130 matches
-
cu păcat ! Iubire de domnișoară cu mintea în primăvară Când mălinii dau în floare Și verdele-i iar culoare Ori dă-mi dragoste de vară La gust a cireașă-amară Și-a spic treierat spre seară Iubire de domnișoară cu trup pârguit în toamnă Când îți mor frunzele-n palmă Și ploaia la dor te-ndeamnă, Dor de tine și de iarnă Când și noi vom fi mai albe... Hai, Viață, fă-mi pe plac ! Mai dă-mi fluturi în stomac și
HAI, VIAŢĂ, FĂ-MI PE PLAC ! de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353029_a_354358]
-
ne umbrește Și culegem multe mere În lădițe și-n panere. Are crengi până-n pământ Ce se leagănă în vânt, Trunchiul e-nclinat nițel C-au trecut ani peste el. Primăvară înflorește, Cu flori roz se-mpodobeste, Vara-ncep să pârguiască Fructele,s-ademeneasca ... Citește mai mult Maru-nalt din curtea micaL-a sădit a mea mamica.Si-acum este plin cu fructe,Toți copiii să se-nfrupte.Cand ploua, ne-adaposteste,Cănd e-arsita, ne umbresteSi culegem multe mereIn lădițe și
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
de azimă și plouă plouă neîncetat mărunt ca dintr-o palmă cu degetele apropiate să fie ploaia codul Lui când frământările ating apogeul să fie ploaia fină sau rară sau deasă căușul în care se ascund puii răspunsurilor primite uitate pârguite într-un semn de întrebare prelung ca o lacrimă de gând Anne Marie Bejliu, 6 august 2014 Referință Bibliografică: mărunt / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
MĂRUNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353891_a_355220]
-
Versuri > Iubire > FLUIERĂ PĂMÂNTUL Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Fluieră pământul, paguba-i lălâie spânzură cuvântul în arac de vie pomii albi de floare rotunjesc săruturi se-aburesc în soare, pârguiesc în muguri șuieră lumina între nișe sparte bâzâie albina a mimului soarte fluturii coboară polenul în mine mă prind într-o doară de răstitul bine și îl pipăi moale, și îl miros tandru și-l iau de la poale să-i
FLUIERĂ PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353942_a_355271]
-
sufletului pustiit, ci aceea a sufletului care se revarsă fluvial. Dragostea este cheia și a veșniciei. Dragostea împrăștie urâtul, urâtul singurătății, topește răul, răul întunericului, alungă tiparele și hotarele, alungă potrivniciile; aduce pretutindeni ființă nouă și roditoare. Dragostea naște și pârguiește rodul, transfigurează și înalță sufletul; prin ea dumnezeiasca față joacă focul luminilor de ape în lumea durerilor noastre. Acolo unde nu e dragoste, stăpânesc întunericul și urâtul, acolo unde nu e dragoste înfloresc trufia, pizma, nedreptatea și toate chipurile prostiei
EUGEN BACIU de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352612_a_353941]
-
fost capra vecinului...” Vremea aceea romantică s-a dus. Capra vecinului nu mai moare singură. Trebuie să moară capra, cu vecin cu tot. Dar dacă moare capra cu vecin cu tot, cine mai pregătește prohodul cărnii? Pentru cine se mai pârguiește surâsul la freamătul castronului cu porția aburindă? Nu se mai umflă în gâtlej ciuda, invidia și răutatea. Se usucă pe picioare. Uitătura se stafidește. Curtea vecinului e goală. Nu mai e nici capra, nu mai e nici vecinul. Bate vântul
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
noapte vei afla cum arată fericirea și cum o cheamă simplu dăruire taci și mergi MAI DĂ-MI O ZI când s-a dat startul nu eram pregătită de zbor cu pași secundici calc la stânga înainte spre dreapta este ocupat pârguită în cuvinte însemn locurile goale din coțul de lumină în care m-am rătăcit gândurile închise într-un hohot mut desenează poteci orbite de zăpăcela stâncii rămân înserarea ta mai dă- mi o zi să reînvii omenia adun cuvânt lângă
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
Brăila, Soveja, în diferite instituții și centre culturale. În acest moment are deschisă o expoziție de pictură la CCSG intitulată ‘Locuri cu îngeri”. Toate acestea, în parfumul discret al Grădinii boltite cu viță de vie și struguri pe cale să se pârguiască, din locanta “Paris Café” de pe Strada Democrației, nr. 1 Bis, loc de recreere, de Boemă literară și artistică, de răcorire, de conexiuni spirituale și de bună dispoziție creată pe fundalul muzicii franțuzești, atât de rafinate și încărcate de nostalgia chansonetelor
CULOARE ŞI FEMINITATE LA PARIS CAFE DIN GALAŢI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360412_a_361741]
-
Iubirea asta-i boală fără leac Și-n viață este singura comoară. O floare m-aș dori O floare m-aș dori sub raze calme, Un măr, apoi, pe ram, ca să mă undui, Sub soarele torid să-ncep ca să mă pârgui, Doar dinții tăi vreau să-mi pătrundă-n carne. Din mine să mănânci pe săturate, Un sâmbure să-mi scuipi înspre țărână, Iubirea mea tot vie-o să rămână Prin ani ce vin să mă iubești departe. Voi râde floare
MĂ ARDE CLIPA-N CARE SUNT CU TINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360676_a_362005]
-
temniței) Doinele-n cârje colindă munții plini de revoltă. Nici Gheorghe, nici Ion nu se mai ridică. Salcâmul de lângă fântâna sufletului n-a mai înflorit. Umbrele morții zidesc catafalcul plecării... Patima urii devine colind al iertării, iar Sângele temniței, rod pârguit pentru cules își primenește ofranda. Pământul înroșit cu vieți nevinovate de miri, devine potir de cuminecare a cerului. Creanga de aur a inimii căntă imnul celor ce s-au dus. Morminte dragi, lumină vie,/ sporite-ntruna an de an,/ noi
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Publicat în: Ediția nr. 228 din 16 august 2011 Toate Articolele Autorului O floare m-aș dori O floare m-aș dori sub raze calme, Un măr, apoi, pe ram, ca să mă undui, Sub soarele torid să-ncep ca să mă pârgui, Doar dinții tăi vreau să-mi pătrundă-n carne. Din mine să mănânci pe săturate, Un sâmbure să-mi scuipi înspre țărână, Iubirea mea tot vie-o să rămână Și-n ani ce vin mă vei iubi departe. Voi râde
O FLOARE M-AŞ DORI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360747_a_362076]
-
Ca mânzul, de căpăstru./ Inimile noastre locuiesc/ În emisfere separate./ Ești prea învăluită în mister./ Orice-i posibil, am șoptit/ Primind ecou din patru zări./ Zburând pe-un mânz albastru,/ Am plantat un fir de nufăr în deșert./ Nisipul roșu, pârguit de așteptări,/ A lăcrimat adânc și-a ferecat/ Eternitatea în găoacea unei oaze./ Ca o candelă, nufărul alb,/ Prin desferecate raze/ Luminează potecile inimii/ De la imposibil la posibil./ Sus, pe cer, în albastru căpăstru,/ Luna, nebunatic mânz, dansează”. Cartea se
MOMENTE DE RĂGAZ CU PODURI LIRICE de DORINA STOICA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340216_a_341545]
-
pe care urci și cobori. Femeia-i fragilă, dar puternică dacă este nevoie, să facă față situațiilor dificile are nevoie de tandrețe. Poate fi o furtună în deșert, o dimineață proaspătă de primăvară, o rază fierbinte din arșița verii, fructul pârguit din livada de toamnă, fulgul de nea ce se topește în căușul palmelor tale, simțindu-ți răsuflarea. Femeia este surâsul care-ți deschide ușa când nimeni nu mai are încredere în tine, alinarea sufletului rătăcit pe drumuri greșite, clipa de
FEMEIA NU-I O STÂNCĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340517_a_341846]
-
de acesta? Puțin probabil. Derulându-i viața invers, ca în romanul „Săgeata timpului”, nu cred că se va găsi așa ceva. Dar, la urma urmei, după ce standarde măsurăm importanța unei vieți? Întotdeauna, în copaci se vor afla fructe ascunse care vor pârgui fără ca cineva să-și fi dat seama. Nu vor fi culese de nimeni, se vor desprinde în mod spontan de pe creanga unde atârnă și vor cădea pe pământ, unde vor putrezi. Înseamnă că au trăit degeaba?
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
abjecte” și Fiara, și „cumpăna privirii”, și Câmpia Eternă, și Clipa, și Adevărul, și Îngerul, și Femeia, și piatra, și Iubirea, și Cerul, și Tăcerea, și umbra, și norul, și copacul Yggdrasil etc., în Crezul Poeziei: „În cimitir s-a pârguit lumina,/ rimele toate-au secat,/ Cântarea lui Moise nimeni n-ascultă,/ codrul din mine a fost furat ... Lupii latră noaptea ațâțați de stele,/ vipere negre calea-mi ațin,/ cu disperare, cu îndurare,/ din gândul Câmpiei acuma vin ... / Mielul îmi zice
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
gospodărească familia să-și hrănească. Mai spre seară, florile își închid corolele, roadele să protejeze, fructele să modeleze. Roua-n zori le răcorește, căldura le rumenește, seva le dă vitamine, Soarele - arome fine. În livadă am revenit, fuctele s-au pârguit... le-am cules în coșulețe, pe copii să îi răsfețe. Cireșe, vișine, nectarine, caise, piersici, cu arome fine, pere-n galben aurite, mere-n roșu smălțuite. M-a-mbiat un prisăcar, oferindu-mi un mic dar în culori de chihlimbar: faguri, miere
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
gospodărească familia să-și hrănească. Mai spre seară, florile își închid corolele, roadele să protejeze, fructele să modeleze. Roua-n zori le răcorește, căldura le rumenește, seva le dă vitamine, Soarele - arome fine. În livadă am revenit, fuctele s-au pârguit... le-am cules în coșulețe, pe copii să îi răsfețe. Cireșe, vișine, nectarine, caise, piersici, cu arome fine, pere-n galben aurite, mere-n roșu smălțuite. M-a-mbiat un prisăcar, oferindu-mi un mic dar în culori de chihlimbar: faguri, miere
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
ne umbrește Și culegem multe mere În lădițe și-n panere. Are crengi până-n pământ Ce se leagănă în vânt, Trunchiul e-nclinat nițel C-au trecut ani peste el. Primăvară înflorește, Cu flori roz se-mpodobeste, Vara-ncep să pârguiască Fructele,s-ademeneasca Oameni mari, dar și copii Ce se afla-n preajma lui. Toamnă fructele se coc Și le culegem de tot. Le păstrăm și pentru iarnă, Cănd zăpadă o sa cearnă, Crude și compot din fructe, Că au vitamine
MARU-NALT DIN CURTEA MICA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341889_a_343218]
-
gospodărească familia să-și hrănească. Mai spre seară, florile își închid corolele, roadele să protejeze, fructele să modeleze. Roua-n zori le răcorește, căldura le rumenește, seva le dă vitamine, Soarele - arome fine. În livadă am revenit, fuctele s-au pârguit... le-am cules în coșulețe, pe copii să îi răsfețe. Cireșe, vișine, nectarine, caise, piersici, cu arome fine, pere-n galben aurite, mere-n roșu smălțuite. M-a-mbiat un prisăcar, oferindu-mi un mic dar în culori de chihlimbar: faguri, miere
A FOST CÂNDVA... de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 129 din 09 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344279_a_345608]
-
de săpun de casă, lemnele din salcâm pentru construcția propriu zisă a colibei, carton asfaltat și multe obiecte de strictă necesitate pe termen mai lung. Când ajungeam noi la vie, pe la începutul lui august, de obicei abia începeau să se pârguiască boabele de struguri ale soiurilor timpurii. Începeam paza așa de devreme, ca să alung graurii care ciuguleau boabele date în pârgă, producând destulă pagubă, că erau stoluri întregi aciuiați prin tufele de gărdurariță și mure de la movila lui Mihalcea. Se apuca
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 1214 din 28 aprilie 2014. Poem de dragoste O floare mi-aș dori să fiu sub raze calme, Un măr apoi, pe ram ca să mă undui Sub soarele torid să-ncep ca să mă pârgui - Doar dinții tăi vreau să-mi pătrundă-n carne. Din mine să mănânci pe saturate, Un sâmbure să-mi scuipi înspre țărâna - Iubirea mea, tot vie să rămână Ca-n ani ce vin, să mă iubești departe. Voi râde floare
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
voi desprinde, grațioasa, Lasciva și rebela te-oi aștepta-ntre perne. Citește mai mult Poem de dragosteO floare mi-aș dori să fiu sub raze calme,Un măr apoi, pe ram ca să mă unduiSub soarele torid să-ncep ca să mă pârgui -Doar dinții tăi vreau să-mi pătrundă-n carne.Din mine să mănânci pe saturate,Un sâmbure să-mi scuipi înspre țărâna -Iubirea mea, tot vie să rămânăCa-n ani ce vin, să mă iubești departe.Voi râde floare-n
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
osii din tulpini de flori, dorind să mă vindec de cuvinte când nimic nu mai este de făcut. Păcatele curg între malurile deșertăciunii până-n marea unde bate vântul speranței visând la cochilii pline de perle. În ființa ei s-au pârguit curbele domoale culorile au căpătat un luciu metalic, cad abrupt din unghiuri de apă până ce i se desprind din răsuflare și respiră adânc aroma gutuilor din fereastră. Întreaga uitare se forfeca în somn dezlegând singurătatea de durerea cu noduri îmbrățișând
TOT CE CRED ESTE CA VARUL NESTINS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378820_a_380149]
-
de săpun de casă, lemnele din salcâm pentru construcția propriu zisă a colibei, carton asfaltat și multe obiecte de strictă necesitate pe termen mai lung. Când ajungeam noi la vie, pe la începutul lui august, de obicei abia începeau să se pârguiască boabele de struguri ale soiurilor timpurii. Începeam paza așa de devreme, ca să alung graurii care ciuguleau boabele date în pârgă, producând destulă pagubă, că erau stoluri întregi aciuiați prin tufele de gărdurariță și mure de la movila lui Mihalcea. Se apuca
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
o copie plăpânda, fără vlaga obrajii tăi lumină-s, nu tertip, când te privesc, mă-nchin, viața-mi e dragă Cu primăvară te-aș alătura zâmbind dar ea-i doar umbră a-ncântării tale și toamna-ți e în roade pârguind culori de vis arzând între petale În toate astea ești, si toate sunt în tine, de-aceea-n lume crești că inima din mine Sonnet 53 What is your substance, whereof are you made, That millions of strânge shadows on you tend
SONET 53 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381404_a_382733]