160 matches
-
vorbă pe plavie. Din înțelepciunea bătrânului moș Brebu. A cetit Alexandria și Isopia. Despre pescuit... La crâșma satului lume multă. Moș-Brebu se întâlnește cu primarele și-l judecă, înțepându-l cu vorba. Ura veche a primarului care e sluga ciocoiului. Pândarul Halmului. Cum se pregătește o tragedie (primarul era amețit și a scăpat amenințări), cum moș-Brebu privește cu filosofie în viitor, ceiace crede despre situație moș-Vasile fratele lui moș-Brebu și pândarul Halmului. Acasă la noi, tata, mama, masa de seară. Înserarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu vorba. Ura veche a primarului care e sluga ciocoiului. Pândarul Halmului. Cum se pregătește o tragedie (primarul era amețit și a scăpat amenințări), cum moș-Brebu privește cu filosofie în viitor, ceiace crede despre situație moș-Vasile fratele lui moș-Brebu și pândarul Halmului. Acasă la noi, tata, mama, masa de seară. Înserarea în gospodărie... Acasă la moș-Brebu, singurătatea lui de schivnic, blândeța lui, hotărârile lui înnainte de a-și lua drumul spre veșnicie Moșia Pașcani Roznovanu (Roznovanu bătrânul ca tatăl lui Anghel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
e chiar în ziua când moara e trasă la mal. Atunci se adună oamenii și între ei mulți din eroii romanului și stau de vorbă lângă podul pe șăici. Înserarea și zăvoiul Siretului. Cum începe o dragoste între morăriță și pândarul Halmului moș-Vasile. Dar boerul, care vine și el la fața locului, se amorezează de morăriță și o face țiitoare a lui (și viața lor urmează ca a Liteanului cu fata știută) Boerul are afaceri, cu Ovrei, cu Șapsa și Bloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spune că fata e sfătuită să fugă, să tot fugă de moș Brebu și atunci moș Brebu trece drept ațâțător, e bătut, închis, chinuit, moare. Cum se apropie ruina. Cum morărița fuge de la boer pe totdeauna și se duce la pândar care încă nu știe ce face cu ea. Cum pândarul răzbună pe moș Brebu lăsând în vijelie singur, lângă pădure, pe Iacobachi. O dragoste a lui Tudor, nepotul. Romanul d-șoarei Constanța. O împărțire a premiilor, când boerul dă premii ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de moș Brebu și atunci moș Brebu trece drept ațâțător, e bătut, închis, chinuit, moare. Cum se apropie ruina. Cum morărița fuge de la boer pe totdeauna și se duce la pândar care încă nu știe ce face cu ea. Cum pândarul răzbună pe moș Brebu lăsând în vijelie singur, lângă pădure, pe Iacobachi. O dragoste a lui Tudor, nepotul. Romanul d-șoarei Constanța. O împărțire a premiilor, când boerul dă premii ca un vodă, și când învățătorul ține un discurs. Premiu ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe câmp. Miai e bătut de Năstase care înșela oamenii la cântarul morii, Țugurlan, lovit inițial, revine în forță și îl bate pe Năstase, un jandarm îl bate pe Țugurlan. Țugurlan bate în final jandarmul și îi confiscă pușca. Un pândar trage un cartuș de sare în Achim Moromete. Acesta îi crapă capul cu nelipsita bâtă și îi distruge pușca. Ilie Moromete privește impasibil cum fiul său Paraschiv își bate sora. Aceasta protestează, iar tatăl o lovește în cap. Ulterior, Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Hotincian și 14 ciocli. Cei 153 de birnici fuseseră „supuși” la diferiți boieri (slugi, breslași și scutelnici). În aceeași categorie se mai găsea un număr apreciabil de negustori și meșteri (37 meseriași, 5 negustori și alte profesiuni: 7 arnăuți, un pândar etc.). Datele statistice publicate de D. Ciurea diferă de cele publicate de Gh. Platon: 786 liuzi, 189 birnici, 58 hrisovoliți, 33 sudiți și 136 scutelnici sau breslași (în total 1.202). La începutul deceniului al treilea al secolului al XIX
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o creștere apreciabilă față de anul 1820. Gh. Ghibănescu afirma că, începând din 1832, populația orașului crescuse la 14.000 de locuitori, lucru ce se putea datora extinderii muncii salariate (în categoria salariaților sunt incluși burlacii, slugile și cei fără căpătâi, pândarii de la vii și alți oameni care depindeau de administrația târgului). Același document arată că numărul total al negustorilor și meseriașilor (inclusiv cei 611 sudiți) reprezintă aproximativ un sfert din întreaga populație, ceea ce sugerează o cifră de aprox. 2.500 de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din populația târgului (691). Adăugăm cifra de 941, reprezentând pe cei 253 negustori și 299 meșteri, împreună cu calfele acestora (389). Putem conchide, că târgul Huși, ca alte centre urbane ale Moldovei, avea un pronunțat caracter comercial și meșteșugăresc. Sunt notați pândarii de la vii, în rândul cărora se aflau numeroși oameni veniți din sate. Numărul birnicilor sporea datorită adaosului continuu de însurăței și a altor categorii. Documentul mai include 102 de birnici și căpătăieri, ca pândari sau slugi la vii, precum și 30
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
caracter comercial și meșteșugăresc. Sunt notați pândarii de la vii, în rândul cărora se aflau numeroși oameni veniți din sate. Numărul birnicilor sporea datorită adaosului continuu de însurăței și a altor categorii. Documentul mai include 102 de birnici și căpătăieri, ca pândari sau slugi la vii, precum și 30 de indivizi trecuți în categoria nevolnicilor, care aveau aceeași ocupație. În acest fel, putem stabili un număr de 135 proprietari individuali care posedau vii în podgoria Hușilor, dintre care 23 boieri, 5 privilegiați, 15
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1612, în timpul domniei lui Ștefan al II-lea Tomșa (1611-1615). Vierii supravegheau munca în viile domnești. În fruntea vierilor era un vătav, care colabora cu autoritățile orașului (șoltuzii și pârgarii). În podgoria Hușilor a fost și un însemnat număr de pândari de la vii. Ispravnicul ținutului Fălciu arăta că, în această podgorie „se află pe la viile boierești și neguțitorești îndestui pândari, adunătură de prin sate, mahalale a târgului. Acești oameni - se preciza în raport - odinioară s-au aflat viețuitori ca și alți
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
era un vătav, care colabora cu autoritățile orașului (șoltuzii și pârgarii). În podgoria Hușilor a fost și un însemnat număr de pândari de la vii. Ispravnicul ținutului Fălciu arăta că, în această podgorie „se află pe la viile boierești și neguțitorești îndestui pândari, adunătură de prin sate, mahalale a târgului. Acești oameni - se preciza în raport - odinioară s-au aflat viețuitori ca și alți locuitori din sate și târguri. Dar, după prefacerea nenorocitelor soarte, au găsit mijlocul pândăriei, spre înlesnire viețuirii lor, cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
hoteluri, patru cafenele, două cofetării și un atelier de ceramică. Comerțul. În Epoca Modernă, la Huși, ca și în alte importante centre economice, existau următoarele sectoare și categorii sociale: particular (negustori, meșteri, calfe), de stat (în serviciile publice) și viticol (pândari sau vieri). Negustorii erau organizați pe bresle și se grupau cu prăvăliile lor pe diferite străzi cu o anumită specializare. Astfel, în apropierea bisericii Sf. Nicolae erau proprietarii de manufacturi, bogasierii (negustorii de textile), apoi saidacarii (argintarii), pescarii, băcanii. În
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
învoirea proprietății, să așază acolo ca să scape de îndatoririle zilelor pontului”. Ispravnicul ținutului, care avea misiunea de a-i aduce pe fugari, raporta la 8 iunie 1850, că „în podgoria târgului Huși să află, pe la viile boierești și neguțitorești, îndestui pândari, adunătură de prin sate, mahalale a târgului”. Ispravnicul relata, în continuare, că acești oameni s-au aflat mai demult „viețuitori ca și alți lăcuitori din sate și târguri. Dar, după prefacerea nenorocitelor soarte, au găsit mijlocul pândăriei spre înlesnire viețuirii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
comic ieftin, speculând pitorescul moral, însă cu unele aluzii satirice. Logofătu satului (1852) este o dulceagă poveste amoroasă, cu tentă moralizatoare, conținând și unele accente critice la adresa arendașilor. Încă o dată, arendașii sunt luați în răspăr în vodevilul Zmărăndița sau Fata pândarului (1855), piesă care dezvăluie în autorul ei un prounionist. Ținând de comedia de moravuri, Badea Deftereu sau Voi să fiu actor la Iași (1849) ori farsa O toaletă neisprăvită sau Obrăznicia slugilor (1852) iau în derâdere slăbiciuni omenești ca vanitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286913_a_288242]
-
Două sute de galbeni sau Păhărnicia de trei zile, București, 1848; Badea Deftereu sau Voi să fiu actor la Iași, București, 1849; Logofătu satului, București, 1852; O toaletă neisprăvită sau Obrăznicia slugilor, București, 1852; Radul Calomfirescu, Iași, 1854; Zmărăndița sau Fata pândarului, București, 1855; Radu Buzescu, București, 1858. Repere bibliografice: N. Iorga, Un autor dramatic necunoscut, T, 1922, 1; Ist. lit., II, 620-622; Brădățeanu, Comedia, 62-66; Dicț. lit. 1900, 307-308. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286913_a_288242]
-
Sunt plecările din casa săracă a chiriașului izgonit, pentru o altă casă tot atât de dureroasă. Sunt plecările într-o dimineață ca un cristal de râsete spre mătușa de la Calafat, când știi că te așteaptă pe peron, lângă unchiul cu mustățile de pândar, stofa caldă din lătratul prietenos al dulăului. Între șlepurile gemând de grâne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile capitale cu trâmbițele succesului suind în sânge. Sunt plecările spre satele depărtate ale solitudinii, unde te așteaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pentru copii: Rodul pământului (1957), Grădina soarelui (1961), La gură de rai (1965), Colind de primăvară (1969), poemele dramatice Gheorghe Șincai, Lumea și cucul, editate în volumul La poarta celor care dorm (1970), cartea de proză scurtă Cei de la casa pândarului... (1974), romanele Îndrăgostiții triști (1979), Surâsul iubirii (1984), publicistică. Versurile din culegerile Inima omului, Iarba dragostei (1957), Ceasul de slavă (1960), Liniștea vântului (1963), precum și altele semnate de Z. se plasează atât prin sensibilitate, cât și prin mijloacele de expresie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
crezut că poate fi salvat, autoarea a inclus unele fragmente, ușor retușate, în antologiile Poezie (1972) și Incandescențe (1985). Un poem omagial dedicat Elenei Ceaușescu, Floare de suflet (1989), încheie, deloc fericit, o producție prolifică. Proza scurtă (Cei de la casa pândarului...) e insignifiantă la Z., care sentimentalizează și poetizează naiv pe tema „vieții noi”, a „reconstrucției socialiste” ș.a.m.d., sau care în romanele Îndrăgostiții triști și Surâsul iubirii zugrăvește scene de viață obișnuită, impregnate forțat tot de lirism. SCRIERI: Inima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
zei, București, 1969; La poarta celor care dorm, București, 1970; Poezii pentru copii, București, 1970; Inia Dinia, cu ilustrații de Mihu Vulcănescu, București, 1971; Nevindecare, București, 1972; Pedeapsă de viață lungă, București, 1972; Poezie (1950-1972), București, 1972; Cei de la casa pândarului..., București, 1974; Simfonie, București, 1975; În aerul vibrând, București, 1977; O lume pentru toți, București, 1977; Îndrăgostiții triști, București, 1979; Trandafirul cerului, București, 1979; Incandescența miezului, București, 1981; Lacrima pietrei, București, 1981; Surâsul iubirii, București, 1984; Incandescențe, pref. Paul Georgescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
ia toți banii din buzunar, numai să nu-l amendeze. Se vede că dl Năstase n-a mai avut de mult de-a face cu polițiștii de la circulație decît, poate, pentru a i se spune "Să trăiți!". Mulți sînt niște pîndari care dacă nu te pot prinde cu nimic în neregulă îți inventează infracțiuni, ca să intri cu ei la "negocieri". Și dacă nu-i ameninți că-i pîrăști, nu se astîmpără. N-am carnet de șofer, dar am asistat la discuții
Amenzi occidentale pentru covrigul românesc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15335_a_16660]
-
trenul/ încerc să trec de treizeci de ani/ dar îngerul meu purul și obscenul/ s-a prăbușit lovit de bolovani// fiindcă a fost văzut plutind pe arii/ de un țăran lucrat de viziuni/ și-acum îl țin sub bâta lor pândarii/ să-l stoarcă de mirare și minuni:// ŤO hi lăcusta care-mpunge orzul/ sau fluturele îngrășat cu pai/ sau pasăre cum o arată torsul/ sau viespea albă ce ucide cai// că d-aia parcă s-a rărit porumbul/ și laptele
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
a singurătății în vânătoarea pe baltă, în locuri miraculoase prin vegetație, pește și păsăret, pe care le cunoaște foarte bine sihăstritul Marin, ghidul său de ocazie. Patima vânatului, din ce în ce mai mare, îl duce pe boier spre iubirea sa clandestină pentru fiica pândarului. Întâlnirea dintre cei doi are loc tot noaptea, în zori, și fiorul patimii se dezlănțuie romantic, fără crescendo sau preparative. Chiva (acesta e numele fetei) îl întâmpină pe boierul care îl căuta pe tatăl ei cu o lampă de gaz
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
care-atacă trenul/ încerc să trec de treizeci de ani/ dar îngerul meu purul și obscenul/ s-a prăbușit lovit de bolovani// fiindcă a fost zărit plutind pe arii/ de un țăran lucrat de viziuni/ șiacum îl țin sub bîta lor pîndarii/ să-l stoarcă de mirare și minuni:// «o hi lăcusta care-mpunge orzul/ sau fluturele îngrășat cu pai/ sau pasăre cum o arată torsul/ sau viespea albă ce ucide cai// că d-aia parcă s-a rărit porumbul/ și laptele
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
oximoronic, lîngă „purul” pentru a ne da atributele unui înger ce nu mai poate salva o poezie epurată de realitate. Desigur, simbolistica e puțin mai complicată prin includerea opoziției între un receptor terre à terre și o minune celestă. Dar pîndarii ce storc îngerul „de mirare și minuni” și bolovanii sub care acesta, lovit, cade la pămînt sînt corecția necesară a unui zbor poetic pe care Democrația naturii l-a întrerupt. Numai șapte din cele treizeci și cinci de poezii ale volumului sînt
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]