81 matches
-
a acestui guvern. Și așa cum scria cineva care cunoștea bine sistemul: „corupția din România nu este de-aia care trece cu o aspirină Bayer și un ceai Hapciu, ci aici trebuie dat cu napalm, iar apoi, când se mai domolește pălălaia, împrăștii șoricioaică și în final folosești radical, mitraliera”. Nu cred că a spus chiar așa, dar cred că nu-i bai, fondul este principalul. Oricum, chiar dacă mi-am propus ca să nu mă iau azi de MȘTC (adică Marele Șef de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fitile ba ici, ba acolo, fiindcă lumea-i mare, dar parcă-i și mai mare-i grădina lui Dumnezeu, care adăpostește pe cei săraci cu duhul. Și dacă pe undeva prinde o scânteie, suflă apoi în ea până se face pălălaie. Acum, cu penuria asta de puncte „fierbinți” pe glob, ce le-a trăsnit prin cap: să înlocuiască slugile lor pe care-i aveau prin țările din nordul Africii de 20-30 de ani cu altele mai puțin ruginite dar ștampilate ferm
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
acestui guvern. Și așa cum scria cineva, care cunoștea bine sistemul: „corupția din România nu este de-aia ușoară, care trece cu o aspirină Bayer și un ceai Hapciu, ci aici trebuie dat cu napalm, iar apoi, când se mai domolește pălălaia, împrăștii șoricioaică și în final, folosită direct mitraliera”. Nu cred că a spus chiar așa, dar cred că nu-i bai, fondul este principalul. Oricum, chiar dacă mi-am propus ca să nu mă iau azi de MȘTC (adică Marele Șef de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cunoscut și pe cetățeanu’ cu cartea? Venea omu’ acilea la Facultate și când trecea intra și la mine și lua smochine. Aveam atunci... Eram și io tânăr, mergea altfel afacerea... Aveam o combinație, așa, cum zice la poezie, foc și pălălaia sentimentului, cu una, tovarășa Manuela, de era fata lu’ tov. Aristrac, de la Comerțu’ Interior, și mă aproviziona prioritarist cu marfă de la sursă. Smochine de Smirna, d-alea pe ață, nu stâlcite la țiplă, cum aduce acuma. De amintirea lu’ dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fi despicat cerul - a lovit tocmai copacul din fața noastră. Și era la un pas de noi”. ― Fantastic! - s-a minunat locotenentul. ― Săracul Traistă, a fost martor la un zbucium de neimaginat al cailor. Parcă îl aud: „Atunci a izbucnit o pălălaie ca din gurile iadului. Caii au sărit în două picioare, nechezând ca în fața unui balaur. Până să-i strunesc eu, au pornit într-un galop nebun, unul într-o parte și altul în cealaltă a copacului trăsnit, care ardea ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lui Sevgin. În dimineața când au început să trosnească geamurile cămăruței mele și ceasul de pe masă mi-a arătat ora, patru fără zece, fără să-mi mai apropii cadranul, că era lumină ca ziua, am sărit cu fața drept în pălălaia care se agita în fața ferestrei. În hol mă îneacă fumul, ușa cu geam abia se mai zărește, de-afară o aud pe bătrână urlând, mă orientez mai bine după urletul ei: Arză-v-ar focu’, să n-aveți parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
el pe atunci? - și l-a aruncat În sobă. Pe urmă și-a pus mănușile de lemne, a luat sticla de gaz, l-a udat, l-a acoperit cu cărbuni și a aruncat chibritul. Ai stat ciucită În fața sobei până când pălălaia dinăuntru s-a transformat În limbi tot mai mici care, cu ultimul trosnet mic, ca un sughiț, au dispărut sub mormanul de file Înnegrite. Legătura de piele și cărbunii ieftini lăsaseră În salon o putoare ca de pârțuri, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu ardezie, aveau de gând să le dea și cu aur, dar casele lor... Borți, nu case! Trăiau cu animalele! Făceau focul pe jos, În mijlocul singurei Încăperi, fumul ieșea... - Fumul nu prea ieșea!, zice mama. Când ieșea ceva, erau flăcări, pălălaie - și gata, bordeiul! - Locuiau În bordeie toți Mănenii? - Erau și case de oameni normali - a lui Moș Iacob, a lui Severin... - De asta a Întârziat ridicarea școlii, zice mama. A fost nevoie să-i Învețe taică-tău să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dispare în beznă, pe diagonală, înspre gardul neguros al cimitirului. Îngenunchiat, confuz, cu bluzonul fluturând, descusut la o mânecă, fără caschetă și cu chelia lui lucioasă, mânjită de praf, nenea Sandu înnoadă cruci după cruci, cu privirea umedă pierdută în pălălaia flăcărilor înalte, fumegânde, vii, care mistuie, cu trosnituri înfuriate, rămășițele fostului sediu mărginaș, al reprezentanților legii și ai ordinii. Acesta fu sfârșitul Secției de Poliție de Sud-Est! SATHARIEL Rămăseseră patru. Un fel de chintă spartă... Primul, ca întotdeauna, pășea pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de plăcerea căruia se bucurase aproape singur, egoistul! La urmă, în buiestru, Bossul tropăia ușor, silindu-se și el să nu piardă cursa, incomodat parțial de coșul de nuiele, de care nu se despărțise o secundă. Pe stânga, lingând întunericul, pălălăile albăstrii-roșietice ale incendiului stârnit cu gaz metan și cu benzină, se mai domoliseră în intensitate, părând că se vor reduce de la sine, sub limita periculoasă de extindere, până la eventuala sosire a echipajelor brigăzii orășenești de pompieri: Walpurgisnacht! Ne oprim la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe deasupra cămășii, parcă și-ar fi alungat o durere. Peste drum baba Ioana, cu o strachină de boabe în brațe, își hrănea orătăniile, ocărând pe cele mai hămesite, ocrotind pe cele fricoase, făcând dreptate cu glasul ei veșnic morocănos. ― Văzuși pălălaia, maică Ioană? strigă Vasile și către ea. Mi se pare c-o să avem nuntă... Ai, ce zici, maică Ioană? Baba întoarse numai o clipă fața spre dânsul, să-l cântărească, apoi își văzu de păsările ei, bombănind: ― Numai la nuntă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Spală-Varză. A venit ăia, cine-o fi fost ei, a spart, a luat și la ormă a pus foc și-a plecat ! Eeee, nu-ți spui ce-a putut să fie ! Că ieșise oamenii cu gălețile, turna, turna, și focu pălălaie, mai rău se-ntindea, de parcă turna gaz, nu apă ! Am zis că s-aprinde mahalaua și ardem ca șoarecii ! Ce fric-a fost pe noi, că eream bieți orfani, ne oploșisem la o vecină... — Da, așa îmi amintesc și eu din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acela și îi altul? Asta așa-i. Ai avut mare noroc că tocmai treceam pe aici. Că altfel... Îți muțămesc din toată inima, Toadere, că dacă nu erai tu poate că acum eram scrum... Cum suflă vântul ista, odată întorcea pălălaia spre streașină și nenorocirea era gata! Așa-i, Toadere. Apoi eu am s-o iau către casă, că s o făcut târziu. Dacă îi afla cine ți-o pus focul, să-mi spui și mie, să știu și eu cine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
acoperiș. Vântul a aruncat scânteile în gardul de alături. Într-o clipă s-au ridicat vecinii. Era prea târziu. Magazia lui Tănase, scrum. Acum îi ardeau lucrurile. Focul a trecut în spate, hrănit de furia vântului. Cerul se luminase de pălălaie. Vflvătaia roșie se întindea. - Arde! Arde! strigau zidarii. Trâmbe lungi de fum înecăcios se lăsau prin curți. Se simțea bine fierbințeala care venea dinspre casa gunoierului. Parcă răsărise soarele. Vecinii alergau la pompă cu căldările să le umple. Nu putură
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un fel de vortex, căci se auzea doar expirând, aerul inspirat venea, răcoros și muced, din altă parte. Turnă din sticlă în ghiveciul cu flori din cârpă. Apoi apropie bricheta. Planta se aprinse voioasă, florile se adunară într-o singură pălălaie. Luă ghiveciul și-l puse pe biroul lui. Apoi privi flacăra, adunând imagini vechi. Multe din ceea ce trăiseră porneau și se întorceau lângă trunchiurile castanilor. Atunci se încumetă să scoată fotografia. O rezemă de cana în care, pe vremuri, pregăteau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vor înțelege că sunt oameni și se vor redresa printr-o împăcare tot în văzul lumii, dîndu-ne de înțeles că ura a obosit, forța otrăvită a cuvântului s-a consumat și că neînțelegerile nu sunt numai ale lor... Dar deodată pălălaia reizbucnea fără legătură, proaspătă, ca din senin, din amintire... Cum, mă, să-i spui tu ăluia că nu i-am dat fii-mi vițeaua pe care a crescut-o ea de mică trei ani de zile, și că i-am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fi nuditatea. Flirtul - o avancronică a iubirii. Epoca noastră va conduce omenirea pe drumul iubirii. Sau va duce iubirea pe ultimul ei drum. Mint și îndrăgostiții. Dar în șoaptă. Tinerii privesc cu superioritatea statutului lor de îndrăgostiți. Iubirea este o pălălaie care îți frige inima, ori îți arde casa. FERICIRE Rezistă la intemperii fericirea cu formula chimică cea mai simplă. Am bănuiala că fericirea nu se află pe Pământ. Și nici sub el. Se pare că din Palatul Fericirii nu s-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fără suflare... dar, spre norocul meu, peste puțin...veni un fel de revărsat de zori, la început nelămurit, apoi mai luminos și mai limpede. În depărtare, dinspre Valea Horincei, se auzeau cucoșii pentru a treia oara... și, ca prin minune pălălaia albastru-verzuie s-a stins fără urmă, așa... deodată, ca și cum nici n-ar fi fost. Inima îmi bătea în piept nebunește. ...Comoara, ca toate comorile, era blestemată. Cine îndrăznea să o ridice de acolo se povestea din bătrâni, trebuia să jertfească
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
colo pe dealurile Fălciului până în vatra satului nostru, ar fi nenumărate întâmplări, multe din ele... legende, care merg și vor merge din gură în gură, cât va fi lumea, lume. După o vreme, boierul vorbi rar, privind și el, în pălălaia din gura sobei. În minte îmi vin acum cuvintele pline de înțelepciune ale lui Vlahuță... despre gândire... „...Multe lucruri minunate a lăsat Dumnezeu pe lume, cu multe și neprețuite daruri a mai înzestrat pe om, niciunul însă nu se poate
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
avea gât unduit, cu o cravată strâmbă al cărei nod era pitit după aripa gulerului moale. Când ne oprirăm față în față, omul meu se clătină ca amețit de băutură. Pleoapele lăsate, prin care genele întredeschise îmi trimiteau sclipirile unor pălălăi lăuntrice, îi tremurau mereu: - „A.B.C.?” întrebă el. Și după răspunsul meu afirmativ pe care i-l dădui prin înclinarea capului, începu să-mi bâlbâie ca muții, ca să mă convingă, probabil, de covârșitoarea importanță a celor trei litere rostite totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
staluri erau Îmbrăcați de seară - zări un bărbat cu un costum Norfolk cafeniu, care tocmai se așeza. Era George Bernard Shaw, care tocmai Începuse să facă cronică teatrală pentru Frank Harris În The Saturday Review. Recunoscu părul roșu ca o pălălaie și barba asortată, ca o limbă de foc, căci Îl ascultase vorbind la Întrunirile socialiștilor fabieni, cu mai mulți ani În urmă, pe când era student. Ignorarea codului vestimentar al teatrului era elocventă pentru radicalismul său neînfricat. Lui Herbert Îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
șters. Ședeam într-un camion deschis al cărui motor mergea cu gaz și care se chinuia la deal, când dintr-odată ne-a atacat un avion de vânătoare american, numit Jabo, venind în picaj, și a transformat camionul într-o pălălaie de flăcări, la scurt timp după ce eu, care văzusem Jabo-ul cum vine, sărisem de pe platformă și mă rostogolisem în șanțul de pe marginea drumului; turnată pentru un film de război cu titlul Când totul s-a făcut țăndări, scena ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trântit telefonul și s-a sprijinit de perete. —Iisuse, a spus el epuizat. Ce-a mai făcut acum? l-a întrebat mama, care apăruse în hol. — Nu știu cum a reușit, dar a dat foc la unul din ochiurile de la aragaz și pălălaia i-a scăpat de sub control, a oftat tata. Doamne, o să se termine vreodată? Telefonul a sunat. —Ea e, a zis tata când mama s-a întins spre receptor. —Alo, a zis mama. Apoi s-a schimbat la față. — Da, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În circumstanță atenuantă pentru crimă, pe mama ei n-o mai rețin, mamele cu soți ce-și violează fiicele nu fac prea multe parale, sînt șterse prin definiție dar inflamabile, Juliette o știe și-i dă foc, se-nalță ditamai pălălaia, că intră-n combustie și plapuma părintească, scenele cu familia dezaxată au ca fundal sonor rîsete din off, ca la stupidele seriale americane comice unde se presupune deseori greșit că la replica asta rîde spectatorul, aplauze, casting, Coca-Cola, allegro molto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
te plătea? se repezi Henry, întorcându-se brusc spre Phoebe. — Poftim? Tipul pretinde că n-avea nici un ban - deci cum de și-a angajat asistentă medicală particulară? — Unchiul dumneavoastră o plătea pe domnișoara Barton, spuse avocatul, turnând suav paie peste pălălaia focului, dintr-o ipotecă pusă pe această proprietate. Zâmbi fețelor furioase întoarse spre el. Era cu adevărat un om foarte sărac. — Nu știu ce aveți voi de gând, spuse Hilary ridicându-se și trăgând de șnurul clopoțelului, dar eu aș lua cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]