1,924 matches
-
de jad ne-a fost cina alt fel de poftă avem toamna limba spurcată îmi gustă oul în secret * avea carne atât de multă încât i-au trebuit trei zile să-și desfacă brâul lat era trezorier împărătesc imperiul în pântecele lui tot încăpea n-a răsărit nici luna în noaptea aceea * mereu e întuneric iarna iarnă e mereu în odaia din palat cândva cerul îmi era fereastră * cel dulce-nmiresmat a plecat în zori e-o zi ploioasă va traduce
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
tăioase pe el ca afară. în camera din fund, unde era mereu răcoare, le lepădă și se întinse-n leagăn zgribulit, cu mari cearcăne la ochi și cute la gură. și-n timp ce se micșora și se-alinta, pe pîntece i se zburli iar părul, iar ghearele îi țîșniră din piciorușele mici - bun prilej să și le roadă pînă-adoarme, fără vise și surîzător, așa cum ai lui îl știu dintotdeauna. * * * va veni o zi cînd voi deschide fereastra și voi păși
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
la un unchi și-am fugit. La Gina, soră-mea, cel puțin am cui să mă plâng. își lipise buzele de obrazul meu și vorbea abia îngânat. O mângâiam ușor pe genunchi. Se răsuci cu spatele la mine apăsându-mi mâinile pe pântece. Caimacamul se agita bezmetic. L-am înjurat, să mă lase-n pace. Știam prea bine și singur ce-aveam de făcut. Mașa se lăsase în voia mea. îmi deschisesem paltonul. își ridicase poalele. Am tras de copca aceea. Mai avea
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
peste oricine i-ar fi trecut pragul - făcîndu-și-l supus; punîndu-l s-o stăpînească. Un creuzet de disperări somptuoase, Biblioteca își digera volumele, timpul și cititorul, dînd la iveală noi calamităț și stihii pentru uzul cotidian. Luciferică, ea își purta-n pîntece lumina științei. O știință stearpă și elegantă, paradoxică și chinuitoare - ca o religie locală. Surpînd prezentul, pulverizînd viitorul, răsturnînd firea și recalculînd soarta prizonierului său spre a fi doar un trecut în oglindă." Sub cîntările doamnei Hildegard von Bingen: răspunsuri
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
la chitară? El mă trăgea de păr și-mi înfășurase chipul cu frunze de măslin, el mă smucea, mă zgîria că și dulful Korin, el coapsele mi le desfăcea ca si cum ar fi mîncat un harbuz, spulberîndu-mi fricile de Koră cu pîntece ursuz. Șopîrlos se rotea în juru-mi, tropotind din copite. frămîntîndu-mă harnic precum un brutar, în pîine de vatra mă preschimbasem, cu aluatul străpungînd văzduhurile de arțar. Coapsele mele și le-ncinsese la creștet, încoronate cu flori de lămîița, phalusul i
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
mare atîtea și-atîtea mironoseli. Îi mai place să se ungă cu ulei de măsline, că pielea să-i lucească diavolește, mustață și-o vopsește cu kohl egiptean, ca gură să-i foarfece nelumește, îi place să momească femeiuști planturoase, cu pîntece vinoase, apoi îi plac poveștile cu iz sărat și aspru, romanțele pîrjolite, zile și nopți întregi ar sta și-ar asculta dacă ar găsi un rostitor cu vorbe bine rînduite. Își spune el însuși Haidoș, fiindcă știe că se trage
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
cald este soarele încă, și cît de tandru alunecă ele, pe tot mai strîmte orbite, cum nu s-or lăsa, perseverentele, pînă n-o să-l tocească de tot, - nimicindu-l, iubito, iubindu-l mereu, între tandre și limpezi orbite. Dialog Pîntecele meu, zise unul, e ca pîntecele Parisului - am ajuns rege, vai, pe grămezi de zoaie, sînt tot numai mlaștină și duhoare, deasupra mea Îngerii bănuiesc că se țin de nas, Porumbelul, scîrbit, își vîră ciocul sub pene, - și mi-e
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
de tandru alunecă ele, pe tot mai strîmte orbite, cum nu s-or lăsa, perseverentele, pînă n-o să-l tocească de tot, - nimicindu-l, iubito, iubindu-l mereu, între tandre și limpezi orbite. Dialog Pîntecele meu, zise unul, e ca pîntecele Parisului - am ajuns rege, vai, pe grămezi de zoaie, sînt tot numai mlaștină și duhoare, deasupra mea Îngerii bănuiesc că se țin de nas, Porumbelul, scîrbit, își vîră ciocul sub pene, - și mi-e și groază să mă gîndesc ce-
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
bani cheltuite atunci (recuperate rapid, firește, indigenii din Papua-Noua Guinee reprezintă o investiție sigură pentru căutătorii de neobișnuit), din imensul efort uman, din dârele albicioase ale avioanelor care sfârtecaseră cândva cerul divin cu bolnava febrilitate indusă de călătorii ascunși în pântecele lor n-a rămas aproape nimic. Doar câteva crâmpeie de fotografii, fixând pe hârtia lor lucioasă urmele ghearelor unei feline uriașe, o panteră, probabil, după cum se aventura să creadă, seara, la cârciuma din satul cel mai apropiat, în fața unui pahar
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
se strânge prin obraz respiră o puzderie de fructe marea se-adună într-o batistă șifonată și plânge Mă duce gândul la un salcâm praful în care îmi înmuiam rochia și ochii câteodată gâștele sălbatice ale creierului furau copiii din pântecele fructifer al apei trupurile îngreuiate de lacrimile morții numai eu alergam să-ți prind umărul să mă țin de el împăcată ca de un corn sunător de lună bună să mă balansez în umbra lui ca într-un legănat prin
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
ce curge Din vasul de pe umărul Omului apelor Așa cum noi nu încetăm să fim însetați De puterea Duhului Sfânt al Domnului Iisus Și să pășim întru slava Lui: "Cela ce crede în mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui". Și oriunde mergem Vrednici suntem de a-i împărți apa sfântă. înger Iacob are capul pus pe umărul tău Tu ai capul pus pe umărul lui Iacob Sunteți ca-ntr-o îmbrățișare frățească Tu ești, îngere, înaripat și împodobit
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
un moment dat, s-a numărat fiica adolescență a cantorului. Relația muzicală, pe parcursul câtorva ani, s-a transformat la un moment dat într-o dragoste pasionala, lecțiile de pian s-au fructificat până într-atât încât, progresul devenise foarte vizibil : pântecele fetei spunea totul! Față evreica și profesorul de pian! - iată un titlu de senzație pentru mijlocul secolului 19. Nu știm exact cum a reacționat comunitatea evreiască suedeză, părinții elevilor, elevele... Știm numai că tinerii neconformiști, respectiv profesorul de pian și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a face prin urmare cu un lirism ce se precipită în refuz, în inadaptare, în eșec, ipostaze ce închid și o insuficiență a subiectului, asumată. Criza celui din urmă se armonizează cu criza universală: "Ťîn timpul cît îmi/ fusese spintecat pîntecele, sufletul/ meu se găsea între medici și surori medicale: mă uitam cu/ groază la carnea mea vie,/ crudă, însîngerată și nu înțelegeam de ce sîntem doi?/ De ce eu stau în picioare și, în același timp/ culcat?ť Pînă ce am// ajuns
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
un moment dat, s-a numărat fiica adolescență a cantorului. Relația muzicală, pe parcursul câtorva ani, s-a transformat la un moment dat într-o dragoste pasionala, lecțiile de pian s-au fructificat până într-atât încât, progresul devenise foarte vizibil : pântecele fetei spunea totul! Față evreica și profesorul de pian! - iată un titlu de senzație pentru mijlocul secolului 19. Nu știm exact cum a reacționat comunitatea evreiască suedeză, părinții elevilor, elevele... Știm numai că tinerii neconformiști, respectiv profesorul de pian și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
beția, curvia, preacurvia, desfrânarea, iubirea de plăceri. Tot el este cel care arată tămăduirea sau remediile acestora, și anume postul, înfrânarea, reaua pătimire, dorul după împărăția lui Dumnezeu și poftirea înfierii. Același Sfânt Părinte în altă parte arată că lăcomia pântecelui este stinsă prin înfrânare; curvia prin dorul dumnezeiesc și prin dorința bunurilor viitoare<footnote Sf. Ioan Damaschin, Cuvânt minunat și de suflet folositor, în Filocaliaă, vol. IV, pp. 191-192. footnote>. Dintre metodele recomandate de Sfinții Părinți ca esențiale în lupta
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
footnote>. Sfântul Ioan Gură de Aur, arată și el ca mijloace trupești de biruire și tămăduire a desfrânării, postul, cumpătarea: că după cum îmbuibarea cu mâncare este pricină și prilej de nenumărate rele pentru oameni, tot așa și postul și disprețul pântecelui ne este întotdeauna pricină de nespuse bunătăți<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facereă, omilia I, II, vol. 21, p. 33. footnote>. În această privință, Sfântul Ioan Scărarul precizează: Cel ce voiește să biruiască dracul curviei cu lăcomia
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
ne este întotdeauna pricină de nespuse bunătăți<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facereă, omilia I, II, vol. 21, p. 33. footnote>. În această privință, Sfântul Ioan Scărarul precizează: Cel ce voiește să biruiască dracul curviei cu lăcomia pântecelui și săturarea este asemenea celui ce voiește să stingă (pârjolul) focul cu gaz<footnote Sf. Ioan Scărarul, Scaraă, cuv. XV, p. 224. footnote>. Postul este numit dătător și păzitor de feciorie<footnote Sf. Efrem Sirul, Cuvinte și învățături, cartea a
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
București, 2000, p. 24. footnote>, atât pentru cei căsătoriți, cât și pentru monahi. Luată din acest punct de vedere, fără exagerări, asceza are un aspect și un efect pozitiv, fiindcă duce la restaurarea caracterului<footnote Ibidem, p. 25. footnote>, înfrânarea pântecelui și castitatea nu mai sunt nici o utopie, nici o naivitate și nici o tăgăduire a vieții<footnote V. V. Zenkovsky, op. cit., p. 19. footnote>. Ascetul nu luptă împotriva corpului, ci a cărnii. Pentru a-și salva trupul trebuie să dezrădăcineze din el egoismul
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
celor doisprezece Apostoli, pentru a merge pe calea vieții trebuie să nu ucizi, să nu săvârșești adulter, să nu strici băieți, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu vrăjești, să nu faci otrăvuri, să nu ucizi copil în pântece, nici pe cel născut să nu-l ucizi.<footnote Învățătura celor Doisprezece Apostoli, II, 1, în vol. Scrierile Părinților Apostolici, trad. Pr. Dumitru Fecioru, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1995, p. 27. footnote> După ce
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
lui Dumnezeu pe calea luminii, să se ferească de păcatele grave, iar printre acestea era menționat și avortul. După ce amintește porunca de a iubi pe aproapele mai mult decât sufletul, afirmă într-un mod categoric: Să nu ucizi copil în pântecele mamei și nici să-l ucizi după ce s-a născut.<footnote Epistola lui Barnaba, XIX, 5, în vol. Scrierile Părinților Apostolici, trad. Pr. Dumitru Fecioru, Edit. IBMBOR, București, 1995, p. 162. footnote> Afirmațiile Părinților legate de avort continuă, arătând astfel
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
noi săvârși astfel de ucideri, când și pe femeile care le ajută pe mame să avorteze le numim ucigașe și spunem că pentru această faptă a lor vor avea să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu? Până și de fătul din pântecele mamei, pe care-l socotim că e într-adevăr o ființă vie, spunem că Dumnezeu îi poartă de grijă; dar să mai și ucidem pe cineva care e înaintat în vârstă? După cum nimeni dintre noi nu aruncă un copil abia
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
și problemele vremii, An I, Nr.1, Iași, 1998, p. 8. footnote> Sfântul Ambrozie al Milanului înfierează practicarea avortului de către cei bogați, care vor să-și păstreze integral averea: (Ă) de teamă să nu-și piardă avuțiile, leapădă fătul din pântece și prin licori ucigașe sting făgăduința urmașilor în acea parte a trupului menită să nască, răpind viața abia semănată<footnote Sf. Ambrozie al Milanului, Omilii la Hexaimeron, V, XVIII, 58, apud Jean-Claude Larchet, Etica procreației, trad. de Marinela Bojin, Edit
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
numesc ucigași și pe acei care ajută, într-un fel sau altul, pentru ca avortul să poată fi săvârșit. Astfel, și femeile care prepară droguri pentru provocarea avortului sunt ucigașe întocmai ca și cele care primesc otrăvurile care ucid fătul din pântecele mamei, spune Sf. Vasile cel Mare într-una din epistolele sale<footnote Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 188, IX, trad., note și indici de Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu și Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Edit. IBMBOR, București, 1998
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
Terorism științific și etica începuturilor vieții, Edit. Anastasia, București, 2002, p. 268. footnote> Și pentru această afirmație a ei, Biserica are temei în cuvintele Sfintei Scripturi. Psalmistul spune că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele (Ps. 138, 13). Dar nu numai psalmii mărturisesc existența vieții încă din momentul zămislirii, ci și cei doi mari profeți Isaia și Ieremia. Isaia vorbește despre chemarea care a avut loc încă din pântecele maicii sale: Domnul M-
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
m-ai alcătuit în pântecele maicii mele (Ps. 138, 13). Dar nu numai psalmii mărturisesc existența vieții încă din momentul zămislirii, ci și cei doi mari profeți Isaia și Ieremia. Isaia vorbește despre chemarea care a avut loc încă din pântecele maicii sale: Domnul M-a chemat de la nașterea Mea, din pântecele maicii Mele Mi-a spus pe nume (Isaia 49, 1). Și profetul Ieremia vorbește despre chemarea sa din pântecele maicii lui, încă înainte de nașterea sa: Înainte de a te fi
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]