263 matches
-
mai moral, scepticul e adesea cel mai religios), ci doar să amintesc că numai prin păcat poate fi întrevăzută mîntuirea." (p. 75) Puțin mai jos, flerul sigur cu care întrezărise deșertăciunea inferențelor conceptuale îi prilejuiește un fragment uimitor: , Există o pălăvrăgeală a raționamentelor care în infinitatea lor se află în același raport față de rezultat precum interminabilul șir de regi egipteni față de cîștigul istoric: bătrînețea realizează visele tinereții; fapt dovedit de Swift, care la tinerețe a construit un ospiciu, iar la bătrînețe
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
semne de-o impecabilă exactitate. Negreșit e aceasta o modalitate de exorcizare a zonelor obscure ale ființei cu ajutorul instrumentului lingvistic: „Noi facem caz de așa-zisa «criză a limbajului» sau «a comunicării», cînd, de fapt, acesteia din urmă îi preferăm pălăvrăgeala, vorbăria vacuă, taifasul, radotage-ul fără noimă, die Gerede". Deși însuși verbul atît de maleabil, apt a lua impredictibile înfățișări, posedă un fond demonic prin funcția sa disimulatoare, confirmată de un celebru adagiu: „Unul de-al nostru, Charles Maurice de Talleyrand
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
inteligență în stare liberă. Ca să susții însă de unul singur un asemenea monolog-spectacol trebuie să fii Bernard Shaw. Mihai Fotache nu este. Ceea ce ne prezintă el ca improvizație cuceritoare, ca jerbă de idei și umor este în realitate o interminabilă pălăvrăgeală. Cititorii se plictisesc parcurgând cartea și fac eforturi să nu adoarmă, asemenea șoferilor care străbat o șosea lungă și uniformă. Cele mai anoste sunt pasajele în care autorul filosofează, enunțând banalități pe un ton apodictic: "Dușmanul îți este cel mai
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
a lui conu Leonida, care își expune aproape cu disperare pieptul decorat. Mesajul îl transpune statuar pe tată, dragostea fiului este pariul, decorația nu este decât un mijloc care s-a ivit oportun. Cu această așteptare se încheie filmul, în mijlocul pălăvrăgelii din care nu se mai înțelege nimic și cu această statuie demnă înfiptă ca un steag pe reduta cucerită.
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
îndesat, încît nu mai era loc de nimic. Zăcînd pe covor, vedeam pe sub ușă umbrele palide ale picioarelor ei. Ca niște mesaje, îmi spuneam. Misive. Cu Lena mă uitam la desene animate - Roadrunner, Scooby-Doo - dar televizorul, cu imaginile amețitoare și pălăvrăgeala haotică, și scenele de camaraderie și violență, mă întrista. Așa am început să pipăi rafturile în căutare de cărți. Todd, prietenul ei, era amator de biografii. Chiar dacă citeam cu greu, anevoios, îmi croiam drum în viețile politicienilor, cîntăreților, starurilor de
Madeleine Thien (Canada) - Câini la periferie by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/6282_a_7607]
-
Nu discut cu Funeriu pentru că el nu se pricepe la învățământ", a precizat Andrei Marga. Fostul ministru al Educației spune că există mai multe cauze ale eșecului elevilor la bacalaureatul din 2011 și acestea trebuie discutate, restul fiind "o simplă pălăvrăgeală". "Elevii au petrecut șase ani sub regimul lui Băsescu, cu miniștrii lui Băsescu. Sunt oameni care nu se pricep, cum este și Funeriu, sunt oameni cu probleme psihice, care sunt pagiatori cunoscuți. În istoria învățământului nu a fost mai mare
Andrei Marga: Daniel Funeriu este un ignorant. Degringolada abia vine () [Corola-journal/Journalistic/48153_a_49478]
-
privească, cu buzele strânse și fața încruntată. Restul dimineții îl petrecu în spatele tejghelii din prăvălie, străduindu-se inutil să fie amabil cu clienții. Se întoarse acasă la prânz și, în timpul mesei, așezat în fața surorii lui fără să dea nicio atenție pălăvrăgelilor acesteia, crezu că distinge în ochii Mariei Rita, care-i servea cu un aspect serios, o privire de complicitate, de parcă ar fi împărtășit un secret comun. Constată, ținându-și respirația și privindu-și speriat sora, că atingerile se repetau, de
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
60.000 de fani. Alții sunt contra: „Vânt comentat”, scrie Yann Moix, cronicar la „Le Monde” și scriitor. Și adaugă: „Un mod de a fi prezent în lume fără să participi la ea, membru de rând al unei societăți a pălăvrăgelii și bârfei”. „Insignifiant!”, exclamă Beigbeder. Ceea ce adversarii acestui fel de comunicare nu acceptă este că net-ul constituie noua trădare a clericilor, care preferă, ei, hârtia. Pe unii dintre cei aproape 400 de milioane de adepți ai twitterului din întreaga
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4443_a_5768]
-
Deturnate în eșec, consumate doar pe jumătate, spaimele interioare nu găsesc mereu la eroii întîmplărilor din comedii și "momente" înalta moralitate a sentimentelor întregi. O anume înclinație către exagerarea relelor posibile îi îndeamnă către o agorafilie exacerbată, către nevoia de pălăvrăgeală pe mai multe voci, scoțîndu-i din singurătate și împingîndu-i către vorbăria zgomotoasă. Strigătul lui Costache Gudurău din schița "Telegrame" (1899): "...nu mai putem merge cafiné" dă glas disperării de a pierde contactul necesar cu trăirea gregară, cu turma tăifăsuielilor salvatoare
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
zicere dintr-un reportaj tv transmis la știrile din 26 ianuarie...) Doamne ferește, da' cine s-a gândit măcar, darmite să mai și spună că...? Ce să discute Primul ministru cu ministrul justiției și cu un ,cercetat" de DNA? Ia, acolo, pălăvrăgeli despre vreme, ultimele transferuri în fotbal, epidemia de mătuși, Anul Câinelui... Plictiseală generală, ce mai! -Hei, Haralampy! Camera de filmat... Focalizare pe dom' Prim-ministru - ce Dumnezeu faci!? Te-a adormit declarația-diazepam a Domnei sale? Aha, interceptezi convorbirile telefonice ale domnului
Anul câinelui începe cu mușcături... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10915_a_12240]
-
a întemeiat filosofia Europei. E drept, Schopenhauer e sarcastic în judecarea contemporanilor, dar față de Kant are o venerație vădită în anexa dedicată filosofiei sale. Nici alți gînditori nu scapă de mușcăturile cu rost zeflemitor. Teoria culorilor a lui Newton e „pălăvrăgeală“ (p. 228, vol. I), cărțile lui Friedrich Iacobi sînt „înduioșătoare“ (p. 16), Fichte și Schelling sunt „fanfaroni“ (p. 20, ibidem) și Hegel e „șarlatan“ (p. 20, ibidem). Dar aceste maliții sunt simple condimente cu iz sarcastic, fără repercusiune asupra ideilor
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
le aducă pe picior de egalitate cu bărbații. În continuare este scos în evidență mitul femeii frumoase, dar mai săracă din punct de vedere intelectual, adică ceva pe care tradiția populară l-a rezumat în "poale lungi și minte scurtă". "Pălăvrăgeala" domnișoarei Miss Europa se deosebește oare de "măcănitul rațelor și gâștelor care vin seara de pe câmp?" se întreabă Felix Aderca într-un articol din Biletele lui Tudor Arghezi. Nici Mihail Sebastian nu va privi indiferent febra concursurilor de frumusețe și
Femeia idilică din interbelic by Oana Băluță () [Corola-journal/Imaginative/13721_a_15046]
-
de ce pot găsi în cutia poștală (fizică sau virtuală). DNA-ul nu sună de două ori! O singură dată și ești terminat, chiar dacă țipi în gura mare că e poliție politică, cum face seară de seară un bibliofil cunoscut pentru pălăvrăgeala și turismul practicat pe la fel de fel de partide! Cu DNA-ul încă e bine pentru ei. Procesele sunt de durată cu prelungiri la nesfârșit. Cu evaluarea e, însă, mortal. Se face o singură dată. Numai contează gradul de rudenie
TABLETA DE WEEKEND (150): SARE CAPACUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384988_a_386317]
-
rămâne o virtute paradoxală. „Extremismul în apărarea libertății nu e un viciu, iar moderația în promovarea dreptății nu e nici ea o virtute“, afirmase odată politicianul american Barry Goldwater (1909-1998). Tot el spusese că „A insista asupra forței... nu înseamnă pălăvrăgeală despre război, ci despre pace”. Ca virtuți politice sunt acceptate: Smerenia, răbdarea și moderația. Lipsa lor, în special a moderației, este problema cea mai gravă a timpului în care trăim, din pricina lipsei de idei și direcții clare ale acestei lumi
EXTREMISM ȘI MODERAȚIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383305_a_384634]
-
a se lasă influențat decisiv de aceasta. „Cand un popor se lasă distras prin trivialități, când viața culturală e dominată de un șir interminabil de spectacole de divertisment, ca de o imensă mașinărie de amuzament, când discursul public devine o pălăvrăgeală confuză, pe scurt, când cetățenii sunt transformați în spectatori, iar problemele de interes public ale acestora declasate la un spectacol de varietăți, atunci națiunea este în pericol - iar dispariția culturii o amenințare reală”, scria cunoscutul teoretician și critic media american
Românii – campioni mondiali sau idioţii planetei? [Corola-blog/BlogPost/92907_a_94199]
-
marine, ca și când toată lumea s-ar fi temut să Îi atingă. În sfârșit, Îi fuseseră recunoscute Însemnele prioratului, speră poetul. Privirile trecătorilor, În realitate, erau ațintite asupra femeii. Pe ea Încerca toată lumea să o evite. — Dă-mi drumul. Nu cred În pălăvrăgelile tale. Un bănuț ca să afli când o să fii pierdut. Cine vrea să mă pierd? — Tu. Tu Încerci să te pierzi. Dante Încercă Încă o dată să Își elibereze mâna, Însă femeia nu cedă. — Ai descoperit chipul omului mort, mai zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care nu putea să fi cunoscut nimic? — Și că Iubirea, messeri, dacă e să judecăm după consecințe...! exclamă Cecco Angiolieri, care, până atunci tăcuse mâlc, cu o expresie de dezgust din ce În ce mai mare, ca și când toate acele discursuri nu erau decât niște pălăvrăgeli sâcâitoare. Dat fiind că noi toți Încă mai plătim faptele străbunului nostru dintâi, se naște Întrebarea dacă nu cumva ar fi procedat mai bine dedându-se la practica lui Onan solitarul. Derâderea dumitale blasfematoare nu ne ajută să Înaintăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În această discuție alunecoasă și pe muchie de cuțit, ea nu făcea altceva decât să marșeze la jocul propus de mine - ce nu-mi convenea acum, În fond și la urma urmei?! Știu ce nu-mi convenea: saltul neașteptat de la pălăvrăgeala frivolă și dezordonată din avion la firescul ironiei savante cu care neutraliza tentativele mele ridicole de a domina dialogul. Ridicole, pentru că postura În care mă aflam nu justifica deloc, dar absolut deloc, ipostaza cocoșească În care Încercam să mă instalez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aceste noțiuni Își păstrează sensurile inițiale așa cum le-am apucat din bătrîni. — Aparent. Tocmai aici e perfidia. Nu ai văzut că nici mata nu-mi acorzi creditul cuvenit, pentru că de fapt consideri tot ce Încerc să-ți demonstrez o simplă pălăvrăgeală retorică, susținută cu un patos excesiv pentru că insul În cauză se consideră o victimă? Stai, mon cher, nu mă judeca pripit. Eu nu sînt bătrînul evreu infirm care se prezintă prompt la 1 și 15 ale fiecărei luni la poșta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
întâmplări pe care le mai povestise cu câteva momente mai înainte. În mod normal Cristian ar fi ascultat cu plăcere, ca orice părinte de altfel, atunci când se vorbește laudativ despre fiul lui numai că acum nu avea nici un chef de pălăvrăgeala socrului său. Suportă totuși cu stoicism, mulțu mindu-se să răspundă monosilabic ori de câte ori se impunea. Abia se atingea de mâncare, rugându-se ca masa să se sfârșească cât mai repede cu putință. Știa cât de mult ține soacră-sa la ritualul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rumoarea tavernei. Dar, oricât și-ar fi Încordat auzul, Înțelesul spuselor Îi scăpa În continuare. Simți cum crește În el furia Împotriva acelei gloate de pervertiți care se tot rotea În jurul său. Cum Își permiteau să Împiedice lucrarea justiției cu pălăvrăgelile lor desfrânate? Când avea să coboare mâna lui Dumnezeu ca să le șteargă neamul de pe fața pământului? Instinctiv, Își ridicase privirea spre cer, parcă sperând că tavanul tavernei se va despica, sub o neașteptată ploaie de flăcări. Altminteri, avea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
al libertății, unde orice om, fie că s-a născut aici sau a venit dinafară, are dreptul să nu fie Întemnițat fără dovezi sigure ale vinovăției. Așadar e nevoie de ceva mai mult, ca să arunci În lanțuri pe cineva, decât pălăvrăgelile adunate prin piață. Șeful gărzilor se făcuse stacojiu. - Dar e un ghibelin... protestă el cu vocea sugrumată. - Așteaptă până să faci ceva, e un ordin. Și ține-mă la curent cu totul. Îți voi comunica eu dacă și când să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apărate Sufletele tinere și netulburate. Chipul atent, cu ochii mari, ți-l adoram, Zâmbind un repertoriu; piesa ce-o priveam Răzbea spre noi ca apele la țărm, epuizate. Căscând și hoinărind, să treacă seara cu bine, Privesc de unul singur... Pălăvrăgeala, sigur, Strică unica scenă ceva mai fermecată; Ai plâns puțin, mă Întristasem pentru tine Exact aici! Unde X apără divorțul, nesigur, Și Cum-o-Cheamă-i cade-n brațe, leșinată.“ CALM ÎNCĂ — Fantomele sunt nemaipomenit de cretine, a zis Alec. Sunt Încete la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
urmă nevoile societății decât dacă e biciuită. O politică de laissez faire e ca și cum ai răzgâia un copil, sperând că tot va ieși ceva din el până la urmă. Va ieși ceva - dacă va fi obligat. - Doar nu crezi În toată pălăvrăgeala socialistă pe care o debitezi. - Nu știu. Până n-am discutat cu voi, nu m-am gândit prea serios. Nu eram sigur nici de jumătate din ce spuneam. - Mă lași perplex, a zis bărbatul cel solid, dar toți sunteți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu mai sunt chiar atât de singure în această lume nocturnă. Aveau de străbătut cam un kilometru până la poalele pădurii și, accentuându-și pașii, care tocmai se găteau să zboare deasupra zăpezii, erau fericite, că au înțeles non -sensul unei pălăvrăgeli și erau curioase să vadă, cum aceste urme își extind lumina, de parcă s-ar fi îndreptat spre cer. Gerul lui ianuarie, era stăpân peste întreaga natură,, în aparență viu, nu avea nici o închipuire despre ce gândeau fetele și dimensiona cu
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]