466 matches
-
a Poloniei. Biserică nu au distrus-o nici războaiele, nici ocupația din cel de al Doilea Război, nici jafurile, nici persecuțiile ultimului secol, dar obrajii Maicii Domnului au două dare adânci, urme de sabie, poate, de la năvălitorii barbari, ca doua pârâiașe de lacrimi, care nu s-au vindecat de-atunci, niciodată. Cardinalul Visinsky, un curajos ierarh catolic anticomunist, apoi Ioan Paul al II-lea strângeau mulțimi înflăcărate în pelerinajele de la Iasna Gora. Stau privind chipul Fecioarei, vesmântul ei cu perle și
Katin, Czestochowa, Gdansk by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6367_a_7692]
-
de piciorulcocoș ului/ lîngă un sutien triumph daring temptation/ uitat// look de primăvară/ cînd și melcii își știu traseele” (fără tine). Sensibilitatea primară induce un fior revelator: „am și ucis cu premeditare - / speranțele în mine, cinci pisoi negri/ lîngă un pîrîiaș/ la țară” (n-am a mă lăuda). E drept, s-ar putea vorbi la Alexandru Petria de-o abordare sexuală care îl introduce în catalogul producției poeticești în vogă, dar care, în fapt, acoperă ingenuități ce nu tocmai ușor s-
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
proiectat o asemenea strâmbătate. Pe deasupra, așa-numita casă era așezată chiar pe malul pârâului, iar chiar în curte se afla un izvor ce scotea din pământ un fir de apă de care medicul era foarte mândru. Când s-a umflat pârâiașul din curte, malul s-a prăbușit și hardughia s-a răsturnat. De nebunie ori de rușine, doctorul a plecat să trăiască singur în pădure. O vreme mai putea fi întâlnit și sătenii îl mai chemau la o urgență. Pe urmă
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
să dorm din cauza lunii" - i-a spus unei prietene cînd se întorceau de la o aniversare. Și către ziuă l-a prins somnul cel mare și ultim pe veceu. Și la morgă de atîta așteptare i-a pleznit pielea și curgeau pîrîiașe din el ca dintr-un burete pe care uiți să-l storci. Pînă și pe cruce i-au pocit numele. La un an de la moartea lui am fost împreună cu Nino la groapa de la Cernica. Am deșertat o sticlă de vodcă
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
pe Platon, oare ce,/ șoptește mîhnit Dostoievski din căruciorul lui cu rotile/ oare ce, grohăie politicienii și prezidenții// Da, chiar, ce-o să facem? Ce-o să facem?/ Ce-o să ne facem? Ne trezim singuri în mijlocul pieții centrale/ plină de hîrtii și pîrîiașe de sînge/ nu e nimeni în jur, toți au plecat/ difuzoarele urlă în gol/ ne tremură capul, picioarele, mîinile/ ne e frig, ne e foame, ne vine să plîngem" (Quintet politic ș1992ț). Dacă la început postura poetei era cea a
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
chiar dacă-n jurul meu e-atâta ceață și munți de îndoială-n spate car. Fă-ți mâna punte și din nou mă-nvață cum să zidesc în dragoste altar, să nu-mi mai curgă-ntruna în zadar și spre niciunde pârâiașul viață. Știu unde ești și totuși nu cutez să îmi înalț spre slava Ta privirea când Tu îmi spui zâmbind să Te urmez. Eu nu îți cer Stăpâne nemurirea, ci doar să mă ajuți să reașez la locul ei și
RUGĂ DE SEARĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382555_a_383884]
-
familie, iubirea față de copii în orice situație și în toate etapele vieții lor, dar și iubirea față de Creatorul suprem și de tot ce El a creat și a făcut. Florile ori răsăritul de soare, cerul sau curgerea lină a unui pârâiaș, zborul păsărilor călătoare, joaca animăluțelor de tot felul și așa mai departe, sunt subiecte prin care răsfață cititorul de orice vârstă ar fi el. În aceeași manieră a procedat și în această cărticică, acordând o la fel de mare atenție în folosirea
DIN IUBIRE PENTRU COPII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382550_a_383879]
-
Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Sub copacii înalți cresc arbuști pitici cu inflorescențe albe. Verdele crud și gânguritul păsărilor sunt o permanență aici... M-am apropiat și am aflat povestea pârâiașului de alături care numai dacă îți reduci ritmul interior îl poți auzi foarte clar. Evident că bradul falnic mi-a vorbit cu cea mai curată limbă cetinească și în dialectul rășinii. Se făcea demult, demult, pe cînd dealurile erau mai
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
deal ca pe energia ce îi da forța să străbată zilele grele. Ea fu văzută plecând într-o zi pe cărăruia numai de ea știută și de atunci oricât o căutară, strigară, nu mai apăru... Și cum în același timp pârâiașul apăru din acea zonă bănuiră că lacrimile fetei curgeau acum spre localitatea din vale... Rău se caii flăcăul și acum el tot urcă dealul în poiana cu pârâiașul limpede și firav ca și florile locului. Și tot așa până dispăru
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
oricât o căutară, strigară, nu mai apăru... Și cum în același timp pârâiașul apăru din acea zonă bănuiră că lacrimile fetei curgeau acum spre localitatea din vale... Rău se caii flăcăul și acum el tot urcă dealul în poiana cu pârâiașul limpede și firav ca și florile locului. Și tot așa până dispăru și el dar apăru lângă susurul apei un brad, care crescu și tot crescu ... și ajunse acum să- mi depene mie povestea Referință Bibliografică: Povestea bradului / Lia Zidaru
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
India, Africa, Insulele Sunde și alte insule din Oceanul Pacific. Unul din antrenamentele pentru această călătorie a fost coborârea cu lanterne și frânghii prin ferestrele bisericii Trei Ierarhi aflate la nivelul solului. Sorin Ullea a coborât primul. Au dat de un pârâiaș mai lat de un metru pe care l-au trecut punând lemne peste el și au ajuns într-un culoar cu o ușă mică ce dădea într-o înfundătură în care au găsit o sticlă de vin cu cămașă. Au
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
copil iubit, în sfârșit ai reușit să vii! -Femeia l-a îmbrățișat și sărutat pe amândoi obrajii, bucuria era atât de mare încât ochii nu au putut reține o lacrimă care începuse să curgă pe obrazul ei ca un minuscul pârâiaș. Merg la bucătărie să vă pregătesc de mâncare. Jucați-vă, povestiți, face-ți tot ce vă place, voi veni și eu când am să termin.-Femeia era totdeauna bucuroasă să pregătească ceva pentru Mihai, dar acum, odată cu sosirea lui Florin
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
de trecerea lui prin aceste locuri. Una din aceste colinde pomenește de „schitul” sau „mănăstirea” lui Andrei, la care veneau Decebal și Traian, cel din urmă ascultând și slujba săvârșită acolo. Există apoi câteva numiri de ape și locuri că „Pârâiașul Sfanțului Andrei”, „Apă Sfanțului” sau „Peșteră Sfanțului Andrei”, care se vede și azi în hotarul comunei Ion Corvin, în apropiere de graniță romano-bulgara. Fără îndoială că Sfanțul Apostol Andrei nu s-a mărginit numai la predicarea Evangheliei și la botezul
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
e. Ipoteza contrară sfidează rațiunea și evidența, murmură el, trecându-și mâna peste frunte. Pe masă se aflau un urcior plin și două cupe. Turnă apa Într-una dintre ele până când se revărsă, făcând pe jos o baltă. De acolo, pârâiașul prinse să curgă peste pavajul din cărămizi, urmându-le neregularitățile și infiltrându-se Într-o crăpătură din pardoseală, unde se făcu nevăzut. — Coboară. Coboară cu necesitate, zise cu voce tare. I se păru că, În fața lui, o umbră Încuviința din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acel vălmășag, i se păru că distinge un zgomot de apă. Dintr-o crăpătură a peretelui, un mic șuvoi freatic curgea peste scară, pentru a se precipita apoi În gol. După o clipă de șovăire, Dante făcu un salt peste pârâiașul mâlos, sperând că treptele nu vor ceda sub greutatea sa. Avea senzația că trecea un hotar nevăzut, un avertisment tăcut de a nu merge mai departe. În mișcare, flăcăruia avu o scânteiere, iluminând mai limpede povârnișul. Flancul săpăturii nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
este Încă În gândurile dumitale. Și nici măcar nu te-a băgat În seamă! — Tacă-ți gura, curvo! Ce vrei să pricepi tu din iubire? strigă Dante arzându-i o scatoalcă. Ea Își duse mâna la buze, unde se ivise un pârâiaș subțire de sânge. — Nu te iubea, nu te iubea! Îi strigă În față În timp ce câteva picături Îi stropeau rochia. Apoi izbucni În plâns. — Nimeni nu te iubește. O să sfârșești departe, de unul singur. Dante simți cum se prăvălește Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a pus piciorul dincolo de dunele deșertului. — Dar conservatorismul nu duce la nimic. Asta spune-le-o munților și nisipului acestuia! veni răspunsul sec. În ziua în care acestea se vor schimba și se vor transforma într-o grădină străbătută de pârâiașe, poate că imohagii vor putea să schimbe obiceiurile noastre, iar noi vom evolua în pas cu timpurile. Dar de vreme ce vor continua să fie la fel ca acum mii de ani și oamenii ca mine vor fi constrânși să trăiască aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
oroarea mea, a început să plângă. Plângea ca și cum se tot abținuse de-a lungul anilor și odată ce a început nu se mai putea opri. Cu paharul în poală își dădea drumul la lacrimi, care-i curgeau pe obraz ca două pârâiașe gemene. Clipea constant, hohotind, în timp ce lacrimile îi cădeau mizerabil în poală. — Te rooog, tot spunea, cu vocea înecată în lacrimi și whisky. Te rooog. —Bine, am spus. Nu îi zic. Dar asta nu l-a oprit din plâns. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
copaci. Ajunsese într-o poiană de mici dimensiuni, situată pe un mic platou ascuns printre copaci. Pe trei laturi, poiana era înconjurată de o râpă îngustă și destul de adâncă, o crăpătură în stânca muntelui. Ceva mai în vale curgea un pârâiaș printre bolovanii adunați de-a valma în lungul lui. Ostenit, Iuliu se așezase pe o buturugă acoperită de mușchi cu capul rezemat în mâini, încercând să își tragă sufletul nițel. Se gândea deja să facă cale întoarsă spre casă. Umblase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde lucra el. I se păru că muntele însuși oftase. Se opri în loc, simțind părul zbârlindu-i-se pe ceafă. Nu mai auzise niciodată așa ceva. Rămase nemișcat, ascultând cu urechile ciulite. Liniștea nu era tulburată decât de curgerea apei în pârâiașul ce trecea pe dedesubt. După câteva clipe inima îi veni la loc și porni mai departe spre abataj. Curentul de aer i se părea acum mai puternic, ceea ce nu putea decât să-l bucure pentru că însemna că se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era tăcut și nu se auzea decât zgomotul pașilor săi și al ploii căzând pe frunzele copacilor. Acum urca panta pieptiș ca să treacă peste muncelul dinainte de intrarea în oraș. Ajunsese în zona cu serpentine strânse. Trecu un pod peste un pârâiaș pe care îl auzea curgând năvalnic la vale, umflat de ploaie. Porțiunile drepte erau foarte scurte iar curbele în vârf de ac se succedau una după alta. Vuietul apei începea să se stingă rămânând în urmă. Începuse să sufle un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sunetul apei ce curgea la vale deveni tot mai puter nic. Se apropiau de o porțiune unde solul se ridica abrupt în jurul unor stânci de dimensiuni uriașe aruncate alandala. Se cățărară amândoi deasupra și se opriră pe culme. Dedesubt, un pârâiaș năval nic curgea înspumat printre bolovanii căzuți în albie. Malul era foarte accidentat și Cristi constată că le era imposibil să coboare pe acolo. Porniră împreună la vale de-a lungul apei. Rădăcini groase se întindeau pe sol, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fund. Îi era imposibil să treacă pe acolo. Distanța dintre maluri era prea mare iar pereții verticali nu puteau fi coborâți. Dacă voia să-și continue drumul trebuia să meargă mai departe pe firul apei. Porni la deal urmărind albia pârâiașului. După douăzeci de minute, pădurea se termină brusc. În față se întindea coasta golașă a munte lui ce urca abrupt spre vârful ce se ridica în depărtare. Se opri să admire pentru câteva clipe peisajul copleșitor. Creasta se contura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În față se întindea coasta golașă a munte lui ce urca abrupt spre vârful ce se ridica în depărtare. Se opri să admire pentru câteva clipe peisajul copleșitor. Creasta se contura pe cerul senin, fără nici un nor. Albia pietroasă a pârâiașului împărțea pajiștea alpină în două. Izvora de undeva de mai sus, de după un stei de stâncă ce se sumețea din mijlocul mării de verdeață. Zona înierbată se termina la poalele vârfului stâncos, în formă de piramidă. Soarele coborâse în spatele piscului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde se afla Cristian. Aflându-se în zona scăldată în lumină, nu reușea să distingă foarte clar toate detaliile din fața sa. I se părea că de-a curmezișul pajiștii trecea o cărare ce se pierdea după stânca din care izvora pârâiașul. Nici nu putea spune dacă era o potecă în adevăratul înțeles al cuvântului, mai degrabă iarba era mai puțin înaltă acolo, ca și cum ar fi călcat-o cineva de curând. Se hotărî să vadă despre ce este vorba și porni într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]