467 matches
-
cineva care voia nimicirea totală a creștinismului: cezarul Galeriu (începuse nu cu mult timp înainte guvernarea numită „tetrarhia”; adică guvernarea celor patru: Dioclețian și Maximian (286-305) ca împărați și Constantius I cu Galerius ca cezari). Cezarul Galerius a împins mișcarea păgânismului la o confruntare decisivă cu creștinismul. La început, în 302, soldații creștini au fost nevoiți să lase armata, mai apoi proprietățile bisericii și a creștinilor au fost confiscate. În cele din urmă ca să-l determine și pe Dioclețian să adopte
Papa Marcelin () [Corola-website/Science/305394_a_306723]
-
durat timp de 14 de ani. Încurajat de aceste evenimente și de nepotul lui, Treniota, Mindaugas a rupt pacea cu Ordinul. Câștigurile așteptate de la creștinare s-au dovedit a fi minore. Se crede că Mindaugas ar fi revenit ulterior la păgânism. Motivația lui de convertire este adesea descrisă de istoricii moderni doar din puncte de vedere strategic. Cazul pentru apostazia lui se bazează în mare măsură de două surse aproape contemporane: o afirmație în 1324 de către Papa Ioan al XXII conform
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
apostazia lui se bazează în mare măsură de două surse aproape contemporane: o afirmație în 1324 de către Papa Ioan al XXII conform căreia Mindaugas s-a întors la păcat, precum și Cronica Galiția-Volînia. Cronicarul scrie că Mindaugas a continuat să practice păgânismul, făcând sacrificii pentru zeul său, prin ardere de cadavre, și efectuarea ritualurilor păgâne în public. Istoricii au subliniat posibilitatea de părtinire în acestă privință, deoarece Mindaugas a fost în război cu Volînia. Pe de altă parte, Papa Clement al IV
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
ascensiunea lui Uther Pendragon la tronul Camelotului. De mic copil, ea este dusă pe Insula Sfântă a Avalonului de Marea Preoteasă Viviane, mătușa ei pe linie maternă, pentru a deveni preoteasă a Zeiței Mamă, asistând la creșterea tensiunilor dintre vechiul păgânism și noua religie creștină. În adolescență, ea este oferită unui tânăr în timpul unui ritual al fertilității, tânăr despre care va afla mai târziu că era chiar fratele ei, Arthur. Morgaine va da naștere copilului lor, fără știrea lui Arthur, copil
Negurile (roman) () [Corola-website/Science/328541_a_329870]
-
declarat: "Mi-a plăcut atât de mult această carte, încât i-am cumpărat-o unui prieten și am povestit multor oameni despre ea." "Enciclopedia Science Fiction-ului" numește cartea "o revizuire convingătoare a ciclului arturian" și consideră că victoria creștinismului asupra "păgânismului sămnătos dar muribund" din Avalon "deschide calea pentru secole de represalii împtriva femeilor și a principiilor vitale pe care le susțin acestea". În 1984, cartea a câștigat premiul Locus la secțiunea "Cel mai bun roman fantasy" și a stat patru
Negurile (roman) () [Corola-website/Science/328541_a_329870]
-
pagina 34: "Dumnezeii monoteismelor sunt erori civilizaționale, divagații tragice care nu încetează să ne otrăvească spiritul. Am inventat dumnezei perverși, inspirându-ne fără îndoială din caracterul uman. Din evantaiul oferit lui, Occidentul a ales un monoteism pur și dur, abandonând păgânismul, în timp ce, totuși, politeismul era mult mai convivial; tot atât de himeric, adevărat, însă mult mai puțin funest. [...] O altă viziune despre lume era posibilă chiar și în acele timpuri îndepărtate. Civilizația chineză a știut în mod remarcabil să se ferească de acest
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
la vârsta de șaptesprezece ani, la Christ Church Cathedral din Hartford, CT. În anii '80 Bradley a trecut la neopăgânism, dar în anii '90 a revenit la biserica episcopală, declarând într-un interviu: "Merg regulat la biserica episcopală... Cât despre păgânism... simt că am trecut de perioada aceea. Sunt de părere că oamenii trebuie să exploreze posibilitățile." După o deteriorare progresivă a sănătății în ultimii ani de viață, Bradley a decedat la spitalul Alta Bates Medical Center din Berkeley pe 25
Marion Zimmer Bradley () [Corola-website/Science/327461_a_328790]
-
luptă au continuat în Imperiul Roman de Răsărit, chiar daca bizantinii nu au ținut o evidență și o statistică precum au facut-o romanii. Constantin cel Mare prefera aceste curse în dauna luptelor gladiatorilor pe care le considera o rămășiță a păgânismului. Jocurile Olimpice au fost suprimate în cele din urmă de împăratul Teodosiu I în anul 393, într-o acțiune menită a pune capăt păgânismului și a promova creștinismul, dar cursele carelor de luptă au rămas populare. Faptul că acestea deveniseră strâns
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
Constantin cel Mare prefera aceste curse în dauna luptelor gladiatorilor pe care le considera o rămășiță a păgânismului. Jocurile Olimpice au fost suprimate în cele din urmă de împăratul Teodosiu I în anul 393, într-o acțiune menită a pune capăt păgânismului și a promova creștinismul, dar cursele carelor de luptă au rămas populare. Faptul că acestea deveniseră strâns legate de majestatea imperială însemna că biserica nu le-a împiedicat deși, treptat, proeminenți scriitori creștini precum Tertulian au început să atace sportul
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
monoteismului. Europa a văzut, ce-i drept, în islamul arabizant un dușman ideologic, dar l-a acceptat ca model filosofic. Mai puțin cunoscută e însă perioada preislamică, numită convențional Ğăhilīya, „a ignoranței”- fiind vorba de necunoașterea mesajului coranic. Secolele de păgânism preislamic, dominate îndeobște de cultul astral și absența mitologiei, nu au fost lipsite de comunicare cu iudaismul și creștinismul, dar, datorită transmiterii orale a informației, nu se cunosc prea multe amănunte despre acest interval. Cercetătorii iau de obicei în considerare
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
prin „arhiva” poeziei preislamice. Este un spațiu temporal care acoperă, din punct de vedere politic, un gol ( cauzat de luptele dintre cele două imperii decadente, bizantin și persan ), iar din punct de vedere social, o lume în schimbare ( evoluția dintre păgânism spre monoteism, dinspre nomadism spre sedentarism ). Denumirea de "Ğăhilīya "( „epoca ignoranței” ) dată perioadei preislamice se referă, evident, numai la ignorarea mesajului coranic și a revelației, fiindcă altminteri Peninsula Arabă ( "ğazīratu-l-’arab" ) a cunoscut în epoca arhaică o efervescență culturală, politică
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
caracteriza și situația socială, din cauza începuturilor citadinismului, concomitent cu păstrarea structurilor sociale nomade: clanurile se grupau în confederații, legătura sângelui continua să se izoleze de responsabilitatea colectivă; fără clan individul nu însemna nimic. În plus, tulburările religioase vădeau tendința păgânismului arab de a evolua spre monoteism: apăruseră hanīfii, care contestau politeismul, fără a se alătura însă marilor religii monoteiste. Iudeii își răspândeau învățăturile talmudice în marile oaze ( mai ales Yaŧrib ); creștinii ( începând cu ereticii, cu monofizismul iacobit al ġassanizilor, nestorianismul
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
lui Venus ( Luceafărul, ’Attăr, simbolizat de un vârf de lance, o mână sau o antilopă ). Frecventele citări în poezia beduină ale unor simboluri precum vulturul, calul sau leul par a face referire la adorarea Soarelui. Astfel se poate spune că păgânismul arab era dominat de cultul astral, deși erau deseori venerate izvoare, copaci sau pietre, cu lăcașuri ale sutelor de divinități. Acesta s-a perpetuat într-un mod deghizat și după islam, fiindcă „robi ai Soarelui” au existat în toate epocile
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
sondaj, efectuat în 2009, a concluzionat că 25% dintre Danezi cred că Isus a fost fiul lui Dumnezeu, și că 18% cred că el este mântuitorul lumii. Un nou grup religios, Forn Siðr, se descrie ca fiind o reînviere a păgânismului nordic, prevalent în Danemarca înainte de creștinare. A fost recunoscut oficial în noiembrie 2003. Sistemul educațional danez furnizează acces la școli primare, secundare și studii superioare. În Danemarca, toate aceste studii sunt gratuite; nu există taxe de școlarizare. Studenții din școlile
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
este un simbol religios universal și creștin. Cultele orientale păgâne, dar și creștinismul, se folosesc de simboluri și mituri pentru a anima atât trăirile sentimentului religios, cât și credința adoratorilor într-o posibilă comuniune cu Divinitatea. Vom vedea că atât păgânismul, cât și creștinismul vor folosi aceleași simboluri, dar cu funcții și semnificatii specifice fiecărui cult în parte. Pentu apologeții creștini, mari apărători ai creștinismului, (Sf. Iustin Martirul și Filosoful, Clement Alexandrinul, Tertulian, Origen) imaginile erau încărcate de semne și mesaje
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
centralizării unei autorități Bisericești, Sincretismul cu sisteme de credință pre-existente cât și noile religii erau deseori îmbrățișate. Peste toate, ideea centrală a Gnosticismului (o cunoaștere superioară și independentă de credință) a făcut o bine-venire multora ce erau parțial convertiți de la păgânism la Creștinism. Potrivit Gnosticilor, credința era pentru cei mulți, iar cunoașterea pentru puțini. Irenaeus declară ((Adversus Haereses, II, 27, 1. PG, VI, 802) gnosticismul ca totul fiind subiectul capriciilor individului, și face orice regulă fixă a credinței imposibilă. Așa cum Clement
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
elen" își pierduse complet înțelesul său din antichitate. De aici încolo, acest termen a încetat să reprezinte un etnic grec sau un adept al culturii grecești, ci pe păgâni în general, indiferent de naționalitate. Încercarea împăratului Iulian de a restaura păgânismul a eșuat, și, după papa Grigore I, "lucrurile au evoluat în favoarea creștinismului, iar poziția elenilor s-a înrăutățit considerabil". O jumătate de secol mai târziu, creștinii protestau împotriva eparhului de Alexandria, pe care îl acuzau de a fi elen. Teodosie
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
evoluat în favoarea creștinismului, iar poziția elenilor s-a înrăutățit considerabil". O jumătate de secol mai târziu, creștinii protestau împotriva eparhului de Alexandria, pe care îl acuzau de a fi elen. Teodosie I a luat pentru prima oară măsuri "oficiale" împotriva păgânismului, însă reformele lui Iustinian sunt cele care au pornit persecuțiile pe scară largă. "Corpus Juris Civilis" conținea două statute care cereau eradicarea totală a "elenismului", chiar și în viața civică, și au fost strict aplicate chiar și de oamenii aflați
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
care au pornit persecuțiile pe scară largă. "Corpus Juris Civilis" conținea două statute care cereau eradicarea totală a "elenismului", chiar și în viața civică, și au fost strict aplicate chiar și de oamenii aflați în funcții înalte. Suprimarea oficială a păgânismului a făcut din ne-creștini o amenințare publică, lucru care a influențat în continuare sensul cuvântului "elen". Paradoxal, Tribonian, propriul jurist al lui Iustinian, era, după dicționarul "Suda", un "elen" ( =păgân). "Romani" este numele politic sub care au fost cunoscuți
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
nu s-a referit la împăratul roman cu titlul său potrivit. și ca represalii împotriva regelui său Otto I, care și-a numit statul Sfântul Imperiu Roman. Sensul secular al numelui "elen" a revenit în secolul al IX-lea, după ce păgânismul a fost eclipsat, nemaiconstituind o amenințare pentru creștinătate. Revenirea a urmat același traseu ca și dispariția. Numele își schimbase sensul de la o denominare națională în antichitate, la una culturală în perioada elenistică, la una religioasă la începuturile creștinătății. Odată cu dispariția
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
a fost eclipsat, nemaiconstituind o amenințare pentru creștinătate. Revenirea a urmat același traseu ca și dispariția. Numele își schimbase sensul de la o denominare națională în antichitate, la una culturală în perioada elenistică, la una religioasă la începuturile creștinătății. Odată cu dispariția păgânismului și sporirea importanței educației în Imperiul Bizantin, și-a recăpătat sensul său cultural, și, până în secolul al XI-lea, a revenit la sensul său inițial de "etnic grec", sinonim în acea perioadă cu "roman". Începând cu secolul al XI-lea
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
refuză în mod clar lui Hristos umanitatea deplin: În schimb, Hristosul lui Clement este un doctor supranatural; El nu este supus trupului omenesc plin de durere. Vindecarea pe care El o oferă este transmiterea "gnozei" mântuitoare, care conduce oamenii de la păgânism către credință și de la credință către cea mai înaltă stare de înțelepciune. Această filozofie a adevărului conține în ea însăși eliberarea de păcat și realizarea virtuților. Așa cum orice păcat își are originea în ignoranță, tot așa cunoașterea lui Dumnezeu și
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
implicat aproape fiecare filosof notabil, a fost că există ceva propriu filosofiei românești, cu un profil distinct printre alte filosofii naționale. Constantin Noica, care a devenit unul dintre cei mai proeminenți filosofi români, gândea că filosofia românească se caracterizează prin păgânism, cosmicism (adică lipsa undei separări acute a lumii oamenilor de transcendență) și determinism (sau mai curând, „fatalism”). În timpul perioadei comuniste de după 1965, existența unei filosofii românești specifice a devenit o dogmă incontestabilă. Relatările oficiale, puternic influențate de doctrina național-comunistă, așa-
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
împăratului roman Constantin și Morgaine, Mare Preoteasă a Avalonului (rămasă în legendă ca vrăjitoarea Morgan le Fay). Seria explorează povestea Regelui Arthur și legendele legate de ea din tr-o perspectivă feministă, dar și incorporând personaje și evenimente istorice, elemente de păgânism celtic și tradiții contemporane neo-păgâne. Printre temele frecvente ale seriei se numără conflictul ideologic dintre personajele păgâne și creștine, precum și credința că există înțelepciune în ambele tradiții. Elementul de legătură între romane este însuși Avalonul și ideea că unele dintre
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
iar în 382 a anulat drepturile preoților păgâni și a eliminat altarul păgân din Curia Romană, o decizie care a provocat nemulțumiri în rândul aristocrației, în mod tradițional păgână, a Romei. Teodosiu I a decretat mai târziu o interdicție privind păgânismul nativ și aplicarea în continuare a creștinismul ca religie oficială de stat. Situația politică era instabilă. În 383, un general puternic și popular numit Magnus Maximus a preluat puterea în Occident și l-a forțat pe fratele vitreg a lui
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]