217 matches
-
Am uitat unde sunt, a bolborosit, părând jenat. S-a așezat și și-a întins mâinile, descleștându-și degetele. Apoi a căscat lung, ca o pisică; puteam să îi văd cerul gurii roșu și dungat. Pielea jachetei de pe el a pârâit. Mi-a zâmbit. —Ai avut o cină pe cinste? —Mmm. Extra-picantă. —Ce-i la TV? Ne-am uitat amândoi la ecran. O voce masculină a anunțat că subiectul din seara aia urma să fie dacă vârsta la care te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și sănătoasă încă de la naștere, că altfel nu se explică vârsta dânsei, de aproape o sută de ani, pe care o are acum. Ce putea oare ieși dintr-un boier stătut, frumos și o femeiușcă pictată, sănătoasă, o munteancă ce pârâia ca mărul crud mușcat de dinți sănătoși, alimentați cu proteina cărnii și calciul brânzeturilor din ugerul nesecat al vacilor bine hrănite din saivanele boierești!? Și, după ce se scoală odihnit, boierul își trage peste cămașa apretată, cusută cu borangic și băieri
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
picior i-a alunecat, celălalt l-a urmat, și se văzu prăvălindu-se spre rădăcinile bradului. Când a ajuns jos, s-a lovit urât de tot de rădăcini groase, simțind cum i s-au zbrelit coastele și cum i-a pârâit un picior. Iaca, s-a sfârșit totul, a dat de mare necaz! Sacul căzu jos, dihăniile ieșiră din el și se făcură nevăzute prin ramurile copacilor din jur. Iar omul a început să se vaiete de durere, căzut pe rădăcinile
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
se crucifice mesianic în armonii nebănuite pentru adevăratul cântec românesc al ei, unicul. Tragismul trecutului, cu ale sale vitregii, avea să sune în vocea ei doină, bocet, ciuleandră, dând de furcă adversităților de neam, lacome, blestemate, înfiorând zările întinse și pârâind în străfunduri oasele străbunilor... Nemurirea Mariei trebuiește apărată lângă Eminescu, în azurul veșniciei românești. Toate astea mi le-a șoptit fiecare adiere de ram, fiecare pală de vânt, fiecare troiță răstignită pe drum de țară.” (ibid. p. 19, 21) „Riscurile
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
Unul din doi rămâne cu arderea-n piept, pe rugul de liniște. Celălalt privește cu ochiul din ceafă, cum se prelinge cenușa, la picioarele stâlpului roșu. Doar fluturii mai sunt atrași de spectacolul flăcărilor, de pruncii incandescenți ai scânteielor care pârâie și trosnesc precum focul de artificii al dragostei consumate atât de inegal în noaptea dintre milenii. Și doar “păsări de fum” își vor lua zborul pitic din cenușa uitării... A doua zi după jocul de artificii nu va rămâne decât
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
A băut deț după deț de jinars d'ăl rău dar era mult prea amărât ca băutura să se lege, ca muierea cea stricată, de el. A pornit caii la trap voios, dar glodul devenea din ce în ce mai vârtos, animalele osteneau, hamul pârâia în cusături și se lăsa și întunericul, smoală, peste ei. Nu-și mai amintea, când ne povestea, cum a nimerit în cel șanț. Cum roțile se învârteau singure în osiile care scrâșneau, se rupeau. A dat cu biciul în caii
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
încheiat socotelile, vioaie, cu zâmbetul pe buze, pregătită să îmbrățișeze o nouă zi. Mergea tiptil cu brațele încărcate cu lemne, alintându-le la piept, apoi le vâra ușor în sobă. Un pic mai târziu lemnele, cât erau ele de lemne, pârâiau, șuierau, pocneau, topindu-se într-un cântec de leagăn ce-mi amorțea pleoapele îndată, făcându-le să cadă lin ca niște plăpumici peste ochii obosiți. O văd îmbujorată, cu același zâmbet cald, lovind cu sârg un aluat gros de covata
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
zi după serbare, m-am întâlnit cu moș Gheorghe a’ lu’ Ciorap, un vecin de pe aceeași uliță cu noi: - Mă, Tăsele, tată, ce tot spuneai tu acolo despre turci, mă? Păi noi la Mărășești, cu nemții ne-am luptat, băă! Pârâiau mitralierelee...uite-așa: pac,pac,pac,pac! A, cu turcii, mi-a spus bunicu meu, că tat-so a dat în ei la Grivița, băă, pe redute. Dacă a deschis vorba, nu m-am lăsat până nu l-am asasinat, măcar
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
Asta da, democrație! Văd că este tras cu forcepsul pentru a-l înlocui pe Antonescu! Să nu rămână cu leziuni grave! Urmează explozia altor infiltrați de prin organizațiile județene liberale. Cu misiunea de a rupe hălci întregi. Partidul Național Liberal pârâie din toate încheieturile! Ce declară liberalii: „Partidul Național Liberal vrea o Românie puternică și se va bate pentru ea! O Românie puternică, în viziunea liberală, înseamnă trei lucruri: o democrație reală, funcționarea corectă a instituțiilor statului și români puternici - cu
SINISTRA ROMÂNEASCĂ TOT MAI... SINISTRĂ ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354045_a_355374]
-
frec bățul de cutie roata din față, din dreapta, parcă a trecut peste ceva ca un câine, da’ era în paie, până să mă aplec a trecut și roata din spate și parcă a gemut și parcă s-a zbătut, a pârâit ca pepenele strâns între genunchi... - Și ce-ai făcut? Cum de n-ai spus nimic? Poate era deja mort? - Mi s-a întunecat mintea, tovarășu’... Mi s-a întunecat mintea... Avea ochii holbați, parcă mă privea, îi curgea sânge din
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
în față Oamenii, privim în oglinda orbitoare A orgoliului propriu, O durere de dinți ne doboară, Devenim iar oameni, Ca oamenii. Tu, cel onorat cu titluri și premii, Ce mândră îți flutură barba, Tresaltă bărbia cu toată mândria, Dar piedestalul pârâie, plânge, granitul se frânge, redevii om ca toți oamenii, bun ca o pâine, de mâine. Adio poate fi odios, un cuțit Sau o floare pe un mormânt neînceput, Mai mulți prieteni găsești În lumea necuvântătoarelor, Eu regret și moartea peștelui
NEDIVINA COMEDIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357974_a_359303]
-
și sănătoasă încă de la naștere, că altfel nu se explică vârsta dânsei, de aproape o sută de ani, pe care o are acum. Ce putea oare ieși dintr-un boier stătut, frumos și o femeiușcă pictată, sănătoasă, o munteancă ce pârâia ca mărul crud mușcat de dinți sănătoși, alimentați cu proteina cărnii și calciul brânzeturilor din ugerul nesecat al vacilor bine hrănite din saivanele boierești!? Și, după ce se scoală odihnit, boierul își trage peste cămașa apretată, cusută cu borangic și băieri
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
Acasa > Versuri > Farmec > POEM CIOPLIT ÎN PIATRĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 415 din 19 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Pârâia POEM CIOPLIT ÎN PIATRĂ Zadarnic mă frământ de-atâta timp cu un pix și cu-o bucată de hârtie, să zidesc pentru timpul viitor o temelie la unul dintre edificii, la care-am tot gândit. Ce pot să fac din
POEM CIOPLIT ÎN PIATRĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345229_a_346558]
-
am răspuns. „Uite, ia asta!... Știi că la mine nu bea nimeni!” și mi-a pus într-o sacoșă sticla asta, pe care a scos-o dintr-un fișet. În timp ce turuie veselă, așează pe masă două păhăruțe, deșurubează dopul, care pârâie ușor la început, semn că sticla este neîncepută, toarnă delicat lichidul gălbui, umplând unul din pahare, iar în al doilea lăsând să cadă doar câțiva stropi. Depune apoi paharul plin în fața lui Marian, după care îl ridică pe al său
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
Luții niște iarbă uscată și niște vreascuri de pe lângă plută. Colae se suise până la scorbură pe spatele lui. Avea la el cîteva fire de iască. Scăpărase doar de vreo trei ori amnarul pe cremene și gata focul. Fugiseră prin porumbi. Pluta pârâia și trosnea din toate oasele. Văzuseră focul satele de peste șapte dealuri, dinspre Musculești, Frasinul, Scioca, Țicleni, Bibești și Bâlteni, până la Aninoasa și Cărbunești. Pluta ardea. Degeaba veniseră oamenii cu gălețile. Stâlpul de foc răsucit de vânt se înfigea în inima
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
primejdii, imagini cu oameni și locuri îndepărtate. În centrul gol al ființei se pregătea, ca într-un ring de turnir, să pășească ceva nemaivăzut, schițându-se ca întâlnirea unui fantastic cuplu de adversari. Moartea, namilă fără chip, călca apăsat de pârâiau încheieturile existenței ca vreascurile în pădure. ” (Aurel State, op. cit., p. 40) Alte 11 capitole înmănunchează partea a II-a. Să zăbovim puțin asupra capitolului 3, numit Sonnenschein-lumina soarelui. Nădejdiile grăbite de repatriere ale ostașilor sunt din nou spulberate, grație transportului
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
găsi puterea să-i boscorodească pe Papa și Babacul pentru faptul că disputa cu tunelurile le răpise toată ziua, ba, mai mult, îi lăsase pradă înserării! Era ultimul eveniment pe care și-l aminteau cu toții... Patriarhul se-ntindea de-i pârâiau oasele: -Fraților, așa somn odihnitor n-am mai dormit de mult! -Somnul morții, vrei să zici! îl șicană Papa. -Hai s-o luăm la vale, că-i târziu, propuse Doc. Miramoț, ziceai ceva de-o lanternă... -Da, cum nu, iepurașul
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
Trecea agale, în frunte cu un țap uriaș, călărit de un puștan de vreo șase - șapte ani. Numaidecât atmosfera se umpluse de mirosul iute al țapului bătrân și lățos, cu niște coarne uriașe, de muflon, de care prichindelul se ținea pârâind printre dinți, sugerând că s-ar afla la ghidonul unei motorete Mobra. Dând cu nasul în plasa de tenis întinsă de-a curmezișul terenului, animalele nu se impacientaseră, ci o ocoliseră cu grijă, doar câteva mai tinere săriseră cu dezinvoltură
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
Emilian Oniciuc- 02.12.2016 Din pustiu iar bate vântul, Gerul printre pietre crapă; Gheața acoperă pâmântul, Platoșă face peste apă. Peste ea și- obolul iernii, O căruță cu un biet cal Se împotrivește vremii, Trecând vadul către mal. Sticla pârâie sub roate, Căruțașul cruce își face... Aplecat de vânt din spate Șchifuit prin mii de ace. Nu mai are mult săracul Până râul îl va trece Dar se teme că la dracul, Se va duce- n apa rece. Roatele prin
HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371321_a_372650]
-
Emilian Oniciuc- 02.12.2016 Din pustiu iar bate vântul, Gerul printre pietre crapă; Gheața acoperă pâmântul, Platoșă face peste apă. Peste ea și- obolul iernii, O căruță cu un biet cal Se împotrivește vremii, Trecând vadul către mal. Sticla pârâie sub roate, Căruțașul cruce își face... Aplecat de vânt din spate Șchifuit prin mii de ace. Nu mai are mult săracul Până râul îl va trece Dar se teme că la dracul, Se va duce- n apa rece. Roatele prin
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
din pustiul ierniiEmilian Oniciuc- 02.12.2016Din pustiu iar bate vântul,Gerul printre pietre crapă;Gheața acoperă pâmântul,Platoșă face peste apă.Peste ea și- obolul iernii,O căruță cu un biet calSe împotrivește vremii,Trecând vadul către mal.Sticla pârâie sub roate,Căruțașul cruce își face...Aplecat de vânt din spateșchifuit prin mii de ace.Nu mai are mult săraculPână râul îl va treceDar se teme că la dracul,Se va duce- n apa rece.Roatele prin praf de gheață
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
pui mâna pe el, se alătură puiul cel mic gâlcevei, apucându-l pe Miku-Miku de unul dintre brațe. Fetița apucă să-l prindă de celălalt braț înainte ca trupușorul mărunt să fie înșfăcat din cărucior. Miku-Miku putea auzi cum îi pârâiau articulațiile sub forța tracțiunii. - Doare-doare, lăsați Miku-Miku! - Ai să-l rupi, urlă băiatul cel mic, dă-i drumul! - Dă-i tu drumul, nu cedă fetița! Băiatul cel mare o apucă pe fetiță de păr și trase cu putere. Vai-vai
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
maturare hotarată a sămânței, a formării calității și a acțiunii vieții pe care simt că o trăiesc. Deci nu mă sperie și nu mă determină să caut un elixir al tinereții sau să dau fuga la gerontolog. Mai scârție, mai pârâie, dar vitalitatea launtrică se regenerează luand doar o scurtă ”pauză” de la reflexivitate și ea este cea care îți redă biodisponibilitatea naturală. Așa va începe o perioadă productivă, în care acțiunile simple sunt cele mai complete și cele hotăratoare pentru viitor
ÎN PREZENT NE CREĂM VIITORUL de DALELINA JOHN în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345807_a_347136]
-
făcu un pas spre...trecut! Florica-și întoarse spatele, pregătindu-se parcă de start. Mâinile lui Dio , oarbe, alergau pe spirala celor doi sâni. Brusc, întorcându-se, buzele fetei întâlniră gura de foc a lui Dio. Casa începu să ardă pârâind din toate încheieturile! Fiecare sărut isca o nouă flacără! Geamurile se lichefiau unul câte unul. Deși totul era în flăcări, nu se simțea nicio țâră de fum. Cei doi dansau ca o coloană nesfârșită de foc : se auzea doar muzica
DEŞERTUL DE CATIFEA (23) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345887_a_347216]
-
ai pârât că sunt neam de chiabur? Ca să nu fiu primit la facultate și să rămân în sat cu tine?... Iaca, asta am aflat atunci, demult, și de aceea nu m-am mai întors. (Alt pas.) - Te rooog, Lisandru! (Ușa pârâia.) - De ce nu mi-ai spus de pruncuț? Trebuia să aflu acum? L-ai ucis nenăscut, numai ca să te poți mărita cu altul? Ai?!... și te-o lăsat și ”ăla” în fața altarului cu ochii-n soare! Apoi, besmetico, ai alergat la
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]