105 matches
-
apa pe care și-o alege când Înmugurește și-și dorește frunze - capcane pentru energia Soarelui - cât mai mari, alta e apa pe care și-o alege când poartă grija rodului, alta e aceea pe care o lasă În strugurele pârguit, cam aceeași pe care o va „plânge“ la primăvară... À propos de această ultimă apă: Ea este bogat energetică, implicit inhibitoare, ca greșind În plus, față de Însăși producătoarea ei, vița. O treabă pe cât de simplă pe atâta de complexă În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu bat dintr’acolo, ori adună pe cerul nostru prea mulți nori. Se Întâmpla asta și odinioară, dar apa - prea multă - era reținută de pădure; nu se grăbea ca acum, prin țara lui Papură-vodă, smulgând păpușoii și culcând grâul abia pârguit, direct În râurile care dau peste maluri, nedovedind s-o care Îndărăt În Ocean. Deh! bietele râuri au fost “croite” pe vremea pădurii... Aha! Tăind pădurea, am dat apă la moară circuitului larg al apei. Atât de larg Încât ploaia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cât vezi cu ochii spre sud un podiș înalt. Doar în depărtare, la ultima linie a orizontului, se zărea o dungă verde marginea unei păduri seculare. Pe acea limbă uriașă de pământ fertil, unduiau în soare lanuri imense de grâu pârguit. În jur, nici urmă de viețuitoare, nici țipenie de om, de parcă spicele dolofane acaparaseră pământul întreg. Cel ce ajungea acolo, aproape de cer, simțea ispita de neînfrânt de a intra în lanuri să asculte foșnetul lor șoptit. Păși pe negândite în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nu răsărise încă sau poate da, altundeva, nu peste lanul de grâu auriu ce-l primise cu căldură în brațele sale ocrotitoare. De atunci, ori de câte ori vroia să uite o neplăcere, un gând chinuitor, își imagina un lan imens de grâu pârguit; înota solitar în marea aceea galbenă, purtat de valuri unduitoare, inofensive, deasupra pământului, deasupra tuturor, într-un vârtej amețitor ce-l înălța către un somn adânc, paradiziac. Mulțumit de acea imagine, sosită din zări îndepărtate, se răsuci pe o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
coline, apare adâncit într-o liniște încărcată de istorie, de poezie, de reverii și meditații cuprinse de cețurile gri-albăstrii, care coboară învăluitoare dinspre dealurile molcome ale Buciumului, ale Cetățuii și Galatei. Ne întampină aici, în primul plan, copaci cu frunzișul pârguit, ruginiu, surprins în ocruri coapte, dincolo de care se desfășoară în planuri succesive, colinele unduioase ce se pierd în depărtări albastre învăluite în cețurile difuze ale orizontului care le stompează treptat contururile în aburii lor diafani. Apropiat ca structură compozițională, ca
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
este nu numai meșteșugarul propriei vieți ci și prezența ce intervine și poate modula existența împrejmuitoare a celorlalți semeni. Putința de-a alege între bine și rău, între pozitivitatea și negativitatea acestei intervenții este ecoul apariției responsabilității depline ca rod pârguit al evoluției conștiinței de sine. Tăcerea solitară a bătrânului așezat în marginea vieții pare a indica că nimic nu-i mai este solicitat acestuia de exigențele mundane. Dimpotrivă, uneori, i se oferă premisele unei liniști care, însă, ulterior, îl învăluie
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-și prezinte mesajul arta nu diminuează sensul și intensitatea acestuia. El este camaradul de calcul și măsură al creatorului artist, factor ce consonează și evaluează odată cu impulsiunea zidirii sale. Adeseori, însă, observăm suprapunerea unor elemente ulterioare actului creator peste roadele pârguite ale ostenelii artistice. Astfel, unele dintre aceste roade denumite obiecte de artă dobândesc un preț al vânzării și cumpărării lor, sunt estimate și evaluate, comparate critic și mereu reașezate în eșantioane valoric diferite. Aceste ample și meticuloase operațiuni sunt orchestrate
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nevinovată, fără răutate. Pielea o avea albă, fragedă și gingașă ca spuma laptelui, iar privirea îi era pătrunzătoare și iscoditoare. Mânuțele lui, ca două pâinișoare, erau mereu în căutarea unui obiect. Buzele cărnoase și roșii păreau două boabe de fructe pârguite. Avea să împlinească un an cu două zile după Sfântul Ștefan, în sărbătorile de iarnă. Valentin era un tată iubitor. Pentru el Nicky era cel mai de preț și mai plăcut. Își sacrificase tinerețea, fără regrete după ce îl părăsise Tia
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
maxime pentru coborârea pe celălalt tărâm, a cărui contagiune poate fi nimicitoare. Obiectul căutării lui Gruicea este un pom atemporal, moștenit: „Taica-al meu, când a murit,/ Piste Marea Neagră-a avut/ Un pui de măr de argint./ Pe-o parte pârguit,/ Da pe-unambobocit,/ Pe-alălaltă a roșit./ Asta pui de merișor/ De păzât mi-l păzăște/ Vo trii zâne, fete mari”. Prima sugestie a acestei recuperări este cea a actului eroic ce trebuie repetat de fiecare generație, ca o actualizare a gestului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
blând, cu vorba înțeleaptă, Adesea o vedeam, privirea cum-și îndreaptă Spre cei ce-o ispiteau. Ochi-i mărgăritare scăpărau. Ziua trebăluia prin tindă, prin băracă. Sau prin grădină, să culeagă de pe-o cracă Un măr rotat ori pere pârguite Sau prune de brumă albăstrite. Nu știa să scrie, Nici să citească. Dar nici neadevăruri nu știa să născocească. Cu vorba-i dulce, cu-a ei înțelepciune împărțea blândețe celor plini deamărăciune. În verile cu soarele dogoritor La umbră deșira
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dar aceste urmări au fost resimțite, cel mai greu de bietul Titi. El n- a mai crescut ca ceilalți frați. A rămas mic de statură, slab și palid. De la jumătatea verii au venit în ajutorul nostru fructele și crude, și pârguite și coapte, iar de la o vreme am scăpat la pepeni și ne-au scăpat de foame strugurii. O cloșcă a scos pui, un purcel a crescut până la Crăciun. După ce tata a vândut pepeni, a cumpărat o juncă a făta, și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
plângând Îngrozită. Nimeni nu se mai referise la acel incident de atunci, dar el știa că putea Întotdeauna găsi ceva de mâncare În pupitrul ei. — Mulțumesc, Anita, zise el și luă o pară. Îi smulse coada și mușcă din fructul pârguit și perfect. Din cinci mușcături iuți, acesta dispăru, iar el se Întinse după a doua pară. Puțin mai necoaptă, aceasta era totuși dulce și moale. Jonglând cu cele două cotoare umede În mâna stângă, luă a treia pară, Îi mulțumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
trebuie musai să-l aflăm. Vă rog, stimați cetățeni și mai ales cetățene din Călărași, deconspirați numele celor două personaje, pentru binele și prosperitatea acestui popor. Vă mulțumesc! Amintiri din „epoca de aur” Nici un mânuitor de condei vasluian, din cei pârguiți bine, nu ar putea să uite vreodată pe doi dintre „vechii” Vasluiului în persoana Cătălinei Flondor și a lui Mihai Dumitriu (conu’ Mișa cum îi spuneam noi, poate în semn de respect fiindcă era mai în vârstă decât oricare dintre
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Renaștere către exponenții poeziei pure, ciclul de conferințe se preschimba într-un curs de istoria liricii universale, pe șiruri de culturi. Ronsard nu va lipsi, ca unul întrupând, într-o singură voce, Pleiada, Racine pentru supremația în tragedie, aceasta “rodul pârguit și armonios al altei creații desăvârșite, care a fost secolul al XVII-lea francez.” Ca să-l cităm pe teoretician: “Teatrul spaniol al lui Lope de Vega sau Calderon, cel britanic, cu Shakespeare, a dat capodopere, nu ne-a putut da
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
aromă nedeslușită. Și dacă ne mușcăm durerea e dulce, și dacă ne sufocăm într-o efemeră și cumplită sorbire simultană a respirației, moartea aceasta instantanee e frumoasă. Și nu-i decât o singură salivă și un singur gust de fruct pârguit, iar eu te simt tremurând lipită de mine precum luna în apă. Oare așa simte un bărbat care nu iubește? Atunci e un sfânt pervers. Un pervers hieratic. Oliveira descrie sărutul ca pe o stază de viațămoarte, în care opușii
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
soarelui taman când vântul adie, că doar n-o să bată. Primăvara nu înfloresc copacii, ci o tânără fată are un alai de flori. Cucul nu face cu-cu, ci desăvârșește simfonia naturii. Merele și perele nu se coc, ci umplu pârguite coșul rodnic al fiicei celei de-a treia a anului. Iarna nu ninge, vă asigur, ci norii cern fulgii zglobii de zăpadă", scrie Ana-Maria Caia. "Și după ce ne chinuim cu odraslele noastre să distrugem în ele orice urmă de scris
Fără Compunere. Un blogger vrea revoluție în școli by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/22386_a_23711]
-
Timiș și B.J.T. , Zilele Bibliotecii 2003 au început cu o sesiune de comunicări, o expoziție de carte și o demonstrație OSIM București. Pentru sufletul cititorului, zilele de 13 și 14 septembrie, între orele 10-18, va fi timpul fericit al festinului: pârguite, noi și frumoase, mirosind a tipar crud, cărțile vor veni de pretutindeni spre cea mai oropsită coșniță din toată tranziția românească, cea destinată să umple nu șpaisul, nu cotarca, ci inima și mintea... Al X-lea Salon Cart-Vest va aduce
Agenda2003-37-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281464_a_282793]
-
sau despre „inactualitatea literaturii noastre“ (p. 476) - , restul sunt de o netezime searbădă și logoreică: panglici sintactice care ascultă de clișeele epocii, fără orizont de gând și fără accent de intuiție. „G. Gregorian apleacă și el, la rându-i, cu pârguita povară a creației sale de maturitate, creanga de aur plină de rod, a marii generații lirice afirmată în istoria literaturii noastre cu puțin înainte și după război.“ (p. 366) Gâlmele acestea de frază dulceagă căreia îi lipsește direcția unui gând
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
fără sânge, De care o vecie te desparte Și-n care nici o rază nu te plânge; Deschide ochii! Nimeni n-o să știe Dacă-i deschizi sau dacă-i lași în noapte, E cerul ca un geam de florărie Cu stele pârguite și mai coapte; Privește lung și-adună flori în tine, Din frumusețe vremea se dezleagă Și ora se apleacă să se-nchine Și pacea se coboară-n gând, întreagă în vale, jos E vârful nalt, lumina parcă-l soarbe, Doar
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
exotice de pe tarabe. Astă-iarnă șuiera vântul a pustiu pe-aici... A năvălit belșugul, uite, cu tot ce-am visat și-am poftit la viața noastră, ca să ne oblojească sufletul și stomacul, și lumea asta mișunând încolo și-ncoace prin aburul pârguit al dimineții de iunie. Privirea îi zăbovi într-un târziu pe un dog german uriaș, negru, deh, privirea se minuna și se bucura și lăcrima de admirație voluptuoasă, superb animal... Odată cu belșugul, au apărut prin oraș câini de toate rasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ochii lui și-i spuse: -Închide ochii! Simți că ea se ridică ușor, așezându-se iarăși lângă el. Deschise ochii, dar acum îi închisese ea. Caută neastâmpărat sânii ei rotunzi și grei și-i musca ușor că pe niște mere pârguite. Era că într-un vis, gura lui apucase lacom acele sfere perfecte, acel loc care lui îi plăcea la nebunie, sfârcul întărit. Studiindu-și atent mișcările, Lăură nu reacționa. Apoi încerca să-l oprească, dar până la urma ceda. Întoarse iarăși
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
disponibilități sufletești neexplorate, atâtea resurse sentimentale îngropate, ferecate cu șapte lacăte, pur și simplu era un adevărat izvor, mocnind în interior, fără putința de a ieși la suprafață. Era de fapt așa de neștiutoare, de inocentă, ca un fruct bine pârguit, marile decepții suferite încă din primii ani de căsnicie o făcuseră să se închisteze, ea rămăsese, ce mai la deal la vale, rămăsese sufletește virgină. Uite, spunea ea, m-am trezit că am copii cât mine de mari și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dimitrie Bolintineanu (Florile Bosforului, 1851-1857) a descris hanâma fumând din narghilea, pe vremea când poetul trăia în exil la Istanbul : Colo, fumând tăcută, o tânără hanâmă Se pleacă visătoare pe mica-i albă mână, Iar rumena-i guriță ca fragul pârguit, Din narghelea essală un fum îmbălsămit. Sau Dar frumoasa esilată Fuma dintr’o narghilea Și gurița-i purpurată C’un parfum de flori ce-nbată Fumu-n aer răspândea (263, pp. 9, 90). După modelul haremului turcesc (234), opiofilia a pătruns și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe aceeași muzică, pe o singură muzică înfricoșătoare (Nu, nu sunt singură. Nu sunt singură deloc). 32. Singuri Și povestea ne spune așa... Că un copil arab, rătăcit în grădina de portocali a regelui, a râvnit la un fruct frumos pârguit, a întins mâna după el, a căzut la pământ lovit de mâna lui, a lui don Rodrigo, él que pirdió España, și de aici blestemul. Dar eu știu altfel. Eu știu că era sclav copilul arab. Un cadou al unui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
văl de miresme și-atunci m-ai simțit! Epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit, s-aud numai eu vâltoarea și-am intrat goi în bulboaca copilăriei necuprinse. Verdele Împărat era vânăt. În magazinul de murături ai găsit pătlăgele pârguite, felii și frunze de țelină, garnisite cu morcovi, conopidă crestată... și pe mine făcut maioneză! Râdea bucuros Verde Împărat! În magazinul de prospături te-am găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii. Idei neuitate zburdau de fericire nepământeană
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]