176 matches
-
simt extrem de norocoasă și simt un val de recunoștință pentru că am avut această șansă și pentru oricine sau orice va fi contribuit la a-mi direcționa pașii până la momentul prezent. Dimineața bem câte un ceai adunați în cerc în jurul focului pâlpâitor. Suntem cu toții gânditori, Grazyna arată în continuare ca un bolnav proaspăt post-chirurgie, și ne privim unii pe ceilalți cu o înțelegere profundă. Suntem în familie. Scott declară că vrea să facă ceremonia următoare tot cu Jorge, fiecare din noi vrem
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în care simt valuri de energie negativă cum mă înfășoară ritmic și nu reușesc să găsesc drumul spre ieșire. Lălăielile continuă intermitent iar la un moment dat vocea se transformă într-un șuierat: „Mai vrem ayahuasca!”. Deschid ochii, apare lumina pâlpâitoare a unei lumânări și văd o formă târâindu-se în patru labe către Jorge. Am imaginea unui coiot înfometat și tresar speriată, după care recunosc conturul belgiencei. Simt o atingere, apoi mâna lui Chris îmi găsește mâna și mi-o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nu numai un „poet al mâinilor”, dar și „poet al lacrimii”. Se observă totodată că poezia lacrimii e poezia lacrimii tremurate, căci plânsoarea, genele sunt la autorul Clăcașilor de obicei tremurătoare, cum sunt cuvintele gâtuite de emoție. Mișcarea aceasta sacadată, pâlpâitoare, caracteristică și naturii („În oftat se-ndoaie fagii / Tremură în crâng alunii”; „Primăvară, primăvară, / Tremură luna bălașe...”), recurge la o veritabilă tehnică impresionistă. Pătimirea seculară adâncește în suflete iubirea de glie, de trecut, de libertate, dar și ura contra opresorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
vânt și de răcoarea dimineții timpurii. Bărcile acostate pe ambele părți ale canalelor tresăltau În urma lor, iar altele, venind dinspre San Erasmo cu fructe și legume proaspete, traseră pe margine și rămaseră lipite de clădiri la vederea girofarului lor albastru pâlpâitor. În cele din urmă, Întoarseră pe Rio dei Mendicanti, canalul ce curgea pe lângă spital și se vărsa În lagună, față În față cu cimitirul. Apropierea cimitirului de spital era probabil Întâmplătoare; pentru majoritatea venețienilor Însă, mai cu seamă pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cal și-și puse urechea la pământ. Stătu multă vreme astfel, când auzi parecă, încet, dogit, adânc un sunet de clopot... el tresări. Își în toarse ochii de unde i se păru c-auzise sunet și văzu o lumină turbure și pâlpâitoare pare că. Apucă atunci calul de frâu și-ncepu să meargă în pas iuțit * - deși abia putea de picioare. Dup-o bucată de loc se văzu oprit în cale de-un șanț pe care -l împluse trestia și buruienele de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
am uitat de ceas, o, bineînțeles, de întâlnire știam, timpul m-a distrus, m-a făcut să cad într-o buclă, ca în SF-uri. Ce pot să fac acum ca să mă ierți? O privea din nou cu ochii lui pâlpâitori, dar cu tristețea cea mai pâcloasă a lui Zogru, fără să uite măcar o secundă că timpul lui Andrei Ionescu se scurge deja numărat. 21. Giulia aproape că n-a dormit în noaptea aceea, făcându-și planuri minuțioase cu Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
place sake-ul. Îmi place. — Te simți bine? N-ai prea băut, nu? Îl beau câte puțin, mulțumesc. Așezat pe marginea pernei, cu sticla lăcuită de sake În fața lui, Tokichiro privea fix chipul lui Nene, atât de albă În lumina pâlpâitoare a lămpii. Când ochii ei se Îndreptară, pe neașteptate, În direcția lui, Își trecu o mână peste chip și spuse, zăpăcit: — Ei, am cam băut În seara asta. Roși, când Își dădu seama că era mult mai conștient de propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Întârzii. Yoshimoto vorbea de parcă ar fi fost salvat din confruntarea cu fiul său; porni pe culoar, În direcția opusă. De la bun Început, ceremonia nu fusese decât un șiretlic. Totuși, În chip potrivit pentru o ceremonie de seară a ceaiului, luminile pâlpâitoare aruncate de lampioane, alături de zumzetul insectelor, Învăluiau totul Într-o atmosferă elegantă. Dar, de cum intră Yoshimoto și ușa fu Închisă, prin jur Începură să patruleze soldați, atât de mulți, Încât nici apa nu s-ar fi putut scurge Înăuntru neobservată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
e caldă și plăcută. Lasă-mă doar să stau aici o vreme. — Vă arde de glumă! Plecați! Băiatul sări În picioare, ca pentru a-l ataca pe intrus, dar, când privi Încruntat chipul zâmbitor al lui Hideyoshi, În lumina caldă, pâlpâitoare, din cuptor, nu mai putu fi furios, oricât de tare ar fi Încercat. Pe măsură ce privea lung chipul acelui om, sentimentul inițial de ostilitate i se risipea. — Kokuma! Kokuma! strigă un glas din casă. Băiatul reacționă pe dată. Lăsându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Încât, dacă vizitatorul nu era destul de educat pentru a avea un simț rafinat al mirosului, s-ar fi irosit degeaba. Așteptă, În tăcere, un semn din partea stăpânului casei. Chipul care după-amiază fusese ascuns sub pălăria de rogoz contempla acum lumina pâlpâitoare a lămpii. Fără Îndoială, era prea palid pentru ca patrula să-l creadă un spadasin rătăcitor. De asemenea, avea ochii pașnici și blajini - nu te-ai fi așteptat de la un om care cunoaștea doar sabia. Ușa glisantă se deschise și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu glas sonor, ca și cum Încă s-ar mai fi aflat pe câmpul de luptă: — Hisano! Hisano! Doamna de onoare se grăbi spre el, prosternându-se la pământ. Flacăra micii lămpi pe care o ducea sfârâia În vânt, aruncând o lumină pâlpâitoare peste profilul lui Ieyasu. Avea sânge pe obraz, iar părul Îi era Într-o dezordine Înfiorătoare. — Adu-mi un pieptene, ceru el, așezându-se greoi. În timp ce Hisano Îi aranja părul, Îi mai dădu un ordin: — Mi-e foame. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lampă. Trebuie să-i spălăm trupul, să măturăm În cameră și să-l depunem pe catafalc. Trebuie să se facă tot ce trebuie pentru funeraliile cuvenite pe câmpul de luptă. În timp ce Kanbei dădea dispoziții, Hideyoshi se făcu nevăzut. În lumina pâlpâitoare a lămpilor, pe când oamenii Începeau să lucreze cu mișcări Înțepenite, cineva descoperi o scrisoare pe care Hanbei o lăsase sub pernă. Îi era adresată lui Kanbei și fusese scrisă cu două zile În urmă. Îl Înmormântară pe Hanbei pe Muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ieșind din dormitor. Ușa masivă de cedru, care se deschidea spre coridor, fusese lucrată rafinat, astfel că, atunci când era trasă, pragul scotea un sunet aproape ca o chemare. Când pajii auziră acest zgomot, În odaia lor Îndepărtată, tresăriră atenți. Lumina pâlpâitoare a lampionului de hârtie se reflecta pe scândurile și coloanele groase ale verandei, care luceau ca și cum ar fi fost lustruite cu ulei. Dându-și seama că stăpânul lor se trezise, pajii grăbiră pasul spre baia de lângă bucătărie. Pe drum, auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se plecă respectuos către Samboshi, cu cea mai corectă ținută. Apoi, reveni la locul lui. Următorul era Shibata Katsuie. Când făptura sa masivă Îngenunche În fața altarului, aproape ascunzându-l vederii, atât lotușii roșii și albi de pe paravane, cât și lămpile pâlpâitoare se răsfrângeau pe chipul său, În flăcări ale mâniei. Poate că Îi prezenta sufletului lui Nobunaga un raport prelungit despre consfătuire și jura că avea să-l sprijine pe noul său stăpân. Dar, la ofranda de tămâie, Katsuie rămase mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
public (la antrenament, la probe din cantonament, la meciuri amicale, la concursuri regionale și concursuri continentale, la olimpiade). Inițierea sportivilor începe cu jurământul: orice sportiv, care privește soarele strălucind pe cer și după o ploaie poate percepe arcul culorilor translucide pâlpâitoare, se simte fericit; el este acela, căruia, îi arată Dumnezeu curcubeul, precum lui Noe; curcubeul, drept semn al legământului dintre om și Divinitate: “Pun curcubeul meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre mine și pământ. Când voi aduce
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
privirii. Să participi fără să te murdărești! Prin crăpătura dintre scânduri ieșea o lumină palidă. Mi-am lipit ochiul de ea. Mi-au trebuit clipe lungi să văd ce se petrecea acolo, lumina, pornind de la o lumânare, era slabă și pâlpâitoare, spectacolul, extraordinar: Balduin, dezbrăcat, cu o cârpă petrecută pe șolduri, cu mâinile legate de o bară de fier ce străbătea încăperea, atingând abia pământul cu vârful picioarelor, era biciuit de Viorica și Antonică. Șfichiurile bicelor de căruțaș (loviturile lor erau
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
retină impresionată de febră. În clădirea devastată se văd urmele unui tapet elegant cîndva care-l amintește pe cel al castelului. În acest loc, Robbie este întîmpinat de mama sa care-i spală picioarele într-un lighean, iar imaginile apar pîlpîitoare, încețoșate, cu un halou, o clipă imaginea mamei se află lîngă o oglindă spartă, iar în jur plutește un fel de tristețe indefinită pe care o au casele foarte vechi cu ținută aristocratică aruncate în ruină. Totul plutește parcă în
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
siguranța de sine. Iar amintirea acelor zile binecuvântate aduce lumină, dar și regret pe chipul omului care între timp a trecut prin toate încercările vieții: "Oh, am avut în copilărie momente de fericire aproape epileptică. Miracole nimbate scurt, aure naive, pâlpâitoare, credința nebunească, puerilă, vă voi dăinui întruna. Nu cunoșteam moartea, boala n-o bănuiam. Acum, dragă Absurdica, nu-s în stare decât să-mi amintesc lucruri urâte, gafele enorme stor-cându-mi viața de bucurii..." (pp. 50-51) Dacă anii copilăriei și femeile
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
ascundeau în paturile cu jucării/ și gîngăveau că maimuță"(Semproniu). Ori: " Telefonul e o femeie rujata isteric pe pleoape" (Jim călărește șarpele). Ori: "Femeie, turbata ești, oasele ți le zdrobești de-un zid în vid,/ despicata ți-e inima și pîlpîitoare că o șopîrla./ Ți-am vîndut capul și mîinile bibliotecilor antice,/ din piele să facă papirusuri și-un palimpsest cumplit"(Trupul). Capul de femeie, prevăzut cu cioc, al lui Picasso, sau Hector și Andromaca a lui de Chirico sau picturile
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
a Dicționarului universal al limbii române de Lazăr Șăineanu, făcut cadou de „căpitan” Mavromati în crîșma lui Kir Leonida: „dicționarul este, concomitent, amantă și mamă, contopire și echivoc deopotrivă de semnificative, lectura se desfășoară întrun spațiu matricial, la lumina tulbure, pâlpâitoare, acvatică a unei lumânări, într-o poziție («încovrigat») care nu este alta decât aceea a fătului în cavitatea uterină. Neînfrânatul cititor este despărțit de lume printr-o subțire, fragilă membrană (umbrela), nu mai știe de sine, își pierde percepția duratei
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
Prin încordatele simțuri O boare se înalță Ca și cum o lacrimă s-ar prelinge Din verdele cer Pe urmele unor necunoscuți Frânturi de litere ard Văduvite de sunet Te străduiești să pricepi invizibilul Dar el de asemenea tace Ca o rană pâlpâitoare Salt periculos peste clipe Este poemul Clar obscur Obsedante imagini din vis la marginea înțelegerii - abur creierul îmbâcsit de real refuză mesajul energii colorate și stări navigând între lumi paralele sărmanii mei zori ațipiți încă în culcușul de rouă orga
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
și dorințele și visele lui cele mai dulci se strecoară pe sub borurile călduroase ale imensei pălării și plutesc dezamăgite peste acoperișurile de rugină ale celor trei case din fața agenției de știri în care lucrează Gil, cu ochii lipiți de ecranul pâlpâitor. * în același timp, la nici un km mai încolo, pe strada Ziduri Moși, locuiește Maimuțu, un băiat de aceeași vârstă și de aceeași înălțime cu Gil. Spre deosebire, însă, acesta habar n-are ce se petrece-n lume. Maimuțu face pași
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
celălalt, nou introdusul în joc, la mama dracului, ba ici, ba colea, probabil tot într-o coșmelie albă, vreo garsonieră... Niciodată nu m-am simțit mai folositor ! Bătrîneii mei se uitau duios la mine, mă corcoleau tot mai gingași, mai pîlpîitori... Îngînau: "Purceluș drag, purceluș drag și scump..." Normal, iscam gafe după gafe! Meritam oblojit!
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
asupra Bucureștiului, din 4 aprilie 1944 (tot în zi de 4, Doamne Sfinte!). Cum-necum, am ajuns în fața locuinței mamei Dora, cufundată în același întuneric de nepătruns și de rău augur; din fericire, ici și colo se agitau pe la geamuri luminițe pâlpâitoare după care m-am ghidat ca să situez cu aproximație scara și etajul. Casa scării fiind într-o beznă totală, am urcat bâjbâind, pipăind pereții și balustrada. Am bătut la ușă - soneria nu mai funcționa, evident - și mi-a deschis mama
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
și semnificație, lăsând să apară în prim-plan amprenta și conturul eului: torsiunea chinuitoare, dar atât de expresivă, a scriitorului singur, cu desăvârșire singur, în fața paginii albe. Dacă majoritatea componenților generației '80 au avut un start fulminant și un traseu pâlpâitor (excepțiile numindu-se Mircea Cărtărescu și Mariana Marin, Marta Petreu și Gheorghe Crăciun, Ioan Lăcustă și George Cușnarencu), Liviu Georgescu a așteptat douăzeci de ani pentru a debuta editorial, într-un context radical diferit de cel al deceniului nouă. Complet
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]