75 matches
-
nimăcar un căcat de televizor n ferma aia. Își pot permite un sistem imens de sonorizare de căcat, da nu-și popermitiun televizor! Niște ticăloși, clatină Lennox din cap. — Reține, recunosc eu, au făcut o treabă bună cu renovarea. Era părăginită când au luat-o. Aș avea și io nevoie să-i aduc pe puțoi să-mi renoveze și mie casa. — În curând o să fie iar părăginită bine-mersi. Unul dintre tipii care stau acolo, Colin Moss ăla, alb, bărbat, unu obzeștrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
îi devenise nesuferit, așa că evita orice întîlnire cu el. Nu era chiar foarte ușor, de multe ori și-a schimbat drumul și gîndul din cauza lui. O pornea către Cramă, să mai dea o raită prin acareturile ce începuseră să se părăginească, ăsta era un motiv de îngrijorare profundă în Vladia, cum de totul se învechea, se strica, devenea de nefolosit peste noapte, încît oamenilor le era silă să se mai atingă de teascuri, de budane, de împletiturile de nuiele, de cercurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ghiurcănaș, venit Însă cu mașina. N-am mai fost pe strada M. Kogălniceanu de vreo 15 ani, așa că m-am uitat nostalgic În jur, să văd ce mai recunosc. Deși s-au mai Înălțat unele construcții, iar altele s-au părăginit, prea multe schimbări n-am sesizat. Doar albia pârâului mi s-a părut ceva mai adâncă pe alocuri și, semn al intrării În Europa, am remarcat apariția containerelor pentru colectarea selectivă a deșeurilor din gospodării. Nu și al civilizației, pentru că
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
care Îi aduse lacrimi de recunoștință În ochi. Și jură să nu mai facă nicodată pe bufonul În fața ei. Sau a altora. De acum Înainte se va concentra. Pe când stătea și Își plănuia viitorul, citind numele locatarilor de pe cutiile poștale părăginite din holul unei clădiri de piatră cenușie, uimit să descopere și aici o familie Pizanti și aproape surprins că nu-și vede propriul nume pe cutia de dedesubt, se apropie politicos de el un tânăr student la școala rabinică sefardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe care nu le pot deschide nici halterofilii.” Vasile Ghica 584. „Există un paradis în care mulți oameni vor să intre. Cel al cărților.” Vasile Ghica 585. „O carte valoroasă înseamnă un ghem de drumuri.” Vasile Ghica 586. „Timpul nu părăginește decât cărțile cu malformații congenitale.” Vasile Ghica 587. „Până și o carte mediocră îți poate consuma timpul destinat, poate, răutăților.” Vasile Ghica 588. „Unele cărți capătă iz de oțet încă din tipografie.” Vasile Ghica 589. „Și-a pus spiritul la
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
resimțea cea dintâi de neglijența stăpânilor. Nu fusese complet nelucrată, planul și primele îngrijiri se vedeau, dar tocmai de aceea se simțea mai tare neîngrijirea. In boschetele tunse pe jumătate, ramuri răzlețe se înălțau ridicol. Florile aduse până la dezvoltare, apoi părăginite în plină eflorescentă, ceea ce făcea mai vizibil necazul lor, amestecul de putregai al corolelor bolnave cu frăgezimea celor care îmboboceau. Seceta îngălbenise gazonul; pe aleea căreia nu i se împrospătase nisipul era puțin noroi, de-a lungul moșiei întregi, o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fi construit, chiar în peșteră, un schit în amintirea Sfântului. Pimen ciuli urechile, întrebă din om în om, colindă munții ținutului piatră cu piatră și găsi până la urmă schitul. Era aidoma celui din visul său, doar că cel aievea era părăginit și aproape dărâmat. Și-a suflecat mânecile, a cărat chirpici din vale, a reclădit bisericuța, a zugrăvit chipuri de sfinți pe pereți, și-a ridicat alături o chilioară și și-a spus: Aici am să hălăduiesc și am să-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
În mintea Mașei, În nopțile lungi de iarnă, ea o trecea când Încolo, când Încoace, gândindu-se mereu la Îndepărtata sa copilărie, la anii ce s-au scurs de atunci. Cealaltă graniță, ce separa satul ei de cel vecin, se părăginise Între timp, acoperindu-se de bălării, prin care mișunau dihorii, vulpile, mistreții și alte sălbăticiuni. Chipuri și imagini vechi și noi i se perindau În fața ochilor. Se ridicau din memoria ei ca niște baloane de săpun, pluteau prin fața ochilor, devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prea aproape de centru și își dorea să stea mai departe. Casa lui, de lângă vechiul aerodrom, avea o curte mai mare și era, fără nici o îndoială, mai liniștită, dar nu era departe de închisoare și nu cumva era și un cimitir părăginit în apropiere? Ăsta era un lucru foarte important. Dacă, dintr-un motiv sau altul, ar rămâne noaptea singură în casă, nu i-ar plăcea să stea prea aproape de un cimitir. Nu că Mma Ramotswe ar fi superstițioasă; convingerile ei religioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu ușurință, fără tranziție, o viață nouă; să nu mai fie mândră de cunoștințele cu care am îmbogățit-o, să nu mai simtă nevoia de a le utiliza în nici o ocazie și să le lase fără de nici o remușcare să se părăginească, să admită oameni noi cu care de obicei nu poți vorbi decât lucruri umile (despre muzica de la grădina publică sau despre cofetăria centrală), și să suporte, mai ales, omul care n-a mers poate niciodată pe drumul preocupărilor ei, care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu aveam pic de suflet și minte, degeaba am încercat să-i explic că astfel de evenimente sînt inevitabile, că s-a mai întîmplat, că și alții au mai dărîmat biserici, că le-au transformat în grajduri, că s-au părăginit, dar nu era tot una, ăsta era secolul douăzeci, nicăieri în lume nu se mai petrecea așa ceva, a fost prima noastră ruptură, ce-i de făcut, numai asta o auzeam cît era ziua de lungă, dacă era bal, bal să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
între două eternități. Timpul are totuși tact. Ucide întâi dragostea, apoi surogatul de viață care a mai rămas. Trecutul ne amenință permanent cu exemple. În liniștea bisericilor, bătrânii își rememorează nebuniile tinereții. Timpul ne vămuiește mai întâi dorințele. Timpul nu părăginește decât cărțile cu malformații congenitale. Timpul este mai aspru cu arta decât a fost Ulise cu pețitorii Penelopei. Timpul se teme de piramide, iar destinul de Oedip. Prezentul este vertebra dintre bunici și nepoți. Noi, marii risipitori ai vieții, cerșim
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mi-am făcut un teanc mic de cărți de vizită. Scrisesem pe ele trebuie să discut cu tine și numărul meu de telefon. Strecurasem cărțile de vizită pe sub ușile marcate ACCESUL PERMIS DOAR PERSONALULUI AUTORIZAT de pe aleile dosnice ale docurilor părăginite din Hull și ale depourilor mânjite de ulei din Sheffield. Le presărasem prin toate coridoarele întunecoase marcate ACCES INTERZIS și ÎNTREȚINERE care împânzesc partea din spate a marilor complexe comerciale și a supermagazinelor din nordul Angliei. Lăsam câte o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe la livada "unchiului George" din Luncă. Am văzut gardurile distruse, cu spărturi pe unde intrau iepurii, ce roseseră coaja merilor, și cu poarta căzută într-o rână. I-am trimis o scrisoare ca să-i aduc la cunoștință că livada se părăginea. La câteva zile, mi-a sosit în Lisa o telegramă de la "unchiul George", cu totul neașteptată: "Felicitări pentru stil". A fost unul din puținele lui gesturi de tandrețe. 26. Multe sunt în Asybaris inexplicabile, dar, probabil, mărimea neobișnuită a rododendronilor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
urmată de următorul comentariu despre „Marca Moldovei”, semnat Th. Codrescu (p.106-107): „Nestatornica politică și arbitrariul, la care erau supuse dregerile din lăuntru ale Moldovei, de când puterea Domniei încăpuse în mâni străine, au desnaturat caracterul național al locuitorilor, și au părăginit titlurile i acturile, pe carele se rezemau drepturile Patriei. Aseminea soartă avu și Marca Țării, înc ât de la bourul, ce odinioară pășcea între flamurile legioanel or, rămasă de paza coloniilor romane în Dacia, astă Marcă ajunsă a fi reprezentată, prin
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a Cnejiei Moldovei către dumnealui Bogdan banu. Poroncă: La Divan au dat jalobă starița de Socola că pe moșie mănăstirii... ai dumneata 12 pogoane de vie părăginită, care de cînd au murit părintele dumitale, le-ai lăsat... de s-au părăginit; și fiindcă se păgubește mănăstirea di vinitul său, au cerut starița dreptati ca după hotărîre pravilii să aibă voie să ia viile la stăpînire mănăstirii și să le dei altora... Și pentru aceasta să scrii... de la Divan cu hotărîre de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mai, numai a teatru nu arăta! De 25 de ani aud că va fi dărîmat. Fiindcă un teatru trebuie să arate bine. Dacă nu elegant ca "Luceafărul", ori evocator ca Naționalul, măcar îngrijit și curat. Teatrul nostru însă era din ce în ce mai părăginit. Pînă într-o zi, cînd s-a luat decizia să nu mai se joace deloc în el, fiindcă viața micuților spectatori e pusă în pericol. Apoi, după un an, s-a decis nici să nu se mai repete deloc acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
căreia, Zarifopol desfășoară următoarele caracteristici: "Mitocanul nu are curajul realităților din care e alcătuit. Adeseori, pare prost, fără să fie. Nu are curajul inteligenței sale firești; îi e frică de modelele de cultură pe care le crede exclusiv autorizate. Își părăginește inteligența, ca și orice eventual talent, pentru că nu vede decît pînă în vîrful nasului. Este prea prudent, e foarte mehenghi, și preferă locurile comune fiindcă sunt folositoare: el nu vrea să cheltuiască degeaba. Frica de a se arăta cum este
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Curând întregită prin procesul public televizat al câtorva rude și colaboratori apropiați ai cuplului dictatorial, această operație era menită să transmită încheierea episodului revoluționar și intrarea în normalitate și ordine. Un ultim graffito al revoluției din decembrie înscrie pe soclul părăginit din Piața Romană sentința finală a sărbătorii revoluționare încheiate: De Crăciun ne-am luat rația de libertate. Cine poate spune dacă, la sfârșitul acestei lapidare sentințe, trebuie să punem semnul întrebării sau punct? Fără îndoială, imediat după încetarea episoadelor violente
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
contextuală, un verb care are comportament inacuzativ într-un context putându-se încadra în clasa inergativelor în altul. 3.3.2.1. Schimbare de stare: ● reflexive: a se abțigui, a se cloci, a se înnora, a se înstela, a se părăgini, a se prinde (laptele), a se ramoli, a se zbârci (primare); a se aburi, a se accentua, a se accidenta, a se acidula, a se acri, a se adjectiv(iz)a, a se afuma, a se aglomera, a se agrava
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
adoptă o analiză unificatoare, de tipul celei propuse de Alboiu, Barrie și Frigeni (2004). Dacă se încearcă separarea valorilor, se poate spune că se din structura verbelor inacuzative primare (a se cloci, a se înnora, a se înstela, a se părăgini, a se prinde, a se ramoli, a se zbârci; a se afla, a se alege, a se apleca; a se ivi, a se rătăci; a se prelinge) este inerent, acesta neputând fi interpretat ca rezultat al vreunei operații lexicale sau
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o clasă sau în alta fiind o chestiune de alegere; de altfel, nici limita dintre inacuzativele primare și cele derivate nu este tranșantă, româna permițând cu ușurință crearea unor variante tranzitive (de tipul Ion putrezește gunoiul pentru grădină, Ion își părăginește casa ca să obțină banii din asigurare). Deși acest lucru nu este obișnuit în studiile monografice despre verbele inacuzative, am încercat să realizez un inventar al membrilor acestei clase din limba română, pe care l-am prezentat în Anexa 2. Am
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Apa s-a clocit în vasul de flori part. clocit, -ă nom. clocirea A SE ÎNNORA Cerul se înnorează înainte de ploaie part. înnorat, -ă nom. înnorarea A SE ÎNSTELA Vara, cerul se înstelează part. înstelat, -ă nom. înstelarea A SE PĂRĂGINI Căsuța lui Ion se părăginește part. părăginit, -ă nom. părăginirea A SE PRINDE Laptele se prinde la căldură part. prins, -ă nom. prinderea (prinsul − rar) A SE RAMOLI Ion s-a ramolit pe la 80 de ani part. ramolit, -ă nom.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vasul de flori part. clocit, -ă nom. clocirea A SE ÎNNORA Cerul se înnorează înainte de ploaie part. înnorat, -ă nom. înnorarea A SE ÎNSTELA Vara, cerul se înstelează part. înstelat, -ă nom. înstelarea A SE PĂRĂGINI Căsuța lui Ion se părăginește part. părăginit, -ă nom. părăginirea A SE PRINDE Laptele se prinde la căldură part. prins, -ă nom. prinderea (prinsul − rar) A SE RAMOLI Ion s-a ramolit pe la 80 de ani part. ramolit, -ă nom. ramolirea A SE ZBÂRCI Lui
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de mai târziu a satului Bârlădeni (Podoleni), unde se arătă că o piatră despărțitoare de hotar se pune „pe din sus de unde au fost viile Umbrăreștilor”. Din text se înțelege că la data hotărniciei, 1724, viile nu mai erau, se părăginiseră, cum deseori se întâmpla pe atunci, ca apoi să se refacă. Este și situația pe care o desprindea din menționarea zapisului din Cartea domnească emisă de Constantin Cantemir în 1687, consemnându-se în ea că hotarul părții stăpânită de logofătul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]