1,224 matches
-
toate de oțel și nemuritoare. Și va spune apoi: acum ești gata, așteaptă numai o clipă ca să suflu praful și duhoarea de pe tine, o, trup curat, suflete, fluture drag. Îți dau încă o dată drumul. O lampă care te va orbi pîlpîie, nu departe, sub ochii mei care au și început să plîngă. Între două idei Între două Idei Majore, pe care le tot șlefuiam în minte, am udat astăzi o tufă de stînjenei, am lăsat să se rotunjească încet un cap
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
și fără ajutor samovarul pufăie lent duhul lui gâlgâie peste încăpere salul cu franjuri tresare vals, domnilor, muzica, vals da, febra pe care poeta anca mizumschi o știe prea bine caută meridianul energiei perverse apoi fruntea, fragmentul conține dovadă și pâlpâie de unde altfel din cealaltă lume ajungă plata zilei acesteia în care îngerul mi-a adormit pe umăr Bun rămas Dragostea mea nu are în pază nici un cuvant Absent-prezenta în aburul crucii eretica, stângace vânzător și datornic copil al tuturora, fără
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
Emil Brumaru (monolog) Și, iată, apare un fel de înger de tranzacție, de transpirație, de tăvăleală-n fulgi mototoliți, cu nimbul tuns de vechea-i strălucire, pîlpîind strîmb, lampant; se umflă brusc în aerul străpezit de lumina rece, zbate o aripă, o fîlfîie flenduros pe cealaltă, mă pocnește-n ochii zemoși, de-mi duduie crierii în țeastă ca trenu-n tunel, și-mi zice c-o lăcomie verbală
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14998_a_16323]
-
a vorbi singur, ziaristul de tabloid pleacă acasă. E încercănat, trist și își târșâie papucii privind în gol. Înainte de a ieși din redacție, îi cad ochii pe o reclamă din ziarul la care lucrează: “Hemoroizi? Fisuri anale?”. Speranța reîncepe să pâlpâie firav. Poate măcar la asta va reacționa cineva.
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]
-
ceaiul se tulbură și anotimpurile grele se afundă în creier plăci de patefon pârâie încet cu un susur al ploii îndepărtate pești reci în pâlnii de gramofon prin apa verzuie ascultăm Coralul tolăniți în brumă pe tuburi de orgă samovarul pâlpâie cu aburi bem iarna din cești de porțelan la gura sobei viscolul se îmbuibă din carnea iubitei pe catafalc II. De la Hamangia și Gumelnița caierul s-a depănat războaie de apărare și suspine prin voaluri migratoare în țările de sus
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
paginile echinox-ului machetate manu propria dar la rl nu renunțam ea descindea cu regularitate hebdomadară din cerurile tulburi aveam câte un exemplar la mine când așteptam la dentist sau la inspector la garajist sau la benzinărie frontispiciul româniei literare pâlpâia undeva în penumbră chiar pe timpul celor mai grave crize de energie paginile ei respirau în camera alăturată când iubitele mi se perindau prin așternut o luam cu mine prin oazele de umanitate dar și în deșertul contextelor subprivilegiate cu complicitatea
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
bot de miel hăcuit. măcelarul potszudek trecea arcușul peste gîtul viorii tăindu-i carotida cu scrîșnet înghețat. își afunda mîinile pînă la coate în hălci de muzică zdrențuite, dezghioca din carnea aburindă ochii albi cu miez vinețiu în care mai pîlpîia spaima vitei înjunghiate împroșcînd cu spumă roșu sidefie partiturile și primele rînduri. bemolii însîngerați clipoceau în vaietele orchestrei peste care cădeau încet bucăți de viscere din tavanul boltit. ai țipat și pereții s-au apropiat amenințător strivindu-ți pieptul cînd
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
un mac înflorit exact în dreptul unei corole sculptate în marmură pe-un capitel în ruină. Bănuiesc că turiștii din Forul Roman, foarte grăbiți să se fotografieze pozând solemn, lângă solemne coloane drepte, n-o să-l ia în seamă. Există, totuși, pâlpâie pur și simplu, cu flacăra lui mică, flutură roșii batiste pentru nimeni în amiaza încremenită. Habar n-are că e la Roma, că a nimerit în dreptul unei flori ceva mai veșnice, dar care, vai, s-ar putea să nici nu
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
neuniți în ideea progresului sociouman și de neam, cât vor trage jeratic doar la turta lor, vom continua să fim restanțieri în istorie, ne vom bălăci la o margine a civilizației, devenind un fel de boschetari ai Europei... Încă mai pâlpâie un dram de demnitate în feciorii și fiicele acestui pământ. E trează speranța revenirii la normalitate... Trebuie să ne unim în simțire și gândire, căci numai prin unire vom fi o forță, vom izbândi năzuințele noastre de bine”. Este o
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
n-ai iertare-n suflet,zadarnică-i uitarea! Se scurge viața-n noi,precum o lumânare, Ce trece zi de zi,cu fiecare picătură! Arzând,va răspândi în jur,iubire și iertare, De va tânji către Lumina pururi fiitoare, Sau pâlpâind abia,când o "hrănim", cu ură! Ce o să spunem noi,plecând din astă lume, Când vom privi cu teamă,către Sfânta-i față, Căci întrebați vom fi,lipsiți fiind de fapte bune, Și trup n-om mai avea și nici măcar
NĂDĂJDUIȚI ÎN DOMNUL! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380774_a_382103]
-
Librăria e inundată de nume submediocre și de grafomani veleitari cultivați în grădina de morcovi a D-lui Dulea, cel care guvernează scandalos, de ani, încurajat și sprijinit, vai, chiar și de prefațatorul cărții Dvs.*), bruma de cultură ce mai pîlpîie - și pleava ce s-a polenizat sub sceptrul său! Dl. Dulea - care mi-a distrus Dicționarul, unde aveați un frumos capitol. Din informațiile culese acolo cu trudă de peste zece ani, se înfruptă acum - căci volumul I (A-L) circulă în
Din arhiva Emil Giurgiuca by Miron Neagu () [Corola-journal/Journalistic/10022_a_11347]
-
același lucru, iar dom nul George zâmbea de înțepenirea noastră. Omul acesta nu părea un pământean obișnuit, era o creație a universului care-și pusese amprentele pe prezența lui fizică, părea o iluzie, ca o flacără, care atunci când arde, când pâlpâie, te amețește. Nu cred că el își dădea seama de reacția ce-o stârnea celor din jur. M-am gândit că nu băusem nici ceaiul de dimineață, dar mă simțeam beată, învăluită de privirea sfre delitoare a acestui om, venit
Pictorul. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/97_a_207]
-
jurnalul lui Nijinski. Pe drum se ridică de pe o bancă nebunul. Curg zdrențele de pe el. Ne spune cum l-a purtat pe Gorbaciov prin Ungaria, cum i-a tras niște pumni după ceafa, dar nu cere bani. În beznă lui pîlpîie bună creștere. Nu-mi cere fiindcă e de față Ț. Nici nu i-am dat, atunci. M-am gîndit repede: ce e mai bine? să-i dau, doar de astă se ridicase de pe banca, ori să apăr, cît pot, ideea
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
exercitare a misiunii acestuia să dăm bir cu fugiții, să ne aducem aminte că suntem un popor pașnic și tolerant -, tot așa nu știm ce înseamna U.E. Pentru multi dintre noi, aceste litere se reduc la tăblițele albastre pe care pâlpâie stelele galbene de pe mașinile luxoase ale occidentalilor sau la culoarul "rapid" de la intrarea în marile aeroporturi occidentale. Și mai înseamnă un pașaport care te scoate din statutul de etern paria. Dincolo de aceste aspecte există, însă, realitatea economică a unei piețe
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
Încă înainte de ridicarea cortinei se aude o melodie nostalgică, îngânată de o femeie. E un cântec cu tempo de bighină, sau ceva asemănător. După ce cortina se ridică nu zărim, la început, decât o luminiță verzuie, care pâlpâie undeva, în stânga. Scena se luminează, treptat și obiectele capătă contur. Suntem într-un fel de bistro dintr-un orășel scandinav. Luminița era a scalei unui tonomat, din difuzorul căruia continuă să se audă melodia de la început. Prin fereastra mare din dreapta
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
iar întuneric. S-a stins și focul și pusă cu gura în jos și pe fața lui împrăștie cu îndemânare ce a lampa. Parcă am dormit destul. umblă mereu un tren care scoate rămas. Palma alunecă moale și Lângă sobă, pâlpâie lumini din aburi. Tic tac, tic tac, ... Câte împarte grăunțele cu siguranță. lemnele putrede, rămase nearse. după-amiezi de duminică ronțăie Geana le știe rostul. Șoptit, În cameră aerul e înghețat și timpul cu zgomotul marcat de vorbește cu mama, care
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
petrecut!, se gândea. Aceleași locuri în care acum treizeci de ani îi ascultase vocea gravă recitând un poem de Machado. De-ar fi cu putință să reînvie acel moment al trecerii tainice dar inexorabile! Acea realitate care abia dacă mai pâlpâia într-o amintire pe zi ce trece zi mai imprecisă. Existența lui fusese o goană după năluciri și lucruri ireale, sau cel puțin după acele lucruri pe care oamenii practici le consideră ireale. Și pentru că totul la el era ca
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
pe atunci, eram ca un magazin/ Abia inaugurat, strălucind de curățenie și belșug,/ Și nu puteam auzi cum celulele/ Vibrează întocmai arbuștilor ornamentali./ Aveam ani puțini, șoselele circulare/ Ale ochilor mei nu se umpluseră încă de plombe,/ Încă nu-mi pîlpîiau ca niște neoane uzate/ Nervii actinici.// În noaptea dinaintea căderii meteoriților/ Ei trăseseră husa peste oraș și se culcaseră./ Numai eu priveam luna, ca o rană/ Pe trupul unui proaspăt bărbat" (Intersecție marcată). Real care nu e doar refuzat în numele
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
timp, priveam imaginar spre o FEREASTR| de departe. Sau de foarte aproape. Mi-am amintit că nu știam să schimb ceasul mașinii și l-am rugat să mă ajute. A umblat calm pe la tot felul de butoane...22.37. A pîlpîit de cîteva ori, a rămas fixat. O vreme. Pentru noi, pentru totdeauna. Cînd am ajuns acasă, ora era pe ecranul televizorului. Mare. Iar clopotele băteau. Am simțit, paradoxal, că sînt din nou puternică, curajoasă, că iubesc lumina și că ea
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
de mare finețe). De altfel, Paul Lăzărescu împinge capacitatea sugestiei muzicale a lui Mateiu Caragiale pînă la forța de a prefigura muzica însăși. Analizînd fragmentul "Lăutarii nu uitară să cînte acel vals domol, valsul voluptuos și trist, în legănarea căruia pîlpîia nostalgică și sumbră o patimă așa sfîșietoare, că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință", cercetătorul descoperă un ritm interior propriu valsului, prin dispunerea simetrică a atributelor, ca o reflexie în oglindă după schema 1 și 1
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
al vieții și eterna toamnă cu frunze ruginite, anotimp al tristeții și deznădejdii, cuvintele nu-și mai înalță emoția din pagină, interogațiile devin ridicole, iar impresia de "déjà-vu" e agasantă și obositoare. Pe ruinele unor astfel de trăiri poezia abia pâlpâie, fără forță, căci cuvintele par obosite, dacă nu chiar tocite de-a binelea. Pe porțiuni mici, câteva versuri mai reușite devin contrastante: "într-o pustie sală/ pe câte-un scaun incomod/ stăm amândoi cuminți/ e pictorul plecat/ Și nimeni pe
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
mai vechi de-al meu: Prezentatorii unui jurnal comunică precipitat, cu ochii bulbucați și broboane de transpirație pe frunte: “Stimați telespectatori, întrerupem jurnalul pentru o știre foarte importantă”. Apare un mare și fosforescent “BREAKING NEWS” pe ecran, care mai și pâlpâie ca un girofar, ca să capteze mai bine atenția. “Dăm legătura reporterului nostru special”, anunță livizi prezentatorii. Reporterul special își ițește capul dintr-un șanț. E tăvălit prin noroaie și ciufulit, are hainele rupte și gâfâie. E clar că are o
Breaking breaking breaking news! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19619_a_20944]
-
nu au haine să se îmbrace bine, nu au lemne să facă foc și nu au nici posibilitatea să mănânce cât ar trebui. În multe case sunt copii desculți și dezbrăcați care stau ziua întreagă lângă o sobă în care pâlpâie un foc, așteptându-și părinții să vină de pe unde au plecat să caute de lucru. Din cauza lipsei condițiilor minime necesare, există familii care și-au dus copiii în centre de plasament pe durata iernii și așteaptă să se încălzească vremea
Agenda2003-3-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280602_a_281931]
-
poezia sa este prea puțin mistico-romantică. Se hrănește din această nostalgie, însă e scrisă cu alte instrumente poetice și într-un alt stil (așa cum există, de pildă, poeți ai tradiției fără a fi tradiționaliști). Registrul neguros, oracular sau metaforizant abia pâlpâie în câteva poeme selectate din primele două volume. Într-un alt timp, într-o altă vârstă poetică (în loc de prefață) este emblematic pentru écart-ul între idealitate și contingent, între ce ar fi poezia și ce înseamnă transpunerea sa în act. Într-
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
înflorind, pe glezna-lujer, de fecioară. De-atâta dor și-atâta drag m-aș cufunda, tăcută,-n seară Iar către zori aș sta pe-un prag, precum o lacrimă de ceară Ce se topește încălzind și picură lumină sfântă Din lumânare pâlpâind, pe buzele ce nu mai cântă. De-atât pustiu și-atâta dor m-aș face una cu înaltul Chiar dacă aș pieri în zbor și aș rata, spre culme, saltul. Aș ști, măcar, c-am încercat să-mbrățișez persoane-stele Chiar dacă nu
LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381662_a_382991]