145 matches
-
uzurii nepermis de mult a cuvântului dat - care capătă valoare doar după ce regretul și tristețea se instalează și copleșesc, când aproape că nu mai e nimic de făcut. Cine să fi știut că flacăra vieții tale era din ce în ce mai firavă și pâlpâitoare, că stingerea ei era, vai, atât de aproape, că vântul sorții bătea cu putere împingându-te către hăul cel alb de pe tărâmul îngerilor căzuți!? Că recea încremenire va înlocui hlamida sângerie a zborului cu aripi nătânge și fragile, retezate în
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Pe frunțile a nouăzecișicinci de bouri întunecați zăngăneau stelele ca niște poduri rupte ale nopții, cîntecul lor metalic amețea păsările de pradă pînă la sinucidere, ochiul lor pîlpîitor strălucea acolo, pe fruntea lor, ca în liniștea unui templu cu coloanele curbe și ascuțite pînă-n adîncimea infinitului. “Sînt omul cel mai bogat al lumii și stăpînul vostru, le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele, dar voi nu mă
NOUĂZECIŞICINCI PLUS UNU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368597_a_369926]
-
acum, cu inima bătând tumultuos. Curând își simți întreaga ființă învăluită de-o căldură plăcută, mai ales obrajii. Instinctiv duse mâinile spre față. Se atinse precaut, parcă se aștepta la ceva. Într-adevăr. Se întâmplă. Mâinile se contaminară de luminiscența pâlpâitoare. Își lăsă repede brațele pe lângă trup și simți o plăcută electrizare, care se metamorfoză într-un strat fosforescent ce-i invadă straiele. Fiecare pas făcut era un amplificator curios al aureolei câștigate. Nu se temea, nu-și cerea explicații. Înainta
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
cu altul încât, după obținerea licenței, am format o familie și barza nu s-a lăsat mult așteptată. Un romancier ar numi asta dragoste. Eu îl consider cotidian care a devenit o obișnuință. Marele avantaj a fost că, neexistând focul pâlpâitor de paie nu a avut ce se stinge. Numai Dumnezeu ne-a putut despărți. Nu zic, au fost multe, chiar multe clipe în care ne simțeam bine unul lângă altul. Nu numai în pat. Dar nu-mi amintesc culoarea ochilor
A IUBI IUBIREA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349797_a_351126]
-
ִיק מִצְּלִיל שִיר IERUSALIM M-am apropiat prea mult de ghetuțele depozitate la Muzeul Yad Vashem mi-e imposibil să mai ridic privirea rămân agățată de detalii, de nume de lumini pâlpâitoare: sunt milioane de Nume (z”l) ca o Niagară Toți trebuie pomeniți, cei arși, gazați...împușcați, masacrați de bestii! există o durere a foamei a foamei... a foamei... unii își înghițeau transpirația în loc de apă ... în drum spre Auschwitz m-am
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
urcă pe un podium, aflat în stânga tribunei oficiale, unde se găsea o sferă planetară. Un obiect decorativ de culoare verde-albastru, de aproximativ 60 cm în diametru, dintr-un material plastic dur, transparent și luminat în interior cu o lumină roșie pâlpâitoare, reprezentând simbolic Pământul Interior, pe care era scris cu alb “ Pământul Gol “, adus special de Doamnele de bine la congres. Cu mâna dreaptă, femeia apăsă obiectul rotund, încercându-i parcă rezistența, apoi, printr-o mișcare sigură de acrobație, încălecă sfera
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
adesea în stradă, devin golani și prădători. Miliardele de tone de noxe care se află în stratosferîar putea într-o zi să se plictisească și să coboare pe pămînt. Nu va fi o sărbătoare! • Iubirile sunt de trei feluri: arzătoare, pâlpâitoare și fumegânde... când cărbunii amorului din jar s-au prefăcut în cenușă. • Eistă o lume subterană care nu cunoaște nicio lege. Strivește totul, nimic nu drege. • Vom regreta mereu zilele apuse, au dus cu ele atâtea cuvinte sublime și nespuse
GÂNDURI REBELE (25) – AFORISME (8) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378980_a_380309]
-
ajuns chiar deasupra gropii. Acum puteam distinge mai bine: văgăuna aceea era scăldată într-o lumină stranie, cu unduiri imprecise pe fundul ei de verde și albastru. Părea adâncă de vreo zece metri și inundată de o lumină liniștită, ușor pâlpâitoare, părând că în adâncul ei ardea un foc cu niște flăcări mici, ciudate. Ne țineam cât puteam de bine de crengile bradului rupt ca să ne putem apleca și mai mult să vedem ce se mai poate distinge în groapa aceea
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
sfârâind și împrăștiind umbre mișcătoare în jur. Oana se opri și ea, cu ochii sfredelitori în ușoara ei miopie. Spațiul și timpul înghețară concomitent. Erau doar ei doi, singuri în fața clădirii adormite în coasta Parcului Municipal, scăldați în lumina chioară, pâlpâitoare, la nici un pas unul de altul. Ștefan îi zâmbi: - Ce ai spune dacă te-aș săruta? Oana tresări în adâncul ei, nerăbdătoare, mai nerăbdătoare decât i-ar fi plăcut să pară. Trebuia să dea impresia că nu era mare lucru
PRIMA ÎNTÂLNIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372001_a_373330]
-
rănit al băiatului, să nu mai piardă sânge. Șacalii așteptau fioroși și nerăbdători. Nu trecu mai mult de un ceas, până când, în amurgul serii ce stăpânea toate întinderile Deltei, în depărtare, dinspre satul evreiesc din amonte, se iviră făclii aurii, pâlpâitoare, mișcându-se pe apele Nilului. Făcliile acelea se apropiau, creșteau. Se vedea cum adierea brizei de noapte lungea flacăra luminilor. Când se apropiară, se văzu că acele lumini erau pe luntrii ale sătenilor evrei din sat, alarmați de Manahem, băiatul
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
și singur. Cât despre parabola celestă În care dandy-ul se vede proiectat ca Înger de către unul dintre cei mai temeinici cunoscători ai săi, fie-ne Îngăduit să o punem sub semnul Întrebării: „șDandy-ulț este o scurtă epifanie, o utopie pâlpâitoare, o clipă de eternitate ce refuză să se prelungească Într-un prezent care ar trăda-o inevitabil. Iar revelația sa e cu atât mai misterioasă, cu cât se Înscrie În spațiul nelimitat al posibilului ș...ț. Ambasador secret al unei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
deloc de cele trei siluete feminine. Eu, doar eu, pe acest pământ, mențin ultimul fir ce le leagă de lumea celor vii! Memoria mea este ultimul lor refugiu, ultimul lor popas înainte de uitarea definitivă, totală. Sunt oarecum zeul universului lor pâlpâitor, al acelui loc de pe Champs-Élysées unde frumusețea lor strălucește încă...” Numai că, așa zeu cum eram, nu puteam să le ofer decât o existență de marionete. Porneam resortul amintirilor mele și cele trei cochete începeau să țopăie, Președintele Republicii o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Sfinții Părinți, totuși a fost învinovățit că e eretic și-a trebuit să iscălească nu numai crezul, ci și abdicarea sa de la patriarhat și depunerea darului preoției. După cererea sinodului, împăratul îl exilă apoi la Brussa. De atunci încoace flacăra pâlpâitoare a condamnării fanatice se lăți repede și neoprită. Chiar biserica Sf[intei] Sofii, care se socotea pângărită prin intrarea latinilor în ea, căta să se sfințească din nou, ca să se curețe. Un tribunal, compus anume din călugări, pedepsi, fără a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care rămase la o distanță sigură de quint. ― Vassur! Strigătul Abatelui se auzi distorsionat de goana calului, sunând tremurat. ― Să nu îndrăznești să-l atingi! răsună din nou vocea lui Radoslav. Rim nu era însă atent la el. În lumina pâlpâitoare a unei lămpi cu ulei, o putea vedea pe Maria călărind în dreapta Abatelui; la stânga era Aloim. Femeia se opri însă la o distanță de unde nici un om nu o putea vedea, trăgîndu-se în umbra întunecată a unui copac. Ce caută Maria
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pentru el. Ambele năzuințe par a se împlini simultan. Săpând într-un bordei din curte, Constantin găsește o comoară din care țâșnesc flăcări. Acestea se aprind într-un dans fantastic, infernal: scenă antologică. Cumnata, vrăjită și ea de priveliștea aurului pâlpâitor, îi cade în brațe. Finalul nuvelei e de tragedie shakespeareană: Constantin își ucide fratele apărut în fața ușii bordeiului; el și Frusina încearcă să treacă, peste Dunăre, în Bulgaria, dar sunt împușcați de grăniceri. Sensul moral încifrat în narație e simbolizat
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
nu numai un „poet al mâinilor”, dar și „poet al lacrimii”. Se observă totodată că poezia lacrimii e poezia lacrimii tremurate, căci plânsoarea, genele sunt la autorul Clăcașilor de obicei tremurătoare, cum sunt cuvintele gâtuite de emoție. Mișcarea aceasta sacadată, pâlpâitoare, caracteristică și naturii („În oftat se-ndoaie fagii / Tremură în crâng alunii”; „Primăvară, primăvară, / Tremură luna bălașe...”), recurge la o veritabilă tehnică impresionistă. Pătimirea seculară adâncește în suflete iubirea de glie, de trecut, de libertate, dar și ura contra opresorului
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
precum și proba populării ei, împânzită cu obiecte, oameni, senzații și sentimente și fiind atât de diverse reprezintă mulajul acestei poezii. Exemple care să sprijine această apreciere pot fi găsite în toate acele trei secțiuni. "[...] vad, brusc Văd, sîntem flăcări/ flăcări pâlpâitoare răsucite de vânt" (p. 14), "un sânge celest de imagini o lavă spectrală unde urcă artezian în cascade populații tinere" (p. 68), "cum să sângeri într-o existență supusă imaginii" (p. 96). Reținem prezentarea bisericii brâncovenești înfățișată "ca un acvariu
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
călător fără bilet (C.T.) spiriduș al minții (P.Ș.) ca un nor trecător (V.M.) lună regină a întunericului (C.T.) crăiasă a nopții (V.D.) ca o pată aurie(V.M) stele copii ai Universului(V.M..) mici licurici sclipitori(P.Ș.) luminițe pâlpâitoare(C.T.) Concluzii: Analizând și prelucrând rezultatele obținute de elevi, am constatat că 14 elevi au o imaginație creatoare foarte bună, 6 elevi au imaginație creatoare bună, 2 elevi au imaginație creatoare mijlocie, 4 elevi au imaginație creatoare mediocră și un
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
-și mulțimea de chei de la brâu. Când ajunse la colțul străzii, se întoarse ca și cum și-ar fi amintit ceva și strigă înspre casele cufundate în liniște: Han dado las once y sereno. CAPITOLUL VIII Pe masă licărea o lumânare. Flacăra pâlpâitoare arunca umbre înfricoșate pe chipul sleit de oboseală al lui Velasco. Încrederea sa obișnuită îi dispăruse cu totul din priviri făcând loc mâhnirii adânci a celui înfrânt în bătălie. „Speranțele...” murmură Velasco abătut, „ni s-au risipit.” Vlăguiți și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vase pline cu tot felul de bijuterii - prada lui Balamber. Acolo, încălecat pe o șa romană, Kayuk aștepta să primească ordine de la stăpânul său, iar între timp cojea un măr și juca morra cu doi tineri de vârsta lui. Flacăra pâlpâitoare deasupra căreia, înfipt în proțap și bine uns cu propria-i grăsime, se rumenea ultimul sfert dintr-un berbec, arunca pe chipurile tuturor celor prezenți reflexe schimbătoare de un roșu aprins. Șei, arme, pături, saci cu grâu fuseseră îngrămădite haotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aici speram că hunii ne vor ajuta să ne cucerim libertatea, în vreme ce acum e sigur că ei vor doar să facă din noi niște sclavi. Soarele apusese deja înapoia unor dealuri îndepărtate și câțiva băieți aprinseseră torțele, a căror lumină pâlpâitoare proiecta reflexe curioase pe chipurile tuturor participanților la adunare și pe pereții coșcoviți, unde ici și colo încă se mai vedeau resturile unor fresce. Cuvintele lui Divicone lăsaseră o adâncă impresie, însă un om înalt, scheletic, cu mustăți lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajuta să vadă zidurile Aurelianei erau focurile aprinse pe turnurile de pază, ce lăsau să se vadă doar crenelurile, făcându-le să pară, în beznă, suspendate parcă în aer, într-un cer fără stele. Pe malul stâng, în schimb, luminile pâlpâitoare ale numeroaselor focuri îl ajutau pe Sebastianus să intuiască poziționarea detașamentelor hune ce vegheau podul, închizând accesul în cetate dinspre miazăzi. De undeva, de foarte departe, la intervale regulate și însoțite de un vacarm nedeslușit, răsunau sumbru bubuiturile loviturilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el. Aici, așezat nici prea sus și nici prea jos, văzuse pentru prima oară lumea extrem de limpede, cu zilele izvorând parcă purificate din nopți de o întunecare curată și strălucitoare. Lumina soarelui pătrunzând prin frunziș la ivirea zorilor, schimbătoare și pâlpâitoare, pârjolind cu răsuflarea ei dogorâtă, căzând din când în când peste Sampath, pe care nu-l trata ca și cum ar fi fost o ființă omenească, așa cum era, împrăștiindu-l ca pe apă... Se simțea imponderabil aici, legănat de lumina jucăușă, mângâiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
foame și dacă nu vrea niște lapte acru. El mulțumi politicos și spuse că iese să facă o plimbare prin sat. Se Întunecase. Apucă un drum subțire printre două rânduri de case care păreau foarte vechi. Lătrat de câini, lumini pâlpâitoare la câte o fereastră, strigătele unor copii În partea opusă a satului. Lună mare, plină, roșietică. Grințu Întoarce de câteva ori capul ca s-o privească. Se gândește dacă astfel de cadre ar putea fi trase pe peliculă prin procesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Pe-obrazul tău, neștearsă de uitare... O clip-a fost, ori cine știe câte Și-o albie subțire și-a format, Ce colectează zile mohorâte Vărsându-le în sufletu-ți curat... Minutul trece, te privesc și-n gând Cu amintiri nestăvilite ninge, Pâlpâitor trecutul, tremurând Ca-n apele oglinzii, se răsfrânge... Mă-ntreb de ce și mă-nfior, tăcut, Ajuns-am pentru tine amintire... Din tot ce-a fost, în pulberi prefăcut, Trecutul și iubirea-s nălucire...
LACRIMA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83818_a_85143]