78 matches
-
mai hidoasă singurătate. Căminele suprapopulate, îmbibate de „mirosul penetrant, pestilențial de ceapă fiartă-clor-urină-borș“, fără balcoane, cu bucătării mizerabile și camere sufocante, cu băi comune neiluminate, alcătuiesc un peisaj dezolant în care viața pare imposibilă. În acest univers sumbru, Ionel Pantaleevici Pâslari visează la blocul nou al secretarilor de partid, la Volgile lor lucioase, dar și la Veronica Lapteacru, amanta „nacealnicilor“ cu ochelari fumurii. Căminul Combinatului de Carne din Chișinău, în care trăiește Ionel Pâslari, este pentru Grișa Furdui (vărul lui Pâslari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
imposibilă. În acest univers sumbru, Ionel Pantaleevici Pâslari visează la blocul nou al secretarilor de partid, la Volgile lor lucioase, dar și la Veronica Lapteacru, amanta „nacealnicilor“ cu ochelari fumurii. Căminul Combinatului de Carne din Chișinău, în care trăiește Ionel Pâslari, este pentru Grișa Furdui (vărul lui Pâslari din satul Țârșițeiă un adevăr Paradis: „Erau ani lumină între lumea lui Ionel Pâslari și universul rustic populat de sclavii rutinei“. De fapt, fiecare dintre personajele lui Iulian Ciocan își trăiește mica sa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Pâslari visează la blocul nou al secretarilor de partid, la Volgile lor lucioase, dar și la Veronica Lapteacru, amanta „nacealnicilor“ cu ochelari fumurii. Căminul Combinatului de Carne din Chișinău, în care trăiește Ionel Pâslari, este pentru Grișa Furdui (vărul lui Pâslari din satul Țârșițeiă un adevăr Paradis: „Erau ani lumină între lumea lui Ionel Pâslari și universul rustic populat de sclavii rutinei“. De fapt, fiecare dintre personajele lui Iulian Ciocan își trăiește mica sa dramă într-o lume absurdă, guvernată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
și la Veronica Lapteacru, amanta „nacealnicilor“ cu ochelari fumurii. Căminul Combinatului de Carne din Chișinău, în care trăiește Ionel Pâslari, este pentru Grișa Furdui (vărul lui Pâslari din satul Țârșițeiă un adevăr Paradis: „Erau ani lumină între lumea lui Ionel Pâslari și universul rustic populat de sclavii rutinei“. De fapt, fiecare dintre personajele lui Iulian Ciocan își trăiește mica sa dramă într-o lume absurdă, guvernată de un regim odios care îi răpește individului identitatea. Înainte să moară Brejnev este o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
a luminat bine de ziuă și te-ai apucat să strigi? Ai s-o trezești pe doamna. Fața ei de femeie bătrână, mică și galbenă ca frunza toamnei, era îngrijorată și supărată. - Dar cu tine ce-i, băbătie, umbli în pâslari în plină vară? o întrebai eu, fără să ridic capul și simțind cum palpită o durere surdă între ceafă și pernă. - Tare mă dor picioarele, Vadicika, îmi răspunse ea cu glas rugător, apoi adăugă plină de interes, de asta m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
făcea, că tot dispărea. Ultima oară când a mai ieșit, v-o două zile n-a mai găsit-o. Pe unde-o fi umblat atunci, ei nici c-a mai aflat. Că era murdară când au adus-o, și cu pâslarii plini de noroi, și-i lipsea și jacheta de lână cu care plecase de-acasă. Era o vreme tot cam așa, tocma ieșeam din iarnă, și nu se dumirea ei unde putuse baba să stea două zile de nu înghețase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
decât obiectivul unui aparat de fotografiat, obiect probabil foarte rar la vremea la care a fost luată imaginea. Bărbații sunt îmbrăcați în pufoaice, pe cap poartă căciuli cu clape îndesate până la ochi, iar în picioare ceea ce par a fi niște pâslari grosolani. Toți șapte sunt năpădiți de bărbi deși probabil sunt tineri. Stau țepeni de parcă ar fi înghețați, nici unul nu zâmbește. Pe chenarul zdrențuit se distinge o cruciuliță marcată îndesat cu creion chimic la picioarele celui de al treilea bărbat din stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dora se decide în fine să intre în camera cea spațioasă la a cărei ușă stăruise să bată și nu primise nici un răspuns. Teodora tocmai conduce spre ușă un bărbat scund și spătos îmbrăcat într-o pufoaică și încălțat cu pâslari. Este înfășurată în aceeași bertă cu înfățișare de mantie de culoarea măslinei, bordată de franjuri înnodate în mod bizar. Artiomușca... Îi zace nevasta de mai multe zile și azi are mari fierbințeli. I-am dat niște picături de nalbă amestecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vacanță, o escapadă. Dacă nu ar fi fost musculițele și mai ales gândurile. Gândurile... Când a văzut copiii, omul nostru, vânzătorul care ne însoțise și care s-a recomandat în cele din urmă "Axel", a spus că ne va păstra pâslari când va face aprovizionarea cu mărfuri a prăvăliei. Ulitia l-a rugat să ne facă rost și de vreo blană de oaie sau de ren, de lână, ață și ac, un foarfece, o căldare... Axel a dat din cap aprobator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
el. Ulitia a tors lână din care Olga și Ana au împletit ciorapi și căciuli călduroase, în primul rând pentru Minodora și Vasili și apoi pentru noi toate. Axel reușise să ne procure doar două pufoaice și trei perechi de pâslari așa că puteam ieși afară doar pe rând. Iuliana, care era cea mai îndemânatecă, a dublat "ușa" bordeiului cu unica blană jerpelită de ren pe care o obținusem. Norocul a fost că bordeiul săpat în pământ păstra bine căldura, iar lemnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
iar „interminabila tranziție moldovenească“ seamănă mai mult cu o supraviețuire decât cu un nou început. Poveștile sunt construite cu o tehnică remarcabilă Extrem de bine conduse, poveștile celor câteva personaje ale romanului-mozaic, pionierul Iulian Ciocan (!), veteranul de război Polikarp, muncitorul Ionel Pâslari și vărul lui de la țară Grișa Furdui, micul nacealnic Pavel Kavrig și gospodina Dochița Barbalat se întâlnesc în moduri subtile, apte să smulgă admirația cititorului. În centru se află aventurile conștiinței pionierului Iulian, sfâșiat sufletește între poeziile patriotice de la școală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
în fața realităților. Astfel că paznicul de bloc Nicolae Barbalat, îndurerat din cauza morții absurde a nevestei sale, Dochița, va găsi în el o ureche înțelegătoare. Pentru întregirea tabloului, mai apare și un coleg al lui Vova Ciocan de la fabrică, muncitorul Ionel Pâslari, amăgindu-și viața mizerabilă de cămin de familiști cu închipuiri erotice despre o învățătoare nimfomană, dar cu bun nivel ideologic. În schimb, vărul său de la țară, Grișa Furdui, ar da orice ca să poată să trăiască în căminul acela nenorocit, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
în prefață Harms și Bulgakov; țin să-l adaug aici, ca posibilă sursă de inspirație pentru moartea lui Polikarp Feofanovici, pe Cehov cel din Moartea unui slujbaș), dar, în destule rânduri, și de cei români. Astfel, capitolul Visul lui Ionel Pâslari se construiește dintr-o ambiguitate îndelung întreținută cu privire la chestiunea dacă muncitorul Pâslari este într-adevăr în stare să suscite pasiuni bizare vampei de partid Veronica Lapteacru sau e vorba pur și simplu de o închipuire bețivănească a aceluia. Tehnica amintește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
sursă de inspirație pentru moartea lui Polikarp Feofanovici, pe Cehov cel din Moartea unui slujbaș), dar, în destule rânduri, și de cei români. Astfel, capitolul Visul lui Ionel Pâslari se construiește dintr-o ambiguitate îndelung întreținută cu privire la chestiunea dacă muncitorul Pâslari este într-adevăr în stare să suscite pasiuni bizare vampei de partid Veronica Lapteacru sau e vorba pur și simplu de o închipuire bețivănească a aceluia. Tehnica amintește, bineînțeles, de jocurile cu cititorul ale lui Caragiale cel din La hanul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
digera și aproape, intram prin gurile metroului pentru a ne încălzi, astfel am făcut destule sacrificii pentru aceste cadouri,suferind mereu de frig. Mi-a atras în mod deosebit atenția rusoaicele foarte frumoase, îmbrăcate în blănuri luxoase și încălțăminte de pâslari, țineau foarte bine pe ger iar ele mâncau înghețată ca vara și ziceau: haro , haro (bun, bun ger), mai mâncam și noș dar mai rar căci la noi se mănâncă vara. Mai mult dupa ce ne clăteam ochii prin magazin
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
2007, 18.95 lei COOLTURISME Mai bine lomo decât comunist Mădălina COCEA Aparatul meu foto Smena stă în același sertar de lemn de stejar în care lțam lăsat la nouă sau zece ani. În amintiri, se regăsește întrțo vitrină alături de pâslarii în liniuțe crem și maro, crema de mâini Doina, deodorantul 4x4, înghețata de cicoare, hârtia fotografică de la Azomureș și sticla de Brifcor. Este unul din acele obiecte care ne fac să privim comunismul copilăriei în culori sepia. Însă în era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Bă, pe asta nici badea Ion nu o fute! Dora, aprinde un muc de lumânare! Hai, tiu, că ai în sertar, ieri te-am văzut ieșind din cimitir! Badea Ion, închis pe dinăuntru în ghereta de la intrare. Șubă de armată, pâslari mărimea 46, pulovăr de lână ros în coate, nădragi din postav unguresc cu pachești, căciulă rusească, cămeșă kaki, tip gărzi patriotice, mănuși cu un singur deget, decupate pentru trăgaci. Radioul dat la maxim. No, tot mi-i bun comunismul, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unități militare. Greu să părăsești, cu șanse de succes, zona limitrofă a Mociorniței, pe trei sferturi pustie, în care urmăritorii te puteau vedea ca în palmă, iar sătenii de abia așteptau să-și încaseze recompensele pentru predarea fiecărui nebun, cu pâslari, în fundul gol, halat și cipilică pe cap. Săturîndu-se să mai stea cu bătaia și cu tranchilizantul pe ei, Mandravela îi atașase la un detașament de vioi (pacienți ce se puteau deplasa, de colo până colo, pe propriile picioare). Îi alipise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ORAȘULUI BUCUREȘTI Și-au tras pe ei pijamalele de scandaluri, două croite din doc, mai puțin țipătoare, ciordite de la magazie de Suveran. Singurele două halate necărămizii, care, după părerea lor, ar fi putut fi confundate, din elicopter, cu două balonzaide. Pâslarii în picioare. Cîte-o pătură de fiecare, în rucsac, la Regele Bolilor Nervoase. Și-au alunecat, unul după altul, printre lamelele obloanelor, precum două coji de săpun. Din vârf, de la gămăliile stâlpilor de înaltă tensiune, vîrîndu-și lăbuța în tablourile electrice, au
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
282 DANIEL BĂNULESCU Veneau muieri de la șapte sate din jur, ca, numai uitîndu-se la dânsul, să-și și avorteze pruncii nedoriți. În aceeași noapte, lăsîndu-se pe burlanele și prin debaralele numai de el însemnate, Regele s-a apropiat, în vârful pâslarilor, de patul lui Doruleț și i-a șoptit: - Ti-ti-ti... Do-do-do... Bi-bi-bi... Îl chema, adică, la lupta cea mare pe Sinistrat, să-și adune puterile, să nu renunțe la viață și să vorbească. În mai puțin de-o săptămână
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în bot cu teribila apariție de căsoi. Conac pe jumătate bântuit de stafii, pe jumătate ruină. Regele a dat să pescuiască, de prin mucurile buzunarelor, o cheie. Dar s-a oprit. I s-a părut mai elegant să dărâme, cu pâslarii, colțurile zidăriei ce-i stătea înainte. Au balansat totuși o ușă. Înăuntru nu se aventurau decât ziua, vitele scăpate de la pășune, în căutare de senzații tari. Noaptea, strălucirea de felinar a lemnului putrezit, aparținând tocăriei sau mobilelor știrbe, atrăgea, ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lemne pe focul din sobă. Minionă și blondă, cu un cap de păpușă zâmbitoare, profesoara de numai nouăsprezece ani, aflată În primul ei an de profesorat, absolventă numai de liceu, era Îmbrăcată Într-un capot grosgros, purta ciorapi groși și pâslari. Pe cap avea o casâncă maro, stătea cu spatele la ușă și scria ceva la o masă joasă. Nici nu-l vedea pe băiat când acesta intra sau ieșea din odaie. Va a considerat că profesorii sunt cei mai deștepți, doar ei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Unde se află de obicei o încăpere secretă? Hai, Melania, re-flec-tea-ză! Ești obișnuită s-o faci cu voce tare, dar te vei descurca și așa..." Mișca buzele în dosul palmei fixând fără să-și dea seama papucii lui Șerbănică, niște pâslari în carouri. " Fără îndoială că lângă bibliotecă. Rafturile pline de cărți pot camufla de minune o ușă secretă. Și mai precis ușa, dacă există, se află în spatele biroului, la îndemînă... Nu, realmente cred că nu te înșeli, draga mea... La
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai generos ce se rotește continuu în jurul orizontului, fără să apună nici un minut, în scurta vară polară de aproximativ două luni; îmbrăcat într-o șubă din piei de ren strânsă la mijloc cu o curea împletită manual, iar în picioare, pâslari de fabricație proprie, de care să își fixase schiurile; cu un bici lung în mâini cu care-și va îndeamnă câinii să treacă peste obstacole, mulțumit de cumpărăturile pe care le-a făcut și de faptul că se afla în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un suman de blană de sub care ieșea la iveală un gen de rubașcă strânsă pe corp, zdrențuită și grosolan peticită, dintr-un fel de piele de animal necunoscut, în jurul căreia se răspândea un miros pestilențial; cu picioarele învelite în niște pâslari ca un fel de opinci primitive, ce l-ar fi făcut de râs chiar și în fața propriei sale familii, de care atârnau o pereche de schiuri rudimentare și cu care nu ar fi îndrăznit să se arate nici măcar în fața prietenilor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]