8,628 matches
-
unde spațiul verde pe cap de locuitor este de nici 11 cm pătrați, numărul copacilor a scăzut cu aproape o treime, iar băncile sunt înfipte în trotuar chiar pe marginea străzii, lângă semafor. În parc? Să ne lovească skaterii, să pășim peste... gunoiul câinilor de companie, unii fioroși și fără botnițe, să ne așezăm pe băncile de tablă, nespălate, pe care ceilalți stau cu picioarele, să ne plimbăm ascultând forțat manele de la dughenele cu mese de plastic unde miroase a mici
Orașul, amorul și domnișoara cu coș portocaliu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13551_a_14876]
-
autopedepsește orbindu-se. Naratorul acestor întîmplări e nimeni altul decît zeul Apollo care, pornind din anul 2024, o ia înapoi pe firul timpului și trece în revistă evenimentele istorice petrecute pe pămînt începînd din 21 iulie 1969, cînd omul a pășit pentru prima oară pe Lună. Van der Heijden crede că cititorii vor urmări cu pasiune ciclul său de romane care se derulează la sfîrșitul sec. XX și începutul lui XXI. „Nu degeaba am numit De Movo Tapes cartea zero a
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
tarziu, Jane Heap o să ocupe un loc deosebit, deoarece ea îl călăuzește către Gourdjieff și la problema crucială: care este cel mai mare obstacol al meu în pragul adevăratei înțelegeri? Peter îi răspunde ea. Jean Heap l-a sfătuit să pășească pe marea cale a anonimatului. Mai tarziu, doamna de Salzman o să preia misiunea și Brook îi face portretul un real model uman. Respectul pe care i-l poartă e profund: rebelul de pe vremuri devine, benevol, un discipol ascultător. Pe alt
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
există și intenția unui ermetism conceptual, cum altfel, nichitastănescian: "Apoi să te învelești fără oroare și frică / Cu ea, neadormita, mereu în așteptare / Să apuce, să înghită, să dezdoaie / Spirala vibrând în cercuri de înălțare." ( Să-i lași secundei) sau "Pășesc pe ape brusc pornite la vale / și axa oceanului țintește oarbă / prin degetul mare către diamantul de sus. / Nici un punct de vedere la intrarea în cerc, / doar memoria devastând ultima culoare aprinsă / din purpuriul pleoapei de pește." ( Înălțare) Discursul Valeriei
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
să știi să dai caft"), apoi din ce în ce mai cucerit de idee, cu ultimii bani oferă „un tur" băieților de la mese, convins c-a tras, în fine, lozul cel mare. Amicii de pahar îi vor da câteva adrese, apoi va începe să pășească pe poteca „agențiilor de pază și protecție". Care agenții sunt mai dese decât școlile și mai populate decât spitalele. Aproape nu-i stradă în marile orașe unde să nu te uimească forfota unor flăcăi bine făcuți, de obicei îmbrăcați în
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji. În mijlocul acestui univers, într-un fotoliu moale, moale, ea, marea cadînă, frumoasa, trăgînd botos din țigară, urmărind cu ochi leneși, adumbriți, volutele fumului: alte și alte gînduri de punere în scenă. Juxtapus. Înainte de-a păși în încăperea de ultimă reclamă, printre obiectele supuse de designerul homopedant unei ordini maniacale, întîmpinat hipnotic de șarmanta midinetă, sînt rugat, fără umbră de umor, să-mi șterg tălpile pantofilor de prosopul parfumat cu Gianni Versace. Chiar atunci aruncat pe
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
fi, că prea o spuneți cu convingere. Dar pe tărâmul poeziei, în lumea cuvântului amărăciunea se mai destramă, chiar dacă nu de tot: „Fluturi albi, gândurile mele/ le aprind, le ascult,/ le privesc, le ating./ Fluturi albi/ îngeri desculți/ printre zăbrele/ pășesc tăcuți/ umplând temnița rece/ sufletul greu/ de Dumnezeu./ Cuibărit în cuvânt/ printre umbrele reci/ reaprind în mormânt/ steaua stinsă pe veci/ vestind morților vii/ Reînvierea". De obicei, cei care scriu bine își și dau seama că sunt buni, merg la
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
fi dezastruoase. Din tradiția deschisă de Emerson s-au revendicat, și mai tîrziu, mulți poeți ai Americii, fiecare în felul său, dar împărtășind cu toții aspirația de a recupera prospețimea și puritatea lumii din starea sa primordială, sau putința de "a păși desculț în realitate", ca să-l cităm pe Wallace Stevens despre care nu s-ar putea spune că nu a voiajat în sfere înalte ale gândirii. Atrași de mitul săracului ajuns milionar prin propriile sale resurse, un mit cu o istorie
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
de tot felul, marasmul și descurajarea veniseră ca o ultimă lovitură a destinului să ne Încovoaie grumazii, răpunând și cele din urmă nădejdi. Întovărășeam un prieten, În altădată liniștitul cartier al Tătărașilor, turburat acum de chiotele răgușite ale ostașilor Împărătești. Pășeam abătuți prin zăpada moale și fără să schimbăm o vorbă ne am strâns mâna, despărțindu-ne În poartă. Purtam Încă uniforma regimentului 24 artilerie și pe cât Îmi era cu putință ocoleam străzile principale, pentru a nu fi silit să salut
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
de vară a copilăriei, și cele visate de atâtea ori la răstimpuri îndepărtate între ele prin scurgerea anilor. Dar, aievea sau în vis, venind din salonul tenebros, urcând scările acelei case cu întunericul îngroșat prin cotloane, intrând în odaia Sibylei, pășeam în lumină. O lumină albă ce nu venea însă de afară, pe geamurile mari, singurele larg deschise în casa oblonită ca un scrin negru, ci dinăuntru. Un baldachin de tul străveziu plutea ca un norișor alb deasupra patului acoperit cu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Horia Paștina, Ștefan Sevastre, Afane Teodoreanu, Mircea Tohătan și Vasile Varga. Cîțiva dintre acești artiști, Horia Bernea, Florin Mitroi, Vasile Varga, au dispărut între timp, devenind, ei înșiși, istorie, iar Paul Gherasim, ideologul din umbră și pictorul extrem de precaut, a pășit decis în spațiul public și a deschis, în ultima vreme, vreo trei expoziții. Prezența constantă este aceea a lui Mihai Sârbulescu însuși, moderatorul și, în același timp, cel de-al paisprezecelea pictor care provoacă și, implicit, participă la ampla discuție
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
lumină slava Lui”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a cincea, I, 27, în PSB, vol. 13, p.185) „Într-adevăr, bucuria muceniciei, nădejdea celor făgăduite, dragostea de Hristos și Duhul Tatălui ușurau pe aceia (...) De fapt, cei ce mărturisiseră pășeau veseli, multă demnitate și bucurie se citeau pe fețele lor, iar lanțurile îi înfășurau ca o podoabă fermecătoare, parcă ar fi niște mirese gătite de nuntă cu haine Țesute și brodate cu aur (Ps. 44, 14), răspândind totodată mireasma lui
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
în nume propriu, îndemnîndu-l la un deghizament. Fără complexe, bardul ne înfățișează un "proscris" provincial, în figura căruia, evident, se răsfrînge simpatetic: "Proscrisul urbei părăsește ultimul/ bodega cocoașa fumului acru// îmbrăcat în negru întotdeauna/ în negru și întotdeauna nebărbierit// bătrînul pășește încet/ cu bastonul lovește ritmic caldarîmul/ trezind praful perdelelor ofilite// nimeni nu știe unde înnoptează// este artist ratat? un părăsit de viață?/ timpul s-a poticnit în rinichii săi?/ nimeni nu știe// din cînd în cînd se oprește/ privind spre
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
române. Dacă aproape toate numele citate în primul volum al Geografiei literaturii române reprezintă stâlpii de rezistență ai programelor școlare de literatura română și sunt repere ce neevitat în critica și istoria literară, scriitorii din volumul dedicat Banatului par să pășească destul de greu dincolo de zona locală de interes. Chiar dacă numele lor se află pe indicatoarele străzilor, pe tăblițele de la intrarea în localități și pe frontispiciul școlilor din Banat, puțină lume ar putea să spună ceva despre operele lui Nicolae Stoica de
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
plecasem trei bărbați într-o călătorie sentimentală, trăgând, parcă, toamna după noi. Eram fericiți că peste sufletele noastre ningea cu curcubee de frunze. Discutam fără noimă, discutam orice, pentru că fiecare, pe dinlăuntrul său, se gândea ce va simți când va păși pe acel petec de pământ ce colcăie de istorie. O barcă, cu veșnicul nea Grigore la vâslă, câteva clipociri de apă și iată-ne pășind dintr-o lume în alta, dintr-o istorie prezentă într-una ce-și așteaptă prezentul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
noimă, discutam orice, pentru că fiecare, pe dinlăuntrul său, se gândea ce va simți când va păși pe acel petec de pământ ce colcăie de istorie. O barcă, cu veșnicul nea Grigore la vâslă, câteva clipociri de apă și iată-ne pășind dintr-o lume în alta, dintr-o istorie prezentă într-una ce-și așteaptă prezentul... Așa am fost tras într-o aventură pe care n-am s-o pot uita niciodată și care, pentru eternitate, se numește „Păcuiul lui Soare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
fost încarcerați deținuții de drept comun. Doar în timpul evenimentelor din decembrie 1989, spune „nea halat”, aici au fost aduși și închiși 60 de studenți de la Universitate. Toți destinați plutonului de execuție. Din fericire, toți au scăpat cu viață... Înainte de a păși dincolo de poarta ce delimitează iadul de viața cotidiană, arunc o privire înapoi, spre fort. Adierea lină a vântului face ca rețelele de sârmă ghimpată să se atingă. Deși lugubru, acest sunet metalic mă anunță că părăsesc temutul Fort 13 Jilava
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
mă prăbușesc și mă fac zob de cimentul real din fața blocului, lumea se strânge buluc, mă privește curioasă, o dâră de sânge mi se scurge încet din tâmplă, însă eu nu-mi dau seama că am căzut și continui să pășesc prin văzduh, glorios, ajung pe acoperișul Halei Obor, mă opresc, îmi trag sufletul, apoi plec mai departe, spre Inter, prin aer. Avem și noi ăștia, poeții, un Dumnezeu al nostru care nu ne lasă, care ne ține în viață și
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
ieșită din pământ ușor aburită se luminează deasupra mea. îl văd pe tata cum prinde o frânghie în grădina de la possi să ne învețe pe noi fetele în zori chiar înainte să bem paharul cu lapte abia muls cum să pășim elegant să plutim să alunecăm ca niște fluturi în plasa de mătase. apoi valul negru cât o catedrală de înalt mătură puntea și dărâmă peste mine felia de sticlă înrămată. o acoperă cu noroi. alt vis (aristonul) mica orchestră care
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
familie, își spală cergile-n vâltoare, ca odinioară, împrospătați și transparenți. Așa că-n pălincie totu-am văzut și nimic, apoi am purces spre moara de apă. Ca într-o inimă neagră, un puls prin care ceva de preț se repetă, pășim atenți. Intrăm. Nimic nu-i aici decât liniște și un pumn de boabe gălbui, pe lemn rămase de la măcinatul ultim, abia sfârșit. Moara-i un mecanism străvechi, robust, ținut deasupra apei de dragul oamenilor și-al obiceiului. Dar iată! Sub scară
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
de mircea eliade bucureștii zumzăiau de lumini vii mireasa timpului și a netimpului trecea de pe strada pe care erau pe strada unde urmau să ajungă mihai șora ținea în mâna dreaptă o carte de mircea eliade proaspăt ivită de sub tipar pășeau dinspre universitate spre dîmbovița din timp în timp mireasa timpului și a netimpului se oprea în loc să-i privească
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
și la lumina lămpii arzânde scria, scria și scria îngrozitor de puțin, aproape nimic, un detaliu al nimicului, o lipsă de scris, o destructurare, un plâns îngropat într-un mâl de carbon încât suntem nevoiți să-nvățăm să citim cum moartea pășește tiptil pe vârfuri Acest palid oarecare vasiliu Care se ascundea sub identitatea falsă, derutantă, mai puțin cunoscută, de george bacovia. Un șarlatan vizionar, Un suspect.
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
ochii deja deschiși spre miracole. Dacă pe cântărețul-cu harfă, viteazul cu praștie, Sculptorii Florenței, acolo, la Curtea Medicilor mei, L-au plăsmuit plin de o regalitate adolescentină, Pe el numai Angela ar putea să-l deseneze, tremurat, Siluetă parelnică, pășind alunecat mereu pe vârfuri... Poate, nici nu are nevoie de prea mult pământ, de sprijin. Pronunță unele sunete mai greu, e drept, Dar e însuflețit de o tainică ardoare, Fiu al unui creștin și al unei musulmance, Rod al Occidentului
David by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6162_a_7487]
-
Totuși, îmi spun, nu e vorba de un exercițiu de imaginație, numai realitatea pare bolnavă de închipuiri ridicate, fără pic de rușine, de mintea noastră în lumina cu gust de otravă, pe care zilnic o sorb direct din ecran. Ea pășea maiestuos prin nisipul iluziei mele, atât de aproape, că puteam să îi strig, să se ferească de șarpele de aramă care i se va urca la noapte pe coapse. Despre nașterea timpului 10. Am rugat-o pe Claudia Mandi să
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
pește golul lăsat de atâtea absențe a început să-mi crească o crustă și lumea aceea cu seri mărunte tangouri uitate atingeri sfârșite în ... Atunci a spart un craniu în asfalt un craniu de copil vopsit în culorile apusului a pășit peste el și m-a sărutat. Nu simt niciun gust de sânge mi-a zis cu vorbele rujate că în altă seara când într-o baltă de sânge-am dansat. Orașul a devenit o mâzgălitura o pisică mi-a fugit
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]