131 matches
-
un semn de exclamare ”Vine, vine primăvara! ” Din covorul de frunze uscate răsar grațioasele viorele, cu rochițele lor albe, coada cocoșului, găinușele, înveșmântate în galben, păștița și gălbenușa iar în roșu - purpuriu, mierea ursului. Ciupercuțele își ridică pline de cochetărie pălăriuțele. Rând pe rând, locuitorii pădurii se trezesc din somnul lung de iarnă. Ariciul își părăsește casa lui, săpată adânc în pământ. Ies din adăposturile lor și șopârla și broasca de pădure brună, ca și frunzișul în care trăiește. Melcii își
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
vizibil expusă privirilor. Convingere personală sau accesoriu de „camuflaj”, util în practica meseriei pe teren ? Pe bordura înaltă de granit s-a așezat un vânzător de cute (pietre) de ascuțit coasa. Bărbatul este mic, slab, ascuțit, poartă pe cap o pălăriuță verde cu pană de fazan, așa cum am mai văzut doar la paznicii forestieri, plus un rucsac verde de armată, care-i întregește imaginea de muntean. Cutele costă 2,5 lei bucata („două la cinci lei”, strigă marfa vânzătorul, adică 0
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
expusă în atelierul marelui Brâncuși de la Centrul Pompidou din Paris, cred că nimeni nu ar fi observat că este vorba doar de un banal produs popular confecționat de meșterul Vasile din Vama, Bucovina. Vasile are ochi albaștri-verzi, luminoși, poartă o pălăriuță de pădurar pe vârful capului, înclinată puțin spre dreapta, la șmecherie. După ce facem tranzacția, simt că Vasile dorește să-mi spună ceva și nu are curajul să o facă. „Domnule, te văd om de la oraș după cum vorbești și te porți
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
bandulieră. Fotografiază pelerini, mai ales pe cei care sunt angajați în rugăciune, familii cu copii, călugări. Nu stătea prea mult timp într-un loc. Fotograful numărul doi : se recomandă simplu „Artistul”, are o figură studiată de hipster punk, cu o pălăriuță cochetă de fetru pe vârful capului, cercei în urechi și ochelari cu ramă groasă optzeciști. Mărturisesc că prima oară m-am înșelat, am crezut că este vorba de un turist occidental rătăcit în zonă, dar nu, este un tânăr antreprenor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
spre Piramide, spre Sfinx. Soarele dogorea și încingea începutul pietros al marelui deșert, lumina generos, aproape orbitor, peisaje de apocalips, cu beduini, piramide, cămile... Puținii turiști se fotografiază lîngă cămile, pe cămile, lîngă Piramida lui Keops, în împrejurimile deșertice. Au pălăriuțe, sînt bine dispuși. Un vis lung, obsedant, se împlinea. Toți se salută între ei, sînt prietenoși, dornici de schimbat o vorbă. Moși, băbuțe radiază de bucurie, se țin de mînă și devin generoși unul cu altul. Vechi amintiri revin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și bătrînii se strîng cu înțeles de mînă. Un dicton egiptean spune: "Toată lumea se teme de timp, dar timpul se teme de Piramide". Poate de aceea oamenii, ajungînd la Piramide, speră să ia puțin din nemurirea lor. Eu n-aveam pălăriuță și de aceea doream explicațiile ghidului mai scurte, totuși ascultam: Înălțimea era de 146 metri, acum are doar 137, sus este o platformă de 10 metri lățime. A fost construită prin anul 2650 înaintea lui Hristos și au trebuit treizeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pragul școlii, aflându-mă într-o mare de copii de vârste diferite. Învățătoarea mea, El. Basocescu, originară din Bârlad, ne-a primit cu zâmbet pe figura ei luminoasă ca o a doua mamă. Parcă o văd și acum, cu o pălăriuță și jachetă roșie, tânără și frumoasă, îndrăgostită de copii și de meseria ce-și alesese, nerăbdătoare să ne învețe tainele abecedarului și ale științei de carte. I-am dezvăluit că știu să citesc, s-a convins de lucrul acesta, dar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pantofi, proaspăt reparați la cizmar, câteva cămășuțe cu dantelă, niște mănuși, agrafe, un pieptine cu câțiva dinți lipsă, o perie de păr, mai mulți năsturei de mărimi diferite, ceasul de mână, cerceii, patru brățări, mărgeluțele, oglinda de pe pervazul ferestrei, trei pălăriuțe, un rest de vată medicinală, două ace de siguranță, cana de apă, lingurița și medicamentele, papucii de casă, rujul de buze, pila pentru unghii, un cuțitaș cu care își fărâma mărul ca să-l mănânce, o proteză dentară demult defectă și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de cincizeci de dolari, variind de la zece dolari ceruți de un șaman nou apărut, posibil neinformat în realitatea gringo, până la 150 de dolari ceruți de Don Agustin Rivas, șamanul bătrân și faimos cu ținută a la Gandalf cel Alb (cu excepția pălăriuței țuguiate, înlocuite de o coroană argintie). Chiar și cincizeci de dolari mi se pare exagerat, o sută și cincizeci m-a lăsat fără glas. Don Agustin a apărut drept imaginea perfectă a fantasmei șamanice, prin îmbrăcăminte, atitudine ușor diferită de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ia prietena, pregătită să dea piept cu Săndel. Domnișoara Leon căuta zadarnic o ținută care să-i fie pe plac. Nerăbdătoare, Anita o zori. Îmbrăcase un palton nou, din stofă neagră, legat cu cordon. Își aranjase pe-o ureche o pălăriuță drăguță, din același material. Ghetele, noi nouțe, îi întregeau aspectul plăcut. Luana o privi lung. Ești superbă, dar nu merge. Ce nu merge? Stai așa. Îți spun eu cum facem. Pe Anita o trecură fiorii. Nu se poate, altă zăpăceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în modă, care, se vedea de la o poștă, îi erau mari. "Iubita" lui se încătușase într-un paltonaș de bogdaproste, cu mâneci trei sferturi, îngrozitor de roșu. Totuși, era încălțată cu ghete noi, moderne și pe-o ureche îi ședea o pălăriuță șmecheră, din cele mai cochete. Avea o privire atât de pierdută, încât băiatului aproape că i se făcu milă. Nu știu dacă să râdă ori să plângă. "Dumnezeule! gândi. Ce le mai lipsește la astea două? Să se ia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
protagoniștii își fac declarații bombastice de dragoste și se asigură reciproc că pot lua lucrurile de la capăt. SCRIERI: Ploaie amară, București, 1978; Cu pieptul în bătaia vântului, București, 1980; Cascadorul, București, 1981; Hai să fim prieteni, București, 1981; Aventurile lui Pălăriuță, București, 1983; Peștele cel mic, București, 1983; Lumea, de la început, București, 1984; Să visezi în crângul de salcâmi, București, 1985; O poveste cu pantofi, București, 1986; Ca vântul pe câmpie, București, 1987; Luna de pe cer, București, 1988; Învingătorului i se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
Ioan Holban, Vitrine, oglinzi, măști, CRC, 1982, 12; Radu G. Țeposu, Viața ca o așteptare, RL, 1982, 26; Iulian Constandache, „Peștele cel mic”, SLAST, 1983, 34; Elena Tacciu, „Eroul” și personajele secundare, RL, 1983, 36; Valentin F. Mihăescu, „Aventurile lui Pălăriuță”, CNT, 1984, 23; Valeriu Cristea, Talent și experiență, RL, 1984, 43; Ioan Holban, „Lumea, de la început”, CL, 1984, 12; Adriana Iliescu, Proză realistă, RL, 1987, 11; Doina Pologea, Fantezia la ea acasă, R, 1987, 5; Irina Petraș, „Ca vântul pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
lungi, aceleași mantii de brocart și atlaz. Coroana dispare însă și din icoanele de ctitor, și în locul ei se vede, la Cetățuia de pildă, care ne arată cum se îmbrăca Anastasia, frumoasa Doamnă a lui Duca, și fetele ei - o pălăriuță de blană, joasă, cu câteva pene de struț, formând surguciul”333. Ne putem face o idee despre „obișnuitul” vestimentar al Doamnelor privind tabloul votiv - zugrăvit prin 1493 - de la Mănăstirea Kremikovsți - l-am mai evocat - din Bulgaria, unde Radu cel Mare
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Sufix, Esprit), diferite modele de bețe, mulinete, fire, momeli, plute, vârtejuri, lingurițe rotative, twistere, ace, plumbi, cutii pentru accesorii, juvelnice, mincioguri, huse pentru bețe și altele. Clienții pot achiziționa de aici echipament special pentru pescuit (scaune, cizme, costume, tricouri, maiouri, pălăriuțe, lanterne pentru cap), reviste de specialitate („Pescar modern“, „Aventuri la pescuit“) și pot face comenzi pentru orice tip de articole de pescuit din catalogul existent în magazin. Magazinul a mai pus în vânzare hrană pentru câini și pisici, produse marca
Agenda2005-04-05-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/283316_a_284645]
-
dublajului epocii; Céleste Holm, prietena lui Margot, ajunge la teatru pe un fel de alee rezervată artiștilor. Ca în fiecare seară, o întîlnește în ploaie, rebegită de frig, pe Eva Harrington. Eva e îmbrăcată discret, poartă un fulgarin și o pălăriuță. E o admiratoare ferventă a lui Margot. Céleste Holm a mai văzut-o de sute de ori pe la teatru, e obișnuită cu prezența ei. Dar în seara asta, văzînd-o pătrunsă de frig, i se face milă de ea și o
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
ale tunicii lasă să se vadă pantalonii scurți, bufanți și picioarele purtând cizmulițe înalte. Pe sub tunică poartă o cămașă închisă pe gât, cu mâneci lungi, mâneci care par alcătuite din zale (ca o suită de brățări), iar pe cap o pălăriuță cu vârful pe frunte. În fine, pe lângă aceste două personaje principale ale baletului, ca o contrapondere, întruchipând personajul pozitiv al poveștii, este reprezentat și cel de al doilea personaj feminin, Bertha, logodnica respinsă de Carlo, cel aflat sub mrejele Satanellei
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
și decolteul, cu o bordură festonată. Fusta largă și creață, lungă până peste genunchi, are deasupra niște balonașe mai scurte, asemănătoare celor create de un malacov, iar deasupra un șorțuleț brodat și festonat. Pe cap, peste părul strâns, poartă o pălăriuță cu calota rotundă și bor mic, ușor ondulat. Costumele au fost create, probabil, de același Gropius, care semnează decorurile, iar interpreții de la premiera din 28 aprilie 1852, de la Hofoper din Berlin, au fost fiica coregrafului, Maria Taglioni cea tânără, Gabriela
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
Luminița Voina-Răuț Sublimi, ochii nu se pot dezlipi de pe ei. Sunt instrumentiștii: îmbrăcați în alb, purtând pălăriuțe aidoma personajelor din preajma lui Hercule Poirot, fiecare interpret, bine ales de Irinel Anghel are un har aparte; Dumnezeule, cum cântă vioara, cum intră percuția, cum se aude chitara electrică, ce face violoncelul și tuba și clarinetul și saxofonul și trompeta
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
au descris ca pe un om plin de forță, cuceritor. Omul pe care l-am cunoscut mi se părea mai degrabă crispat amabil, ascunzînd cu greutate o exasperare veche și un orgoliu avariat. Mi se părea nesigur și poate din cauza pălăriuței pleoștite pe care o purta, cam veche și cam ponosită, nu izbuteam să mi-l imaginez în rolul unui dandy în anii socialismului pe puncte. Cred că atunci cînd a revenit prima oară în România s-a așteptat la o
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
intrat în metabolismul lui deluros, păduros, mustind de apele Siretului ce curgeau la o margine de rai, în dreptul Ocolului Silvic, unde se bea bere la sticlă și se haleau mici de către niște bărbați îmbrăcați ca la operetă, cu haine și pălăriuțe verzi), chiar o dată pe lună, ține de domeniul fantasmagoriei... Dacă nu mă lăsam copleșit de vaccinări, de mortalitatea infantilă, de păduchi, de obligativitatea ca fiecare casă să aibă și un closet, de urmărirea atentă a bolilor sociale: tbc, sifilis (nu
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
de fervoare". Arta Canarelor - credea García Cabrera - mizează pe un peisaj care cuprinde oricum marea și muntele. Dar nu ca într-un ghid turistic, nu făcând comparații între faimoasele piscuri și iscând rivalități insulare inutile. Și fără mantii canariene și pălăriuțe de paie din Tenerife. Toate astea nu sunt altceva decât note de culoare locală - spunea el - niciodată nu reprezintă teme fundamentale ale artei și nici sentiment regional. Într-unul dintre poemele sale intitulat Gomera, după numele insulei natale, folosește jocuri
Centenar Pedro García Cabrera by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11171_a_12496]
-
desfacere în incinta Centrului Comercial „Terra“. Clienții pot achiziționa de aici la preț de producător toată gama de articole ce poartă marca „Paltim“: pălării de plajă, de ocazie, din păr de iepure sau lână, pentru femei și bărbați, bascuri și pălăriuțe pentru copii. ( C. B.) Oficiu poștal Marți, 29 iulie, va fi dat în folosință noul sediu al oficiului poștal Hunedoara 1 și al oficiului poștal de distribuire centralizată Hunedoara. Ambele subunități poștale vor funcționa în noul sediu din Hunedoara, situat
Agenda2003-30-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281284_a_282613]
-
gătise ea odată, mai demult, pentru Wilhelm. Ar fi fost bine să aibă o pușcă. Bureți galbeni, ba mai bine turta vacii, mânătărci. Helene scotocea solul cu ochi măriți, care stăteau să-i iasă din orbite. Un muscar pestriț, cu pălăriuța zdravănă, proaspătă și umflată, tocmai bun de desenat într-o carte pentru copii. Helene își continuă drumul, urmată de Peter. Au trecut peste linia ferată. În nas îi izbi o putoare amețitoare. Mirosea a mortăciune, a urină și excremente. La
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
într-o banderolă îngustă, roșie. Ca și femeia Agnes, femeia Fleur poartă în picioare o pereche de pantofi argintii, cu tocul înalt și subțire, cu botul ascuțit, înstelați de câteva boabe strălucitoare de strasuri. Femeia Agnes are pe cap o pălăriuță roșie înaltă și cu boruri înguste, în care lucește înfipt un ac mare, terminat într-o perlă." (pag. 132) Bine scrise sunt și pasajele îndărătul cărora palpită un gust periferic. Din dragoste pentru Nausicaa, Don Stephano ajunge să care, cu
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]