108 matches
-
pentru ultima oară pe băiat, Îl atinse cu buzduganul și-l transformă Într-o floare micp, gingașă, cu frunzele-i verzi ridicate spre cer și cu petalele albe ca spuma laptelui. Exact așa cum fusese Ghiocel cu camășuța verde și cu pălărioara albă. Fetele repede l-au luat, au săpat un loc În grădină și l-au plantat acolo pe Ghiocel ca să nu se ofilească și să-și amintească mereu de el. Și uite-așa Ghiocel stă și azi În grădina zmeului
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ne convine nouă ce lesne ne-ar fi a zice: Dar oare roșii la 1874 era prezentabili la Curte? Apoi - slavă Domnului - i-am apucat în vremile acelea. Mulți cari azi umblă țanțoși în cupele pe atunci îmblau iarna cu pălărioară de paie și cu hainuță de dril. De! Patria nu recunoscuse încă că patru clase primare și un curs de violoncel dau dreptul la ocuparea demnităților ei. Pe atunci existențele bântuite de furtună ale roșiilor erau termometre vii pentru studii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sentimentul de reîntoarcere la ceva după care tânjea de multă vreme. La fel ca în București, se sta și aici la măsuțele cafenelelor pe trotuare, privind pelerinajul trecătorilor, se admirau toaletele și pantofii doamnelor, al căror mers le unduia șoldurile, pălărioarele englezoaicelor stârneau amuzamentul general, la fel ca odinioară. Iar mamei îi plăceau bărbații care îi ieșeau în cale, cu o freză impecabilă și elegant îmbrăcați, care se așezau la masa de alături și se lansau într-o conversație degajată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vara aceea, i se explicase, Muti avea să rămână cu Papa la București, de-aceea la ferestre nu apăruse obișnuita hârtie albastră care se îngălbenea de soare până la întoarcere. Dar cuferele erau pregătite la scară și Yvonne gata îmbrăcată : cu pălărioara pe cap, cu pardesiul încheiat la toți nasturii, son sac à main atârnându-i la încheietura fragilă. Gata îmbrăcată, rezemată stângaci de ușa albă și înaltă a dormitorului - întredeschisă. — Yvoonne ! se auzise de jos vocea lui Muti. Probabil era lângă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai propus pe urmă, Muti s-a eschivat sau chiar a refuzat : își pierduse, biata de ea, entuzi asmul... Dezbracă paltonul, traversează hall-ul, intră în antreu, agață paltonul în cuier. De enervare, un mușchi îi zvâcnește pe obrazul stâng. Ia pălărioara de fetru și vulpea, urcă scara, deschide ușa la dormitor, deschide ușa șifonierului, le așază pe amândouă cu grijă pe raftul de sus. Oftează. Până la urmă, ai să vezi că va ajunge să-i dea și banii. Afurisită babă ! — Ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aragaz, le stropim cu ulei, vin alb, și presărăm sare și mirodeniile de mai sus. Le lăsăm la cuptor 30 - 35 minute. Când sunt rumene le servim fierbinți. Rețeta nr. 65 Ciuperci umplute cu creier și sos Bechamel Ingrediente: 20 pălărioare de ciuperci șampioane mari, 300 g creier de vită, 3 linguri sos alb - Bechamel, 100 g cașcaval ras, pesmet, sare și piper, ulei 50 ml. Mod de preparare: Într-o tavă de aragaz unsă cu ulei se pun pălărioarele de
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
20 pălărioare de ciuperci șampioane mari, 300 g creier de vită, 3 linguri sos alb - Bechamel, 100 g cașcaval ras, pesmet, sare și piper, ulei 50 ml. Mod de preparare: Într-o tavă de aragaz unsă cu ulei se pun pălărioarele de ciuperci sărate și piperate. Se dau în cuptor și când sunt pătrunse se scot se lasă la răcit, apoi le umplem cu creier fiert și frecat cu sos alb - sare și lămâie. Le presărăm cu cașcaval ras și le
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
de smântână pané Ingrediente: 1 kg ciuperci șampioane proaspete, 3 ouă, 150 g făină, 50 g pesmet, 350 g de smântână, 1 legătură mică mărar, 1 ceapă uscată. Mod de preparare: Se curăță ciupercile și se separă de codițe. Aceste pălărioare se fierb în apă clocotită cu sare la foc mic. După ce s-au înmuiat se strecoară și se lasă la răcit. Aceste pălărioare se dau prin făină, prin ou bătut și prin pesmet ca șnițelele și se prăjesc în ulei
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
mică mărar, 1 ceapă uscată. Mod de preparare: Se curăță ciupercile și se separă de codițe. Aceste pălărioare se fierb în apă clocotită cu sare la foc mic. După ce s-au înmuiat se strecoară și se lasă la răcit. Aceste pălărioare se dau prin făină, prin ou bătut și prin pesmet ca șnițelele și se prăjesc în ulei la foc iute pe ambele părți. Se așează aceste ciuperci prăjite pe un platou, iar deasupra se toarnă sosul de mai jos: Sosul
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
stropim cu acest sos pulpa de miel pe care o întoarcem pe partea cealaltă. Când carnea este moale se scoate din cuptor și se taie în felii, alături de salată verde. Rețeta nr. 67 Ciuperci șampioane la cuptor Ingrediente: 1 kg pălărioare de ciuperci șampioane proaspete, 1 pahar jumătate de vin, sare, piper, ulei, 4 căței de usturoi. Mod de preparare: Spălăm foarte bine ciupercile numai pălăriile fără codițe, le așezăm într-o tavă unsă cu ulei, presărăm peste ele sare, piper
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
pasăre, vită, porc. Rețeta nr. 105 Șnițele de porc „Papa bun“ Ingrediente: 10 bucăți de carne de porc pulpă pentru șnițele, 500 g cașcaval și 400 g de pastramă, 200 ml ulei, 5 ouă, făină și la garnitură ciuperci numai pălărioare coapte la cuptor în tavă cu unt, sare și piper în pălărioarele ciupercilor puse. Mod de preparare: Șnițelele de porc se bat foarte subțire cu ciocanul de bucătărie și se pune puțină sare și piper pe fiecare șnițel. Peste aceste
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
10 bucăți de carne de porc pulpă pentru șnițele, 500 g cașcaval și 400 g de pastramă, 200 ml ulei, 5 ouă, făină și la garnitură ciuperci numai pălărioare coapte la cuptor în tavă cu unt, sare și piper în pălărioarele ciupercilor puse. Mod de preparare: Șnițelele de porc se bat foarte subțire cu ciocanul de bucătărie și se pune puțină sare și piper pe fiecare șnițel. Peste aceste șnițele bătute foarte subțire se așează o felie de cașcaval de ½ cm
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
de pastramă de porc. Le împăturim ca pe un plic și le dăm prin făină și ouă bătute cu furculița. Le prăjim în ulei încins. Le scurgem de ulei și le așezăm în mijlocul unui platou iar de jur împrejur punem pălărioare de ciuperci coapte la cuptor cu unt, piper, sare. Acest preparat „ Papa Bun“ se poate face cu șnițele din piept de pui nu numai de porc, alături de o garnitură e ciuperci coapte la cuptor. Rețeta nr. 106 Friptură cu bere
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
se plimbau pe strada Grafton, oprindu-se - la cererea lui Molly - ca să mângâie câinele unui băiat vagabond, să admire un stand de flori și să danseze pe muzica unui cerșetor. Trecătorii zâmbeau cald către frumoasa Molly, scumpă și dulce cu pălărioara ei roz cu blăniță, încercând să danseze un Riverdance 1. În timp ce mergeau pe stradă, Clodagh s-a simțit cuprinsă de un sentiment de împlinire, de liniște și de dragoste. Molly era atât de comică, cu mersul ei de mic sergent-major
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
așezat prea aproape de casă, dar aș fi putut să-l păcălesc pe funcționar dacă m-aș fi prezentat drept newyorkez, dându-i rând În față unei doamne În taior crem, cu o eșarfă lungă În jurul unui gât filiform, cu o pălărioară cloș peste o tunsoare băiețească. Un Citroën C6G din 1931 se prezenta doar În secțiune, bun ca model didactic, dar ridicol ca ascunzătoare. Să nu mai vorbim de mașina cu abur a lui Cugnot, imensă, cât un cazan sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de a Încropi ceva și de a o repara, de vechea ei fustă de tweed, cam turtită În spate. În comparație cu ea, Ursula arăta Îngrijită, Îmbrăcată scump și cu stil. Părul Îi era ridicat și prins șic, oarecum masculin, sub o pălărioară. Mănușile din piele erau moi și neuzate, iar pantofii cu toc jos aveau niște limbi franjurate - genul acela pe care te-ai aștepta să-l vezi pe un teren de golf sau pe dealurile scoțiene sau Într-o zonă debordînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Lysia Verhareine trecând prin fața localului, zâmbind, în timp ce Fermillin o saluta cu voce joasă adresându-i-se cu domniță. Am văzut-o, dar ea nu m-a văzut pe mine. Eram prea departe. Purta o rochie de culoarea piersicilor coapte, o pălărioară de paie împodobită cu o panglică stacojie și o geantă împletită, care i se legăna în dreptul șoldului într-un fel vesel și plăcut. Se îndrepta către câmpuri. Era în dimineața de 4 august. Soarele urca pe cer ca o săgeată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că ea a fost mereu o visătoare. Dacă ar fi mai stăpână pe ea, mai cu picioarele pe pământ, aș mai trage nădejde, dar ea... nu știu cum să-ți spun, domnișoară, ar fi în stare să-și rateze viața de dragul unei pălărioare albe. O privi apoi pe Carmina cu nădejde, parcă-i trăgea cu insistență vorbele, i le capta înainte de a fi rostite. Omul se mai schimbă, murmură Carmina fără nici o convingere. Oare? întrebă Sidonia sceptică și fața i se chirci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-se învinsă. Doamne, ce rău e să fii mamă și să nu poți vorbi aceeași limbă cu copilul tău! Mi-a zis atunci: Du-te, mamă, nu-mi mai purta de grijă. Și eu o văd acolo în mijlocul miriștii cu pălărioara albă, sub ploaia aia de lumină! Doar vântul ce-i clătina fusta dădea puțină viață clișeului. Sau poate nici nu bătea vântul, poate doar eu în dorința de a vitaliza imaginea am inventat mișcarea? Se auzi zgomotul unor papuci târâiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
De îndată ce intră în vorbă cu Dimitrie, Sidonia știu că se va înțelege bine cu el. Când îl văzu gata de plecare, îl rugă s-o aștepte câteva minute: tocmai avea și ea drum în oraș. Își așeză cu multă atenție pălărioara grena pe cap. Moda o avantaja de data asta, sub borul pălăriei mai putea ascunde ravagiile vârstei. Avea un costum din cașà care se așeza foarte bine pe corpul ei suplu. Își trase mănușile pe degete. Întâmplător era foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jumătate de oră și peste o oră! Fața îi era transfigurată, o tristețe adâncă îi marca trăsăturile. Îl privea cu seriozitate: un bărbat în plină vigoare, cu sprâncenele dese, cu un aer foarte hotărât. Se credea deopotrivă cu el, cu pălărioara ei grena, cu costumul din cașà, o doamnă bine, fără doar și poate. Diferența de ani era neglijabilă, bineînțeles! O, dacă ar fi reușit să se observe cu ochii lui, pentru o fracțiune de secundă măcar, ar fi înțeles pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
goală. Probabil este minunat la țară acum, spuse cu vocea ei groasă, de fumătoare. Ce banalitate, îi era pur și simplu jenă. Nu i se mai întâmplase să se afle într-un asemenea impas. Intelectul său parcă se pitise sub pălărioară, nu dădea nici un semn de vitalitate. Și fără intelect nu avea nici o șansă, era o bătălie ca și pierdută. Auzi, să spună o asemenea nerozie, ea care n-ar voi să șadă la țară mai mult de o oră, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de adânc. Cum zburaseră anii, cum... Și cât de scurtă îi fusese fericirea. Acum știa. Mușchii din nou o luaseră razna, ridurile îi îngropaseră ochii, mai avea două luminițe minuscule, umede, Dumnezeu știe cum o fi arătând așa, sub borul pălărioarei grena pe care ar vrea acum s-o tragă până peste bărbie. Ratase, ratase încă din start, n-avea nici un sens să-și mai facă iluzii de iubire. Îi era bine și așa. O biată reptilă ieșită la soare, întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să adie din poiană în poiană. Bătaia copoilor răspunse răsunător: chiaf! chiaf! Se auziră și voci omenești. Și pe poteci, din lumină, intrară, cercetând cu ochii desișurile, doi oameni. Unul era „boierul“: se cunoștea după îmbrăcămintea de postav verde, după pălărioara cu pană de gaiță, după pușca curată și lucitoare, fără cucoașe. Era un bărbat tânăr încă, cu fața plină, roșcovană, cu puțină mustață bălaie, cu puțin pântece. Un om bine hrănit, cu obrazul mulțămit și cu ochii veseli. Celălalt, pădurarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
minte aceste judecăți, paznicul s-a mișcat înainte cu un pas ușor și nesimțit. Carabina și-a lăsat-o la locul ei, pe umărul stâng; n-avea ce face cu carabina. Însă, cu mâna dreaptă, și-a tras din cap pălărioara verde, împodobită cu pămătuf de păr - după moda paznicilor ardeleni - și s-a gândit să se arate deodată în vederea observatorului și să-l salute pe Traian întocmai ca un domn mare: —Servus, amice! Cu tot veninul de grijă și năcaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]