193 matches
-
restaurant. Ajung În Piața Vittorio fără să fi descoperit numărul 17. Trec pe lângă colonade, din parc se aud ecourile unei Încăierări și sunete de cioburi sparte. Intră din nou pe strada Carlo Alberto, În sens invers. Clădirile sunt Înalte și părăginite, iar străzile drepte ca niște anomalii. În capătul străzii, construcția piramidală a clopotniței de la Santa Maria Maggiore pare un oaspete dintr-o altă epocă. Magazine cu haine chinezești și gablonzuri ieftine, o coafeză nigeriană specializată În stiluri afro, un phone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și să-i dea numere de telefon false sau inexistente. La Roma, Antonio se simțea pierdut: nu-i plăcea, era prea mare și prea goală, cu toate piețele acelea În care te pierzi, cu zidurile acelea Învechite, cu palatele ei părăginite, până și lumina era palidă, Încât părea lipită pe ele de zeci de secole. Un oraș copleșitor, care nu știe să păstreze distanțele, ca o femeie prea exuberantă. Și apoi, indolentă, leneșă, Roma era un oraș fără port și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se hâțânau În cuiele ruginite. Ajungeam În șopron. Titel Îl certa pe ăla mic: „Bă, ăsta e prietenul meu, să-i dai drumul oricând!” (Dar nu s-a Întâmplat niciodată așa: treceam mai Întâi prin chinurile iadului, agățat de poarta părăginită, Încuiată cu o curea de alternator furată de la un camion.) Mă făceam că nu-l văd pe Onel și treceam țantoș prin fața lui. „Ce vrei?” mă lua cam repede prietenul meu și mă fâstâceam din nou. Abia reușeam să Îngaim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În rumeneala pâinii istoria unuia de la Oraș care venise, la bătrânețe, să se așeze În sat și să-și aștepte În liniște sfârșitul. Și-a vândut ce avea prin alte părți și a cumpărat pe bani puțini o gospodărie cam părăginită În care de multă vreme nu mai locuia nimeni, căci se spunea că e blestemată și aducătoare de moarte. Străinul o fi râs În sinea lui și s-o fi bucurat de prețul mic. Casa, În loc să fie așezată, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
coadă la butelii. Mult mai des stăteam însă la coadă la magazinele din blocul construit în spatele casei bătrânilor, unde era și o casă de comenzi pentru cei cu relații. Zona dintre blocuri, niște chichinețe de beton nevăruite, era un șantier părăginit, cu munți de pământ, bozii și câini maidanezi rămași de la demolări - lingeau pe jos urmele de sânge animal scurs din pachetele de la cozi. Un peisaj sordid, pe care-l părăseam când ne întorceam acasă de la rând pe ulița cu case
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
bizare ce-i cădeau sub lupă. Treptat, distanța dintre el și lumea înconjurătoare se micșorează până la dispariție. Deși își păstrează până la capăt însușirile - curajul, inteligența, ironia -, ele trec în planul al doilea, acoperite de o irepresibilă tristețe, de obsedantele ziduri părăginite ale clădirilor unde, tot mai des, asemenea unui păianjen, își țese, aproape abandonat de lume, pânza inutilă. Duritatea și cinismul sunt doar armura în care personajul înțelege să-și acopere fragilitatea și singurătatea structurale. Ca orice atribute exterioare, ele vor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
deltă în urma depunerilor fluvio-marine. Aceste ridicături se numeau grinduri. Lagărul Grindu adăpostea în jur de 1.000 de deținuți și era format din barăci de stuf sau deșeuri de scândură. Pe lângă barăcile 123 de dormit se mai afla una părăginită ce se numea infirmerie și, bineînțeles, nelipsita izolare. 3. Secția Centru (Bac). Numele de Bac și-l trage de la bacul unde dormeau deținuții, cazarea deținuților făcându-se în cala bacurilor plutitoare pe apa Dunării. Munca prestată era la recoltatul stufului
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
sau, chiar mai mult, prin intermediul evidențierilor și al logicii simbolice, un cadru poate fi, în anumite privințe, asemenea unui personaj sau mai multor personaje. Ca exemplu al relațiilor de cauzalitate dintre mediul înconjurător și personaj poate fi menționată casa părăginită a domnișoarei Emily din romanul lui Faulkner, A Rose for Miss Emily care, la rîndul său, amintește de camera nupțială a domnișoarei Havisham din Marile speranțe. În majoritatea romanelor lui Dickens e ușor să găsești spațiile determinante sau determinate cauzal
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
SRL, ca și numele farmaciei "Saranda. Parafarmacie", ținută de mînă la colț de stradă, prea încruntată stăteai, răspunde tot cu limba scoasă, colț cu Pintea Viteazul, policlinica municipală, biserică în construcție, cîteva zeci de secunde pînă la a doua, șantier părăginit, trece peste calea ferată, suprapus ecartamentul larg al căilor imperiului, șoseaua liminară hotarului, DN 19 km 233, Tisa paralelă, la pompă benzinăria "Rompetrol", valea scăzută, tegumentul tăbăcit al șoselei și iarba verde, biciclistul fără mîini pe ghidon, manifestare principală, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să primesc vești, cu excepția lui Lizzie, care, probabil, e plecată în vreun turneu? Am continuat să explorez stâncile în direcția turnului meu. Da, sunt proprietarul nu numai al unei case și al unei puzderii de stânci, ci și al unui părăginit turn de pază. De fapt, nu-i decât o cochilie. Dar mi-ar plăcea să-l restaurez, să-i clădesc o scară spiralată și o cămăruță de lucru în vârf, numai că, în ciuda a ceea ce se crede despre mine, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am ajuns la colț, alergând, nu era nicăieri de văzut. Am intrat în prăvălia cu echipamente pescărești, dar nu se găsea nici acolo. Îmi venea să urlu de exasperare. Am alergat până la capătul străzii, care se termina cu câteva căsuțe părăginite, un zăplaz din cinci bare de lemn, și un maidan imens, mărginit de copaci. Nu era posibil să fi traversat maidanul. Să fi intrat într-una din case? Am început să alerg în direcția inversă; atunci am zărit un mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tăcută (cel puțin așa sper), cu excepția țac-țacurilor perdelei care se leagănă domol în briza mării. Apartamentul lui James este situat pe una din străzile lungi din Pimlico, ce duc în jos spre fluviu, și care pe vremuri arătau atât de părăginite, pentru ca acuma să devină elegante. E un apartament spațios, dar neobișnuit de întunecat din cauza unor paravane pictate în culori crepusculare și așezate la întâmplare, precum și datorită deprinderii lui James de a ține, peste zi, draperiile pe jumătate trase și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de bun rămas adresat de către medicul Ioachim Drăgescu locuitorilor județului Constanța: "Am trăit 14 ani în mijlocul bunei și simpaticei populațiuni a orașului și județului Constanța silindu-mă a trage o modestă, dar românească și roditoare brazdă în ogorul de veacuri părăginit al Dobrogei. Acum când trebuie să plec, simt cât îmi sunt de scumpe aceste locuri și cât mă costă despărțirea de aceia cari în tot timpul șederii mele aici, mi-au arătat o sinceră și călduroasă prietenie"1683. La 18
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
privit copacii înfrunziți, florile de tot felul. Am analizat cu spirit critic, comparativ cu ceea ce vedeam la alții, starea deplorabilă a casei, feluritele obiecte împrăștiate peste tot în spatele ei într-o dezordine cumplită. Acolo, am descoperit, ca o anexă, clădirea părăginită a fostei fierării. Din curiozitate am urcat în pod, deoarece am văzut o scară ce părea folosită. Căutând prin toate ungherele, printre vechituri am dat peste o valiză cu cărți de școală, caiete și câteva volume de versuri. Cocoțat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
zidurile semețe ale Cetățuii sclipeau ireal în soarele primăverii. Copacul Rămăsese singură, bărbatul ei trecuse în lumea umbrelor. Uneori, se ducea să vadă locul unde se afla acum, apoi se întorcea acasă liniștită, împăcată. Norocul ei că avea casă, una părăginită, cu proptele spre nord, unde umezeala persistentă făcuse peretele negru, plin de găuri. Bătrâna era mulțumită însă de ea, spunea chiar: Dacă n-o aveam, ce mă făceam? Desigur, nimeni n-ar fi dat mulți bani pe casă, dar femeii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
zicem bogdaproste de suflet." * O lungă paranteză: după moartea lui moș Toader (1992), muzeul a fost închis. Deși pe frontispiciu se mai poate citi MUZEU, nimeni n-a mai călcat pragul casei din 1992. Adică, de 16 ani! Totu-i părăginit, colbăit, descompletat, vândut (!?). Adevărat, din pricina inundațiilor crâncene din anii trecuți, comuna a avut (și încă are) alte griji și priorități. Cu toate astea, din câte am înțeles după o discuție la Primărie și la Școală, ar exista interes pentru redeschiderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
active, trăind dramatic sentimentul inutilității, s-a refugiat pentru câteva luni la țară, în satul natal. Acolo a sperat să-și afle liniștea sufletească îngrijindu-se de casa părintească, pe care a neglijat-o în ultimii ani, și de grădina părăginită. Munca fizică și expunerea zile de-a rândul la soare i-au redat puțin câte puțin starea de bine a organismului, o mai mare mobilitate în mișcări și l-au distras de la gândurile și trăirile ce i-au înnegurat sufletul
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
unul mai îndrăzneț caută să intre în vorbă cu Dumitru Dascălu, dar se lasă păgubaș atunci când își dă seama că încercarea lui e zadarnică. Abia trecuse de amiază când Dumitru Dascălu, cu puținu-i bagaj, a coborât pe peronul unei gări părăginite și pustii. Din frumoasa stație CFR de altădată n-a rămas decât numele și oprirea trenului de două ori pe zi. La prânz, când se îndreaptă spre nordul Moldovei, și pe înserat, când face cale întoarsă. Cei cinci kilometri ai
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
trecut, vremurile s-au schimbat (În bine), leafa s-a mărit, pretențiile au crescut și a apărut oportunitatea să achiziționez - la sugestia inspirată a sus-amintitului coleg - o casă chiar În centrul satului, la câteva zeci de metri de interesanta și părăginita mănăstire. Frumos loc, atrăgător peisaj, superbă priveliște, tonifiantă atmosferă, dar... nenorocită casă! Dă-i cu reparatul! Consolidează temelii, fă trotuare, schimbă uși și geamuri, repară pereții, pune noi podele și dușumele, construiește și-o anexă. Adevărată fericire. Schimbă mai multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Memphis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă pe stâncă o cetate de giganți " castel: "Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele..." (Mortua est) " Un castel vechi c-o grădină părăginită se-nalță pe o coastă de deal... Părea mai mult o grămadă de pietre decât o zidire, cu murii ei risipiți, cu copacii uscați pe a cărora tulpină creștea generații tinere de arbori noi și subțiri... Era un parc cu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
întorcea din condei Cavadia, tineri cum suntem în cunoaștere, și latini pe deasupra, plini de tirani vederii, de elanul de a lua act imediat de mediul înconjurător, de a înainta în el până la granița vizibilului, de unde începe "invizibilul", teritoriu sacru și părăginit al culturilor vechi 44. Rolul inserțiilor ekphrastice - cu cele două tipologii ilustrate descrierea și, respectiv, referința ekphrastică - în construcția celor două romane trebuie apreciat având în vedere definiția picturii în formularea lui Țoiu. În interviul Proza este umbra umanității Doina
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
noi îmi par străini, Născuți din întuneric mincinos?...” (întrebare naivă) Lecturând volumul Cântecul lebedei (Editura gunimea, Iași, 2011), cu certitudine putem afirma că poetul Dumitru Vacariu are forța și inteligența de a se detașa de fiorul nostalgic: „Sunt starețul zidurilor părăginite / și oficiez slujba ultimelor speranțe...”, vrând parcă să ne convingă... de prezența... ca o plutire de vis... a unui „freamăt de gânduri pe drumul tăcerii...”, pentru că visul alinător rămâne singura posibilitate de a deturna realul. în vis, prin vis, poetul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
o stare de adâncă purificare celestă din toată făptura lui gingașă, micuță și neprihănită. Vrăjiți de minunata făptură înfășată în costumașul crinilor albi, simbol al purității absolute, frații Aciocîrlănoaiei au dat glas unei imperioase chemări lăuntrice, și în căsuța noastră părăginită și amărâtă a răsunat cel mai frumos cântec de leagăn ce și-a luat vreodată zborul spre infinitul cerului în cinstea celei mai frumoase și inteligente ființe de pe acest pământ: omul. "Dormi copile drag Mama îți trimite Peste-al serii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
levantine. Cum nu era posibil să ieși în afara orașului, fiindcă drumurile erau nesigure, plimbările se reduceau la deplasări de-a lungul cheiurilor pînă la cartierul de vile înconjurate de verdeață, numit "La țară" prin antifrază, sau la o grădină publică părăginită, cu șiruri de salcîmi ce așteptau, însetați, o stropire care venea rar. Erau singurele locuri umbrite din Salonic. Dacă Macedonia nu mai este decît o regiune cheală, aceasta se datorează turcilor, fapt care uimește, deoarece turcul, la el acasă, iubește
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
declara că le dorea împrăștiate de copiii săi pe litoralul de la Cabo San Lucas unde mergea în concediu în mod regulat - pe care am depozitat-o într-un seif la Bank of America, pe Ventura Boulevard, lângă un McDonald’s părăginit. Când am dus câteva costume Armani la un croitor pentru a le ajusta (pierdusem în doar câteva săptămâni toată greutatea acumulată în vara aceea), m-a dezgustat să descopăr că marea majoritate a cusăturilor din turul pantalonilor erau pătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]