196 matches
-
silvic: cu păduri de suprafață mare, cu impunătorul deal al Rediului, care pare fragment de munte carpatin. Este creată o rezervație de fazani cu locuri frumos amenajate. Fauna pădurilor cuprinde mistreți, vulpi, căprioare, iepuri. Locurile sunt pitorești, la marginea zonei păduroase sunt lacuri cu lebede. Ocolul silvic dispune de "Casa Vînătorului", clădire cu două etaje, loc de cazare și odihnă. Lîngă această casă sînt construite foișoare, locuri pentru frigărui. Tabăra de odihnă (renovată) se află într-un crîng de nuci, în
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
35 km față de municipiul Zalău, si la 23 km față de Șimleu Silvaniei - cel mai apropiat oraș. Relieful predominant este deluros și aparține Depresiunii Sălajului cu soluri silvestre (brune și brunroșcate de pădure). Vegetația zonei are ca notă caracteristică intercalarea suprafețelor păduroase cu cele de pajiști și terenuri agricole. Speciile predominanțe de arbori sunt: fagul, gorunul, cedrul, carpenul, paltinul de câmp, teiul, frasinul, ulmul, părul pădureț etc. Printre speciile de arbuști se întâlnesc: vornicerul, șulchina, șocul roșu și șocul negru, cornul, alunul
Bobota, Sălaj () [Corola-website/Science/301776_a_303105]
-
s-a retras din nordul Dunării în 271 d.Hr., o mulțime de popoare migratoare au trecut prin această regiune : hunii, goții, slavii, avarii, bulgarii, iașii, hazarii, maghiarii, pecinegii, cumanii și tătarii. Dar populația romanizată, refugiată în ținuturile muntoase sau păduroase cum ar fi Carpații, Codrul sau Măcinul, a revenit treptat spre șesuri, pe măsură ce invaziile se răreau, în timp ce statele sedentare creștinești se consolidau. Astfel, s-a amestecat cu migratorii Slavi (dintre care cei mai cunoscuți sunt "Anții", "Tiverții" și "Ulicii" ) și
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
Transcarpatia din Ucraina (raioanele Hust, Rahău și Teceu). Țara Maramureșului este una dintre cele mai întinse depresiuni ale lanțului Carpatic, acoperind o suprafață de circa 10000 km², în nord Carpații Orientali, între munții Oaș, Gutâi, Țibleș, Rodnei, Maramureșului și Carpații Păduroși. Este situată în partea de nord-est a munților Carpați și este împărțită în două zone de o ramificație muntoasă în bazinul superior al râului Tisa, numită culmea Pop-Ivanu (Vârful Pop-Ivan, 1937 m): partea sudică aparține României, iar cea nordică Ucrainei
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
atât în firea deosebită a locuitorilor, cât și în relativa izolare geografică, în curbura nordică a Carpaților, înconjurat de munți cu păduri greu de pătruns, care au favorizat cultura lemnului așa de dezvoltată aici, și a dat numele de Carpații Păduroși pentru grupele de la nord și est. Apoi, aici a fost mai întodeauna un capăt de țară, un ungher, dincolo de munți locuind seminții slave. Iarna, zăpezile mari și mulțimea fiarelor sălbatice făceau trecătorile greu accesibile. Trecerile peste munți, mai ales cele
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
conținea însă și câteva chilii și incinta de zid. Nu se cunosc datele finalizării întregului complex și a pictării bisericii. O tradiție spune că domnitorul Matei Basarab, urmărit fiind de turci, s-a ascuns în scorbura unui soc din Clocociovul păduros. Scăpând de urmăritori, drept recunoștință a hotărât să ridice o mănăstire, căreia de-a lungul domniei i-a închinat multe moșii. În sprijinul acestei tradiții vine și mărturia unei catagrafii din anul 1862, care consemnează că „biserica este fondată la
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
din „Neckar- și Taubergäuplatten” o regiune întinsă din Baden-Württemberg. este situat în nord-vestul landului Baden-Württemberg, și se întinde pe teritoriile districtelor Hohenlohe, Schwäbisch Hall. La nord fiind delimitat de Rin și Tauber la vest de Neckar, la sud de regiunea păduroasă Schwäbisch-Fränkischer Wald și la est de Frankenhöhe. Hohenloher Ebene este traversată de râurile Kocher și Jagst cu afluenții lor, este o regiune de șes în care râurile au tăiat o albie adâncă, altitudinile maxime rareori depășesc Regiunea are o populație
Hohenloher Ebene () [Corola-website/Science/314839_a_316168]
-
ale bătăliei reproduc, în opinia lui Constantin Rezachevici, doar niște modele bologneze, fără legătură cu realitatea geografică românească. În neconcordanță cu această relatare, documentele emise de curtea maghiară, precum și cronica teutonă a lui Petru de Duisburg, vorbesc despre o regiune păduroasă. Primul care a enunțat această ipoteză, fără a-i aduce însă argumente, a fost P. Dragalina, în 1899. Acesta considera că lupta s-a dat "„în cheile Crainei, în strâmtorile dintre Orșova și Meedia [Mehadia]”". Constantin Rezachevici menționează că „drumul
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
Româniile populare (uneori desemnate că Românii populare când se referă numai la așezările românilor) sunt comunitățile romanofone medievale, rămase fără acoperire politică după retragerea sau prăbușirea Imperiului Român pe teritoriul unde locuiau (în general păduros sau muntos, si situat la marginea imperiului, în contact direct cu "Barbaricum"). este o apelație științifică datorată istoricului Nicolae Iorga, dar așezările respective erau denumite de proprii locuitori "terrae" sau "țări", iar de popoarele sau puterile vecine : "Wallons", "Walha", "Gallo
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
ca arie geografică decât Regatul lui Burebista (82-44 î.Hr.) - cuprinzând Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul și sudul Moldovei, noul stat era mai puternic și mai bine organizat. Limitele statului dac in timpul lui Burebista (82-44 î.Hr.) au fost: în nord, Carpații Păduroși; în est, Pontul Euxin; în sud, munții Haemus (Munții Balcani); în vest, Dunărea Mijlocie. Progresele înregistrate în acest timp de societatea dacică erau multiple și importante: o populație numeroasă și grupată în jurul multor "dave" în care pulsa o vie activitate
Decebal () [Corola-website/Science/296674_a_298003]
-
de ucraineni aduși la muncă în pădurile din zonă. Prima atestare documentară a satului datează din 1910, însă primele locuințe care au format vatra satului au fost ridicate între 1907-1910. Ucrainenii erau originari din nordul Maramureșului istoric, din zona Carpaților păduroși. Ei s-au stabilit, pentru a munci, în Banat și au înființat câteva sate, printre care și Zorile. Printre cei care au înființat satul s-au numărat: Ternauciuc Ion, Lepei Tudor, Taistra Gheorghe, Bobic Hreți, Bureșin Ivanco, Lauroveci Vasile, Bâncalo
Zorile, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301102_a_302431]
-
de șes sau munte cu climă uscată, sau semiuscată. Hrana lor este în general de natură vegetală, formată din semințe, rădăcini, fructe, frunze sau flori, ce o procură din iarba sau tufișurile care cresc în regiunile de stepă, sau zonele păduroase din munți. Dar ei pot face și pagube însemnate în terenurile cultivate cu cereale sau zarzavaturi. Animalele mai consumă de asemenea insecte, nevertebrate mici sau pui de păsări, șoareci, broaște și șerpi. Hrana pe care o transportă în buzunare, o
Cricetinae () [Corola-website/Science/329786_a_331115]
-
sunt: 45° 40' și 45” latitudine nordică, corespunzătoare orașului Focșani, și 24° 20' si 38” longitudine estică, corespunzătoare orașului Rîmnicu Vîlcea. Alcătuirea geologică a hotarului Racoviței, care ca unitate geomorfologică face parte din Depresiunea Făgărașului, nu este unitară. Astfel, zona păduroasă și, în special, „Valea Lupului”, este formată din șisturi cristaline, mai mult sau mai puțin metamorfozate. Mărturii ale epocilor îndepărtate din istoria pămantului, când întreaga Depresiune a Transilvaniei a fost acoperită de apele Mării Eocene, ne stau dealurile care străjuiesc
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
Hovârla (în ucraineană "Говерла", în maghiară "Hoverla") este cel mai înalt pisc () al Munților Maramureșului și cel mai înalt punct de pe teritoriul Ucrainei. Muntele face parte din subunitatea numită Masivul Negru (în așa-numiții Carpați Păduroși), și este situat la granița regiunilor Transcarpatia și Ivano-Frankivsk, la 17 km nord de frontiera cu România. Cele mai înalte puncte de pe teritoriul Ucrainei, în mare parte au rămas să poarte toponimia românească, după cum se poate vedea:
Vârful Hovârla () [Corola-website/Science/306405_a_307734]
-
În ceea ce privește modul de luptă al armatei dacice trebuie menționat faptul că un rol important în acest aspect l-a constituit cadrul natural în care Dacia a fost cuprinsă. În timpul conducătorului Burebista (82-44 î.e.n.), Dacia era delimitată la nord de către Carpații Păduroși, la est de Marea Neagră, la sud de Munții Balcani, iar la vest până în străvechea regiune Boemia (teritoriu pe care în prezent se află Republica Cehă). Încadrarea în ceea ce va fi redenumit ulterior în "Spațiul Carpato-Danubiano-Pontic" de către istorici le va oferi
Armata dacică () [Corola-website/Science/323646_a_324975]
-
împreună cu valahii din Moldova (posibil bolohoveni) și cu rutenii traversează Galiția (Haliciul) și atacă regatul Ungariei încercând să-l răstoarne pe regele Vladislav și să-l reîntroneze pe Solomon, fostul rege al Ungariei, alungat de rudele sale. După traversarea Carpaților Păduroși, bătălia se dă la Oradea Mică ("Kisvarda") unde pecenegii, vlahii și rutenii sunt înfrânți. Solomon scapă cu viață și fuge în Moldova. Valahii sunt menționați de Ana Comnena (Alexiada) sub numele de „daci” în cazul expediției conduse de cumanul (sau
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
specii precum pecarul, tapirul, furnicarul, leneșul, oposumul și animalul tatu sunt de asemenea foarte răspândite și au un efectiv mare de indivizi. Pădurile din sud sunt populate de cerbi, iar maimuțele, prezente sub diverse specii, sunt foarte răspândite în întinderile păduroase din partea de nord a țării. Problemele Braziliei legate de protejarea mediului înconjurător sunt atât de acute încât au provocat reacții internaționale. Moștenirea naturală a țării este amenințată de activitățile economice intensive cum sunt creșterea bovinelor, agricultura, exploatarea forestieră, mineritul, extragerea
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
definitiv cu procesul de întemeiere a statului românesc de la est de Carpații Orientali. Populația băștinașă a Moldovei are ca origine triburi geto-dacice romanizate sau libere și elemente ale populațiilor migratoare care au tranzitat zona. Inițial refugiate în ținuturile muntoase sau păduroase, populațiile de origine au revenit treptat spre zone mai joase, pe măsură ce invaziile se răreau și începea constituirea unor formațiuni prestatele sedentare. Astfel a început amestecul cu migratorii slavi și iranici. S-a ajuns ca Moldova de pînă la descălecat să
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
Prutul este un râu lung de 953 km, ce izvorăște în apropiere de muntele Hoverla din Carpații Păduroși din Ucraina, de unde curge spre est, mare parte din curs fiind apoi pe direcția sud-est. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est de orașul Galați. Formează granița României cu Republica Moldova și parțial cu Ucraina. În perioada interbelică, râul era
Râul Prut () [Corola-website/Science/297383_a_298712]
-
situată pe malul drept al râului Argessis (Argeș) și amplasată la cca 18-20 km sud-vest de centrul actualei capitale a României, București. Capitala statului dac este menționată de antici drept „Cetatea Soarelui" (Hellis). Limitele statului dac erau, în Nord: Carpații Păduroși, în Est: întreg țărmul vestic al Mării Negre până la gurile râului Bug, în Sud: munții Haemus (Balcani), în Vest: confluența râului Morava cu Dunărea Mijlocie, la granița de astăzi a Slovaciei cu Cehia și Austria, apoi cursul Dunării și chiar dincolo de
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
sfârșitul perioadei de înflorire, corola se apleacă cu gura în jos și polenul care a fost între timp scuturat în fundul ei, cade pe stigmat. În România crește prin pajiștile din munții Carpați, uneori este întâlnită și în poienile din zona paduroasă.
Cupă (plantă) () [Corola-website/Science/323406_a_324735]
-
Cuvintele derivate sunt cuvinte formate cu ajutorul prefixelor sau/și al sufixelor lexicale: Exemple: grădină - cuvânt de bază grădinar - grădin + suf. -ar grădinăreasa - grădin + suf.-areasa grădinăresc - grădin + suf.-aresc grădinărit - grădin + suf.arit grădiniță - grădin + suf. -iță pădure - pădurar - pădurice - păduros - (a) împăduri - (a) reîmpăduri
Familie lexicală () [Corola-website/Science/329296_a_330625]
-
Tur'ia (Ucraina). Biologii, totuși, muta granița și mai la est. Granița dintre Carpații Estici și cei sudici e formată din Pasul Predeal, sudul Brașovului și Valea Prahovei. Ucraineni folosesc termenul de „Carpații Estici” doar pentru Carpații Ucrainei (sau Carpații Păduroși), în principal pentru zona aflată pe teritoriul lor (până la Pasul Prislop), în timp ce românii folosesc termenul de Carpații Estici (Carpații Orientali) pentru a face referire la zona cuprinsă de la granița cu Ucraina spre sud. Acesta sunt subdiviziunile munților Carpați (în sens
Munții Carpați () [Corola-website/Science/297117_a_298446]
-
era în antichitate țara locuită de geto-daci, care erau împărțiți într-un număr mai mare de state și ocupau un teritoriu cuprins între: râul Tisa (vest), râul Nistru și Marea Neagră (est), Dunăre (sud) și Carpații Păduroși (nord). În anumite părți chiar depășeau aceste hotare: spre est peste Nistru, "înaintând până spre Bug", iar spre vest, "ajunseră până la Dunărea panonică". Grecii le spuneau dacilor geți, iar romanii daci. Regatul dacic a ajuns la cea mai mare întindere
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
Grecii le spuneau dacilor geți, iar romanii daci. Regatul dacic a ajuns la cea mai mare întindere a sa în timpul regelui Burebista, având ca hotare: țărmul Mării Negre și Bugul - spre est, Cadrilaterul boem, Dunărea panonică și Morava - spre vest, Carpații Păduroși - spre nord, iar Muntele Haemus (lanțul Balcanilor) - spre sud. Capitala regatului era orașul Argedava. Conform informațiilor rămase de la Strabon, dacii locuiau în zona muntoasă (și indică râul Mureș) până în partea superioară a Dunării (denumită Danubius - de la izvoare și până la Drobeta
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]