185 matches
-
când m-am întors după vizita făcută colegilor mei pentru a o apuca spre casă, m-am trezit față în față cu primarul. O, dom’ profesor, s-a bucurat Mircea Tandu, ce surpriză!... Era un om scund, bine legat, cam pântecos pentru vârsta lui, îmbrăcat într-o haină de piele care abia îl mai cuprindea. Tocmai se ducea să inspecteze șantierul noii primării, obținuse fonduri să edifice o altă primărie, cea veche avea un sediu impropriu la parterul unui bloc din
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
Drăguțescu și venerabilul vel-logofăt Samoilă apărură singuri ori însoțiți de giupânesele lor medelnicerul Bucșe, cel care pe vremea lui Barzovie-Vodă fugise în Lehia unde câștigase o avere cântând doine de înstrăinare pe la mesele boierilor pribegi, vel-comisul Agache Natriul, un om pântecos, ce-ajunsese de râsul târgului că-l înșela nevastă-sa cu taică-său, un om mai subțire, și el nu-și putea face dreptate dând în taică-său căruia îi mâncase averea umblând tocmai după fustele actualei neveste, sărdariul Basile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În privința investigațiilor mele despre Julián Carax, m-am Îndreptat spre biroul administratorului proprietății. Domnul Molins trăise și vremuri mai bune, iar acum lîncezea Într-un birou soios, Îngropat la un mezanin de pe strada Floridablanca. Molins era un individ surîzător și pîntecos, agățat de un chiștoc fumat pe jumătate, ce părea să-i crească din mustață. Era greu de stabilit dacă dormea sau era treaz, fiindcă respira ca și cînd ar fi sforăit. Avea părul gras și turtit pe frunte, privirea porcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
șarpele pe muzici înnodat, Rotit de două ori la mărul-soare, În minutare-aprins - și încrestat. IZBĂVITĂ ARDERE Curcanii au mutat pe soare șirul De gâturi cu, nestinși, cartofii roșii. La cerul lăcrămat și sfânt ca mirul Rotunzi se fac și joacă pîntecoșii! Șuvița stelei noi întinge-n ape, Un stăpânit pământ ascultă ani, Pământul s-a lipit de steaua-aproape. Nuntesc, la curtea galbenă, curcani. POARTĂ Suflete-n pătratul zilei se conjugă, Pașii lor sunt muzici, imnurile - rugă. Patru scoici, cu fumuri de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de ea. Și, mă rog, de ce crezi că este fermecată? -Pentru că face fermecături. -Ei, minune! Hai, că pe chestia asta, râse domnul Ștefănescu, musai să bem un pahar cu vin. Femeie! Adu, mă, scovergile alea! Pe masă trona o pântecoasă cană de sticlă, plină cu vin rubiniu. Doamna Ștefănescu aduse un platou oval, plin cu scovergi crocante, pudrate cu zahăr fin, care-l făcură pe Tudorel să saliveze intens. Nu mâncase nimic toată ziua. -Ce faci, dragă, îi dai să
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
strălucitor, însoțit de soția sa și de șoferul ce îndeplinea cu această ocazie și obligațiile unui valet. Ceea ce mi s-a părut cu deosebire ciudat la acest personaj era faptul că aducea de fiecare dată cu sine, într-o damigeană pântecoasă, vin din propria podgorie și nu consuma decât din această băutură. Firește, o oferea și celorlalți, dar altceva în gură el nu punea. Avea Georgescu un bar ticsit cu băuturi dintre cele mai alese, dar pe cumnatu-său ele îl lăsau
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
mare, în sezonul estival mai ales, acesta nu mai făcea față solicitărilor. Firește, pentru oaspeții mai simandicoși, cum eram noi, de pildă, aduși cu șalupa căpităniei portului din Orșova, se elibera imediat locul optim de debarcare. Șenase era un turc pântecos, cu fes roșu, șalvari și ilic negru cu bumbi de argint, avea față negricioasă cu un neg mare în stânga nasului. Să trăiți, kapitanim, i se adresase turcul lui Georgescu, care își anunțase din timp sosirea, astfel că băncuțele de sub umbrarul
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
Și-mi bate burnița măruntă Prin tavanul coșcovit pereții S-au lăsat din zbor pe zid ereții Speriindu-mi liniștea căruntă Mi-a intrat singurătatea-n oase Și au plecat ca să se culce Domnițele ce beau vin dulce Din damigene pântecoase Și plouă cu melancolie Că nici o nuntă nu se face În hanul meu de-un veac încoace Și toată lumea e pustie E mort de mult orice alai Că doarme orice zurbagiu Și nu mai vin căruți cu cai Și căruțași
HAN PUSTIU de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362101_a_363430]
-
fruntea deasupra pragului infinitului, pentru a nu-i știrbi sublimul din pântecul atât de primitor, plin de gheața sufletului real și de spiritul strajă al zborului către Nimic. mă reculeg o fracțiune de veșnicie în fața altarului păgân în care, yin-yang, pântecoasă inscripție, înnegrită de cenușa gândurilor rugilor călătorilor prin rugurile verzilor inele ale naturii, îmi fură privirea. un șarpe lunecă pe peretele de piatră spre punctul de foc al întâlnirii cu omul-fluture... candele ard în pumnii pământului. simt aerul cristalin al
BALANS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361743_a_363072]
-
îndulcite De umorile saline, Sfârcuri zvelte răsucite Pe stâncoasele coline. Șapte șoapte-n mal de buze Cu mici pliuri valuri-valuri, Văluri ude de meduze Răstignite peste maluri. Șapte șoapte-n șipci scobite Între rotunjimi pufoase, Amfore mustind ciobite, Durdulii și pântecoase. Șapte șoapte pe arcade Și coloane lungi, domoale, Arcuri, bolte, acolade Pe răsfrângerea lor moale. Șapte șoapte-nșurubate Pe mici șolduri ca de șarpe, Între coapsele curbate Sub triunghiul dulcei harpe. Referință Bibliografică: Șapte șoapte / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ŞAPTE ŞOAPTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352480_a_353809]
-
medie pentru activitate în UASCR sau voluntariat, decisive la repartizări, slujesc orice Stăpân, toarnă sau ling aici și acolo, inclusiv la ambasade, pamfletează, sunt același tip uman de gestionar, manager sovietic, securist sau ideolog, dispun de portavoce, au greutate precum pântecoasele cărturărese și sunt mai vizibili decât adevărații cărturari din biblioteci, ajungând să se erijeze în tribuni, fără a ști nimic despre gloată, se agită, urlă în numele ei și parvin a funcționa drept adevărații și singurii noștri intelectuali activi, chiar împotriva
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
nemaiîntâlnit, oamenii sunt cuprinși parcă de o stare febrila, în aer plutește misterul. Din păcate, nimeni nu ia în seamă rănile reale dobândite de Augustina, preocupați cum sunt, fiecare de propriile trăiri și interese. Se împarte agheasma dintr-un butoi pântecos. Festival în regulă. Cu popor, cu adunătura - gloata amorfa - în concepția Mărținei - care, din spirit gregar, s-ar duce și-n prăpastii, dacă vreunul le-ar arată drumul. Așteaptă dezlegarea la prescuri și sarmale, căci, nu-i așa, azi se
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
nu le mai găsești nodul. Nodul, punctul acela de plecare al umbrelor, Punctul ce-ncerci să-l distingi pipăind himere spre a opri întunericul, pentru a readuce la liman lumina, acea primă rază ce ți-a atins sufletul, dar punctul pântecos înghite ca o gaură neagră orice urmă de soare. M-au prins umbrele într-un joc al morții și-mi sorb clipa eternității, iar eu nu știu să le prind de păr, să le scutur și să mă eliberez de
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
apoi, cu ploaia-n degete, mă hărțuia. Scântei de crizanteme mi-a aprins în brațe să mă-mbuneze așa, de m-ar fi supărat și cu căință, frunzele-mi răsfață sperând că de septembrie-am uitat. Mi-a brumărit dovlecii pântecoși cu grijă, să îmi miroas-a dulce și-a îmbelșugat și am rămas să mă întreb de, oare, m-a bucurat octombrie, sau m-a-ntristat? Referință Bibliografică: OCTOMBRIE / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1370, Anul IV
OCTOMBRIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353087_a_354416]
-
spuna că „parcă are șăpte guri”. Rapsozi locali, banda lui Bidirel, pauză cerută de mirosul berbecului fript haiducește, de pastramă și fripturi de purcel, de celebrul caș de oaie, udate cu vestita țuică de prună, cu vin deșertat din demingene pântecoase și alintat cu melodii de inimă albastră, cu doine și marșuri sau cântece patriotice pe care cele șapte trupci le duceu peste satul care lăsase ferestrele deschise, sau făcuseră roate în jurul focului uriaș, care părea că vrea să încăzească cerul
UN DEAL S-A SUPĂRAT PE O CĂRUŢĂ... SAU POATE INVERS ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354563_a_355892]
-
era Sanherib. Oștirile asiriene năvăliseră, câtă frunză și iarbă, peste tot în Țara lui Zabulon, jefuiseră toate cirezile, toate grânele, toate lucrurile de preț de prin cetățile și de prin casele oamenilor. Cum încărcaseră asirienii acele averi în carele lor pântecoase și le duseseră spre uriașa cetate Ninive, mereu flămândă de noi comori și noi bunuri jefuite din țări îndepărtate. Se vede, Iahve îngăduise să se întâmple aceste nenorociri, căci poporul Israel îl uitase cu totul, se dedase să slujească unor
NEGUSTORUL DIN NINIVE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357814_a_359143]
-
noi numai rareori poți vedea. În dimineața aceea ninsese și căruțele convoiului de aprovizionare, cu care obișnuiam din motive de siguranță să ne însoțim în drumul nostru, înainta anevoie, spre disperarea lui Strasmutzky, comandantul său, un polonez, ofițer de carieră, pântecos, ca mai toți de la aprovizionare. Călătorea înfofolit în pături și era mereu auzit înjurându-i pe nemți printre dinți. Pe la amiază ajunsesem, fără alte neplăceri decât cele cauzate de zăpada abundentă. Inconvenientele mai mari obișnuiau să vină din altă parte
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
câte o bonețică albă, ca un coc, la spate. Veșmintele sunt lucioase și intens colorate. Costume tradiționale. Doi acordioniști le acompaniază. Cântărețul la balalaică a murit și a fost înmormântat alaltăieri. Așa că au rămas numai cei doi acordioniști. Unul e pântecos. Unul din cântece se referă la botinele femeiești și e foarte vesel. Cizmulițele lor au un mare rol în dansul rusesc. Parcă joacă singure, când pe vîrfuri, când pe călcîie. Noi ținem ritmul cu palmele. Eu mă dau în vânt
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
cu poamele pădurii ... S-a copt fînul, oamenii îl cară pe înserat, pe răcoare, cu căruțele, și îl așează în căpițe, cămările încep să geamă de sacii de cartofi și de funiile de ceapă atîrnate pe grinzi la uscat, borcanele pîntecoase cu dulceață dormitează cuminți pe rafturi, gogonele s-au acrit, gospodarii se pregătesc de iarnă; deja noaptea cade roua, iarba e udă, uneori e chiar frig și trebuie să-ți pui un pulovăr; bine, cel puțin, că aici nopțile nu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
mine m-arestează și mă pune-n casă, la perete. Soldat la ușă. Stăteam cu fața la perete. Mă întreabă unde e mama. E dusă la prășit, răspund. Ce prășit, noaptea, amuia?! S-a dus la prășit și altceva nimica. Atunci un pîntecos, mare, zdravăn, cam de vreo 40 de ani îmi vîră pistoletul în gură și în ureche. Spune unde e mama ascunsă? Și îmi vîla iaca așa levorverul în gulă, în uleche, uite așa îmi vîla. I-am spus că-i
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
nuvela intitulată “Pase în doi”, semnată de Marinel Gâlcă, apărută în revista “Baaadul literar”. Iată cum este alcătuit primul paragraf care ne poate duce ușor în eroare: “Vântul zănatec fugărea norii de leșie, storcându-i ca pe niște bureți uriași , pântecoși, de apa mărilor și oceanelor. Picurii reci cădeau vijelios, sfârâind pe asfaltul încins, iar ploaia își cernea zbaterea ei volburată, primenind orașul”. Ca un cititor care nu se lasă păcălit de apa de ploaie, purced la lectură, și lesne pătrund
“PASE ÎN DOI” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340092_a_341421]
-
Și-mi bate burnița măruntă Prin tavanul coșcovit pereții S-au lăsat din zbor pe zid ereții Speriindu-mi liniștea căruntă Mi-a intrat singurătatea-n oase Și au plecat ca să se culce Domnițele ce beau vin dulce Din damigene pântecoase Și plouă cu melancolie Că nici o nuntă nu se face În hanul meu de-un veac încoace Și toată lumea e pustie E mort de mult orice alai Că doarme orice zurbagiu Și nu mai vin căruți cu cai Și căruțași
HAN PUSTIU de ION UNTARU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342200_a_343529]
-
firme mai dădeau și mangafeți, de obicei dolari verzi sau mărci nemțești, acestea erau valutele țări. Eu nu am dat niciodată, ca englezii erau mai scârțari ori nu aveau încredere în mine. De ce purtăm totdeauna un samsonit, pe lângă geantă mea pântecoasa de negustor o să vedeți. Odată i-am făcut o vizită lui Justin Rogoz care fusese numit recent ministru-adjunct în Ministerul Chimiei al lui Mișu Florescu. Cu Justin eram prieten de pe vremea când eram dispecer pentru Uzinele Chimice Turda și el
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
am conformat, chiar a doua zi mi-am procurat un samsonit, o geantă „diplomat” pătrățoasa, în care intră perfect etanș două cartușe de Kent și două sticle de whisky, Johnny Walker de obicei. De ce era mai bună ca geantă mea pântecoasa? Când intrai la tov. Ministru, secretara se ginea să vadă ce ai în mână și dacă la intrare sarsanaua era pântecoasa și gemea de plină, iar la ieșire era leșinata, însemna că ai deșertat-o pe biroul lui tov. Ministru
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
cartușe de Kent și două sticle de whisky, Johnny Walker de obicei. De ce era mai bună ca geantă mea pântecoasa? Când intrai la tov. Ministru, secretara se ginea să vadă ce ai în mână și dacă la intrare sarsanaua era pântecoasa și gemea de plină, iar la ieșire era leșinata, însemna că ai deșertat-o pe biroul lui tov. Ministru, și gata ciripitura la băieți. De aia eu mergeam totdeauna cu samsonitul plin de „gloanțe” și „împușcam” pe cine trebuia. Samsonitul
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]