101 matches
-
să vezi ce urmărea Modigliani. — Pentru numele lui Dumnezeu, încetează odată! zbieră isteric dr. Cox. Am senzația că-mi pierd capul! — Ceea ce se poate spune cu mai multă îndreptățire despre doamna Wilt, continuă nemilos dr. Board. îl întrerupse un alt pârâit teribil, în momentul în care trupul lui Judy cedă în cele din urmă în lupta lui cu puțul. Se lansă în sus, urmată de o ploaie de lut, reluând astfel o relație mai strânsă cu capul, și femeia rămase atârnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Nu pot să cred ! pufnesc Într-un râs nebun. — E adevărat. Ți-am spus că nu-i prea frumos ce am de spus. Pornim agale, Împreună, plimbându-ne În jurul curții pustii, cufundate În Întuneric. Singurele zgomote care se aud sunt pârâitul pietrișului sub pașii noștri, adierea vântului și vocea seacă a lui Jack, vorbind. Și spunându-mi totul. DOUĂZECI ȘI ȘAPTE E incredibil cât m-am putut schimba În doar câteva zile. E ca și cum m-aș fi transformat brusc Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aveau o reverberație ciudată. Sunetul surd al propriilor mei pași părea să vină din altă direcție, dar transformat într-un sunet ascuțit, dur, lăsând impresia că cineva umbla pe fundul mării. În spatele meu auzeam din când în când câte un pârâit sau foșnet. Un văl greu atârna deasupra pădurii, de parcă toate animalele nopții își țineau r\suflarea ca să pot trece eu. După ce am ieșit din pădure, m-am așezat în capătul unei pante pentru ca să privesc clădirea în care locuia Naoko. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Kent 4, hotărâtă să nu le scape nici o para marțafoilor. Groparii aduseră capacul sicriului, îl îndesară deasupra omului revoltat. Pumnul se încăpățâna să amenințe cerul. Atunci țârcovnicul se azvârli cu toate burțile lui peste coșciug. Cutia se închise cu un pârâit ca de oase frânte. Două frânghii fură trecute pe sub conserva de lemn negeluit și Ulrich fu zdruncinat într-o groapă vecină cu mormântul lui Tinel Păpușoi, „gunoier șef și tată de familie model”. Cerșetorii se fandosiră pentru taxa de ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
într-o înnebunire subită. Pe când rostea Toader Strîmbu întrebarea, un băț de rădăcină cu măciuca cât un pumn de copil se înălță în aer lângă Miron Iuga. Măciuca îl lovi în cap cu atâta sete, că se auzi împrejur un pârâit. Căciulița boierului se turtise în creștet. ― Cum îndrăznești, hoțule, să ridi...? începu Miron fără să mai poată sfârși. Zeci de alte bețe se agitau, izbind la întrecere într-o vălmășeală furioasă. Bătrânul Miron Iuga, fără cunoștință, cu țeasta zdrobită, rămase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mereu pe buze și-i ardea gura ca o năvală de sânge fierbinte. Cravașa maiorului se înălță iarăși în aer, glasul lui tăios se sfredeli iar printre sunetele trâmbiței, armele făcură iarăși câteva mișcări scurte și împușcăturile trosniră cu același pârâit prelung. ― Domnule maior, domnule maior! strigă prefectul fără să-și poată dezmorți picioarele. Baia de sânge... Se opri amărât că iar i-a venit sângele pe limbă. Ba acuma parcă și mirosul îi gâdila nările. Tănăsescu întoarse capul spre el
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prin difuzoare. Ghemuit între picioarele lui Ripley, Jones, motanul, mieună odată cu stelele, Lambert refăcu procedura. ― Remorcher de comerț Noslromo cheamă controlul spațial Sol Antarctica. Avem probleme de navigație. Acesta este un apel prioritar; răspundeți, vă rog. Pentru a doua oară, pârâitul nervos al stelelor umplu puntea comandamentului. Lambert păru brusc îngrijorată. Cu glasul tăios reluă mesajul. ― Mayday! Mayday! Remorcher Nostromo cheamă control spațial din Sol sau oricare altă navă pe recepție. Mayday! Răspundeți! Acest apel nejustificat de pericol (Lambert știa foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Robert se răsuci pe călcâie și rămase cu spatele la fereastră. — Nu știu, răspunse. — Oricum, am putea avea câteva discuții, urmă George. Și cum filozoful nu-i răspunse adăugă: Asta-i bine! Urmă o tăcere. Putea auzi respirația zgomotoasă a profesorului și pârâitul ușor al spetezei unui scaun pe care începuse s-o frământe mâna acestuia. Vă scrieți cartea cea mare, vreau să spun cartea finală? Nu. — Mă rog, n-am vrut să spun ultima carte, nu sunteți atât de bătrân, presupun. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
le deșira și a le împleti de la început. Așa se face că obiectele tricotate mai devreme sau mai târziu ajungeau gheme. Urmăream ușurătatea cu care munca ei migăloasă se nimicea cu iuțeală firul de lână se deșira alergând c-un pârâit ușor și mărunte poticneli de la un capăt la celălalt al spatelui sau al unuia din piepți și se înfășura într-un ghem. Aici era mâna mamei, care, iată, se rotea amețitor în jurul ghemului lucrând în secvențe sacadate, cu opriri scurte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să vezi numai cum ne dă jos din vagon și ia-o la picior, leat! Și mergi băiete o zi și mergi o bucată de noapte și bubuiturile de tun se aud tot mai aproape. Când faci haltă auzi deja pârâitul puștii mitralieră și a mitralierelor... Atunci să te văd ce spui, Toadere? Dar... Dumnezeu îi mare și are grijă de tot omul. A avea grijă și de mine nevrednicul... Și până una alta, unde ne duc? Totu-i secret. Nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întunecată este într-adevăr o construcție, și are instalație electrică, ce-ai putea face de la distanța asta? Fără să spună o vorbă, băiatul privi lung în direcția arătată. Apoi urmă o pauză, nu prea lungă. După aceea, se auzi un pârâit și copacul izbucni în flăcări! O vreme, se încălziră apropiindu-se de flăcări. Copacul ardea destul de bine, și chiar dacă se transformă repede într-un schelet înnegrit, încă mai răspândea căldură. Dar încălzitul încetă a mai fi preocuparea lor principală, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
aici, nu-i așa? întrebă ea. — Ba da, sînt aici. Dar o să te omor. Nu-mi pasă. — Nu vreau să te omor. El simți un val de căldură trecînd prin metalul rece de sub el, apoi ciocul se închise cu un pîrîit ca de pușcă. Urmă al doilea pîrîit, apoi un zăngănit. Norii de abur începură să se limpezească, dar o clipă nu mai zări ciocul cel mare, căci capul creaturii căzuse. între umerii din care izvora un mănunchi de raze pale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
da, sînt aici. Dar o să te omor. Nu-mi pasă. — Nu vreau să te omor. El simți un val de căldură trecînd prin metalul rece de sub el, apoi ciocul se închise cu un pîrîit ca de pușcă. Urmă al doilea pîrîit, apoi un zăngănit. Norii de abur începură să se limpezească, dar o clipă nu mai zări ciocul cel mare, căci capul creaturii căzuse. între umerii din care izvora un mănunchi de raze pale se zărea o gaură neagră. Era părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
goală, ghemuită care plîngea și-și freca obrajii cu mîinile. Era blondă și înaltă, dar era Rima, pentru că își clătină capul spunîndu-i: — Ar fi trebuit să iei paltonul ăla. Nu doream să ți se facă frig. Se auzi un alt pîrîit și Ozenfant zise: — Ce se petrece aici? Ce se petrece? Nu pot venea nimic fără ecran. Lanark era mult prea uluit ca să poată gîndi sau simți ceva, dar nu se putea abține să n-o privească prostește, cu gura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
răsunat cu un asemenea accent, încât câțiva ascultători, după o clipă de ezitare, s-au lăsat să lunece de pe scaun în genunchi. Alții au crezut că trebuie să le urmeze exemplul încât, din om în om, fără alt zgomot decât pârâitul câtorva scaune, întreg auditoriul s-a pomenit curând în genunchi. Paneloux s-a îndreptat atunci, și-a tras răsuflarea și a continuat pe un ton din ce în ce mai accentuat : Dacă astăzi ciuma își ațintește privirea asupra voastră, înseamnă că a sosit momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Reilly. I se păruse așa demnă de milă când o văzuse, după accident, stând și plângând în mijlocul dezastrului. Tot ce putea face pentru ea era măcar să încerce să o ajute. Pe Constantinopole Street o luă direcția râului și traversă, în pârâitul și bolboroseala motorului, câteva cartiere în declin, ca apoi să ajungă la un șir de case construite între 1880 și 1890, relicve ale goticului de lemn și ale perioadei de aur, case din care se desprindeau mereu bucăți sculptate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Diehl se cutremură. Slavă Domnului pentru banii lui Karen, își spuse el. Pentru că, fără ei, ar fi fost condamnat. Trecând prin arcadele Palatului Dogilor, Vasco Borden intră în curte, urmărindu-și fugarul, pe Eddie Tolman, prin mulțimea nocturnă. Auzi un pârâit în casca din ureche. Trebuia să fie asistenta lui, Dolly, din cealaltă parte a hotelului. Vasco își atinse urechea: — Spune, zise el. — Tolman-cheliuță și-a rezervat niște distracție. — Pe bune? — Da, el ... — Așteaptă, spuse Vasco. Nu uita unde-ai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aceea, În goană, furios. - Era unu jumate noaptea. - Asta e tot? - Păi, da. Se Încruntă. - Stați un pic, acu’, dacă stau să mă gîndesc, părea cam speriat...Nu știu dacă e ceva important, da’, cînd a plecat, șefu’ ținea... Un pîrÎit sinistru Îl Întrerupse. Într-o fracțiune de secundă, Marie văzu bîrnele cedînd și vaporul de cinci tone prăbușindu-se peste ei. Îl Înhăță pur și simplu pe junele Paul, Încremenit, și se rostogoli Împreună cu el În vreme ce coca vasului se zdrobea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Panther... — Nu pot să cred ! pufnesc Într-un rîs nebun. — E adevărat. Ți-am spus că nu-i prea frumos ce am de spus. Pornim agale, Împreună, plimbîndu-ne În jurul curții pustii, cufundate În Întuneric. Singurele zgomote care se aud sînt pîrÎitul pietrișului sub pașii noștri, adierea vîntului și vocea seacă a lui Jack, vorbind. Și spunîndu-mi totul. DOUĂZECI ȘI ȘAPTE E incredibil cît m-am putut schimba În doar cîteva zile. E ca și cum m-aș fi transformat brusc Într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
simțit, din clipa În care aprinseserăm focurile și ne apucaserăm să strigăm. Când s-a lăsat noaptea, am tăcut cu toții mâlc, doar-doar am auzi din nou acele glasuri. De auzit, Însă, nu se mai auzea decât clipocitul apei, amestecat cu pârâitul ghețurilor care se crăpau. Ne-am zgâit În larg, ne-am Încordat privirile și am prins să adulmecăm ori de câte ori prindeam o boare ce adia dinspre Mare. Spre dimineață, unii dintre vânătorii lui Tek ne chemară la ei și ne puseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
arunce. Așteptă până ce Marina termină dereticatul într-o zi în care Otilia nu era acasă, și apoi depuse plicul cu indicația "Domnișoarei Otilia" pe pat, pândind neliniștit în odaia lui. La ora unu se auziră și pașii Otiliei, ușa trântită, pârâitul patului, în care se aruncase spre a se odihni puțin. Felix își comprimă palpitațiile grozave ale inimii. - Felix, se auzi strigătul fetei de alături, Felix, tu ești acolo? - Da, răspunse acesta cu glasul stins.Își închipuia că fata citise scrisoarea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
caz nenorocit în familie, acum te-ai găsit să-mi faci scene? Ai și tu dreptate, vom discuta acasă. Cei trei ajunseră în curtea casei lui moș Costache, fiindcă Stănică ținuse să-l conducă pe Felix. În dreptul casei auziră un pârâit grozav și o șoaptă cavernoasă, care-i făcu să tresară: - Ei! Ce s-a întîmplat? Era moș Costache, care împinsese ușa gotică și întreba. Stănică intră numaidecât înăuntru, gata să se sustragă reproșurilor Olimpiei. - Ce s-a întîmplat? I-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Plutind prin iarba înaltă, acoperită cu petalele de flori multicolore, privirile vânătorilor se îndreptau cu îngrijorare spre ființa fioroasă ce se apropia cu gândul să-i mestece între fălcile ei nesățioase. Încă un pas, doi, trei și... pasul hotărâtor... Un pârâit mult așteptat, puternic și prelung de crengi și oase rupte însă plăcut la urechi, urmat de o trosnitură finală, însoțită de un cutremur de pământ și matahala, din carne și oase, căzu înfrântă. Un răget asurzitor, nebun și turbat de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care dormea în camera alturată. Semăna nepermis de mult cu maică-sa, așa cum îl privea în întunericul încăperii, tăiat exact pe diagonala în care se situa patul de lumina stradală. Îi venea să-i dea un șut în coaste, încît pîrîitul să spargă liniștea aia sau să-l trezească în șuturi pînă i s-ar învineți carnea. Al treilea pahar i-a uns înduioșător interiorul cu un fel de siguranță că Radu e singura ființă care i-a mai rămas pe
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
retrouver son âge du départ. La transformation physique du personnage n'est pas très spectaculaire à l'écran: îl retrouve des articulations et des muscles d'un homme de trențe à quarante ans; quand on lui rase la barbe, îl pârâit un peu plus jeune, mais le spectateur pouvait s'attendre à une métamorphose plus radicale peut-être ici, est-ce dû à la volonté d'une plus grande cohérence. Inversement , par quelques plâns on assiste au vieillissement précoce et accéléré de Véronica
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]