111 matches
-
și-a păstrat natura reală prin acest apelativ, este atemporal) nu sunt creditabili ca aparență, dar armăsarul devine mârțoagă în urma efectului pe care îl provoacă șederea în istorie, durata îi erodează pielea, extremitățile, nu și spiritul: „P-atunci aveam douăsprece părechi de aripi, din care acum abia mi-au mai rămas numai cotoarele”. Anularea existenței în timpul distructiv se face, mereu, printr-o hrană incandescentă. Jarul catalizator al transformării magice are o dublă funcție: cea dintâi este purificarea, focul mistuie devenirea. Numai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
daruri cu semnificații rituale precise”. Pregătirea fetei pentru etapa existențială următoare pune în mișcare abilitățile creatoare al căror beneficiar este exclusiv masculin, ca act complementar pentru capacitățile eroice. Schimburile îndătinate pentru viitorul soț sunt „o cămeșă, un brâu și o păreche de izmene”, ceea ce dezvăluie gestul premonitoriu al lunii, pețite de fratele său. In colinde, multitudinea de daruri pentru bărbați include o basma pentru frate: „Ci-mi șede și-mi chind[is]ește/ Și la șerfe împletește,/ La basmale voinicești/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se leagă în mod obișnuit opincile și transferarea lor în plan metalifer hiperbolizează efortul de parcurgere a sacrului. Multitudinea perechilor distruse împarte drumul în etape ce formează un întreg desăvârșit, sugerat de numărul ritual invocat: „Șî să-ț fac nouă părechi de opinci dă oțăl șî nouă bastoane dă fier. Că d-aici dă la mine sui pă nouă stânci dă marmură șî cobori pă nouă stânci dă sticlă” (Voia - Dâmbovița). Fiecare pereche de încălțări, adevărate matrițe pentru ființa nouă ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îi grăi în limba lui și-l întrebă de ce a ajuns în așa proastă stare. - Fiindcă nimeni nu m-a mai căutat și nimeni nu s-a învrednicit să mă încalice, de când era moșu-tu tânăr. P-atunci aveam douăsprece părechi de aripi, din care acum abia mi-au mai rămas numai cotoarele”. Retragerea puterilor magice din trupul calului s-a făcut sub acțiunea erozivă a timpului, care a dublat atrofierea aripilor, nevoite să stea mereu strânse. Absența eroului îl face
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adause el, văd că stai bine din parale; dacă-i așa dă-mi încaltea doi sorcoveți, să-ți zic și eu un bogdaproste. Îi dădui și al doilea sorocovăț. Bogdaproste! Să trăiești mulți ani! Tocmai am dat la dres o păreche de căputături 40, că rămăsesem desculț. Dacă m-ai milui încă cu un sorocovăț, numai bine le-aș putea scoate de la ciubotari 41. I-am dat și al treilea, fără să crâcnesc. Atunci el se sculă și, cu pași leneși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care nu iartă, el a ținut pușca-n mână pănă în ultimele zile ale vieței sale. Apoi venea Dimitrie Rosetti, om distins, care a ocupat în țară pozițiuni înalte, pușcaș de frunte, plin de ardoare înzestrat cu un apetit fără păreche și cu niște compasuri lungi pe care când le rășchirează 56, nu e chip nici astăzi, că a împlinit 70 de ani, să te ții de el. Mai figurau în ceata noastră colonelul Gadela, supranumit Vădana, fiindcă era lat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pitpalacului, era Milord sau Milordachi, cum îl dezmierdau copiii, copil nebunatic și el, care alerga, sălta, făcea roți în jurul meu, scormolea 152 fiecare tufă, strănuta, iar alerga, iar făcea roți și tot așa la nesfârșire, de credeai că are zece părechi de plămâni și o sută de picioare. Dar momentul cel mai mișcător era când deodată rămânea el trăsnit ca de fulger cu ochii holbați, ațintiți în pământ, cu-n picior în aer, cum îl apuca vremea, cu coada dreaptă, întinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu mai era cu putință să-l dai jos. Nici chiar sunetul farfuriilor, muzica cea mai plăcută urechilor lui, nu-l atrăgea; trebuia să-i dau demâncare în căruță, ca să nu rămâie flămând. Dealtfel, se bucura de un apetit fără păreche. Eu n-am avut fericirea să-l văd vreodată sătul, dispus a-și întoarce capul de la o strachină. Mânca pănă la ghiftuire. Era așa de fără fund, încât întru una din zile și-a mâncat bandajul ce-i pusesem la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
după o mare ispravă făcută; iar isprava cea mai mare cu care se poate lăuda un vânător e torba plină. Ah! Torba plină sta aninată în cui, falnică ca o dovadă vie a destoiniciei mele și, de câte ori aruncam câte o păreche de ochi de om amorezat, îmi creștea inima-n piept și mă simțeam mai inspirat în dările de samă ce făceam lui Millu despre expediția mea cinegetică. Millu, ca un vechi amator și mânuitor de pușcă, nu mai sfârșea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
câmpenesc și mai știu eu de ce alte focuri nemărturisite? Apoi dânșii schimbară cântecul de jale într-un cântec de brâu de acelea care îți dau furnici la picioare și îți răstoarnă căciula pe ceafă, și atunci am încins și noi părechi, părechi, un joc năstrușnic, pe iarba verde, un joc cum nu s-a mai văzut în via lui Șendre, de răsuna pământul sub bătaia călcâilor, de ne venea nouă înșine sufletul la gură. Trageți, măi? Să turbe cățeaua!... strigam noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și mai știu eu de ce alte focuri nemărturisite? Apoi dânșii schimbară cântecul de jale într-un cântec de brâu de acelea care îți dau furnici la picioare și îți răstoarnă căciula pe ceafă, și atunci am încins și noi părechi, părechi, un joc năstrușnic, pe iarba verde, un joc cum nu s-a mai văzut în via lui Șendre, de răsuna pământul sub bătaia călcâilor, de ne venea nouă înșine sufletul la gură. Trageți, măi? Să turbe cățeaua!... strigam noi lăutarilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și Buiucliu erau niște tipuri vrednice de studiat. Deși de naturi deosebite, aveau totuși un punct de asemănare: erau amândoi înzestrați cu câte o inimă gata a lua foc ca praful de pușcă la cea întâi scânteie pornită dintr-o păreche de ochi femeiești, și totuși amândoi au murit holtei. Unde însă se deosebeau, era în fondul caracterului lor și în modul lor de trai. Verussi, străin, fără familie, căzut la noi din ceri, ducea o viață de bohème161. De o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă întâmpină cu următoarea întrebare: Mă rog, domnule, sunteți cu trăsura aici? Da, cu trăsura, răspunsei eu în grabă, fără să-mi dau samă de urmările ce putea să aibă această minciună, deoarece venisem apostolicește prin noroi, încalțat cu o păreche de galoși vechi de gumă170 ce-mi clempăneau în picioare. La dreptul vorbind, poate că chiar dacă aș fi avut timpul să mă gândesc, tot așa aș fi răspuns, ca să nu fiu luat drept un mitocan venit la petrecere în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
crud ca un pui abia ieșit din ou. Dar eu nu gândeam tot așa. Cu mintea ușoară, cu inima și mai ușoară, cu închipuirea caldă a unui copil ce acum deschide ochii, dânsa mi se înfățoșa ca o frumusețe fără păreche în lume. O! când zic lume, trebuie să recunosc că lumea mea nu avea pe timpul acela orizonuri tocmai largi, înlăuntrul cărora să fi putut găsi și alte puncte de comparație; dar frumos e aceea ce place omului. De la a vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un iaz mare cu pește; pe locul numit Sicna se află o pereche coșere noi de nuiele în lungime aproximativ de 19 1/2 stânjeni sub un acoperământ de stuh cu standola prin mijloc; tot acolo se află o altă păreche de coșere vechi tot de nuieli sub un acoperământ de stuh cu standola prin mijloc, având o lungime de 8 stânjeni; la coșeri se afla o casă de locuință acoperită cu stuh și două bordeie pentru servitori 43. Publicarea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
numai de optsprezece și îmbla la școală. Cu toate acestea astăzi, în ziua sf-tului Ermil, el uitase pe Octavian August și aștepta felicitări de ziua lui. Tata i-a dat un ceasornic frumos - mama, o besectea de toaletă, - sora, o păreche de papuci - Elis, nimic - adică Cleopatra, vară - sa. El se retrăsese în odaia lui, unde clasicii erau așezați pe-un scrin în religioasă regulă și neviolabilitate și se primbla cu pași mari prin casă. Era brunet și cam poetic. Avea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o carte de schițe risipită pe părete. Un dulap cu cărți bisericești, un scaun cu spata naltă, haine călugărești spânzurate într-un cui, o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru, iată toată îmbrăcămintea. Prin mreaja vie și tremurătoare a fereștii {EminescuOpVII 119} pătrundeau razele soarelui și împleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină în cari se vedeau mii de firicele mișcătoare cari toate jucau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
carte de schițe răsipită, pe părete. Un dulap cu cărți bisericești, un scaun cu spata [î ]naltă, haine călugărești spânzurate într-un cui, o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru. iată toată îmbrăcămintea. Prin mreaja vie și tremurătoare a fereștii pătrundeau razele soarelui și împleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină în cari se vedeau mii de firicele mișcătoare cari toate jucau în imperiul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a unei asemenea eventualități. Îmbla vorba adică cumcă turcii alesese pe Sandul Sturza - care între cei 7 trimeși era cel mai nensemnat - de domn al Moldovei numai pentru că era un om chipos și avea o barbă neagră și frumoasă, fără păreche în împărăția Sultanului. Se vorbea, zic. Ciufă nu era bogat, dar de neam (numirile noastre sunt pseudonime ), ceea ce era însă mai ciudat este că boierul Ciufă credea cumcă morcovul lui cel chel era de o arătoșie ș-o frumusețe rară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
povestesc patetic despre iubiri aprinse, răzbunări teribile, petrecute într-o ambianță misterioasă și lugubră. Un fragment de nuvelă, cam neguroasă, Mănăstirea, are ca erou un proscris politic pe nume Corrad, amintind de M. A. Corradini. Tot neterminată, schița Memoriile unei părechi de foarfici dezvăluie resurse satirice. Poliglot (cunoștea franceza, italiana, engleza, germana, turca, greaca modernă și latina), N. a tradus din Byron, Schiller, poate și din André Chénier. În decursul activității lui a rostit multe discursuri, remarcabil fiind toastul ținut la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
întreagă lume românească, năvălirea cu forță brachială [brutală] în sanctuarul bisericei, răpirea și târârea unui prapor bisericesc din fața altariului - sunt fapte săvârșite în ziua mare din partea protopretorului Ioanovici în Chizătău; fapte cari, poate în întreaga lume civiliza- tă, stau fără păreche, iar în Ungaria se pot petre- ce nepedepsite, și oamenii trec peste ele la ordinea zilei“. Un act similar se va petrece și în 1906. Din dispozițiile vicecomitelui din Timișoara, fost pretor cercual în Recaș, sunt confiscate, pentru a doua
Agenda2004-29-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282647_a_283976]
-
ale editării. Constantin Ciopraga, într-un scurt cuvânt despre ediție, certifică faptul că textele au fost lăsate intacte, așa cum au fost transcrise, cu toate fonetismele și variantele lexicale. Dacă menținerea unora, ca particularități, se justifică (,pâne, câne, sară, bielșug, barbat, păreche, prietin" etc.), pentru altele trebuia adoptată o actualizare ortografică. De ce este păstrat u final în cuvinte ca ,întăiu, vechiu, ovreiu, războiu"? De ce ,însfârșit, pela, dela, pentrucă, ceiace, nicio" sunt păstrate după ortografia veche? De ce ,eri, es, epure, trebue, bae", în loc de
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
literat numai la acces, lipsea sistematic de acasă, de la telefon, de la club, de la teatru și poetul n-avea nici o putință să dea de el, ca să-și poată plăti, după o gîdilare cu o romanța, chiria pe o lună sau o păreche de ghete". Aci trebuie să menționam și un alt impuls al "sufletului simplu", opus atitudinii negatoare, iconoclastiei: nevoia de model, corespunzînd chiar voinței de emancipare, nevoia de adorație, corespunzînd chiar complexului de inferioritate. Ce se putea astfel, paradoxal, dezamorsă. Marea
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
un auxiliu: "În linia acelui "pasionalism" arghezian asupra căruia opina Pompiliu Constantinescu, să reamintim și noi că scriitorul însuși își recunoaște trăsături structurale tocmai într-o asemenea direcție a agresivității ("Ce m-aș fi făcut Doamne, sentimental și mistic, fără părechile de măsele și fără zgîrîietura unghiei încovoiate?", se întreabă retoric Arghezi, undeva înspre finalul Manualului de morală practică). Mai mult, încă din primii ani ai activității sale pamfletare, Arghezi se pronunță pentru o agresivitate extremă a "condeiului" ("Condeiul se ucide
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
tovărășia vînătorească și alte lucruri. Fiecare în parte posedă un instrument de vînat numit pușcă. Fiecare pușcă, de fabricație nouă ori hleab vechi, este un juvaier, este cea mai bună cu putință - fără discuție că nu i se poate găsi părechea pe continent. Datorită unor asemenea arme, cei mai mulți dintre acești oameni ciudați nu greșesc nicio lovitură, mai ales cînd vînează singuri." Vînătoarea, așadar, "e o pasiune, ca și amorul", ceea ce explică, în ambele cazuri, evanescența hotarului dintre fantezie și realitate. în privința
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]