nu fusese nici un scandal care să fi ajuns în fața instanțelor de judecată și chiar numai acest lucru ar fi putut fi suficient pentru a-l dezvinovăți. Din punct de vedere

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
adevărate toate acuzațiile care mi se aduc" există o prăpastie între două poziții extreme, între care rămâne, fără îndoială o gamă întreagă de posibilități reale. Înainte de a ne cufunda în cercetarea unor asemenea "posibilități reale" între care să includem cazul ovidian, am vrea să aruncăm o privire la cât de dificilă și de delicată era apărarea sa în ochii împăratului: poetul era mereu în situația de a irita involuntar, chiar și mai mult, susceptibilitatea împăratului cu lamentările și insistențele lui. De

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
și nu trebuie căutată printre delictele care țin de "latura financiară": aici intră în primul rând crimen de repetundis, sau, de exemplu, falsum-ul etc. Oricum, dacă poetul ține să sublinieze acest lucru, fără îndoială, o face pentru că în ansamblul error-ilor ovidiene era inclusă și "perceperea de compensații". De asemenea, în altă parte, Ovidiu subliniază că vina sa nu are nici o legătură cu invidia, adică cu ura, cu ranchiuna, cu aversiunea poetului față de cine păcătuiește 85. Ultimele versuri la care am făcut

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
repetate rânduri asupra acestei distincții, care ar vrea să fie categorică 86. Din această insistență, s-ar putea deduce că, într-un oarecare fel, poetul intenționa să sugereze prietenilor săi și, implicit, lui Augustus că împăratul evaluase prea dur păcatul ovidian: în loc să-l încadreze între culpae, îl inserase între scelera sau facinora. Întrucât nu este posibil să se traseze o linie clară între unele și celelalte infracțiuni, deoarece ne aflăm pe un teritoriu mai degrabă religios, decât juridic, trebuie totuși remarcat

by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]