104 matches
-
plină de cele mai funeste consecințe. Civilizația nu este și nu poate fi altceva decât anti-barbarie; foarte des barbaria se manifestă și ca anti-natură. Barbaria e pustiitoare: în egală măsură e tăietoare de pomi și dărâmătoare de monumente. Dispariția cailor, pângărirea apelor, împuținarea florilor sunt efectele unei mentalități nu mai puțin barbare decât cea care îndemna la arderea și osândirea cărților. Barbaria e pustiitoare din vacuitate sufletească. Credeau unii romantici în bogăția sufletului barbar; crezuseră niște rafinați în utopia lui „bon
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
transforme în patimă. Sunt uimit de gingășia urechilor din vremea noastră: ele nu mai pot suporta decât titluri pompoase. Mai mult chiar, se văd oameni cu păreri așa de sucite despre religie, că ar răbda mai degrabă cele mai mari pângăriri aduse lui Christos, decât să tolereze cea mai ușoară aluzie la papă sau la împărat, îndeosebi atunci când interesul lor bănesc e în joc. Oare, rogu-vă, acel care, fără să atace pe nimeni personal, mustră întreg neamul omenesc, pare că
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
spre muntele Pion. Legendele Jijia și Sirena lacului cultivă misterul și toposul romantic al poeziei „lakiștilor”. În Jijia se ascunde „schitul cufundat” (contaminare a motivului „cetății scufundate” sau Orașul în mare, la E. A. Poe), în care s-au salvat de pângărire fecioarele-călugărițe. Sirena lacului (variantă a Rusalkăi) mizează pe credințe străvechi despre metamorfozele între regnuri - zâna apelor, pește, sirenă -, dar și pe ideea sancțiunii, aplicată bărbatului necredincios. În Moșii, mântuirea sufletelor dezlegate, într-o panoramă a fantasticului nocturn: ateistul, paricidul, sinucigașul
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
doar unsprezece sau doisprezece ani și credea fiecare cuvințel, așa că acum, ca tânără femeie de douăzeci și unu de ani, nu putea să ignore cu totul poveștile moralizatoare ale mamei ei și cerceta constelațiile de gogoși, căutând un semn al propriei sale pângăriri (visele pe care le avea!). Mai căuta și alte semne, pentru că mama ei susținea că viermii de mătase reacționează și la atrocitățile istorice. După fiecare masacru, chiar și Într-un sat aflat la optzeci de kilometri depărtare, firele viermilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gândea același lucru, purta în suflet ceva ce nu putea rosti. Știa precis numele acelei obsesii, ridicate acum parcă la suprafața zilei, dar pentru că toți vorbeau despre același lucru și i se dădeau mereu sfaturi, simți preocuparea lor ca o pângărire a ceva sfânt, invadarea unei intimități unde nu aveau drept să acceadă. Numai că ei nu cunoșteau nimic despre zona gândirii ei. În seara aceea, seara zilei când tatăl său trimise scrisoarea prin poștă judecătorului, ea își aminti, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zeul. Necurat. Ai uitat, țânc spurcat și mizerabil ce ești, ce înseamnă această poruncă? Ai venit ca să pângărești acest loc sfânt, piele albă, față palidă, corcitură printre cei puri, trădător al rasei tale? Ai venit ca să săvârșești actul suprem de pângărire? Născut-din-Moarte nu are timp pentru Axona. Nu se poate să fi venit aici ca să i se-nchine. Din moarte te-ai născut și pieirea e ursita ta. Tot ce atingi, murdărești. Tot ce apuci, se sparge. Orice om ai iubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe care pusese ochii fiu-său cel necopt și legat la minte. „E curvă!” țipase, privindu-și odrasla În ochi. Fata se pupase și cu alții Înaintea lui Cătănuță cel tânăr. N-ar fi fost În stare să Îngăduie asemenea pângărire: fiul său să pună gura unde puseseră și alții botul, să frământe țâțele și curul pe care alții, Înainte, le mozoliseră și le pipăiseră. Ca să nu mai vorbim - Doamne păzește - că acea fată s-ar fi putut Întâmpla să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aceste lucruri, și căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie." 19. De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăți acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu; 20. ci să li se scrie doar să se ferească de pîngăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sînge. 21. Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat." 22. Atunci, apostolii și prezbiterii și întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
să aibă loc, în consonanță cu porunca biblică a Deuteronomului 21,22-23 și cu obiceiurile evreiești care s-au dezvoltat în jurul ei. Poruncile Scripturii, luate împreună cu tradițiile care privesc pietatea (în special, așa cum o exemplifică Tobit), impuritatea cadavrului și evitarea pângăririi țării, sugerează clar că, în împrejurări obișnuite (adică în timp de pace), niciun cadavru n-ar trebui să rămână neîngropat, fie că vorba de evreu sau păgân, de nevinovat sau vinovat. Toți trebuiau îngropați. E foarte interesant că unele tradiții
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
populația iudaică și să incite naționalismul evreu. În plus, la fel de improbabil ar fi ca mai marii preoților, care au cerut moartea lui Isus, să fi dorit să pară complet indiferenți față de sensibilitatea iudaică cu privire la morți sau la impuritatea cadavrului și pângărirea țării. E mult mai plauzibil ca preoții să nu fi ridicat nicio obiecție față de îngroparea celor trei bărbați. Într-adevăr, e posibil ca ei să fi aranjat să fie îngropați înainte de căderea nopții în morminte rezervate îngropării criminalilor, așa cum este
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mic stat din lume, care este Vaticanul. O biserică foarte frumoasă este dedicată patroanei principatului, sfintei Devota, martiră din sudul Italiei, din anul 304, ale cărei moaște au fost puse de creștini pe o barcă, pentru a le salva de pângărirea păgânilor, și încredințate valurilor mării care le-a purtat până aici. Tot aici, pe vârful muntelui, la o altitudine de peste 500 de metri se află ce a mai rămas din monumentul lui Cezar August. Până aici se întindea stăpânirea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
la Sfete Neculaiu, ș-au stătut beserica pecetluită păn-la vinirea cu domnia lui Antonie-vodă (Ruset 1676 n.n). Doamne! Unde era vodă Ștefan biruitorul?” Își dormea somnul de veci la Putna și sigur s-a răsucit în coșciug pentru această pângărire a sfintei sale zidiri, părinte... Așa ajunsese Moldova măritului Ștefan vodă în vremea bicisnicilor urmași... Sfinția ta știe mai bine ca mine cum a fost... „Și totuși, marele voievod l-a sfătuit pe Bogdan, fiul și urmașul său la domnie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că palatul se apropie de el cu o viteză uluitoare. "Arătă-i Palatul", spusese omul acela. Acoperișul scânteietor îi aruncă un fulger drept în față. Trecu prin trupul lui metalul solid din care era alcătuit acesta. Primul său simțământ de pângărire iminentă, zguduitoare, se stârni în clipa în care se opri într-o încăpere imensă, unde vreo douăzeci de bărbați ședeau în jurul unei mese, în capul căreia se afla o tânără. Aparatele de luat vederi - neiertătoare, adevărate sacrilegii alimentate cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
s-au ridicat și frații mei și-au aruncat priviri necruțătoare la lumina lămpilor, dar Iacob nu și-a dat gândurile la iveală. - Acel câine netăiat împrejur îmi violează sora în fiecare zi, a tunat Simon. Eu am să permit pângărirea singurei noastre surori, unica fiică a mamei mele? La asta, Iosif a luat o față neîncrezătoare și i-a spus lui Ruben pe jumătate în șoaptă: - Dacă fratele meu e îngrijorat pentru forma penisului cumnatului nostru, să-i spunem tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o viziune unificatoare a conceptelor logicii și căuta exemple convenționale prin care să convingă lumea de calitatea gândirii sale. La drept vorbind, Calomfir s-ar fi eschivat bucuros, și în cărți, și în cuvinte, de orice tendință de popularizare, de pângărire a ideilor atât de dragi lui. Ar fi preferat un stil auster și concis. Subiectele de meditație și le alegea din viața imediată, uneori chiar trivială, dar izbutea să le curețe de învelișul banal până la a dezvălui piesa de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu a fost nimeni care să dea dezaprobator din cap212 și care să nu o accepte drept corectă. Pentru că erau constrânși și mai tare de Legea Imperiala, fără vreo limită în privința pedepsei împotriva oricui îndrăznește un asemenea lucru, prin cuvintele "pângărirea, lovirea sau distrugerea unei imagini a Domnului, a Fecioarei și a Sfinților este pedepsită cu moartea". Pentru că, spune Boerius, daca cea mai aspră pedeapsă este cuvenită oricăruia care ultragiază imaginea prinților, nu este mult mai gravă cea a imaginii sfinților
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ca uciderea violentă a unui „monstru” abominabil. Lichidarea sa de Crăciun, în 1989, a fost proiectată inclusiv ca o pedeapsă divină: „O abordare mistică ne-ar impune resemnarea cu această soluție, văzută ca o lucrare a destinului, ca sancțiune pentru pângărirea prin dărâmare a atâtor ctitorii sfinte” (Frunză, 1994, p. 32). Asemenea capcane de interpretare malformează întotdeauna atât identitatea respectivului personaj istoric, cât și percepția lui în mentalul colectiv. Violența lui Ceaușescu și caracterul său sanguinar și despotic au fost demonstrate
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Blandiana (din A treia taină): "Simplu ca-n aritmeticile copiilor". Sau: "Va fi atât de simplu totul / Că nici nu vei înțelege / Decât mult mai târziu" (Întâlnire). Existența, experiență de-a râsul-plânsul, implică inevitabil ascunzișuri, dimensiuni intangibile, obscurități și genuni. Pângărirea împresoară din toate părțile: "Pământul cald este impur"; spectrul putrezirii, al degradării materiei alterează până și ființa cuvintelor: "E fericit cuvântu-n gând, / Rostit urechea îl defaimă". Și totuși puritatea singură "nu rodește", drept pentru care: "Fecioarele nu nasc copii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui Paris (dokesis kene), o farsă pusă la cale de către zei. Elena va spune că numele i-a fost despărțit de persoană (onoma și ego) și de corp (doar numele i se acoperise de rușine, nu și trupul, salvat de pângărire). Adevărata Elenă, cea pe care o vedem pe scenă lîngă mormântul lui Proteu, fusese răpită de Hermes și adusă aici pe un nor, din porunca zeilor cerești, care, pentru a întinde o cursă pământenilor, îi concepuseră un dublu fantomatic, o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de mâini și la gură ori de câte ori o scoate noaptea în grădina casei, la aer, sau sus, în apartament, să facă baie. Este comportamentul tipic al colecționarului ce-și sechestrează obiectul prețios, ferindu-l de ochii lumii, de orice uzură și pângărire. Condamnând-o la inexistență, blestematul cavaler al posesiunii imaculate o va lăsa pe Miranda să se stingă în chinuri în acea casă a ororilor. Dacă ar fi dus-o la spital, ar fi salvat-o; nu riscă însă, spre a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
împreună cu celelalte femei, animată fiind, cum vom vedea, de morala sacrificiului; privilegiată de imensa șansă de a nu fi orbit, crede că are datoria de a schimba lucrurile, chiar și cu prețul vieții. Supusă de către orbii scelerați întregii game de pângăriri sexuale și martirizării, va reuși în cele din urmă să obțină reparația demnității călcate în picioare: își va ucide călăul cu o pereche de foarfeci, în timp ce acesta tocmai ejacula. Soția medicului a reușit să-și depășească frica, ucigând o hienă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Aleoo ee Polis!), căzând sub săbiile ienicerilor împlătoșați. Giustiniani însuși e rănit și condus la corăbiile lui de pe mare. Frații Guacchardi părăsesc ultimul turn al zidului. Palatul imperial al Blahernelor este și el abandonat de venețieni. Urmează jaful avuțiilor și pângărirea simbolurilor puterii, culturii și credinței bizantine. Evangheliile sunt puse pe foc pentru a se recupera aurul miniaturilor, sunt smulse odoarele de aur, argint și pietre prețioase, alături de cruci, potire, cădelnițe, chivoturi; icoanele sunt luate pentru ramele de aur și argint
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mântuire pentru neamul românesc, cu lacrimile bucuriei și cu cele ale durerii. Ca și moșii și strămoșii noștri, le simțim și le trăim deopotrivă. Virtuțile credinței și nădejdii cu care ne înarmăm în vremuri de restriște, de umilire și de pângărire a Sfintei Sfintelor sufletului românesc și-au arătat acum roadele lor: dreptatea și libertatea, bunuri dumnezeiești dobândite de poporul nostru. Anul acesta, odată cu nașterea Pruncului Iisus în Betleemul inimilor, caselor și plaiurilor românești, s-a născut și o formă nouă
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Ana se va deda pas cu pas "jocului" lui Lică. Nu e vorba de o chemare interioară la care refuză să răspundă mai întâi pentru ca ulterior să-i cedeze, ci de o corupere în sensul cel mai ingrat cu putință. Pângărirea Inocenței se va face ca o contagiune. Începutul alunecării Anei coincide cu momentul în care ea, pentru prima oară, nu doar bănuiește soțul de complicitate cu Lică, ci are crede ea certitudinea cârdășiei lor: Acum ea le înțelegea toate: el
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
câteva rânduri în deschiderea unui capitol (cap. XII), ca în cazul lui Ghiță. Este deosebită intuiția scriitorului de a suprapune momentul tăierii perdelei de la altar cu cel al descoperirii pierderii șerparului. Pe fondul deja sensibilizat de păcatul cel nou al pângăririi altarului, uitarea șerparului e simțită ca o lovitură mortală. Ca Hercule înveșmântat în cămașa lui Nessus, Lică pare să-și trăiască agonia: Șerparul meu! țipă el tare și sfâșietor [...]. Șerparul meu! strigă iar, și începu să se pipăie mereu la
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]