1,267 matches
-
-l urmez ca să ajung la biroul de Resurse Umane. Un binevoitor mi-a vândut un pont ,că ar fi chiar ultimul pe stânga. N-a spus din care parte. E instituție de stat ,neonele sunt rare iar cele care sunt , pâlpâie obosite ,dându-și parcă, ultima suflare de lumină. Înaintez vertiginos, fără să-mi verific miopia la fiecare inscripție de pe ușile maronii ,aliniate în șir indian, de o parte și de alta. Dacă e ultimul,mai am un pic de mers
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1471761254.html [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]
-
40 de ani, am descoperit singur că sunt și eu doar unul dintre voi. Dați-mi voie, așadar, să mă ofer mai întâi în rolul de emisar paleocreștin, ca să le sting „paleoconservatorilor” „lampa lui Lenin”, care, din neștiință, încă mai pâlpâie în fitilul lui Karl Popper. Apoi, cu voia dumneavoastră, să mă fac interpretul unei profeții revelatoare, de monarhiei absolută, eonică, mesianică și stelară, ca să vă pot spune ceea ce urmează: „...Departe, în adâncimile cerului un Soare uriaș se naște acum. Forma
SCRISOAREA NR.144 (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_fragment_din_scris_constantin_milea_sandu_1353414708.html [Corola-blog/BlogPost/364888_a_366217]
-
verbului ”a fi”...... XV. ELISABETA IOSIF, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016. MIROSUL TOAMNEI Din vârful dealului Apusul arde-n flăcări Nori de păsări. De sub cărbunii aprinși Amurgul suflă aripi-frunze - Culori în transhumanță... Agonizând, pâlpâie vara, Respiră aurul gutuilor, Îngreunând povara Iubirilor spre Paradis. Cad peste auriul frunzelor Culori de un roșu nepermis De ultima speranță... Numai...numai crizantema Este sub domnia faldurilor Arămii! Miroase a toamnă... Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014 ... Citește mai mult
ELISABETA IOSIF by http://confluente.ro/articole/elisabeta_iosif/canal [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
De ultima speranță... Numai...numai crizantema Este sub domnia faldurilor Arămii! Miroase a toamnă... Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014 ... Citește mai mult MIROSUL TOAMNEIDin vârful dealuluiApusul arde-n flăcăriNori de păsări.De sub cărbunii aprinșiAmurgul suflă aripi-frunze -Culori în transhumanță...Agonizând, pâlpâie vara,Respiră aurul gutuilor,Îngreunând povaraIubirilor spre Paradis.Cad peste auriul frunzelorCulori de un roșu nepermisDe ultima speranță...Numai...numai crizantemaEste sub domnia faldurilorArămii! Miroase a toamnă...Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014... XVI. ELISABETA IOSIF UNIVERSUL POETIC - O POARTĂ SPRE
ELISABETA IOSIF by http://confluente.ro/articole/elisabeta_iosif/canal [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
și-n credință. Pe Maică rugând-o, pașii să-mi îndrume, Forță și tărie îmi dădea-n ființă. Că deseori din rugă primeam ajutor, Cu sufletul de bucurie lăcrimând, La prăznuire scriu mesaj înălțător; Izbândă să-mi dea în speranță pâlpâind. Din lăcaș de-nsingurare sufletească, Cu năzuință sacră las mărturie De obiceiuri din lumea creștinească, Pe-a vieții cale din fragedă pruncie. Cu pătimire duc în sufletul pribeag, Soarta ce-am primit-o cu-a vieții menire. Că parte n-am
TRADIȚII LA NAȘTEREA MAICII DOMNULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1440885365.html [Corola-blog/BlogPost/372230_a_373559]
-
Sibiu, 1999, p. 202-204). Totul în Cer și toate de pe Pământ trăiesc sublim Marea Sfântă Sărbătoare a Cosmosului. Răcoarea nopții de catifea sau a zilei de borangic se întinde peste frunzișul pădurii cuprinzând ca într-o horă fluturii de lumină, pâlpâind ca niște stropi de scântei prin umbrele lor jucăușe tremurând mirific ca liliacul înflorit la Paștele Învierii. Troițele din lemn care însuflețesc ceremonialul creștin al tuturor răscrucilor istorice semnifică Arborele vieții și biruința Învierii întru Învierea Domnului nostru Iisus Hristos
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1492336816.html [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
mormânt, plapumă să-i fie chipului din el. Că omul, ca frunza revine-n pământ, cum apa se-ntoarce în nori de pe Cer. Pe frunze înlăcrimate îmi scriu gând, de jalea sufletească-n Toamna vieții ce-și duce focu-n durere pâlpâind, pe calea căderii în noaptea morții. APUS DE TOAMNĂ Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416362491.html [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului PUSTIURI MARI SE PIERD Pustiuri mari se pierd în zare S-aude muzica sferelor în mișcare Într-un ochi-a pământului se-oglindește... O stea pâlpâind ce-acum se-odihnește Zorii stufoși prin hăuri se-arată, Luna-i pe cer și nu se dă plecată! Zăpada-n noaptea neagră-a adormit Înfrigurată-i Luna și-n ceruri s-a pitit. E dimineață și mi-ar prinde
PUSTIURI MARI SE PIERD de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1492954052.html [Corola-blog/BlogPost/368607_a_369936]
-
înțeleg, poate, cel mai mare adevăr al vieții mele: o iubesc!” Da, acum știa și se simțea în stare ca, prin toate forțele vieții sale, să lupte pentru a apăra viața ei. Acea viață pe care el o simțise că pâlpâie ca o lumânare, o viață ce era pe punctul de a se stinge... Era conștient că moartea este, încă, de partea cealaltă a căpătâiului Mariei, la pândă, gata să profite de momentul oportun pentru a-și smulge prada... „Dar eu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1427640940.html [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
IOSIF MIROSUL TOAMNEI Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului MIROSUL TOAMNEI Din vârful dealului Apusul arde-n flăcări Nori de păsări. De sub cărbunii aprinși Amurgul suflă aripi-frunze - Culori în transhumanță... Agonizând, pâlpâie vara, Respiră aurul gutuilor, Îngreunând povara Iubirilor spre Paradis. Cad peste auriul frunzelor Culori de un roșu nepermis De ultima speranță... Numai...numai crizantema Este sub domnia faldurilor Arămii! Miroase a toamnă... Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014 Referință Bibliografică: ELISABETA
ELISABETA IOSIF MIROSUL TOAMNEI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1416930537.html [Corola-blog/BlogPost/371862_a_373191]
-
zburde împreună cu fulgii de nea. Este umbra unei povești ascultate într-o seară de iarnă, când afară bătea Crivățul, ce învârtejea ninsoarea. În casă era cald și mirosea, ca și acum, a gutui coapte, iar în cuiul din perete lampa pâlpâia întocmai ca flacăra acestei candele. Îmi amintesc, era seara de Sf. Ion. Afară, zăpada se așternuse din abundență. Parcă eram la Polul Nord, nămeții puseseră stăpânire pe sat, troienele înălțându-se până la acoperișuri. Pârtiile din jurul caselor, de la o casă la alta
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1482384544.html [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
se adresează, rosturile fiecărei revelări a Logosului. Și face acest lucru începând de la nivelul cel mai de sus al sfințeniei, trecând prin istoria Bisericii și a neamului nostru românesc și ajungând până la condiția ultimului viețuitor al acestei lumi în care pâlpâie nădejdea în mântuirea pregătită „celor chemați de la întemeierea lumii” (Mt. 25,34). Demersul în sine nu este unul facil, deoarece presupune atât abordări exegetice, cât și prezentări ale unor diverse puncte de vedere, nuanțări și actualizări permanente, dar, așa cum remarcă
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în by http://confluente.ro/stelian_gombos_1478857574.html [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
s-a-mbrăcat în haină nouă soarele ne -mbie c-un sărut cu razele pierdute printre rouă. ceasul amurgului se lasă-ncet, pe un octombrie ce ne zâmbește, e tot mai rară frunza prin nucet și toamna asta încă ne iubește. iarba pâlpâie în glodul țărânii, din pomi încă mai cad merele blând, undele apei din fundul fântânii, părelnic, chipul tău cutremurând. pe fața mea de meșter hieroglif, s-au așternut tăceri autumnale, aș vrea să mă răzbun ca un sisif, urcând mereu
URCÂND MEREU ÎN VISURILE TALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Urcand_mereu_in_visurile_tale_ion_ionescu_bucovu_1349265049.html [Corola-blog/BlogPost/343875_a_345204]
-
tac banca veche a ruginit de-atâta liniște primăvara încercă în noi ultimul leac hai să ne-așezăm pe banca cea veche moartea n-are ce căuta printre noi seara și-a desfăcut cerurile pe care plutesc îngeri gândul zadarnic pâlpâie ca o flacără-n gol ascultă natura cu muzica ei lasă sămânța să cadă pe reavăn pământ să ieșim din obscure strofe fardate a- nflorit frunza-n codru a-nflorit pune-ți luna-n păr iubito și hai mai departe
POVESTE NAIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 by http://confluente.ro/Poveste_naiva_ion_ionescu_bucovu_1392711043.html [Corola-blog/BlogPost/364082_a_365411]
-
pornită din niciunde, o zvoană se`ntrețese între lumini și umbre, stârnind porniri alese: eu mă încumet lume să cred că-s mai de soi căci singur fac lumina ce o îndrept spre voi! aduse licuriciul o primă mărturie și pâlpâi în noapte cu alți confrați - o mie. ești mult prea mic amice ! grăi o stea din boltă privește ce puzderie de astre se revoltă la spusa ta de comic, noi ne numim luceferi resping obrăznicia pornită de neteferi pătrunde-n
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1442035608.html [Corola-blog/BlogPost/378230_a_379559]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > OM BUN Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Ca o candelă în biserica de lut este trupul meu care pâlpâie în fața ta, Doamne uit de mine nu știu cât va dura frigul rătăcește prin vene mă pierd dar nu-mi pasă drumul e plin cu oameni gestul îmi îngăduie să iau forma zilei și să respir Referință Bibliografică: Om bun / Teodor Dume
OM BUN de TEODOR DUME în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/teodor_dume_1456079794.html [Corola-blog/BlogPost/370084_a_371413]
-
doar exemplarul cel bun a pierit martiric, iar dublul malefic și-a căpătat pedeapsa binemeritată! -Arin, profunzimea ta e nemăsurată! Ai dreptate! Contrar tuturor aparențelor, binele a biruit și de data asta! -Elof, când îmi acorzi revanșa?! -Oricând, Arin, oricând! pâlpâi din nou roșul aprins al siluetei învingătorului. Referință Bibliografică: JOCUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1899, Anul VI, 13 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1457855636.html [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
totul se identifică mereu cu locul natal, care devine o axă a lumii poetului, el fiind constructorul și podul însuși ”ca mediator între cer și pământ”: ”primăvara a izbucnit prin ramul de vișin,/ Isus trece puntea spre moară,/ în lampă pâlpâie gândurile mele/ de sub sprânceana nopții scrutează luna” (”Cântec” pag. 6). Numai el, poetul, poate uni lumi, găsind acea cale spre satul părăsit: ”sub alungirea mâinii tale/ mă scurg, Luncavăț însorit,/ întoarce-mă/ te rog din cale, spre satul meu natal
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1456165061.html [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
tot plânge toamna rece, și-n suflet ne scornește fiorduri, vântul sec. De-aș mai simți căldura șerpuind prin vene, și pacea minții coborând spre cord, și numai o scânteie inima ta să-mi deie, aș arde ba molatic, ba pâlpâind a joc. Referință Bibliografică: Melancolie înfrigurată / Adriana Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1010, Anul III, 06 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Adriana Neacșu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
MELANCOLIE ÎNFRIGURATĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Melancolie_infrigurata_adriana_neacsu_1381078634.html [Corola-blog/BlogPost/352366_a_353695]
-
adus. În Apusenii țării mele, Doi oameni moartea a răpus. Ce tristă ,rece și zăludă, Îmi pari acuma, iarnă rea, Căci soarta lor le fuse crudă, Când moartea viața le curma. Ei au plecat ca să salveze, O viață ce mai pâlpâia, Dar n-au putut să-aterizeze, Și-n codru moartea-i aștepta. Eroi cu suflete curate, Ce viță vieții ați vrut să dați, Voi veți trăi și mai departe... În amintire,neuitați. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: IANUARIE CERNIT / Gabriela Zidaru : Confluențe
IANUARIE CERNIT de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1414102414.html [Corola-blog/BlogPost/384128_a_385457]
-
singurătății” - este un poem tulburător, încărcat de substanță, de sensuri vădite sau ascunse. Se remarcă și aici, tema făcliei, a luminii izvorâte din adâncul de sine: „În viața poetului / Nu vine niciun porumbel, / Nici o ramură de măslin. / Doar o făclie / Pâlpâie / Doamne, ce ploaie!” Motivul Soarelui personificat este evident în poemul „Picior de plai”: „Soarele își saltă un ochi (și se pierde) / În porumbul de la marginea satului./ Soarele se ridică indiscret într-un cot, / În câmp soarele mângâie boabele de struguri
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_tainei_recenzie_la_cezarina_adamescu_1367572207.html [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Este casa-n roșu fără finisaje lipsesc instalații chiar nimic nu doare palida și ștearsă România noastră după lumea lor pare a fi în viață marea abundare pâlpâie lumină oare vrem lumină jaf la drumul mare minciună trădare nu-i loc de-așteptare plânge doru-n cale ochi țintă la ușă ulcior revărsat în pocalul timp călci ne însemnat pe cărări sortite ce ușor se uită realul amarnic acest
MUCHIE ȘI UMBRĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1496737657.html [Corola-blog/BlogPost/381083_a_382412]
-
ne - nveseleau . Îți plăceau atât de tare Luminițele din brad ! Acum , ele , toate - s lacrimi Și obrajii mei îi ard ... Cât te-ai bucurat , copile , Ieri , de primă ta zăpadă ! Fericirea asta , mare , Omu ' - ar trebui s- o vadă ... Focul pâlpâind în sobă , Ti -adună frații , copile ... Bucuroși de-o mângâiere , Ei torceau în rând cu tine . V-a lăsat orfani de mici , Mama voastră iubitoare - Căci părere este viața , Pentru necuvântătoare ... Aș fi vrut sa treaca iarnă , Să te văd
FEBRUARIE ... de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 by http://confluente.ro/georgeta_giurea_1486557391.html [Corola-blog/BlogPost/344220_a_345549]
-
Credinta > APOSTOLII CERULUI Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1726 din 22 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului între cerul oval și linia frântă a muntelui greierii miros a tămâie pe altarul lui Dumnezeu călugării înțeleptesc mângânindu-și barba la vecernie pâlpâie lumina în vechiul schit singur cu Dumnezeu părintele murmură rugăciunea care sparge tăcerea inimilor cuvintele cad clare în timp ce ridică suflete umbra părintelui sfielnică precum o pasăre cu viers dulce se înalță apostolic săraci de păcate călugării se smeresc într-o
APOSTOLII CERULUI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angi_cristea_1442952752.html [Corola-blog/BlogPost/377450_a_378779]
-
Credința in viitor. Aninată pe o geană, Oglinda sufletelor, vie, O lacrimă rostogolită... Pierdută în veșnicie. NOAPTE Noaptea cerne din văzduhuri, Praf de stele, stropi de vise... Luna își strecoară raza, Prin ferestrele deschise. Un felinar, la colț de stradă, Pâlpâie, îmbietor... Și în jurul lui roiește, Dansul efemerelor. Bolta-și oglindește chipul, Unduindu-se pe-un val... Plutind pe raza uni far, Un vas, se-ndreaptă către mal. Crinii își deschid petale, Cu parfum amețitor... Un greiere, în iarbă, cântă, Romanța
NATURĂ de ADA SEGAL în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ada_segal_1442329520.html [Corola-blog/BlogPost/365587_a_366916]