542 matches
-
de faza clasică, un moment important în evoluția populației locale (secolele X-XI). Practic, în a doua jumătate a secolului XX, principala caracteristică a definirii culturii respective era asocierea a două tipuri ceramice, vasele lucrate la roata înceată (de mână), arse oxidant, ornamentate cu incizii și cele arse reducător, decorate prin lustruire. Această importantă marcă de recunoaștere a fost aplicată mult timp de arheologii români în identificarea siturilor. Meritul incontestabil în identificarea, datarea și atribuirea etnică a vestigiilor noii culturi aparține profesorului
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
au capacitatea de a devia planul luminii polarizate datorită prezenței a trei atomi de carbon asimetric ; α-tocoferolul în soluție alcoolică se orientează spre dreapta (dextrogir), iar în soluție benzenică spre stânga (levogir). Tocoferolii sunt sensibili la acțiunea oxigenului și a oxidanților; în absența oxigenului aceștia sunt stabili la temperaturi ridicate (200 250șC), dar în aer se oxidează foarte ușor. Hidrochinona, în mod deosebit, exercită o acțiune de protecție a organismului uman, față de agenții oxidanți. Vitamina E se găsește în germenii de
III. Principalele (pro)vitamine și (info)energetica naturii. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Olga I. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2096]
-
structura complexă și de polifuncționalitatea ligninei, reacțiile de oxidare a acesteia, în prezența amoniacului determină pe lângă introducerea de azot și modificări ale grupelor funcționale (tabelul 39Ă. Cercetătorii au propus patru variante de obținere a derivaților azotați prin acțiunea simultană a oxidanților și a amoniacului asupra ligninei: 170 acțiunea oxigenului (aeruluiă asupra unei soluții amoniacale de lignină la temperatură și presiune normală; acțiunea oxigenului (aeruluiă asupra soluțiilor amoniacale sau a suspensiilor de lignină în acestea, în autoclavă la presiune și temperatură; încălzirea
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
Mn, V, Mo, WĂ, reacția putând fi intensificată prin adaos de vapori de apă, halogeni, compuși organici și anorganici care conțin halogeni și derivați cu sulf. Reacția de oxiamonoliză constă în următoarele transformări ale substratului ligninic: Demetoxilare Sub acțiunea unor oxidanți ca periodat, apă de clor, persulfat de amoniu, are loc o micșorare a numărului de grupe metoxilice. Oxidarea grupelor hidroxil fenolice Legarea azotului la macromolecula de lignină se realizează doar dacă grupele hidroxil fenolice sunt oxidate la chinone. Blocarea prin
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
în care partea principală ce conține azot este sub formă heterociclică. Astfel, pentru unitățile cumaranice și pinorezinolice are loc substituția oxigenului cu azot în aceste cicluri (figura 50Ă. Formarea compușilor micromoleculari heterociclici este determinată de scindarea legăturii Cα-Cβ sub acțiunea oxidantului, cu formarea guaiacolului care prin destrucția oxidativă a nucleului până la forma epoxidică și prin reacția cu amoniacul conduce la formarea compușilor heterociclici cu azot. Formarea compușilor cu masă moleculară mică Scăderea accentuată a procentului de carbon în produsul amonolizat se
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
vapori (ex. acroleinaă, oxizi de azot, metaboliŃi ai hidrocarburilor policiclice aromatice, metale și unele microparticule. Stresul oxidativ indus de fumat, determină depășirea mecanismelor antioxidante endogene, care protejează în condiŃii normale sistemul cardiovascular împotriva a diferiŃi compuși cu un puternic potenŃial oxidant, ducând în final la afectarea funcŃiilor celulare, oxidarea LDL și leziuni endoteliale. AntioxidanŃii endogeni sunt consumaŃi în condiŃiile creșterii stresului oxidativ, indus de fumat. S-a constatat o scădere a nivelurilor serice de vitamina C (acid ascorbică la 33 fumătorii
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
distrugerea celulelor endoteliului și prin degradarea oxidului nitric. Unii oxidanŃi gazoși din fumul de Ńigară precum acroleina, acŃionează direct la nivelul endoteliului vascular. În plus, diferite componente chimice ale fumului de Ńigară stimulează NADPH, determinând apariŃia ionului superoxid, un puternic oxidant, care reduce activitatea oxidului nitric și determină disfuncŃie endotelială. Expunerea acută la fumatul pasiv produce disfuncŃionalităŃi ale mecanismelor vasodilatatoare mediate endotelial, prin acŃiunea fiziologică a oxidului nitric, la nivelul arterelor coronare. Aceste efecte apar după aproximativ 30 minute de expunere
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
g). Produsele horticole sunt în general sărace în tiamină. Este o vitamină solubilă în apă care este ușor distrusă în mediu neutru sau slab alcalin, la cald. Este relativ stabilă în mediu slab acid, la temperaturi ridicate sau la acțiunea oxidanților. Necesarul uman zilnic este proporțional cu consumul energetic, de 0,4 mg tiamină la fiecare 1000 Kcal (1 Kcal=4,1868 kJ). B) Riboflavina (vitamina B2) se află aproape în exclusivitate sub formă combinată în celulele sau țesuturile vegetale, fiind
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
agresiunea oxidativă, se recomandă consumul unor produse care vor conține între 3,6-6 mii unități ORAC/zi. ORAC Oxygen Radical Absorbance Capacity, se mai poate denumi capacitatea antiradicalică a unui produs. Este o proprietate care implică o contracarare a acțiunii oxidanților, respectiv a radicalilor liberi. 7.8.4. Hidrolazele din produsele horticole Hidrolazele catalizează scindarea substratului cu ajutorul apei, determinând sau accelerând hidroliza legăturilor esterice, eterice, C-N, P-N, glicozidice etc. Din această grupă fac parte enzimele cu cele mai importante
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
Aceste tipuri metabolice umane s-au dezvoltat în urma schimbării preistorice pe care au realizat-o unele segmente ale speciei umane, trecând de la un regim alimentar bazat pe fructe și semințe la unul bazat de carne. Tipurile de metabolism vegetarian sunt „oxidanți lenți”, ceea ce înseamnă că ard zaharurile și carbohidrații încet. Din cauza faptului că organismul trebuie să ardă zaharuri ca să producă suficientă energie pentru a digera carnea și grăsimile, oxidanții lenți au probleme cu arderea zaharurilor suficient de rapid pentru a digera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și semințe la unul bazat de carne. Tipurile de metabolism vegetarian sunt „oxidanți lenți”, ceea ce înseamnă că ard zaharurile și carbohidrații încet. Din cauza faptului că organismul trebuie să ardă zaharuri ca să producă suficientă energie pentru a digera carnea și grăsimile, oxidanții lenți au probleme cu arderea zaharurilor suficient de rapid pentru a digera în mod eficient cantități mari de carne, ouă, pește și alte proteine animale concentrate. În consecință, cantitățile mari de mâncăruri proteice au tendința de a face ca persoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
un metabolism carnivor cu oxidări rapide. Din moment ce tipurile carnivore de metabolism ard zaharurile și carbohidrații foarte rapid, consumul excesiv de zahăr și amidon are tendință să le facă pe aceste persoane excesiv de nervoase și agitate, din cauza stimulării excesive a sistemului nervos. Oxidanții rapizi își obțin energia prin digerarea unor cantități mari de grăsimi și proteine animale, care sunt trimise la ficat pentru a fi transformate în glicogen. Ficatul eliberează apoi glicogenul în fluxul sangvin sub formă de glucoză - singura formă de combustibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
la ficat pentru a fi transformate în glicogen. Ficatul eliberează apoi glicogenul în fluxul sangvin sub formă de glucoză - singura formă de combustibil pe care organismul o poate arde - în doze măsurate gradate, după necesități. Acesta este motivul pentru care oxidanții rapizi necesită un aport constant de proteine și grăsimi în regimul alimentar și trebuie să limiteze consumul de zaharuri și amidon. Din fericire, cei mai mulți dintre noi au un metabolism echilibrat care poate suporta ambele varietăți de alimente, atunci când acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
gravitația Pământului; rachetele spațiale se deplasează prin eliminarea unui jet puternic de gaze rezultate din arderea combustibilului? Cum în spațiul cosmic nu există oxigen, nimic nu arde fără el și prin urmare rachetele transportă propriile rezerve de oxigen lichid sau oxidant - o substanță chimică, ce conține oxigen. Repere în cucerirea spațiului cosmic: 1957 - Sputnik (URSS) - prima navă spațială ce a călătorit pe orbită în jurul Pământului, fiind un satelit și cuvântul înseamnă «micul călătoră ; 1961 - Iuri Gagarin (URSS) a fost primul om
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
a propus chiar existenta a 2 fotosisteme PSII; PSII α localizat în grana și PSII Î, localizat în tilacoizii din stroma. Centrul de reactie al PSII, P680 are un potențial redox mai mare de 0,81V deci P680+ este un oxidant puternic și extrage electronii de la apă, degajându-se oxigen. Numărul centrilor de reacție PSI și PSII, precum și dimensiunea antenelor ce deservesc acești centri variază mult de la o specie la alta. Raportul numărului PSII/PSII este 0,7 la spanac și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Tot un mecanism redox al coroziunii electrochimice este sugerat de faptul că [3] atingerea potențialului Flade poate fi realizată și cu ajutorul unor agenți de oxidare, nu numai prin polarizarea anodică cu sursă exterioară de curent, ce ar crea un mediu oxidant în jurul metalului protejat. În acest context, pigmenții grundurilor anticorosive realizează pasivizarea metalului datorită caracterului lor oxidant, ca în cazul cromatului de zinc sau al miniului de plumb [2]. Este cunoscut faptul că în cazul inhibitorilor anodici de coroziune azotatul acționează
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
și pH. Relația de definiție − demonstrabilă matematic − este însă: − unde: p(H2) este presiunea parțială a hidrogenului gazos din atmosfera aflată în echilibru redox cu mediul caracterizat (este vorba de o atmosferă sintetică alcătuită din hidrogen și oxigen - reducătorul, respectiv oxidantul - ce încadrează ca extreme, mai mult, constituie prin neutralizare mediul în care are sens fizic noțiunea de rH, anume apa). Adică, mediul este extrem reducător (rH 0) atunci când se află în echilibru cu o atmosferă alcătuită din hidrogen pur la
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
at și extrem oxidant (rH 42,4) când se află în echilibru cu o atmosferă de oxigen pur la presiunea de 1 at, adică 0 at de hidrogen; evident, punctul neutru (rH 28,3) corespunde combinației stabile a reducătorului cu oxidantul, adică apa (aceste considerații pot constitui baza unei metode de determinare a rH-ului unui mediu oarecare - v. infra). Se delimitează astfel un domeniu reducător, rH 0...28,3, respectiv unul oxidant, rH 28,3...42,4. Scara de rH
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
28,3) corespunde combinației stabile a reducătorului cu oxidantul, adică apa (aceste considerații pot constitui baza unei metode de determinare a rH-ului unui mediu oarecare - v. infra). Se delimitează astfel un domeniu reducător, rH 0...28,3, respectiv unul oxidant, rH 28,3...42,4. Scara de rH este, după cum se observă, logaritmică, spre deosebire de analogul său, pH-ul, cu scară liniară. Conform conceptelor consacrate [19] potențialul redox, Eh, este descris, în forma generalizată, de următoarea relație: (1) unde: E0 este
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
efectul îl caracterizează este întotdeauna una de optim. Alura generală este una de tip gaussian (fig. 17) ce evidențiază un domeniu rH optim, care determină stimularea procesului, respectiv inhibiția acestuia odată cu îndepărtarea rH-ului mediului de optim. Pentru că deplasarea spre oxidant sau spre reducător a rH-ului nu este întotdeauna același lucru din punctul de vedere al desfășurării procesului, chiar dacă din punct de vedere matematic este, dependența este cel mai adesea asimetrică. Atunci când sistemul investigat, la nivelul căruia se manifestă dependența
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
în general cationii traversează membranele semipermeabile dinspre faza reducătoare spre cea oxidantă [22]; procesul poate fi considerat ca o manifestare a procesului termodinamic spontan de entropizare în sisteme închise: cationul, negentropic în raport cu anionul, părăsește mediul negentropic (reducător) pentru unul entropic (oxidant). 2.2.2.2. Implicații ale rH-ului în enzimologie Viața, redusă la esență, este un sistem complex de reacții enzimatice ce decurg la nivelul oricărui organism. Este de la sine înțeles că un prezumtiv efect al modificărilor de rH ale
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
metabolismului. Se poate vorbi de un astfel de rH optim pentru fiecare reacție enzimatică în parte. Astfel, lipaza pancreatică are ca activatori cianura de potasiu, acetonitrilul, cisteina, acidul tioglicolic [23], toate cu caracter reducător. Totodată, ea este inhibată de către iod - oxidant -, fapt care limitează intervalul activ de rH și spre domeniul oxidant, rezultând astfel o valoare rH optimă (rH0) specifică, situată în domeniul reducător. Din contră, lecitinaza B necesită un pH optim 4 (caracteristic mediilor oxidante [7]), dar este inactivată de
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
lent sub influența bazelor slabe și rapid în mediu puternic acid [23] ceea ce, prin același raționament, conduce la dependența din figura 21, cu optimul în domeniul reducător. Catalaza este inactivată la un pH în jurul valorii 3 [23], deci de un oxidant; inactivarea survine și în prezența acidului cianhidric, hidrogenului sulfurat sau hidroxilaminei [23], deci în medii reducătoare (faptul că în primul caz este vorba de o inactivare ireversibilă, iar în al doilea de una reversibilă [23] implică și fenomene paralele, cum
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
cu atât mai plauzibilă cu cât și metanogenele și sulforeducătoarele se situează printre primele organisme apărute pe Pământ [32], adaptate la mediul reducător de atunci. Prezența cromatului inhibă aceste bacterii [3]. Cât se poate de firesc: este vorba de un oxidant care le creează exact condițiile de mediu antitetice celor reducătoare. Desigur, algele, baza trofică a biocenozei, vor fi cât se poate de „fericite“; astfel încât transformarea acestei constatări - parțiale din punct de vedere ecologic - într’o soluție de combatere a foulingului
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
vorba în principal de viermi, oligochete, crustacee, insecte, moluște, dar se ajunge în turnurile de răcire chiar la pești, batracieni, reptile). Deși, așa cum am subliniat mai sus, organismele heterotrofe preferă condiții reducătoare de mediu și deplasează rH-ul mediului spre oxidant, în cazul de față problema se pune oarecum nuanțat. Ca organisme pluricelulare (v. §2.3.2.2.1.2), protejate de un tegument, ele sunt relativ puțin influențate de rH-ul mediului, exceptând stadiul de zigot și prima parte a
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]