19,586 matches
-
măsliniu și rablagit)/ într-o poiană din marginea satului, în iarbă./ Ieșeau pe rînd, grăbiți de parcă ar merge la gară/ (mai întîi Jenariu, Poravu, Boambă, Camgeț, iar în urma lor/ Neațu, Chirca, Năzarcea, Gașpăr, Moilă și Gornicu)/ cărînd precipitați clisa, cîrnații, pîinea, muștarul.,/ navetele cu sticle, ștergarele, o masă rabatabilă,/ cîteva scaune, cîteva cărămizi.// Se-ntorceau de la înmormîntare și puneau de-o gustare./ - Azi bem ca lunea, spuse Gornicu, asta însemnînd că toată lumea/ stăruie mai întîi pe bere, vreo șapte-opt navete acolo
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
doresc deloc să-i slujesc, Rup lanțurile negre, de smoală, Plăsmuite din minciuni ce nu mai contenesc." Ca și el, noi, toți ceilalți, simțeam cum din această disperare, din revoltă, crește și renaște personalitatea liberă și independentă: "Nu-mi trebuie pâinea voastră amestecată cu lacrimi. Și cad și mă ridic, zbor în semivis, în seminălucire... Și simt cum înflorește omenescul în mine." Cu adevărat, acesta era un manifest al omului, iar nu un mărginit manifest politic. Imaginați-vă că toate acestea
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
dințoși ai regimului, tari în pumni și cu încăpătoare cizme de călcat în picioare, care aezi și barzi, de frenetică inspirație. Zădărnicia oricărui efort de a-i scoate pe acești foști prezenți, iar după toate aparențele mult viitori din miezul pâinii, căci aflători și în inimile maselor, se impune cu atât mai orbitor cu cât ies mai supărător la iveală acele puncte de convergență de care de-abia am vorbit. Acest bebeluș gârbov căruia nu i se mai taie o dată ombilicul
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
aliat progresul umanității înseși în "zborul comunist spre viitor", a închis și supapele îndelung verificate: chermesele sindicale, coniacul din timpul programului, berica, emisiunile T.V., nunțile prelungite etc. Mai mult, a impus poporului sacrificii imense, fără să mai ofere în loc nici pâine, nici circ" (p.67) Partea a doua a cărții, și cea mai consistentă, se ocupă de evoluția prozei. Voi încerca să redau aici etapele și sistemul de culoare imaginat de critic prin care proza s-a putut cât de cât
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
presa, scrie și își asumă chiar cu prețul vieții articolele pe care le semnează: uciderea unor studenți în plină stradă, eveniment la care asistă personal, drama veteranilor care luptaseră în Coreea, iar acum își amanetează decorațiile ca să-și cumpere o pâine, tragedia copiilor despărțiți de părinți și deveniți astfel „orfani" din voința Forțelor Armate, pentru a fi folosiți în luptele de gherilă din Villarica etc. Intenționat am lăsat la urmă iubirea. Vivir para contarla este o carte despre dragoste. Iubiri pasagere
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
Y, Z nu se plîng de această criză. D-sa probabil că n-a băgat de seamă un mic detaliu: în România, crizele au o particularitate - ele nu lovesc deopotrivă pe toată lumea. De pildă, omul care mănîncă în fiecare zi pîine albă va fi foarte surprins cînd îi voi spune că ieri eu n-am găsit nici mălai. Omul acela va tăgădui cu ferocitate existența crizei de mămăligă. Aceasta nu înseamnă că nu există criză. Înseamnă numai că el nu o
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
în contratimp, ci c-am trăit vreo câteva vieți, la diferite epoci istorice. Pornind din cuaternar și până în 2057!?! În orice caz, ceva nu-i în regulă cu problema asta. Ca și cu multe alte probleme. Mai țineți minte ce pâine se mânca acum trei sau patru decenii, și avea și gust? - Haideți să revenim puțin la întâlnirile dumneavoastră cu persoane/personalități literare sau nu care au contribuit la formarea dumneavoastră ca om și ca scriitor... - De ce să vorbesc o țâră
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
cartea lui Cotore reia și argumentează cele patru articole ("articulușe") impuse și acceptate la Unirea religioasă din anul 1700: "ex patre filioque procedit". ș(Spiritul Sfânt) purcede de la Tatăl și de la Fiulț, existența Purgatoriului, cuminecarea se poate face și cu pâine nedospită (azimă), primatul Papei. Este din acest punct de vedere o carte reprezentativă pentru Biserica Greco-Catolică din Transilvania și pentru iluminismul românesc, Gherontie Cotore profilându-se în această perspectivă ca "om al luminilor". Scrisă sub formă catehetică, de întrebări și
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
vândut de frații săi". Candidând a treia oară pentru scaunul episcopal din Blaj, este ales episcop în 1772. Istoricii Bisericii românești, vorbesc despre el ca despre al doilea Inochentie Micu. În timpul, episcopatului său, se introduce în Școlile Blajului ajutorul de pâine pentru elevii merituoși, așa-numiții "țipăi". Este nevoit să abdice în 1782 și să se retragă la Mănăstirea din Alba Iulia. S-a bănuit într-o vreme că a fost implicat în Răscoala lui Horea. În orice caz este tulburătoare
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
oricît de diferiți între ei, reprezintă aceeași generație: o generație fără iluzii (dar nu pentru că le-ar fi pierdut - cum li s-a întîmplat altor generații -, ci pentru că a crescut fără iluzii), și o generație care a mîncat "video" pe pîine. Cristi Puiu le e superior celorlalți doi printr-o anumită "puritate a liniei"; Cristian Mungiu le e superior prin cultura filologică translată în cinema, prin complexitatea construcției scenaristice; în schimb, Radu Muntean, mai puțin "autor", le e superior ca "meseriaș
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]
-
și considerațiile de clovn ale unui îndrăgostit reținut de Miliție pentru că a insultat un bătrân și care gândește pe drum, simțindu-se privit de la ferestre: "treceam astfel din ochi în ochi ca o cărămidă din mână în mână, ca o pâine. Orașul ăsta e ca un fel de brutărie de gogoși, gândi băiatul." Tot o poveste cu băieți e și Secretul lui Logica porecla unui copil mort pe care scriitorul vrea să-l facă să mai existe. "Tatăl lui Logica era
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
iscă fiori să devină consilier al primului ministru ("Eram după câteva zile de bătăi", mărturisește dl. Werner Sommerrauer, participant la revolta brașoveană. "A intrat în încăpere și mi-a spus că sunt un trădător fascist, care nu merită să mănânce pâinea socialismului. M-a bătut cu o bucată de lemn până am căzut jos. Nu i-am uitat fața. L-am văzut după revoluție într-un ziar și apoi pe lista deputaților. Este Ristea Priboi"). Sunt extrem de curios ce l-o
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
de obosit". Traducătorul nu are voie să-și vadă numele tipărit pe produsele trudei sale, iar profesorul universitar cu stagii de studiu în marile metropole europene, încununate cu titlul de doctor în filosofie, e nevoit, așa cum spuneam, a-și cîștiga pîinea cel mult în sfera unui învățămînt inferior, viciat de condițiile epocii "socialismului victorios". Uzura sa e considerabilă la o școală unde calitatea e un criteriu care nu interesează, contînd doar rezultatele formale, numerice, ale masei de "promovați": "Toată ziua la
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
astăzi o vîrstă înaintată ne putem aduce aminte cum încercam - sub ordine universitare superioare - a explica elevilor și studenților de ce este inutilă scrierea cu două litere a lui /î/ - un singur "î" ajungea, și în Romîn, și în mînă sau pîine! -, de ce sînt este preferabil lui sunt și de ce trebuie să scriem... "Cum vorbim" (revista lui Al. Graur). Da, am făcut-o (chiar cu interes filologic), fără să ne gîndim prea mult la intențiile subterane, nici la consecințe. În definitiv, sînt
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
durat secole de-a rîndul. Fără ca limba română să-și piardă locul ce i se cuvine între limbile romanice ale Europei. Iată în sfîrșit de ce subscriem la ideile expuse în editorialul mai sus-citat al d-lui N. Manolescu. A scrie pâine sau rîu, a folosi pe sunt sau pe sînt nu ne îndreptățesc a ne considera mai mult sau mai puțin latini, în "patriotică misiune". Cunoașterea aprofundată a istoriei limbii și culturii românești ne-ar putea fi, în schimb, de real
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
pe Leandru care numai el izbutea să prindă pește momit cu urzică și să-l aducă înapoi pînă să se împută. Mai tîrziu, într-unul din drumurile sale, văzu și ținu minte pe veci cum în memoria despotului Djurdje Brankovic pîinea se frămînta cu apă din Dunăre și era sfințită la biserica cu hramul Maicii Domnului din Smederevo și purtată apoi din mînă în mînă de chirigii pînă înspre Ávala. Megea atît de repede că pîinea ajungea de la Dunăre pînă în
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
în memoria despotului Djurdje Brankovic pîinea se frămînta cu apă din Dunăre și era sfințită la biserica cu hramul Maicii Domnului din Smederevo și purtată apoi din mînă în mînă de chirigii pînă înspre Ávala. Megea atît de repede că pîinea ajungea de la Dunăre pînă în trapeza din munți a despotului caldă încă și acolo era ruptă și împărțită cu sare scoasă din Zrnovo. - Toți suntem zidari - îi spunea deobicei lui Leandru, la cină, bunicul Cihoric - doar că nu ne e
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
pe spiritul trupei, încercat și ostenit de alte măcinări și orgolii decît cele de pe scenă. Pe la începutul lunii octombrie 2002, minunata Vetuța Popa, fostul secretar literar de pînă în 1995, pensionar activ care vede și mănîncă în continuare teatru pe pîine, m-a invitat la premiera lui Mihai Măniuțiu cu Intrusa de Maurice Maeterlinck, pe data de 10 octombrie. Măniuțiu la Oradea? Să fie ăsta semnul vreunei schimbări? Da. Am găsit un aer proaspăt acolo. Managerul Lucian Silaghi vine dinafara lumii
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
de muncă,/ Ca bine ei s-o ducă./ Îi îngropau de vii/ Pe prizonierii pirpirii./ Ivan Crivină oftează,/ Fața i se crispează/ Căci cumplite amintiri îi vin,/ pe când în lagăr trăia în chin./ Unii prizonieri ajunse canibali,/ Deveniseră oameni anormali,/ Pâinea rușilor era amară/ Și-l măcina dorul de țară./ Simte și acum bătăile crunte,/ Muncind ca niște vite,/ La scos granit din munți/ Și doborând copaci mulți./ Scuipa sânge pe zăpadă,/ Conducerea nu dorea să-l vadă./ Fiind socotiți sabotori
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
fi bătut la ușă pe nepusă masă. aș fi continuat/ să mestec poate ușor indispus carnea trandafirie/ a vizitatoarei mele de sus" ( următoarea vizită e la case mai mari). Negația consecventă conține autonegația, devorarea evoluează pînă la autodevorare: "mîinile înghit pîinea. am început cu nu și așa voi sfîrși./ deocamdată rup cu dinții din umăr plictisit de larma de-afară" ( mestec o singură dată). Imboldul asasin, "fenomen originar" al destinului biologic asumat, e încununat de pofta de-a "mînca" întreaga lume
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
lume moartă ce nu se poate decît înregistra mecanic pe sine, sugerînd o conștiință care tinde și ea spre reificare ("nu ești decît un biet obiect inoperant" - Scrin), aidoma unei oglinzi: "flacoane cu otravă albastră/ bere acră/ o felie de pîine cu unt// mic dejun în iarbă/ fursecuri/ totul fără miros/ nările îngerului dorm pe o mireasmă/ putredă (...) în spațiul degradat al obsesiei/ nu mă aștept la nimic bun" (Intermezzo). Sau: "dumineci brînzoase/ arabescuri compact camuflate/ în mătasea broaștei/ oho se
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
nici un soi de obligații. Nici o finalitate nu intră în jocul său care indică o transcendență coruptă, demonizată. Deviza e, aici, "inutilitatea", exprimată nu fără adaosul unui gest de groasă sfidare plebeiană: "inutile sînt toate îmi zic/ pe o coajă de pîine picură mierea de viespi/ muște fosforescente se izbesc/ de sticla ochelarilor/ tăi// o criză de nervi/ depeșa diavolului în vînt/ violoncelul vecinului s-a evaporat/ în propria-i muzică// unde este/ puterea magică a tranzacției/ false sînt iscăliturile îngerilor pe
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
finanțe - un minister represiv și el, orice s-ar zice! - lucrează mai ales copiii de suflet ai național-comunismului. Hrăniți de mentalitatea Elenei Ceaușescu, cea care a exclamat văzând o coadă la care supușii stăteau cu orele pentru o bucată de pâine: "Șobolanii ăștia nu se mai satură!", ei te-ar dori piesă de muzeu, bun doar la recensăminte și la umflat statisticile. Asemeni peștișorilor japonezi care simt cutremurele înainte de a se produce, aceste răpitoare au un organ special pentru a anticipa
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
în biografie descoperi că au ținut aproape de nucleul corupției post revoluționare. Acesta e adevăratul motiv pentru care corupția a devenit un cancer al societății românești, nu haosul tranziției, cum cred mulți dintre cei care n-au bani nici pentru o pîine întreaga, în fiecare zi. Aceasta casta a produs propriul ei sistem, care funcționează numai din corupție și prin corupere. După ce șeful Parchetului Național Anticorupție a declarat că în România corupția e un adevărat cancer, declarație de înfrînt cînd dl Amărie
Incoruptibilul de o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14296_a_15621]
-
nu pot face față cheltuielilor zilnice. Parlamentarii care au răspuns, cu una sau două excepții, au dat soluții cinice. Una dintre ele este aceea ca bătrînii care nu fac față cheltuielilor să-și vîndă casa. Alta e să-și cumpere pîine și lapte la două-trei zile. Mai există și soluția "aprovizionării raționale". Cîțiva dintre cei întrebați au fost de părere că ar renunța la plata întreținerii. Unii dintre pensionarii care au încercat această soluție s-au văzut însă lăsați în frig
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]