295 matches
-
fie ascunsă, prefăcută, mincinoasă. El rămânând un suflet sensibil și un amant oricând disponibil... Gelozia retroactivă a personajului masculin și combinările eroinei dincolo de cadrul strâmt al căsniciei dau un cocktail exploziv, într-o atmosferă oricum încărcată. Adulterul se banalizează, în păienjenișul de amiciții și pasiuni ce nu pretind și nu servesc ideea de unicitate a opțiunii, ci doar un ritm convenabil, o dinamică erotică specifică în romanele lui Virgil Duda. În jurul administratorului de bloc fojgăie o faună de emigranți amărâți și
Nu mai suntem tineri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7888_a_9213]
-
pîntece ne germinează, altul ne digeră și cam asta-i tot. însăși lumea aceasta - dar poate și cealaltă - e ca un uter sau ca un stomac. Aici e viața, dincolo, moartea. Și între ele e întins un cordon ombilical. Un păienjeniș de fire nevăzute leagă cimitirul de maternitate. Și pe aceasta de casa de nebuni". Iar locurile din realitate care vizualizează, deopotrivă, viața și moartea, cimitirul, maternitatea și casa de nebuni sînt stabilimentul doctorului Jan Perjovski și imaginarul lui Noimann; primul
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
Melodia versurilor e una neverosimil de vioaie. Nu o dată, ea amintește de Dimov și de scenariile fantezist lingvistice ale acestuia, situate dincolo de bine și de rău. Mazilescu e surprins într-o astfel de reverie senină: „nici tu praf, nici tu păienjeniș pe locul lui Virgil,/ doar că lemnul scaunului începuse să se răcească,/ întâi brațele, apoi spatele,/ după ce el, om de la Dunăre,/ supărat-foc,/ cu lacrimi mari pe fața-i de copil/ ieșise în frigul iernii.../ Se visa la Corabia?/ «Lipsește atât
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
dimensiuni restrânse. În primul rând, comandantul Ilie Geangu. Fostul dezertor de armată gestionează situația bazânduse pe frică și ura, ca întotdeauna. Asigurat de o conștiință „surdomuta”, el vrea să claseze rapid faptele, insă devine victima bumerangului ideologic. Vigilenta lui anunță păienjenișul psihozei: crede că e compromis, ca ceilalți, de la Centru; iar după numerele magice ale unui deținut iluzionist, Gurii Lovin clachează. Nebunia nu-l salvează, deoarece, într-un timp kafkian, toți sunt vinovați și trecutul se modifică în funcție de necesitățile sistemului. Bine
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
se cuplau cu ingeniozitatea figurilor fonetice (rime incluse, aliterații grupate în lanțuri, anadiploze) utilizate pentru crearea unei melodii subtextuale, indiferentă la tema poeziei: „Și iată dar, Din țîrîit subțire de țînțar Voi făuri fiori ca niște fire, Din țîrîit subțire; Păienjenișuri leneșe, rețele Pentru prins stele, Din plînsul auriu al unei stele” (Melodie). Chiar din volumul de debut, poetul se îndrepta discret spre forma ce-i va deveni specifică, poemul de mari dimensiuni. Tentația de a acționa în răspăr cu poezia
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
definește mai cuprinzător decât celălalt critic romanul lui F. Aderca, el fiind și satiric, într-adevăr, dar într-un fel care subsumează satira (critica socială) unei parabole. Căci nu este vizat în roman numai absurdul formalismului judiciar, în al cărui păienjeniș este prins eroul ca o insectă, ci și absurdul existenței, al faptului de a exista. Tocmai această extindere de sensuri de la social la existențial îl îndreptățea pe Negoițescu să vorbească despre Revolte ca despre "o scrisoare parabolică". Eroul Revoltelor, pe
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
zdrențuită vibrație peste ruptura creierului zumzetul cocoloșit pe timpan se zbătea să devină vertebrat al muzicii auzul scormonea în ecou din zefir guși de pulberi se revărsau peste luna topită în privirile noastre inorogi gravați în lumină amalgamul de steaguri păienjeniș de astre pe sticlă visele mozaic bizantin mimoze nebuloase în pîndele ochiului ceasuri solare pe ziduri desfac prezentul scriam măști sonore în colivia de argint ascund suflete carbonizate viola unei linii plutitoare se oprește în fresca incandescenței reci absorbit în
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
în pomelnicul pe care il repet pe banda magnetică./ În rochie prelunga de seară umblă boală incurabilă, ca un neguțător de sclave albe... (...)/ Secolul despre care scriu ziarele nici nu există decât așa, ca un pandantiv ruginit printre faldurile și păienjenișul dintr-un muzeu părăsit.” Puterea de seducție a unei astfel de proze stă în gamă largă de asociații multicolore desfășurate, la fel ca un caleidoscop arătat la bâlci sau ca un joc de artificii și focuri bengale, proiectate pe o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
vero, parla di burla" (Nu spune adevărul, spune bazaconii). A fost întotdeauna și este și astăzi extrem de dificil de a desface personalitatea savantului de geniu din chingile legendei. S-a complicat și s-a complăcut el însuși într-un insidios păienjeniș anecdotic, iar ,magul" de la Cîmpina aproape că a distrus reputația cărturarului. Moare la 25 august 1907, iar D. Sturdza, primul ministru de atunci, dispune o înmormîntare . . . clasa a II-a. Rătăcesc în urma dricului doar vreo șapte - opt persoane, iar I. L
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
găsi, în sfârșit adăpostul după care tânjește: Când am plecat spre stelele perene/ ocheane de abis mi-au pus pe gene./ Teamă să n-ai când orizontul piere:/ cerul e-n noi și în apropiere./ Aici și nicăierea și oriunde,/ păienjenișul stelei ne ascunde.// (?)// Eu sunt îmbrățișarea și sunt ceața/ de la pervazul lumii, dimineața./ Nu te mișca: mă risipește/ oricare gest când luna se pornește./ Eu sunt doar bruma de pe crizanteme,/ timp îngroșat pe vechi desen de steme./ În preajma ta sunt
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
lor postrevoluționare au tăcut din cauze știute: ignorați tot mai mult de critică și pierzîndu-și publicul, ei s-au găsit izolați în tratatele de istorie literară. Nu insist. În actualitate, Gabriela Adameș teanu revigora în Provizorat posibilitățile conceptului prins în păienjenișul istoriei și politicii. Ori, din alt punct de vedere, Marta Petreu înfățișa în Acasă, pe Câmpia Armaghedonului arhitectura morbideț ii din iubire. Nu întâmplător cele două cărți sunt parte din canonul postdecembrist. Corina Sabău debuta acum trei ani cu Blocul
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
neliniștite a mereu altor forme de expresie. Primul grupaj de versuri, intitulat Preludiu pentru mâna stearpă, publicat de revista România literară încă din 1998, debutează sub semnul misteriosului ochi al vrăjitoarei Circe, hieroglifă a unei priviri magic-poetice înnoitoare: „Abia țesut păienjeniș de gene, bătăi de aripi/ Aducând miresme, zgomote blânde ca-n auz de prunc,/ Cer nămolit sau limpede - cusut,/ Ochiul lui Circe cumpănește lumea” (Ochiul lui Circe). Meditațiile lirice grupate aici sunt stimulate fie de pretexte plastice (prilejuite de Francesco
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
fiind special creat pentru demolări. Are mai multă putere de sfărâmare decât putere de aruncare. Se prezintă sub formă de baton, are culoarea albă“. Inițierea deflagrației este făcută de o capsă legată la un fir. Înainte de distrugere, clădirea este un păienjeniș de fire, legate la un explozor. „Nu pușcă toate odată, ci în trepte, astfel încât suflul exploziei să fie minim“, ni se spune. După o astfel de operațiune, a mai rămas vreo clădire în picioare?: „Nu, toate s-au dus“. Cât
Agenda2005-41-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284306_a_285635]
-
Autorului Spre care dintre zări să nărui Privirea de-așteptare slută? De zile-ntregi pe cale stărui, Dar zarea mi se pare mută. Când arătări morgane cearcă, Să-mi toarcă viers de ciocârlie, Doar cucu-frate cântă, parcă Îmi minte, inima pustie, Păienjeniș de lacrimi țese Spre depărtarea ta tăcută, Un dor ce-ar vrea să nu-i mai pese Că zarea i se-arată mută. De-atât privit și-atâta umblet Și-ncovoieri sub așteptare, Uitat-am că te port în suflet, Pe
SPRE CARE DINTRE ZĂRI ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384475_a_385804]
-
putere; trebuie s-o exercit. ACTORUL. Dă-mi tăria, Doamne, să o fac. Să pier, aidoma lui Socrate, bând cucută! Un rol perfect, în ultimul meu spectacol. Bătrân și nefolositor, trebuie să dispar. Ceva mi-a fost mereu potrivnic; un păienjeniș de evenimente, de forțe. Și firea mea, desigur: incompatibil cu mine însumi, mi-am pregătit îndelung eșecul. Încerc să-l transform într-un triumf. Când am venit în Stațiune, după primul spectacol am fost purtat pe brațe. Jucasem rolul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cuvinte au drept scop, n e d e c l a r a t - pentru că și pe ei îi înspăimântă rezultatul „trudei” lor - instaurarea unei dezordini infinite, pe care, fățarnici și infatuați, o numesc Libertate! Au prins planeta într-un păienjeniș de vorbe. Mistici și mistificatori. Fanatici. Fiecare, constructor al propriului mit! Pot să-l distrug pe Romancier oricând... Știe asta și îmi forțează mâna, crede că voi face din el un martir. Sau, altfel zis, speră să facă din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
zor să Îl șteargă. Dar probabil că fusese Întrerupt În opera sa de distrugere, pe care o lăsase neterminată. Dante Înălță lampa cât putea el de mult, săltându-se pe vârful picioarelor. Ceea ce la prima vedere părea a fi un păienjeniș de zgârieturi Întâmplătoare alcătuia, În realitate, un desen precis: un pentagon. Acesta Îi aminti de pentagrama purtată ca talisman: steaua cu cinci colțuri, simbolul cel mai puternic al teurgiei. Desenul fusese trasat cu forță, În grabă. Privi În jur. Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mă roage să-mi Întrerup lectura. Și atunci am Început să trec cu privirea peste paragrafe, răsucind cartea deschisă, atît cît permitea lanțul, după lumina anemică a becului. Colbul gros care se așternuse pe cotoare ca și pînzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt. Asta era deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi-o Închipuisem ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu roți dințate care sugera o cutie muzicală la scară industrială. La o rotire a Încheieturii, mecanismul țăcăni ca măruntaiele unui automat și văzui pîrghiile și suporturile lor alunecînd Într-un balet mecanic uimitor, pînă cînd blocară poarta cu un păienjeniș de bare din oțel care se adînci Într-o stea de orificii din zidurile de piatră. — Nici la Banca Spaniei n-au așa ceva, am comentat impresionat. Pare ceva coborît din Jules Verne. — Kafka, nuanță Isaac, recuperînd opaițul și pornind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
multor funcții psihologice și fiziologice sau, cu o descriere mai amănunțită, instrument înregistrator de fenomene fiziologice al căror grafic se obține electric pe o foaie de hârtie umedă impregnată cu iodură de potasiu și amidon. Conectat la aparat printr-un păienjeniș de fire, brasarde și ventuze, pacientul nu suferă, trebuie doar să spună adevărul, tot adevărul și numai adevărul și, acuma, să nu creadă, tocmai el, în aserțiunea universală care, de la începutul veacurilor ne tot asurzește urechile cu sloganul că voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să se termine săptămâna, cuvintele, luate fiecare în parte, nu prea erau de amenințare, dar tonul, da, tonul era amenințător, dacă un comisar, după ce și-a petrecut viața interogând oameni de tot felul, sfârșește prin a învăța să deosebească, în păienjenișul labirintic al silabelor, drumul care-l poate conduce spre ieșire, poate, de asemenea, foarte bine să-și dea seama de zonele de penumbră pe care le produce fiecare cuvânt și le trage după el de fiecare dată când e rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
peste Cișmigiu; Noapte - Albe șoapte. Felinarele se-mbracă în paiete de cleștar. Luna-și crește plină unda Peste lacul deghizat în patinoar. Ninge peste Cișmigiu; Dimineață - Flori de gheață. Pe copacii desfrunziți crugul iernii troienește. Peste poduri și statui, Soarele păienjeniș de lumină aurește. Ninge peste Cișmigiu; Amiază - Zbor de rază. Fulgi albatroși la Monte Carlo valsează-n ritm aerian. Pe alei surâd idile Înfiripate-ntr-un mărunt Paris siberian. Corina Diamanta Lupu București 12 decembrie 2013 Referință Bibliografică: NINGE PESTE
NINGE PESTE CIŞMIGIU de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363285_a_364614]
-
mă făceau să cred că prin artere îmi curgea însăși viața. Ca o dedublare, o parte din mine s-a instalat în fotoliul concertelor filarmonice de la Cluj, unde în anii tinereții am fost nelipsită de la concertele de sâmbătă seara. Din păienjenișul amintirilor s-a desprins chipul bonom, calm și înțelept, cum a rămas în amintirea mea, a directorului de atunci al Filarmonicii din Cluj, Iosif Covaci, primind cu cordialitate spectatorii la concert. Cred că a primit în lumea mai bună și
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
Toate Articolele Autorului Întoarce-te la mine și admiră-mi nerăbdarea croind, statornică, o punte către infinit! Din mărțișoarele ce - pătimaș - inundă zarea voi împleti cămașă sufletului ostenit. Din firul alb, imaculat, voi țese peste lume o pânză binecuvântată, sfânt păienjeniș, s-acopere durerea, plânsul ca o mare-n spume și să dezvăluie, treptat, al vieții luminiș. Din firul purpuriu și înfocat voi croșeta o scară pâlpâindă către luminatul Cer, din dragostea divină, rugăciunea mea și-a ta, să se înalțe
ALB ŞI ROŞU de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367455_a_368784]
-
mimica si pantomimica omului dedicat cauzei, profesorul Șoimaru a cercetat, prin ochiul inimii și musai al aparatului fotografic, ruinele celor trei cazemate, veritabile redute inexpugnabile pentru cei care le-au proiectat. Culmea însă, blocuri uriașe de beton înțesat cu un păienjeniș de fier, gros cât degetul cel mare de la mâna vreunui Goliat al timpului nostru, se aflau expulzate nu departe de baza acestor fortificații cu pereții groși de un metru. Pe un vânt aspru, de aprilie capricios, cu doi primari în
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]