74 matches
-
lui de om cu două fețe. Când ne-a ajuns din urmă, se vedea pe chipul lui că era din ce În ce mai Îngrijorat. Începu să-i vorbească Runei, amestecând În furia lui surdă cuvintele simple, de rând, cu vorbele grele și cu păcănituri de-ale mărunțeilor. La asfințit, am ajuns Într-o vale largă, cu aer răcoros și bun, plină de ape care se Înmănuncheau. Atunci am văzut un animal pe care Tatăl Îl făcuse, probabil, după ce băuse prea multe burți de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Șed numai pe șanțul acestei Istorii și îi înjură pe alții mai în vârstă. Doar pentru că-s de zeci de ori mai talentați și mai patrioți decât ei... - ...S-a stins treptat rumoarea, își reluă istorisirea Gabi cel Norocos. Aîncetat păcănitul... Au pălit înjurăturile, ghiorțăiturile, vorbele de clacă, inepțiile... S-au aprins țigările scuturate de Carpați fără filtru. S-au aprins și cele dotate cu cîte-un mic filtru dezgustător, de cîlț sau de hârtie igienică, și numite inept: Snagov, Timiș, Litoral
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Adrian N. Ionescu). Și has-Satan nu ascunse că întrevedea în dânsul o mare speranță a literaturii tinere, un fel de Rege al tuturor titlurilor ce fuseseră vreodată date la București. Automobilul rula încă în buricul viitorului Centru politico-administrativ și, o dată cu păcănitul roților moderat descentrate, se depăna și vocea insinuant-artistă a Guzganului: "Yagdar nu știe ce e îndurarea... Cunoaște poveștile multor bărbați... Ar putea fi sultană... Are o soră, o soră pe care de mică a învățat-o să fure. Este tânăra
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de la dinții care scrâșneau, de parcă nu s-ar mai fi oprit din crescut și, ca să nu sfâșie pe dinăuntru, se toceau os peste os, i se trăsese noul nume : Macairodus. Și pe acela ar fi vrut, într-o zi, în păcăniturile tenebroase ale motorului, să-l deseneze cu roțile unse cu vopsea fosforescentă, pe pavaj. Privi spre ferestre. Huruitul motocicletei făcea geamurile să vibreze, ca și cum blocurile ar fi clănțănit din dinți. Și totuși, îndărătul ferestrelor nu se vedea nicio mișcare, ceea ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui Horia Roman Patapievici 26, care recreează oroarea prea lungii nopți de teroare, de umilință și de maltratări sălbatice care îi epuizează până și pe torționarii sinstrei închisori Jilava, și care pare să deschidă o singură cale, cea înspre moarte. Păcănitul sinistru al elicopterelor, șuieratul de gloanțe, uruitul blindatelor se aud în întregul oraș, întreaga noapte, lăsând să se imagineze un carnagiu. Toată lumea știe aici ceea ce se va confirma și oficial ulterior: manifestanții din București nu au nicio armă. Dacă se
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
înmormîntată... Se contrazicea, se încurca în explicații și până la urmă se închidea într-o tăcere încăpățînată. Acum sora mea vorbea neîncetat, codițele îi scânteiau pe când întorcea capul vioi în toate părțile, dar în loc de orice alt zgomot nu se auzea decât păcănitul stins al proiectorului. Camera îmi era cunoscută: mă reîntorsesem în odaia copilăriei mele. Pe jos, bucăți dintr-un joc de construit: mici cilindri, coloane, prisme, conuri. Printre ele, bucle de film alb-negru, developat, împrăștiate peste tot. Iar într-un colț
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dar într-un târziu lacătul a cedat pe neașteptate, cu verigile rupte, și am putut privi în interior prin ușa larg deschisă. încet, am pășit peste prag, înglobat deodată în lumina sepia gălbuie, pâlpâitoare, ca într-un fum ireal. In păcăniturile și hârâiturile peliculei vechi desfășurîndu-se de pe rolă am recunoscut camera copilăriei mele, cu pereții zugrăviți umil, "cu rolul", - palmieri lângă palmieri până la tavan - cu bucle de filme alb-negru împrăștiate pe covor printre piesele prismatice ale unui joc de construcții. Foarte
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și Îl lovi de câteva ori cu palma până se auzi un scâncet ascuțit. — Bine, la o parte, doamnelor și domnilor... O lumină violentă, alb-albastră se aprinse cu un pocnet În spațiul Închis, urmată de zumzetul aparatului foto și de păcănitul blițului. Iar și iar și iar... Billy terminase aproape, când sună telefonul lui Logan. Blestemând, acesta Îl scoase din buzunar. Era Insch, voia să afle noutăți. — Regret, domnule, spuse Logan, fiind nevoit să ridice vocea pentru a acoperi zgomotul făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fi de folos, domnule Thornton? În sfârșit. — Cât am acum în cont, vă rog, cât în depozit și cât în contul de rezervă? Trebuie să transfer niște fonduri. — O clipă, vă rog, să accesez situația actuală, domnule Thornton. Am auzit păcănitul rapid al unor butoane, apoi, după doar o clipă sau două, a revenit la mine: — Da, domnule Thornton, la închiderea situației din seara trecută, aveați un sold pe minus de șaptesprezece lire cincizeci în contul curent; și un credit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
teamă! Și Îl supărase, — Mă auziți? se auzi vocea ei prin intercom. Mă aude cineva? Norman ajunse la microfon, dar Harry Îl apucă Înaintea lui. — Lasă-mă pe mine. Da, Beth, te auzim. — Mă aflu În navă, spuse ea printre păcăniturile intercomului. Am descoperit un alt compartiment la pupa, În spatele cușetelor echipajului. Este foarte interesant. „Auzi la ea, foarte interesant!“ Își spuse cu năduf Norman. „Dumnezeule, foarte interesant!“ Îi smulse lui Harry microfonul din mână. — Beth, ce naiba faci acolo? — O, bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mine, fie că lansasem niște semnale greșite și deci urma să intru într-un mare bucluc. Exact în clipa aceea, slavă Domnului, luminile s-au aprins și un murmur de bucurie s-a înălțat în vagon. S-a auzit și păcănitul sistemului de comunicație care se retrezea la viață și am auzit anunțul laconic rostit tărăgănat de un conductor al metroului londonez, care, fără să ceară de fapt scuze pentru incident, a explicat că trenul avea „dificultăți de operare“ care vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gol. Nu i-a adresat o vorbă șoferului care a dus-o tocmai până la gara York, debitând tot drumul un șuvoi neîntrerupt de trăncăneală pe care mintea ei asaltată de gânduri o percepea ca pe un zgomot fără sens, ca păcăniturile unui radio. Nu scoase o vorbă cu pasagerii din tren și nici în autobuzul care o duse înapoi acasă. Abia când intră în dormitor și descoperi că pe lângă că în el era încă îngrămădit echipamentul de bodybuilding al lui Darren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Barou, despre care ni s-a spus că n-ar avea nici o legătură cu barurile. Pregătirea avea loc În camera domnului Dowling de lângă bibliotecă, lângă radiatorul electric. Îmi plăcea atât de mult să fiu cu el acolo, citind și ascultând păcănitul rezistențelor. Am făcut chartiștii Într-o zi, Primul Război Mondial Într-un weekend. „Nu vei ști totul, dar cred că putem da impresia că știi baza“, mi-a spus profesorul meu. Dar eu aveam faimoasa memorie Reddy: Anglia sub dinastia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
urlu, râd, obosesc. Înăuntru, o cutie de conservă încărcată cu circuite. Secret lacrimile din pungile de metal ale pleoapelor. Când mișc degetele și-nfig unghiile în carne, dau drumul micilor păienjeni de fier pe pânzele venelor, înregistrez înțepăturile acelor și păcănitul cleștișorilor, viteza de curgere a sângelui care inundă tendoanele. Din televizor mi se spune că „trăiesc“, că „iubesc“, că „am“ o grămadă de lucruri pentru cei din jur. Mă uit la tendoanele care-mi atârnă peste telecomandă. Mâine poate o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prim tunel secundele de tăcere, nu are intrare, locomotivă depășind garnitura, măceșul boabe crude pentru 24 august, înaintează lent, înlocuiesc firul al doilea, tunelul la stația Tunel, te impui, îi întorci vorba peste toți, cum ți se confundă glasul cu păcănitul roților! tunel, mărfar, vorbește fără să spui nimic, la școală în scris și la oral, dar este improprie vorbirii gruparea logică, mai înainte era motorul de căutare vacanță, clic! iar în scris merge cfr, dublu clic! Călătorii via CFR, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
clopoțel, behăie, bătrîna sforăie, are baftă de unul liniștit, pe săraci îi aveți totdeauna cu voi! ai mîncat, te-ai întărit acuma! nu se ține de țigan tovarășul din Pașcani, cheamă pe românește, îl scutur din somn să-i vorbesc, păcăniturile în difuzor acceleratul Brașov Suceava, teama ancestrală țigancă bătrînă, de ce face așa! lasă mielul să cucăie în geantă, fetița nețesălată cu capul pe jos în broboadă, ia-ți căciula, eu mă duc la filmul cu vampiri, la bar! ți-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
antiaeriană, prezente peste tot în parcul din jur, chiar și în copaci. Pini seculari cu difuzoare printre crengi, stranie imagine a ortodoxiei contemporane. Efecte supărătoare de microfonie din timpul slujbei fac ca membrana sensibilă a goarnelor să scoată sunete ciudate, păcănituri, foșnete, măcăneli, ca și cum o legiune de drăcușori puși pe șotii și-ar fi făcut de cap în instalație. Dar acest lucru nu pare a-i deranja pe pelerinii ce încep să vină din toate părțile, atrași de sărbătoarea ce se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
început, înalții ierarhi au urcat pe scena- estradă, în odăjdiile lor somptuoase. La fel ca la Curtea de Argeș, volumul difuzoarelor de tip goarnă de alarmă antiaeriană este dat la maximum, ceea ce dă naștere la supărătoare efecte de microfonie. Se aud șuierături, păcănituri și alte sumedenii de zgomote ciudate, care nu au nimic de a face cu spiritul slujbei bizantine. Nimeni dintre cei din jur nu pare a fi însă deranjat de acest lucru, nici măcar ierarhii de pe scena splendidă, plină cu flori, covoare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
modalitate insultătoare și eronată de a prezenta acest idol tinerelor generații (...), căci dna. Beauvoir a fost mama severă a noastră, a tututor“. Dacă a fost așa de severă, atunci de ce Art Shay (autorul imaginii) povestește că, după ce Simone a auzit păcănitul aparatului foto, s-a întors și, văzându-l pe tânărul fotograf, l-a certat în joacă și, mai ales, a râs? Decât s-o văd stând pe aceeași canapea cu Sartre (care-și lipește tălpile pantofilor una de alta, îndoind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
destinație numai de ea știută. Din această încleștare mută și imaginară au învins îngerii lui Lucifer, rugile noastre n-au reușit să ajungă până la Cer. Trebuia să capitulăm. Mi se făcuse foame. Era liniște în vagon. Nu se auzeau decât păcăniturile ritmice produse de roți la îmbinarea șinelor de cale ferată: Si-be-ri-a! Si-be-ri-a! Si-be-ri-a! Atât. Până atunci nimeni nu se gândise la mâncare. Eram atât de speriați! Dar lucru foarte curios țăcănitul acesta al roților de la capătul șinelor, repetat la intervale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
unui cap de păpușă. Ochii mici, acoperiți de niște pleoape roșii, pluteau sperioși în apa sacului conjunctival. Cavitatea bucală, văduvită și de ultimul element de constituție solidă, forma la nivelul buzelor o ușoară vâlcea, din care ieșeau mici șuierături și păcănituri, asemănătoare vulcanilor noroioși de la noi. Acesta era tatăl tatălui meu. Avea 92 de ani. Avea nouăzeci și doi de ani și-i era foame. O foame cumplită, care-i răscolea fără milă măruntaiele lipsite de orice hrană. Mi-a cerut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
film am avut-o de când, copil de clase începătoare, am văzut primele filme la căminul cultural de cartier sau pe peretele unei case în satul natal unde venea (ca la Groșan) caravana cinematografică și unde sonorul filmului se amesteca cu păcănitul generatorului de curent, satul nefiind electrificat (și nici acum nu știu dacă e, probabil e, dar nu de multă vreme), iar peste noi, privitorii, bătrâni, copii, femei, bărbați, venea câte o ploaie furtunoasă de vară ale cărei fulgere anulau întunericul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
veste cum apăruseră. Dar până atunci, ce nebunie! Învârteam volanele, trăgeam de manete, de manivele, acționam mecanismele de la bord, totul funcționând în gol, de bună seamă, dar ce conta? Suplineam cu vocile noastre huruitul real al motoarelor, al ambreiajelor, imitam păcănitul gloanțelor și bufnetul obuzelor, căci imaginam lupte, canonade, urlam comenzi, holbând ochii cât cepele, ne luam prizonieri unii pe alții, muream și înviam, luptam, în fine, toată ziua și nu ne-am fi părăsit cu nici un chip pozițiile dacă n-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pâinea noastră cea de toate zilele". Cum, doamnă Rozalia, vreți să mă faceți să cred că sunteți capabili să ingerați asemenea compoziție?? Și iarăși sistemul de semnalizare al vizitatoarei de la coada ochiului stâng se puse mai abitir în funcțiune, ca păcăniturile discontinui ale aparatului morse. "Ei, doamnă Rozalie, dă-o-ncolo de treabă și încetează cu glumele astea de prost gust. Mă crezi copil, ce Dumnezeu?! La noi nici orătăniile și nici porcii n-ar mânca așa ceva. E incredibil ce spui. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]