409 matches
-
speranței! Întocmai așa va fi! Nădejdea spre mai bine vă va însoți mereu! Deși acel bine se va ivi de fiecare dată tot prin năpăstuirea voastră că sunteți pizmași, dezbinați și pârâcioși împotriva voastră înșivă!.. Când i-am dat și ovreiului o capră, toți ceilalți au venit la mine să le dau și lor câte una, în schimb ai voștri m-au rugat să omor capra omului!.. Chiar așa, măi nevolnicilor, dar aveți noroc mare că vă iubesc, că și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în mulțime de limbi străine, în care monologhează... Am uitat că-l cheamă Schatz; ceea ce vrea să spună... comoară. O comoară de... întâmplări... E cazul lui Redivivus al meu, și el, tezaur de vrute și nevrute. Dar să vedem ce imaginează Schatz... Ovreiul. Care spune atâtea lucruri... E deajuns să răsfoiești cartea lui Gary.... Dar cestălalt, Rânzei, care îmi aparține?... E cunoscută limbarița lui. - Dragă domnule, - are momente când vorbește ca un om cu carte - liber ești mai puțin într-o țară ca
Rânzei redivivus? by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7872_a_9197]
-
seară la restaurant. Cîrciumarul i-a cerut adresa, mai mult ca să-i facă o plăcere lui Haikis care, altfel, i se plîngea că afacerile sale cu grîu mergeau prost. Autoritățile se temeau de ofertele lui de grîu ieftin, fiindcă era ovrei, dar acceptau prețuri nerușinate din partea angrosiștilor români, iar după aceea se plîngeau că tot jidanii sînt de vină, că ridică prețul la pîine. Începuse, după părerea lui, un uriaș balamuc al cererii și ofertei din cauză că mareșalul voia să-i scoată
Vila și vinul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7397_a_8722]
-
nu le spune... să vedem! - Ce să vedem? Sunt mari, pot să-și facă singuri un examen al conștiinței. Uite, Cristian se pare că are un suflet curat, idealist, slab, sentimental; Erasmus e cel mai îngrijorător. Știi ce a spus Ovreiul despre tine? Că ești ambițios, ascuns, și în stare de orice ca să-ți atingi scopul: în stare să calci și peste cadavre. Iar despre Sebastian că e curajos, că are spirit aventuros, dar în ce privește restul, destul de mediocru, încheie mama cu
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
altfel decît în oricare limbă acest soi de pălărie, după numele negustorului francez Jobin, care avea un magazin pe Calea Victoriei, unde vindea acest produs. Însemnările despre întîlnirile cu Salvador Dali la New York, cu doamna Charlotte Durrenmatt la... Bacău, cu un ovrei din Dorohoi la Disneyland-ul american, jucîndu-l pe Mickey Mouse, cu țigănușul din Bolintin, care îl întreabă „nu ești dumneata artistul ăla care a jucat în filmele alea” au un haz nebun și o poezie duioasă. Mi se pare, însă, că
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
gloanțe gata să tragă (plutonul ar fi rușii care ne-ar invada). O să-i trimit lui B. (probabil Cornel Burtică, n.n.) un exemplar ca să știe ce fac editurile noastre la ora asta. Recent și ŤTribuna Românieiť a publicat poezia unui ovrei din străinătate în acrostih: Ceaușescu - nasol. ŤEuropa liberăť a reluat rapid chestiunea" ș...ț "Din păcate toate sesizările de la Burtică până la actualul secretar cu propaganda, Enache, nu sunt transmise, de frică. în loc să pună oameni de nădejde la Edituri pentru ca astfel
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10711_a_12036]
-
persistă. V (5), Studii și articole literare, filosofice și culturale, în volume, ediție critică, note și comentarii de Stancu Ilin, Ed. Floarea Darurilor, 2003. Din sumar: Luca Stroici. Părintele filologiei latino-române, Filosofia portretului lui }epeș, Câteva analize literare externe, Trei ovrei, Istoria toleranței religioase în România, Originile Craiovei. Biserica sf. Dumitru, Sic cogito. Știința sufletului și articole de mai mică întindere din volumul compozit Sarcasm și ideal. Aparat critic minimal, dar suficient de lămuritor. VI (6), Studii și articole literare, filosofice
Mersul ediției Hasdeu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10927_a_12252]
-
putere, către părțile Răsăritului s-au dus, precum puțin mai sus am semnat, unde și pre armeni și pre parți până la Arvile au supus. De acolo, iarăși câtvași trecând, iarăși gătindu-se bine de oștire, au mers către Asiria, împotriva ovreilor, carii rădicase cap împotriva romanilor ce să afla în Eghipet, la Chiriiani, care zic că au fost ucis ovreii până la 40.000 de oameni, și nu numai atât au făcut, ci și carnea ucișilor au mâncat și cu sângele lor
Urgii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11005_a_12330]
-
parți până la Arvile au supus. De acolo, iarăși câtvași trecând, iarăși gătindu-se bine de oștire, au mers către Asiria, împotriva ovreilor, carii rădicase cap împotriva romanilor ce să afla în Eghipet, la Chiriiani, care zic că au fost ucis ovreii până la 40.000 de oameni, și nu numai atât au făcut, ci și carnea ucișilor au mâncat și cu sângele lor pe obraz s-au uns. Această dară crudă și vrăjmașă obrăznicie și cutezare a ovreilor ca să potolească acea răzmeriță
Urgii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11005_a_12330]
-
că au fost ucis ovreii până la 40.000 de oameni, și nu numai atât au făcut, ci și carnea ucișilor au mâncat și cu sângele lor pe obraz s-au uns. Această dară crudă și vrăjmașă obrăznicie și cutezare a ovreilor ca să potolească acea răzmeriță și să-i pedepsească. Miră-să însă mulți acea sculare a ovreilor și grozăvie ce făcuse romanilor (...) Că iată, de la Tit-Vespasian, dintr-al doilea an al împărăției lui până la al optsprezece, adecă a lui Traian ce era
Urgii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11005_a_12330]
-
făcut, ci și carnea ucișilor au mâncat și cu sângele lor pe obraz s-au uns. Această dară crudă și vrăjmașă obrăznicie și cutezare a ovreilor ca să potolească acea răzmeriță și să-i pedepsească. Miră-să însă mulți acea sculare a ovreilor și grozăvie ce făcuse romanilor (...) Că iată, de la Tit-Vespasian, dintr-al doilea an al împărăției lui până la al optsprezece, adecă a lui Traian ce era atunci, numai ce trecuse ani 34, și nu să domiriia nici și-aducea aminte ce
Urgii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11005_a_12330]
-
aducea aminte ce pățise; că atuncea ei iar sculându-se și rădicând cap, au mers asupra lor acel împărat Tit, fiind de la Hristos ani 72 și, ocolind Ierusalimul și cetatea, o au fărâmat, și biserica cea mare ce avea atuncea ovreii o au ars și o au stricat, și au tăiat atuncea romanii mai mult de 300.000 de ovrei, cum pe larg istoriile dovedesc. Ci dar ovreii cu aceia nu se îndestulise, ci în scurtă vreme aceia iar ca acelea
Urgii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11005_a_12330]
-
Tit, fiind de la Hristos ani 72 și, ocolind Ierusalimul și cetatea, o au fărâmat, și biserica cea mare ce avea atuncea ovreii o au ars și o au stricat, și au tăiat atuncea romanii mai mult de 300.000 de ovrei, cum pe larg istoriile dovedesc. Ci dar ovreii cu aceia nu se îndestulise, ci în scurtă vreme aceia iar ca acelea scornise și făcuse, cum mai sus s-au zis...". * ...,Așa deci apoi, Adrian mergând în Siria cu mare și
Urgii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11005_a_12330]
-
Ierusalimul și cetatea, o au fărâmat, și biserica cea mare ce avea atuncea ovreii o au ars și o au stricat, și au tăiat atuncea romanii mai mult de 300.000 de ovrei, cum pe larg istoriile dovedesc. Ci dar ovreii cu aceia nu se îndestulise, ci în scurtă vreme aceia iar ca acelea scornise și făcuse, cum mai sus s-au zis...". * ...,Așa deci apoi, Adrian mergând în Siria cu mare și tare gătire, luând multe alte coșteie și stricându
Urgii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11005_a_12330]
-
zicea ce iaste Mesia, mântuitorul iudeilor. însă dupre ce s-au luat cetatea și cu bătăile dupre afară ce se făcuse, puind de au numărat morții, să vază câți vor fi, s-au aflat zic cinci sute de mii de ovrei, afară de cei ce de foame, de ciumă au murit, pre carii nu i-au putut mai număra. Și atuncea puterea ovreiască cât mai fusese, s-au sfărâmat și s-au zdrobit. Acestea Carion în Viața lui Adrian, măcar că can pe
Urgii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11005_a_12330]
-
vieții literare, după 1989 se disting, fiecare în alt fel, N. Steinhardt, Mihail Sebastian și Max Blecher. „Jurnalul fericirii“ al „Monahului de la Rohia“ a cunoscut câteva ediții, după prima apărută în 1991, la Ed. Dacia. Rămân memorabile sfaturile tatălui său: „Ovreiul de peste 82 ani, micul pensionar din București, mi s-a dovedit dintr-odată, și în chipul cel mai simplu, capabil de simțăminte autentic senatoriale. După ce i-am povestit cum s-au petrecut lucrurile, mi-a vorbit: - Ce-ai mai venit
Agenda2005-26-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283874_a_285203]
-
își făcu două-trei, hai patru cruci și grăbi pasul. La han, mai ceva ca la târg: căruțe, cai deshămați, focuri de frigare, tarabe cu nimicuri, oameni de tot soiul: polaci rumeni, scumpi la vorbă, privind mereu nu știu ce în jariștea focului, ovrei tânguinzi, cu niște târsoage de bărbi cât badanalele, grecotei cu nas subțire, bulgăroi cu ceafa destul de groasă, cazaci trosnindu-și fălcile a spleen, nemți stăpânindu-și cu demnitate vagi zgomote interioare, ungureni chipeși vorbind ceva cu niște vrânceni șovăitori, moldoveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fața suptă și frunte înaltă stă turcește pe-o scândură cu cuie și rupe cu dinții bucăți de carne din trupu-i, mestecându-le tacticos; în dreapta lui, la vreo doi-trei metri, un turc durduliu stă gata să se-ncaiere cu un ovrei tânguind: — Pe cine l-am mâncat, bre? - zice turcul. Pe tata! - face ovreiul. Când, bre, l-am mâncat eu pe tat-tău? - zice turcul. — Când a fost pe corabie... — Ce corabie, bre? - face turcul și șart! part! îi trage-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rupe cu dinții bucăți de carne din trupu-i, mestecându-le tacticos; în dreapta lui, la vreo doi-trei metri, un turc durduliu stă gata să se-ncaiere cu un ovrei tânguind: — Pe cine l-am mâncat, bre? - zice turcul. Pe tata! - face ovreiul. Când, bre, l-am mâncat eu pe tat-tău? - zice turcul. — Când a fost pe corabie... — Ce corabie, bre? - face turcul și șart! part! îi trage-o pereche de palme. Pe lângă ei, mulțime de popor din Armenia, Anatolia, Atlantida trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pereche de palme. Pe lângă ei, mulțime de popor din Armenia, Anatolia, Atlantida trece cu daravere, cu cămile, cu chefir. în piața Balgi-Bașlâc un agă stă urcat pe-un caimacan și citește-o geremea. Ce citește ăla, bre? - zice turcul către ovrei. — O geremea, efendi! - răspunde roșu la față ovreiul. Ce geremea, bre! - zice turcul și rap! jap! îi mai trage o pereche de palme. Deodată, toată larma, toată vânzoleala, tot umbletul se potolesc ca prin farmec. Dinspre plaiul Eschișer, în violetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din Armenia, Anatolia, Atlantida trece cu daravere, cu cămile, cu chefir. în piața Balgi-Bașlâc un agă stă urcat pe-un caimacan și citește-o geremea. Ce citește ăla, bre? - zice turcul către ovrei. — O geremea, efendi! - răspunde roșu la față ovreiul. Ce geremea, bre! - zice turcul și rap! jap! îi mai trage o pereche de palme. Deodată, toată larma, toată vânzoleala, tot umbletul se potolesc ca prin farmec. Dinspre plaiul Eschișer, în violetul înserării, iese stăpâna mării, semiluna. Păgân, creștin, ateu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nimic răzbunător, doar un văl transparent pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic, ușor mustrător... Doamna E. Întinde mîna și-și ia de pe noptieră cartea deschisă la pagina 416. Citește: „dacă omul din lună ar fi ovrei, ar fi ovrei, ar fi ovrei, și o putoare strigă și ea dracului cît poate: — Hei, domnu, domnu! ești descheiat la pantaloni, domnu! țasta-i culmea pînă și aici parcă-l am În fața ochilor, cred că sînt obsedată nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un văl transparent pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic, ușor mustrător... Doamna E. Întinde mîna și-și ia de pe noptieră cartea deschisă la pagina 416. Citește: „dacă omul din lună ar fi ovrei, ar fi ovrei, ar fi ovrei, și o putoare strigă și ea dracului cît poate: — Hei, domnu, domnu! ești descheiat la pantaloni, domnu! țasta-i culmea pînă și aici parcă-l am În fața ochilor, cred că sînt obsedată nu mai pot scăpa de nenorocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic, ușor mustrător... Doamna E. Întinde mîna și-și ia de pe noptieră cartea deschisă la pagina 416. Citește: „dacă omul din lună ar fi ovrei, ar fi ovrei, ar fi ovrei, și o putoare strigă și ea dracului cît poate: — Hei, domnu, domnu! ești descheiat la pantaloni, domnu! țasta-i culmea pînă și aici parcă-l am În fața ochilor, cred că sînt obsedată nu mai pot scăpa de nenorocitul ăla de Albu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
drumul domnule. — Dumnezeul cui? zice cetățeanul. — Oricum unchiul său a fost evreu, zice el. Dumnezeul vostru a fost evreu. Cristos a fost evreu ca și mine. Și cetățeanu odată hopa Îndărăt În cîrciumă. — Pe Dumnezeul meu, zice, Îi sparg capul ovreiului ăsta blestemat că ia numele Domnului În deșert. Doamne, Îl răstignesc, asta-i fac. Ia dă-ncoace cutia aia de biscuiți. Stai, stai nițel dracului! zice Joe. O mulțime numeroasă Însuflețită de calde sentimente de simpatie, de prieteni și cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]