969 matches
-
salvat de un frig cu multe grade sub zero, de niște localnici tătari, care l-au uns pe tot corpul cu grăsime și l-au învelit într-o bucată de pâslă. De atunci s-a obișnuit el să folosească și pâsla și untura ca materiale necesare muncii sale. * * * În acea zi din 1974, în New York, eu l-am observat pe îndelete, în galeria unde urma să stea închis timp de o lună ca un coiot viu. Când am ajuns, Beuys continua
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
În acea zi din 1974, în New York, eu l-am observat pe îndelete, în galeria unde urma să stea închis timp de o lună ca un coiot viu. Când am ajuns, Beuys continua să stea înfofolit în bucata lui de pâslă. Avea alături o lanternă electrică, un exemplar proaspăt din „The Wall Street Journal” (i se aducea unul în fiecare zi, după cum mi s-a spus) și un baston ce părea un soi de bâtă de cioban. Dar ceea ce m-a
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
s-a spus) și un baston ce părea un soi de bâtă de cioban. Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost însuși coiotul, care se fâțâia de colo-colo prin sală. Uneori, Beuys desfăcea din bucata lui de pâslă și-i dădea să mănânce. Azi, imediat ce am intrat în casă, după ce dădusem ocolul Lagunei, m-am dus direct la computer să caut pe internet imagini de la acea „performance” și ceea ce se scrisese despre el. Am citit și explicații despre
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
hoți." (Generații). Învârtiți prin lume de zodia nestatornică a norocului. Și totuși, pentru ei, suflete moarte de patimi vii, versul oprește ora: „În cer,/ Bate ora de bronz și de fier./ Într-o stea/ Bătu ora de catifea./ Ora de pâslă bate/ În turla din cetate./ În ora de lână/ Se-aude vremea bătrână/ Și se sfâșie/ Ora de hârtie./ Lângă domnescul epitaf/ Bate glasul orei de praf.// Azi noapte, soră,/ N-a mai bătut nici o oră." (Ceasul de-apoi). Pierzând
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
Sort de țesătura de cînepă, de prelata sau doc. 146. Sort de piele. 147. Sort de piele scurt. 148. Sort de piele pentru sudori. 149. Șoșoni electroizolanți. 150. Șoșoni pîslari cu talpă de lemn, cauciuc sau pîslari cu talpă de pîsla. 151. Șuba lungă. 152. Șuba scurtă. 153. Umerare. 154. Viziere (scuturi de protecție). ECHIPAMENT DE LUCRU 1. Bluză de doc. 2. Bocanci cu talpă de cauciuc sau de piele. 3. Bocanci cu talpă de piele și elastic lateral. 4. Bocanci
HOTĂRÎREA nr. 795 din 2 iulie 1960 privind acordarea echipamentului de protecţie şi a echipamentului de lucru. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106198_a_107527]
-
alb ca laptele este/emoția aceasta pe care o resimt de fiecare dată/cînd intuiesc pe piele mirosul de loțiune ieftină/ciudata familiaritate a saloanelor/scăldate în lumină sintetică”. Asemenea poeme de notație (implozivul Cînd începi să respiri ca prin pîslă, litania nocturnă Ochii lui Emily peste Amherst, depresivul Ghicitoare pentru monștri) ridică volumul peste cota de avarie a damnărilor glossy. Mult mai spectacular și mai ambițios, dar nu neapărat și convingător este amplul, oracularul Poem pentru cei din urmă, dintr-
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
cu-a zilei creme. Semn doi E o bucată de îngrăditură pătată de vechi urme albe cu griji punctată, fără ură, într-ale imaginarului valve. Semn trei Este o spartă vâslă cu alb punctat împachetată, cu ea vâslind șoptit, a pâslă, pornești la drum chiar dacâ-i deocheată. Semn patru E semnul care ne vorbește căci are gură și curaj, spre el cine se uită-orbește, de el poți să te-apropii doar în camuflaj. Semn cinci Împachetat este-n trei locuri și
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
gînduri și vorbe și Întîmplări străine nevoia de a mă acoperi cu o mască vie de a Îngropa Într-un nisip auriu acest excrement uman care a fost cîndva o fetiță după felul cum strînge la piept ursul ăla de pîslă cu un picior lipsă „și toți bătrînii ăștia pe bănci prin șanțuri adormiți În rigole au fost cîndva băieței și au avut părinți și unchi și bunici...“ Conversația n-am mai fost la cinema de ani de zile fiorul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se chinuie să doarmă portarul noaptea. Nu era nimeni pe acolo, dar sub o sonerie scria „Garçon“. Am sunat și curând și-a făcut apariția un tânăr cu privirea piezișă și o înfățișare sumbră. Era în cămașă și papuci de pâslă. Nu știu de ce am încercat ca întrebările mele să sune cât mai degajat: — Domnul Strickland locuiește cumva aici? — Camera treizeci și doi, etajul șase. Am fost atât de surprins, încât o clipă n-am răspuns. — E acasă? Băiatul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
culese sufletul Mariei. Odihna veșnică îi stă acuma Pe ochi, pe buze și pe mărțișoare, N’o mai călca, zglobie, toamnele și bruma Și n-o mai pune vara’n chiotoare. Cinci oameni vor veni după amiază Cu pași de pâslă și cu mâini uscate - O vor culege parcă ar fi trează Și-or aștepta să-i dea niște agate. Dar pân’ la urmă rece va rămâne, Cu cer și cu țărâna măritată; Isuse ’nalte, nobile stăpâne, Dece chemași, la tine
MOARTEA MARIEI de ION PENA în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368331_a_369660]
-
nu vei mai putea suporta izbiturile zecilor de păsări încercând să treacă prin ele ca să ți se așeze pe umeri. Îți promit, iti promit că toate cămășile mele cu mânecă scurtă o să le iau de pe spetezele scaunelor, iar păpucii de pâsla pe toți o să-i recuperez de sub paturi, unde motanul meu i-a ascuns ca să-și facă din ei culcuș călduros pentru iarnă cea grea care se anunță. Să n-ai nicio grijă, cănd fi-va să fie - și nu mai
SHIFT DEL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349178_a_350507]
-
a treia lectură. „Pământul sângerând umblă desculț peste urmele iernii.. În asemenea zile anatemizate nu-ți mai pasă de tropotul din piept, De șnurul pe care ți-l așază soarele în jurul grumazului, Nici de păsările care aleargă prin clopotul de pâslă al ploii, De fulgerele-albastre ce spintecă-n larg văzduhul, De nimic concret!” (din poemul În asemenea zile) Fără a mai lua în discuție teama nejustificată de a cădea în ridicol, teamă pe care o simte poeta cu fiecare apropiere de
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
aducătoare de primejdii! Pământul sângerând umblă desculț peste urmele iernii.. În asemenea zile anatemizate nu-ți mai pasă de tropotul din piept, De șnurul pe care ți-l așază soarele în jurul grumazului, Nici de păsările care aleargă prin clopotul de pâslă al ploii, De fulgerele-albastre ce spintecă-n larg văzduhul, De nimic concret! Sufletul se-neacă de cenușa cea mai rece.... Cât de mult ai vrea atunci să călătorești pe tăcerile tale Pe gândurile-nsingurate..dorințe-nspăimântate... Ți-ai aminti, desigur, de
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
Ion Moiceanu, Ghică Țigău, Nelu Cernatoni, Vasile și Nuță Odoleanu, Ghică Șerb, Bujor Olteanu, Sandu Moșoiu, Fane Dicu, None Nistor, Ion, Gheorghe, Dane și Stelică Pătran, ori cei ceva mai marii - Paul Nedelcu, Ion Murăruș, Dan Popescu, Tache Țâru, Ion Pâslă, Moise Hermeneanu, Nae Benga alcătuiau în recreații adevărate „echipe de șoc” care „speriau v( r)estul” , împărțiți pe ulițe, cartiere sau clase, („Josenii cu Susenii” ulterior Lunca, erau cele mai tari prinsori!), criterii care ascuțeau orgoliile și te făceau să
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
pereții în ferești Ca prin anul nu știu care mie... A-nghețat caloriferul iarna Iar n-ai bani să cumperi foc de lemne Că dacă citeai mai bine-n semne Nu mai părăseai povarna A-.nghețat caloriferul. Tufă Tufu și eu aerul de pâslă Că mâna dreaptă mi se face vâslă Și-aș lovi pe știu eu cine-n scufă! Dar nu mă revolt, nici nu instig Toată viața mi-am văzut de treabă Dacă vin "băieții" și mă-ntreabă, Mie-mi place să
NUMAI LUNEA de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356438_a_357767]
-
urmărească cu privirea. Printre motoretele ce treceau încontinuu pe drumul plin de colb, un vlăjgan trăgea după el căruț încărcat cu tablă, doi copii se certau pe o minge des umflată, iar ceva mai departe, la umbra unei copertine din pâslă zdrențuită, negustorul de mătăsuri dormita pe un scaun scund. Lângă o crăpătură a zidului, Mahmud, un țânc din vecini, vindea fructe de cactus cu doi dirhami bucata. De fiecare dată când cineva se oprea să cumpere, Mahmud își scotea briceagul
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
pe piept batuceală (cusătură identică sau asemănătoare cu cea de pe guler), la guler, pe piept, pe mâneci și pe poale este cusută bordură cu motive florale, asemenea celor de pe guler. Iarna bărbații îmbrăcau cioareci (pantaloni din lână groasă ca o pâslă, dusă la piuă) și vara ițari din lână de Merinos sau Țigaie toarsă foarte subțire, țesută în patru ițe ca și la cioareci. Brâul țesut în război este de culoare neagră, cu mărgele cusute. Cămașa de băiat este mai modernă
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
mângâindu-l între urechi. Doctorul, îmbrăcat cu o haină din blană de iepure, cu gulerul ridicat, ajutat de Macedonski, a coborât din sanie, intrând grăbiți în casă, nu înainte de a se scutura de zăpadă și lovind din călcâie cizmele din pâslă căptușite cu blană de miel negru. După douăsprezece ore de travaliu, doamna Maria a născut un băiețel destul de plăpând. Medicul a luat copilul în brațe, l-a înfășat într-un pled alb imaculat și l-a așezat pe fotoliul din
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
culese sufletul Mariei. Odihna veșnică îi stă acuma Pe ochi, pe buze și pe mărțișoare, N’o mai călca, zglobie, toamnele și bruma Și n-o mai pune vara’n chiotoare. Cinci oameni vor veni după amiază Cu pași de pâslă și cu mâini uscate - O vor culege parcă ar fi trează Și-or aștepta să-i dea niște agate. Dar pân’ la urmă rece va rămâne, Cu cer și cu țărâna măritată; Isuse ’nalte, nobile stăpâne, Dece chemași, la tine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
mâna fioroasăși, cald, culese sufletul Mariei.Odihna veșnică îi stă acumaPe ochi, pe buze și pe mărțișoare,N’o mai călca, zglobie, toamnele și brumași n-o mai pune vara’n chiotoare.Cinci oameni vor veni după amiazăCu pași de pâslă și cu mâini uscate -O vor culege parcă ar fi treazăși-or aștepta să-i dea niște agate.Dar pân’ la urmă rece va rămâne,Cu cer și cu țărâna măritată;Isuse ’nalte, nobile stăpâne,Dece chemași, la tine, mândra fată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
culese sufletul Mariei. Odihna veșnică îi stă acuma Pe ochi, pe buze și pe mărțișoare, N’o mai călca, zglobie, toamnele și bruma Și n-o mai pune vara’n chiotoare. Cinci oameni vor veni după amiază Cu pași de pâslă și cu mâini uscate - O vor culege parcă ar fi trează Și-or aștepta să-i dea niște agate. Dar pân’ la urmă rece va rămâne, Cu cer și cu țărâna măritată; Isuse ’nalte, nobile stăpâne, Dece chemași, la tine
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
rânduite. Poate că și mintea le era mai răsărită decât a celui nebăgat în seamă. Îmbujorată de-odată, fata, cam îndrăzneață, se repede cu vorba la Ion: - Măi Ioane, ia spuni tu drept, care dintre mine și Ruxandra lu' Ghiță Pâslă ți-i mai dragă? Că eu nu-s prea lămurită ... Cum să fiu, Ioane, di vremi ci tu mă scoți mereu la poartă, da' la horă ti guduri numai pe lângă a lu' Pâslă? Ion păru cam încurcat, dar ticluiește repede
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
care dintre mine și Ruxandra lu' Ghiță Pâslă ți-i mai dragă? Că eu nu-s prea lămurită ... Cum să fiu, Ioane, di vremi ci tu mă scoți mereu la poartă, da' la horă ti guduri numai pe lângă a lu' Pâslă? Ion păru cam încurcat, dar ticluiește repede un răspuns: - Lasă, Casandră, nu pune la inimă ci crezi tu, până nu ți-oi spune ci simt eu ... - Șî ci, mă rog, sâmți tu? - Că mie-mi sunteț' dragi amândouă... - Da' ci
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
îmblânzeau amintirea morții, care, cine știe cum, i-a ocolit, iar femeile cele batjocorite de calmucii stepelor și-au potolit spaimele, ascunzându-și mai bine tainele. Doar câte una din aceste nefericite nu-și putea găsi liniștea. La poarta ogrăzii lui Ghiță Pâslă, Safta, nevasata gospodarului, tocmai povestea Frăsânei lui Pălălaie ce pacoste a trebuit să înfrunte biata Anica lu'Donose: - Frăsână, am sî-ți spun una care trebuie să rămână între noi. O știi pe Anica lu'Donose? - Cum să nu, țață Saftă
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
căci nu era chip să te opui. Ziceau tălmacii lor, care bolmojeau românește, că ei îs cu-ai noștri, c-au luptat împreună, cot la cot, și că n-au de gând să le necinstească nevestele. Și Safta lui Ghiță Pâslă se grăbeste să-i dea lămuriri Frăsânei: - Anicăi, cum-necum, i-o făcut mare poznă un sălbatic din aceia cu căciuli țuguiete. Da' ci zâc eu di unu', când știu ghine că nici ceilalți n-au fost mai omenoși cu ea
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]