1,745 matches
-
footnote>. Aceștia nu iau păcatul în serios, sau îl iau din ce în ce mai puțin în serios. Amânând pocăința sau înfăptuirea unei virtuți, se obișnuiesc cu amânarea continuă. Pe lângă acestea, ei se comportă față de Dumnezeu cu viclenie, promițându-i că nu vor mai păcătui, dar gândind încă din acel moment la o eventuală nouă păcătuire, deci mințind pe Dumnezeu sau înșelându-L<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 364, în „Filocalia...”, vol. X, p. 312 footnote>. V. Gravitatea păcatelor și consecințele pierzătoare ale
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
nefiind atent în cele mici, te vei primejdui să cazi încet-încet în cele mari”<footnote Avva Ammona, „Cuvinte filocalice”, trad. de Ierom. Ștefan Nuțescu, în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 3, Edit. Anastasia, București, 1995, p. 104. footnote>, căci, „când noi păcătuim ceva mic și nebăgat în seamă sau ne lenevim în lucruri părute mici, să nu trecem cu vederea acel lucru mic, fiindcă lucrul mic și nebăgat în seamă, curând se face mare. Tot așa și haina care a început a
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
strică natura umană pe care a făcut-o Dumnezeu. Pentru acest fapt, scriitorul bisericesc menționat, arată, în mărturisirile sale, că Dumnezeu pedepsește faptele păcătoase ale oamenilor: „Tu pedepsești faptele pe care oamenii le săvârșesc în contra lor înșiși, căci chiar când păcătuiesc contra Ta, ei săvârșesc nelegiuiri contra sufletelor lor, și nedreptatea se minte pe ea însăși, fie corupând și stricând natura sa, pe care Tu ai făcut-o și ai rânduit-o, fie folosind fără măsură lucrurile admise, fie arzând de
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
131. footnote>. Astăzi însă, omul trupesc și secularizat nu simte gravitatea și urmările păcatului în sine, așa cum le simte cel duhovnicesc. Referitor la aceasta, Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață că „de aici izvorăsc toate relele, când adică noi păcătuim, și nu credem că am păcătuit cu ceva”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei II Corinteni”, omilia VI, p. 94. footnote>. Omul trupesc nu observă nici o schimbare a stării sale lăuntrice după ce a săvârșit păcatul, pentru că
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
și secularizat nu simte gravitatea și urmările păcatului în sine, așa cum le simte cel duhovnicesc. Referitor la aceasta, Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață că „de aici izvorăsc toate relele, când adică noi păcătuim, și nu credem că am păcătuit cu ceva”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei II Corinteni”, omilia VI, p. 94. footnote>. Omul trupesc nu observă nici o schimbare a stării sale lăuntrice după ce a săvârșit păcatul, pentru că el se află continuu într-o
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
rele le urmează păcatele, căci de fapt păcatul este „întrebuințarea greșită a ideilor, căreia îi urmează reaua întrebuințare a lucrurilor”<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, „Capete despre dragoste”, suta a doua, cap. 82, în „Filocalia...”, vol. II, p. 83. footnote> și păcătuind, să nu învinovățim fapta, ci gândul, căci dacă mintea nu consimțea cu ispita, nu i-ar fi urmat gândul<footnote Marcu Ascetul, „Despre legea duhovnicească”, cap. 119, în „Filocalia...”, vol. I, p. 247. footnote>. Suntem sfătuiți să ne păzim conștiința
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
treia a Sfântului și Marelui Post”, p. 74. footnote>. Părinții neptici ne mai recomandă ca, în tot lucrul pe care-l săvârșim, să avem pe Dumnezeu înainte și să cugetăm că vede orice gând al nostru și așa nu vom păcătui niciodată. Căci, dacă ne temem de semenii noștri ca să nu ne cunoască păcatele, cu atât mai mult trebuie să ne temem de Dumnezeu, care vede toate. Cu privire la aceasta, Cuviosul Isaia Pustnicul ne învață : „Sârguiește-te să-ți aduci aminte de
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
toate? Iar din sfătuirea aceasta cu tine însuți vine în sufletul tău frica lui Dumnezeu... Și la tot lucrul pe care-l faci să ai pe Dumnezeu înainte și să cugeți că vede orice gând al tău, și nu vei păcătui niciodată”<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, „Despre păzirea minții”, cap. 27, în „Filocalia...”, vol. I, p. 403. footnote>. Suntem îndemnați să punem asupra noastră frica de Dumnezeu și frica de chinurile veșnice : „de arde în tine focul poftelor celor păcătoase, spune
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
preoție”, cap. 4, în „Filocalia...”, vol. IV, p. 248. footnote>. Iar dacă totuși am săvârșit păcatul, Părinții neptici ne învață să ne căim și să încercăm să ne eliberăm de el tot cu atâta tărie și intensitate cu care am păcătuit, căci cel ce a slujit până la săturare plăcerilor trupului și faptelor lui are trebuință și de săturarea cu ostenelile nevoinței în sudorile grelei pătimiri. În felul acesta, va alunga săturarea prin săturare, plăcerea prin durere, tihna prin ostenelile trupului și
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
pentru frica judecății, sau pentru răsplata viitoare, sau pentru dragostea lui Dumnezeu, sau, în sfârșit, pentru mustrarea conștiinței”<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, op. cit., suta a doua, cap. 81, p. 83. footnote>. Pentru a ne dezbrăca de omul vechi care a păcătuit și a restabili comuniunea cu Dumnezeu, alterată de păcat, avem nevoie de multe rugăciuni însoțite de pocăință sinceră și de lacrimi, căci „pot și lacrimile a stinge focul cel aprins al păcatelor...și pe cât de mare este pedeapsa dată râsului
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
a nu stărui în păcat, fiindcă prin această stăruință se formează deprinderea cu păcatul, și astfel voința de bine slăbește din ce în ce mai mult, iar voința în rău se întărește într-atât, încât pentru om devine greu să se împotrivească păcatului. „A păcătui este ceva omenesc, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, dar a stărui în păcate, asta nu mai e ceva omenesc, ci cu totul diavolesc<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Cuvânt de sfătuire către Teodor cel căzut...”, p. 361. footnote
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
o violentează, și nici nu acționează în locul lui, subminându-i demnitatea și voința spre bine. Dumnezeu dăruiește harul Său doar în măsura în care omul voiește și își deschide sufletul spre a-l primi. Botezul ne dă toată puterea de a nu mai păcătui, însă nu ne ia libertatea care ne-ar face incapabili de păcat. Se cade „să întoarcem sporită comoara, pe care am primit-o când am venit pe lume. Și pentru că toți avem aceeași fire - chiar dacă nu avem la fel măsura
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
viața ta să fie încununată cu însușirile Mele bune. Altfel, Eu nu recunosc în tine icoana ființei Mele»”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De Oratione dominica, PG XLIV, col. 1144A, 1148C. footnote>. Cel ce nu-și stinge dorința de a păcătui este ca și cum nu a trecut prin apa Botezului Precum vom vedea în citatul următor al Sfântului Grigorie, el precizează că cei ce păcătuiesc, chiar dacă au trecut prin apă, n-au trecut prin apa tainică, însă aceasta poate că ar trebui
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
De Oratione dominica, PG XLIV, col. 1144A, 1148C. footnote>. Cel ce nu-și stinge dorința de a păcătui este ca și cum nu a trecut prin apa Botezului Precum vom vedea în citatul următor al Sfântului Grigorie, el precizează că cei ce păcătuiesc, chiar dacă au trecut prin apă, n-au trecut prin apa tainică, însă aceasta poate că ar trebui înțeleasă în sensul că nu au luat, botezându-se, toată hotărârea de a folosi puterea ce li s-a dat la Botez, pentru
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
mea încă nu a trecut prin apa tainică, a cărei lucrare pricinuiește tiranilor celor răi pieirea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise ..., PSB, vol. 29, p. 63. footnote>. Pentru cel ce nu-și înăbușă dorința de a păcătui și nu urmează calea virtuților, apa Botezului rămâne numai apă, pentru unul ca acesta fiind ca și cum încă nu a trecut prin apa tainică a Botezului<footnote Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, traducere de Marinela Bojin, Editura Sofia, București, 2001, pp.
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
răului, ci cu starea de nevinovăție a copilului care n-a încercat răul. Cu timpul însă prin practicarea continuă a virtuții și prin darul lui Dumnezeu, omul avea să ajungă la acel grad de perfecțiune, încât să nu mai poată păcătui. Perfect era și din punct de vedere moral, pentru că inima lui nu înclina spre nimic rău, nu dorea nimic nepermis, ci era mișcată de mișcări nobile și afla mulțumire numai în împlinirea poruncilor dumnezeiești, iar voința îi era supusă întru
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
bine de libertatea sa. Dumnezeu a vrut să pună la încercare puterile morale ale primului om, pentru ca să-i ofere prilejul să și le întărească prin practică și să ajungă astfel la acel grad de desăvârșire, încât să nu mai poată păcătui niciodată. Pentru aceasta i-a poruncit ca din toți pomii Edenului să mănânce, numai din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânce, adăugând că, îndată ce va mânca, va muri (Facere 2, 16). Dumnezeu l-a făcut pe om și
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
omul primise de la Dumnezeu atât de mari și numeroase binefaceri, încât nu trebuia nici o clipă să șovăiască. De împlinirea acestei porunci atârna apoi întreaga soartă viitoare a omului: împlinirea avea să-i aducă perfecțiunea îngerească de a nu mai putea păcătui și să-i păstreze pentru totdeauna bunurile cu care fusese hărăzit, iar neîmplinirea avea să-i atragă pierderea tuturor bunurilor în posesia cărora se afla<footnote Pr. Ioan Mihălcescu, op. cit., p. 130. footnote>, ceea ce sa și întâmplat de fapt. III
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
Dumnezeu, datorită prefacerii minții și simțirii prin îndumnezeire<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie..., p. 32. footnote>. Dacă respectau porunca, primii oameni se puteau înălța treptat la un grad de desăvârșire atât de înalt, încât să nu mai poată păcătui niciodată. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, referindu-se la interpretarea de mai sus a Sfântului Maxim Mărturisitorul, afirmă : Deci îndumnezeirea nu exclude cunoașterea făpturilor. Dar atunci omul le cunoaște fără patimă, ca Dumnezeu și în Dumnezeu, nu cu patimă, adică cu
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
de mlădie erai - și am tot așteptat dovada dragostei tale, până când m-am sălbăticit și de abia m-am aplecat să mușc din mărul tău rostogolit. Si, Doamne, m-am dezmeticit, deodată, în genunchi, tot cerându-ți iertare, căci am păcătuit din nou și m-am culcat cu primăvara care era fată mare. Ea doar aduce Mereu vei exista - nume sub umbra îndoielii; fericit-nefericit ca iarba ce răsare, trăiește și se usucă. Pe un prag de aburi, Dumnezeu îți cădelnițează șansa
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
Te iubesc și te mângâi ca pe-o broască țestoasă Ca pe un înger căzut S-o știi S-o știi acuma-n târziu. Tăcerea din noi Astăzi nu avem cântec Suntem prea goi de păcate, Am greșit, Doamne, Am păcătuit oare? Iartă-mă, Știu că-s pur și gol de păcate, Tu du-te Un Dumnezeu fă-mi-te, Mi-e rușine, de tine mi-e milă, Sunt un ticălos Doamnă, iartă-mă Tu n-ai tăcere cât zace-n
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
par mai bine cotate din punct de vedere al stimulării erotice decât opt kilograme de spanac. De exemplu, costumația Sfântul Preot. Iată atrăgătoarea ei prezentare, de pe site-ul unde am descoperit-o la vânzare: “Iartă-mă, părinte, suntem pe cale să păcătuim! Cu roba neagră, lungă, clasică, cu guler alb, vei arăta pur și simplu divin. Treci în genunchi și pregătește-te să îți spui rugăciunile!”. (text publicat în revista Unica, ediția din martie 2013 )
Costum sexy menajeră Mimi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21186_a_22511]
-
de-a valma după normele portughezei sau castilienei, chiar și atunci cînd pentru ele există o normă românească: Lisboa (și aberantul genitiv Lisboei), Portugal, Espańa, Moçambique, totul mimînd pasiunea pentru detaliul exact. Multe dintre antroponimele și toponimele menționate în roman păcătuiesc printr-un inexplicabil arbitrar: sînt un amestec de portugheză cu castiliană, transcris după norme arhaice, ori sînt pur și simplu redate anapoda, frecvența și constanța cu care apar excluzînd eventualitatea unor greșeli de tipar. în această situație se află un
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
mă simt în stare. Trebuie însă să spun că viziunea mea de ansamblu asupra activității literare a lui Eugen Ionescu în România rămîne aceeași și astăzi, că observațiile fundamentale despre această activitate rămîn pentru mine perfect valabile, că această carte păcătuiește numai pentru că nu spune toate părerile mele - sau le spune numai pe jumătate - și prin aceea că nu pune în discuție dorința obsesivă a autorului de a părăsi România și literatura ei... Mulțumesc lui Mircea Iorgulescu atît pentru sesizarea lacunei
Precizare by Gelu Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11948_a_13273]
-
umbra morții/ Acum am prieteni acolo/ Indiferent de fețele putrezite/ Ei au suflet curat”. (Acum mă strigă). Oarecum testamentar, deși poate prea grăbit chiar de pe acum, în conclusivitate, poetul ajunge la ceea ce declamă drept „Dorința mea”: „Când o să mor nu păcătuiți să mă plângeți/ Vă rog peste mine să se arunce noroi/ Și peste noroi domnia urmelor scriselor mele/ Nu-i spuneți nimănui despre moartea mea/ Tăcerea să domneacă pretutindeni/ Urmele să pornească ele cu mersul lor/ Prin pădurea fără zgomot
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]