105 matches
-
aminte, cuib de gânduri și cuvinte, despre noi și cele sfinte. Despre ce puteam sa fim, mai-nainte să vorbim. Ne prefacem în tăceri, cu privirile spre ieri, vitregiți de primăveri. Vară cu miros de pâine Vară despletită-n holda pârguită, sângerând de maci, pentru cei săraci, pentru buni și răi, credincioși și atei. Pentru bobul sfânt, veșnic legământ, crescut în pământ. Te-or culege mâine, tu miros de pâine, vatra luminând, chipul mamei blând, șoptind un descânt, din ochi lăcrimând
PRINTRE ANOTIMPURI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348277_a_349606]
-
picurau pe dale, Plângând de dor în palma umbrei tale De câte ori se furișa grăbită Spre alte lumi... Pe trepte abisale Suișului îi fluturai iluzii, Țipând din răsputeri s-audă surzii. Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
-și picurau pe dale,Plângând de dor în palma umbrei taleDe câte ori se furișa grăbităSpre alte lumi... Pe trepte abisaleSuișului îi fluturai iluzii,Țipând din răsputeri s-audă surzii.Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândulîngemănată-n sângeriu de daliiCu raze blânde, mângâind vitraliiCând viile-și musteau, timide, rodul...Și, contemplând, simțeam căldura mâiniiCum moale, lin, îmi oblojea frământul -În șuier aspru-nverșunat doar vântulMai biciuia neiertător tăciuniiDin vatra-ncinsă-n care râdeau macii.Îngenunchind pe
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
nr. 2268 din 17 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mă trezesc și buimacă privesc aripile rămase din zborul oniric, sunt încă ude de lacrima regretului venit cam târziu și înțeleg că trebuie să caut roșul macilor din lanul cu grâu pârguit, doar el va reînvia dorința devenită amintire. Încep să mă curăț prin ruga-spovedanie iubind mai presus de orice taina cuvântului nerostit, sfințesc fiecare gând cu lacrima, Dumnezeului Cuvânt, ca vrerea să-și recapete suflul și să se prindă în hora
CAUT ROȘUL MACILOR de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375669_a_376998]
-
Așezându-se simbolic pe fruntea-i Un sân rătăcit în imensul visării, răscoli tumultul în inimi. Puternică, patimă străpunse visării Regretul de mâine, doar mâine va fi: Doar Astarte în luna a noua Cu fructul iubirii în valuri Țipatul scurt pârguit va sosi ... Simplu Ochii,niciodată nu-mi rămân închiși Pentru că dacă îl închid pe cel de afară Se deschide cel dinăuntru... Și atunci bat la poarta zânelor să Ciocnesc un pahar de cale albă ... Întrebarea bunicului Bunicu' m-a-ntrebat odată, Cănd
PROFIL BIOGRAFIC-ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369260_a_370589]
-
Acasa > Versuri > Iubire > APRILIE Autor: Daniel Dobrică Publicat în: Ediția nr. 2284 din 02 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Aprilie, cu raze pârguite Și cu copaci devreme înfloriți, Pe-ai primăverii umeri dezgoliți, Așează șal de vițe-nmugurite. Aprilie își prinde-n blonde plete, Stropi limpezi sărutați sfios de vânt Din roua coborâtă pe pământ, Cununi de păpădii și margarete. Aprilie, iubito-asemeni ție, Atât
APRILIE de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362184_a_363513]
-
ale lui Iliescu, în campanie electorală, atunci cînd... latifundiarul Coposu, tocmai ateriza din străinătate, urma să-și ia înapoi moșiile, atentînd la suprafața arabilă a țării. Coleg, blond, un Esenin al zilelor noastre (de-atunci), cu meșa de culoarea grîielor pîrguite căzîndu-i frumos pe frunte, luînd cuvîntul, nedezmințit, în fiecare ședință, la care se prezenta cu notoriul lui carnet, deschis la fila pe care scria nici mai mult nici mai puțin: ședință. Începea invariabil: tovarăși, în primul rînd... Și urmau, "problemele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iubite Eugen, n-am încotro: cei doi frați ai mei, omorîți în Răsărit, mă fac pătimaș, maniheist... nesocratic. 7 mai Lumea (bună) britanică pe dos. Cîștigînd, stupefiant, laburiștii, toate partidele social-democrate din Europa au explodat (de fericire) ca niște păstăi pîrguite. Iliescu și partidu' s-au simțit principial responsabili și omenește excitați datori să trimită misivă de felicitare cîștigătorilor. Crezînd că laburiștii de-acolo, pentru că li se spune laburiști, or fi avînd de-a face cu niscaiva seceri și ciocane. Pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
artă, Începând cu machiajul. Unor privitori mai plini de necruțare aceștia li s-ar vădi, atunci, ca și acum, drept niște „păpuși sulemenite”, iar figurile lor - jalnice măști de clovni, așa cum apar pudrați În alb sau roz, cu obrajii ușor pârguiți, cu ochii puternic conturați, cu buzele rujate, cu părul de cele mai multe ori vopsit, cu câte o aluniță pictată, pomădați, parfumați, cu unghiile delicat tăiate și uneori date cu lac incolor sau cu ojă. Pentru Baudelaire Însă, arta machiajului, fără a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Dimitrie Bolintineanu (Florile Bosforului, 1851-1857) a descris hanâma fumând din narghilea, pe vremea când poetul trăia în exil la Istanbul : Colo, fumând tăcută, o tânără hanâmă Se pleacă visătoare pe mica-i albă mână, Iar rumena-i guriță ca fragul pârguit, Din narghelea essală un fum îmbălsămit. Sau Dar frumoasa esilată Fuma dintr’o narghilea Și gurița-i purpurată C’un parfum de flori ce-nbată Fumu-n aer răspândea (263, pp. 9, 90). După modelul haremului turcesc (234), opiofilia a pătruns și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
începuturi. Anexa 2 Din pământ și apă - pâinea primilor agricultori: Neoliticienii Băiatul, care s-a ferit de soare în umbra răcoroasă a malului de lut, nu are altă treabă decât să gonească păsările care vin să ciugulească spicele de grâu pârguit, din semănătura de pe luncă și sălbăticiunile care ar căuta să le pască sau să le calce în picioare; din cauza aceasta oamenii micii așezări de pe pârâul Obârșiei îi spuneau, în derâdere, "Sperie Vrăbii" sau "Brabetele", dar lui nici nu-i pasă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
dat peste întinse pășuni de „brit“, această materie gălbuie și fină, cu care se hrănesc îndeobște „balenele normale“. Ea se tălăzuia în jurul nostru, pe o întindere de multe leghe, încît aveam impresia că navigam prin nesfîrșite lanuri de grîu auriu, pîrguit. în cea de-a doua zi, am zărit numeroase balene care, simțindu-se la adăpost de atacurile unei baleniere ca Pequod, interesată doar de cașaloți, înotau leneșe, cu botul căscat, prin pajiștea de „brit“: lipindu-se de franjurile acelor uimitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cum ai iubi un om. Privea lanurile de grâu cu ochii sclipind, cum s-ar fi uitat la carnea de femeie albă, proaspătă, neacoperită. Își îngrijea pomii fructiferi cum și-ar îngriji o mamă copilul. Cu artă desprindea un măr pârguit, și-l întorcea ca să-l arăte, cum ai întoarce un vas prețios. Și când apărea în vârful dealului de unde coborau grădinăriile, și când se apleca asupra sufletelor de pomi, asupra straturilor fără număr unde legumele cele mai felurite sorbeau pământul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
văl de miresme și-atunci m-ai simțit! Epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit, s-aud numai eu vâltoarea și-am intrat goi în bulboaca copilăriei necuprinse. Verdele Împărat era vânăt. În magazinul de murături ai găsit pătlăgele pârguite, felii și frunze de țelină, garnisite cu morcovi, conopidă crestată... și pe mine făcut maioneză! Râdea bucuros Verde Împărat! În magazinul de prospături te-am găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii. Idei neuitate zburdau de fericire nepământeană
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
-o să zbor nu-i așa Gioconda și Elefantul Surâsul meu e candid, păcat că nu îl veziîți amintești, iubito, când prăpădeam livezi? Când sfârcurile-a ploaie-ți cădeau puhoi, de mi te simțeam că-mi treci prin gură cireșe pârguite, când pielea ta cuib dulce era de malachite, când fumegai în șoaptă, ațâțătoare: «’Bite, surâsul meu e candid, păcat că nu îl vezidar mai păcat nu este că prăpădim livezi? Iubirea noastră nu e cuplaj de maidanezi, te rog să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
exotice de pe tarabe. Astă-iarnă șuiera vântul a pustiu pe-aici... A năvălit belșugul, uite, cu tot ce-am visat și-am poftit la viața noastră, ca să ne oblojească sufletul și stomacul, și lumea asta mișunând încolo și-ncoace prin aburul pârguit al dimineții de iunie. Privirea îi zăbovi într-un târziu pe un dog german uriaș, negru, deh, privirea se minuna și se bucura și lăcrima de admirație voluptuoasă, superb animal... Odată cu belșugul, au apărut prin oraș câini de toate rasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tot se aud strigătele celor cu pepeni. Eu mănânc harbuji, tanti Clemanza spintecă lubeniță, iar tanti Mizi, mai stăpânită, se îmbată de parfumul turkestanilor. Pâinea o coacem în casă. Miercuri, 13 septembrie Globul de aur al toamnei și-a risipit pârguitele-i țăndări peste livadă și țarină. Apoi s-au iscat niște ploi și ulucile gardului și-au umflat crăpăturile. Un miros de păcură și putreziciune stăruie în aer. Dacă nu vine soarele nu mai ieșim din beciul amintirilor. ...cam acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
necontenit, corpul ei alunecă ușor în jos până ce gura țăranului ajunse să se scufunde între sânii ei mici și rotunzi. Buzele lui însetate se opriră deasupra unuia, mozolindu-1 pătimaș câteva clipe și, în sfârșit, dinții mușcară ca într-o piersică pârguită. ― Mă doare!... Ajutor!... Dă-mi drumul! țipa Nadina, începînd iarăși să-l izbească peste cap. Atunci băgă de seamă că Petre, strîngînd-o și sărutînd-o, se retrăsese până aproape de divanul cu plapuma boțită de pe care se sculase ea adineaori. Și, fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
este nu numai meșteșugarul propriei vieți ci și prezența ce intervine și poate modula existența împrejmuitoare a celorlalți semeni. Putința de-a alege între bine și rău, între pozitivitatea și negativitatea acestei intervenții este ecoul apariției responsabilității depline ca rod pârguit al evoluției conștiinței de sine. Tăcerea solitară a bătrânului așezat în marginea vieții pare a indica că nimic nu-i mai este solicitat acestuia de exigențele mundane. Dimpotrivă, uneori, i se oferă premisele unei liniști care, însă, ulterior, îl învăluie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-și prezinte mesajul arta nu diminuează sensul și intensitatea acestuia. El este camaradul de calcul și măsură al creatorului artist, factor ce consonează și evaluează odată cu impulsiunea zidirii sale. Adeseori, însă, observăm suprapunerea unor elemente ulterioare actului creator peste roadele pârguite ale ostenelii artistice. Astfel, unele dintre aceste roade denumite obiecte de artă dobândesc un preț al vânzării și cumpărării lor, sunt estimate și evaluate, comparate critic și mereu reașezate în eșantioane valoric diferite. Aceste ample și meticuloase operațiuni sunt orchestrate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deveni la fel de pur ca sângele Mamei voastre divine Natura, ca spuma curată a râului în lumina soarelui, suflarea vostră va deveni la fel de pură ca mireasma florilor parfumate, carnea vostră va fi la fel de pură precum carnea fructelor înroșindu-se la vremea pârguitului printre frunzele copacilor, lumina ochilor voștri va deveni la fel de limpede și strălucitoare ca strălucirea soarelui pe cerul albastru. Și atunci, îngerii Mamei Naturi vă vor sluji din nou, plini de dragoste. Și suflarea voastră, sângele vostru, carnea vostră vor fi
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
am ieșit pe verandă și-am vrut să mă duc și să-l las chiar atunci, dar purtam deja primul copil În pîntece și plouase și mirosea a flori, a trandafiri și-a crini și-a caprifoi și-a struguri pîrguiți, și se-ntuneca și-auzeam oamenii vorbind În pridvorul caselor și n-aveam unde să mă duc, nu puteam să-l las și-am zis: „Doamne! Ce să mă fac? Ce să mă fac?“. Ei, și cum ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
știi să gătești? o întrebase cumnatu-său pe Ghazal, care nici nu ridica ochii. — Păi... dolme și koresh-fesenjan, răspunsese ea, încurcându-se. — Așadar, știi să pregătești rodii, îi zisese viitoarea ei rudă și mireasa se îmbujorase la față întocmai ca rodia pârguită. Nu e chiar atât de ușor, iar asta înseamnă că preavrednica mamă care te-a învățat merită să fie slăvită de copii și nepoți, îi spusese însoțitorul. Deja se pornise să îi vorbească la fel ca în cărți. Doar că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se lipiseră de familie când el dispăruse. Adunați laolaltă, formau ceea ce se chema „ai lui“, dar simți pe loc cât se îndepărtaseră. Doar când o văzu pe Ghazal i se opri inima o secundă: o lăsase tânără ca un măr pârguit și acum era din melasă și licori dulci, gata să se reverse. Ochii ei căpătaseră un adânc de ostrov poleit de lumină: se-mblânzise ori uitase de ea, slujindu-i pe alții. Armin purta ochelari și îl anunța de pe-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fetiță de-o șchioapă, cu ochii albaștri și profunzi ce explicau neînțelesul cerului, cu buclele negre și întunecate ce se atârnau pe ai mei umeri ca niște ciorchini de struguri îngrămădiți unul în altul, strânse în fundițe roșii ca merele pârguite. Sub un ten văruit se ascundea un surâs de porțelan. Dacă lași ca firea ta să fie înghițită de calmul vieții, îi poți auzi râsetul infantil sau ale lui ecouri sparte în parcurile de copii. Eram eu... Nu știu câți ani au
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]