238 matches
-
despre întîmplările și suferințele pe care le-a îndurat el în acest domeniu și în multe altele, încă din tinerețea sa aventuroasă (sau cuminte, studioasă, inocentă etc., etc.) și pînă în anii vîrstei a treia - mărturisire terminată (de fapt, numai părelnic!) printr-o acerbă diatribă împotriva indivizilor cărora li s-au datorat, direct sau indirect, aceste suferințe și încercări, pe care nu-i urăște, Doamne ferește, doar că... Atunci cînd ai dori să te descătușezi de niște obsesii care nu-ți dau
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
de taină, plăpânda fericire-adăpostind, în care-am lepădat, cândva, împreună, scântei de năluciri și vis trăit. ne-om minuna cu sufletul la gură de calmul trupului alint, crescut din lunecări de zgură și din stihii de ape răscolite. vom străluci părelnici și sfioși și vom pieri în destrămare ca mireasma. o, ce neașteptat sfârșit și prea frumos. plâns de nai din verdele ofilit nu crește vara, din soare oxidat lumina nu mai curge. în ochiul împăstat lacrima putrezește și îngroașe orbita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
1926! De unde deducem, căci în proza lui Paul Georgescu nu există temporalitate clară, balzaciană? Singuraticul Gabriel reflectează astfel în pagina a patra a romanului: Își simțea pielea năclăită de sudoarea nopții. Să fim noi oare în secolul douăzeci, cum clamează părelnicele colendare, de douăzeci și șase de anișori? Că eu tot în al nouășpelea veac mă simțesc" (p. 10). Deducția mea e, poate, discutabilă (deși n-aș crede), dar e clar că ne aflăm la începutul veacului XX, undeva în Bărăgan
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
o proza scurtă voi mai publica. Voi publica și acel jurnal " Amintiri din jurul lumii", care-i gata de tipar. Dar un alt roman-roman, coerent și filimonez, nu cred că voi mai scrie. Mapele conținând minereul romanului indian Jagat nitya (adică "Părelnică lume", sau "Bună ziua, iluzie") va rămâne un conglomerat de nuclee narative și atât. Grădinile ascunse este ultimul, este un final de "carieră" literară. - Cum apreciați poziția și locul pe care-l aveți în literatură? E vorba și de "imaginea" care
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
comunică/ mărturisind prăbușirea lor unul/ spre celălalt" (tu pari a fi strâns). Incontestabil, poeta încearcă teama absolutului. Nu se poate confrunta imediat cu absolutul, așa cum nu ne-am putea aținti privirea asupra soarelui, de unde o retractilitate reflexă, retragerea în adăpostul părelnic al umbrei-vorbitoare, id est al poeziei care constituie un paravan în calea razelor de insuportabilă lumină: "vorbind fă-mi umbră// lumina/ fantoma ei asfixia mimând/ mă sperie// aș vrea să-ncap în umbra ta/ vorbind fă-mi umbră/ înfrigurează-mă
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
minuni poate face dragostea, gândi ea, ce minuni! * În zilele ce urmară, se întâlniră cu diverse prilejuri, dar nu luară în discuție problema ce ardea ca un foc fără flacără, mocnit, marcat doar de prezenta unei sfori subțire de fum, părelnică precum o idee în drumul ei spre limanuri nelămurite. Dacă și unui elev din clasele primare îi trebuie un timp să rezolve o problemă, oricât de simplă ar fi, de ce să nu-i îngăduie și el Inei să-și facă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o oră, dar oare când se făcuse dimineață? Uitasem complet de timp și spațiu. Mă repezisem să‑mi notez cât mai multe date despre tata, ca să pot avea În momentele mele de deznădejde o mărturie că viața lui nu fusese părelnică, fiindcă existau pe lumea asta oameni care Înregistrau și valorificau fiecare viață, fiecare suferință, fiecare dăinuire omenească. (Era totuși și asta o consolare.) Aruncând Încă o privire peste ultima pagină În care se vorbea despre el, văd o floare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nălucirea lunaticului care nesocotește hotarul, despărțitura dintre noapte și lună, stavila dintre zori și clarul lunii, iar el sărise drept În ziuă, În lumina răsăritului, a soarelui, eternă divinitate care se tot Înfruntă cu zeița Lunii, anume să risipească lumina părelnică și plăsmuită a zeiței destituite, pizmuitoarea lui? Asta da, lumină! Nu lumină pâlpâitoare și prizărită, care se macină pe sine, care se aprinde și se stinge pe sine, care se Întețește și se săvârșește pe sine, care se isprăvește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sunt cei care pot distinge acea diferență. Căci pentru cei mai numeroși Aparența este totuna cu Plenitudinea“. Chipul lui Jeshua Krohal radia, căci În spusele Maestrului Își descoperea aievea gândul tainic, gândul său călăuzitor, cum că toate pe lume erau părelnice și se aflau pe muchie, Între Plenitudine și Aparența plenitudinii, și că, deci, nimănui nu‑i era dat să judece ce era una și ce era cealaltă (aici concepția sa se deosebea de cea a Maestrului), fiind vorba tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
el: soarele e mai rece, tăcerea orașului, în prima zi a Anului Nou, mai apăsătoare, mirosul de benzină al străzii mai sufocant, claxoanele mai ascuțite, cupola cerului mai joasă, "orizontul misterului" cît un punct. Îi supraviețuiesc într-o lume mai părelnică, mai tulbure. Cu zile scurte și nopți cînd pînă-n zori mai sînt 112 ore. Toate încap într-un infinitiv: a îmbătrîni. Grădina participă imperfect la starea mea, e oarbă pentru mine. O citesc naiv-poetic, știu. Dar a fost și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vorba de „fragilii parcimonioși“ ce s-au repliat „spontan, dar moderat“ în fața chestionarului, de „circumspecții“ ce s-au făcut ghem, „scoțîndu-și țepii ca un arici“, de „logoreicii“ provocatori de suspiciuni, cu o alură cu atît mai „impură“ cu cît mai părelnic „disponibili“. Deoarece Dora Pavel și-a însușit lecția vieții conform căreia maniera debordantă, „exaltarea“ pot fi trape ale simulacrului. Nu mai puțin circuitul simulare-sinceritate se închide uneori prin aprofundarea primei ipostaze ce poate sugera o a doua natură: „Nimic mai
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
un vid răsunător? Nu încap, în această plutire pe teaca lumii, între stări comunicante, sentimente extreme. O anestezie ușoară, menind, deopotrivă, a bine și a rău, amețește ființa, ca o îmbrățișare de fire de mătase. O delicată confuzie, o vigoare părelnică a hibrizilor, în lumea unde orice gest schimbă și te schimbă: Încerci cu piciorul cristalul unei ape/ Și scoicile se-adună sub talpă ca un roi/ Din care se împrăștie ca notele pe clape/ Un cîntec de mătasă ce crește
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
nu coboară însă niciodată la o treaptă grosieră, ci rămîn pe fundalul personalității care le emite precum mostre de rafinament. O sapiență a rebours se compune din asemenea notații ale unei instanțe ce-și asortează contrarietatea cu un grăunte de părelnică frivolitate: "Din experiență proprie și din observarea semenilor mei, eu cred că noi, oamenii, suntem cu toții funciarmente proști, cu următoarea deosebire, care este capitală: unii dintre noi se deșteaptă din cînd, pe durate și la intervale variabile". Sau, pe același
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
parte același rîs n-ar fi "unul care vrea să evacueze societatea de personajele ei rizibile", "care nu vrea să elimine ceea ce îl provoacă, nu vrea dispariția acestei lumi, ci vrea să o păstreze perpetuu, pentru buna noastră dispoziție". În părelnica asociere la postura critică "implacabilă, dură, tăioasă ca diamantul" a autorului Scrisorii pierdute e turnată apă de trandafir. Astfel, Al. Paleologu se apropie pînă la identificare, la un moment dat, de opinia luminos-absolutorie a lui N. Steinhardt, dispus a idealiza
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
le lămurești, nu consolează îndoiala. "Un gînd i-a spus: așteaptă. Alt gînd îi spune: du-te.// Îi este dor, ca nouă,/ De făgăduielile amîndouă./ Îl cotropește ceața, ca pe fiecare./ Seceră, poate, și-n el semnul de întrebare." (Copilă). Părelnic inocentă - nu întreabă toți copiii? nu e întremător, pentru fire, să le poți răspunde? - întrebarea își arată, în izbutita suprapunere a două forme, bănuitele tăișuri. Care știrbesc, neabătut, turta pe care șade fiecare. Lipsește fitecui cîte ceva" și, de bună
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
domnule Talma, ești mască moartă, ești mască vie, / ești geniu și nebunie, geniu și nebunie, // cred și eu, dacă așa va fi fiind să fie..." (Domnul Talma). Poezia lui Ion Davideanu ilustrează prin urmare nu o inadaptare violentă, ci una părelnic blajină, tranzacțională, încercînd cu abilitate a adormi, însă "nu pe vecie, sistemele-dilemele", prea bine înțelegînd că "ficțiunea trebuie întotdeauna legată / de obiect, de o bucată bună de real, / ca șaua arabă de arabul cal" (Șaua arabă), o inadaptare mediată prin
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
soluție acceptabilă, o terapeutică la îndemînă, căci "Răul intră în firescul lucrurilor". Una din înfățișările terifiante ale Răului în plan istoric o constituie revoluțiile. Erupții ale acestuia, ele duc la o inversare a valorilor, printr-o odioasă metamorfoză. Răul capătă părelnic funcția Binelui, sub pretextul unui "progres" dubios, țel compromis prin mijloacele inacceptabile de care se face uz: "Binele este Răul, într-un sens, susținea cu cinism Marx. Ceea ce trebuie eliminat. El se opune progresului în relațiile interumane. Răul este Binele
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]
-
în înțelegere "nu înseamnă a suprima greșeala". Totul e posibil și totul imposibil în lumea rațiocinării ca și a confesiunii noastre, în acord sau în dezacord cu comportamentul nostru, cu contextul mundan. De reținut că "marele cinic" care a fost, părelnic, Cioran era un ins săritor, care nu ezita a-i consilia, a-i ajuta pe cei aflați în nevoie, figurînd în societate cu fizionomia unui logoreic bonom. Dacă am persevera în a-l trata drept ipocrit pe doctrinarul sinuciderii netraduse
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
în anii în care stupiditatea, degradarea, urîțenia vieții erau la ordinea zilei, grijuliu întreținute de un sistem politic de structură polițienească, ce-și transforma metodic utopia într-o antiutopie. Cu atît mai dezastruos era realul cu cît "ambalajul" său era părelnic cel al bunelor intenții. În luna februarie a fiecărui an se desfășura o manifestare botezată "luna cărții la sate", "o idee deloc proastă", de care însă "se alegea praful", sortită unui formalism placat pe mizeria obștească: "Pe de-o parte
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
și jumătate. A fost refăcut la nivelul exigențelor tehnice actuale ale scenei.a Postului Pascal veselia, mâncarea, băutura, au valoare; valoare de moment, an de an, de aproape un mileniu! Veneția este locul în care istoria se întâlnește cu realitatea părelnică a unei actualități ce privește spre trecut dar are încredere în viitor. Iar dacă în Catedrala San Marco spiritualitatea bizantină întâlnește rigoarea spiritului latin, eleganța solară a prerenașterii italiene, nu poți să nu realizezi, ascultând marele opus enescian evocat anterior
Enescu - 130 - Muzica maestrului la Veneția by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5716_a_7041]
-
o clipă că puritatea e un atribut străin interpretării) alege, selectează din magma trecătoare a zilei și recompune sensuri, structuri coerente. Adeseori pomenita independență a eroilor dintr-o carte e o simplă figură de stil; ea numește aparenta ușurință și părelnica autonomie cu care par să se miște aceștia atunci când „scena” a fost bine articulată. Când Henry James mărturisește grija cu care construiește un cadru în care apoi personajele se mișcă singure nu spune nicidecum că le lasă din mână, că
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
însă ea / continua să meargă / cu dinții cu unghiile croindu-și drum / căzînd ridicîndu-se ridicîn-du-se / ea continua să privească / înțelegînd tot mai puțin" (s-au spus destule). Stăpînă pe acest mediu al concretului testat printr-o diversitate de umori, cîteodată părelnic atins de criză, Letiția Ilea modelează dintr-însul, precum dintr-o pastă moale, figuri fantaste. Intervine o fantezie a intelectului care desensibilizează pe alocuri epiderma (ipostaza empirică) a poeziei. Poeta se transpune experimental într-o postură geologică, nu fără o
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
se pot nega, vin mai curând dintr-o șlefuire ale cărei urme se văd, decât dintr-o inspirare fulgurantă. Autorul Eternităților de-o clipăștie, de altfel, rețeta care schimbă steaua căzătoare pe nemișcarea, pro memoria, a stelei. Și, într-o părelnică dezordine, simulând, spuneam, hazardul creator, lasă pe hârtie când vârfuri, când cozi de poem. Stampe - nu întâmplătoare e dedicația către Ștefan I. Nenițescu - în care toate cuvintele sunt imprimate deodată. Iată, de pildă, o Mare sudică: „Pe mări de micșunele
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
e un individ cu principii, rafinat, conștient de valori și de relativismul lor, exponent al unui spirit critic. De unde capacitatea sa de-a oglindi criza ființei umane, cu corolarele sale, impasul simplității, dificultatea directității, provocările sincerității etc. De unde provine o părelnică subevaluare de sine, o tactică a disimulării precum un soi de defensivă (grecescul eyronia înseamnă disimulare). Prin ironie, ființa se ficționalizează. Se situează într-un spațiu al gratuității, aidoma plăsmuirilor artei... Iată cîteva observații, desigur foarte generale, pe care le
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
metafizic ,fără de iarnă", nopții ,fără urmă de stea", porții ,fără urmă de casă" și poemului fără cuvinte, menționate în acea profesiune de credință care este Semnul tăcerii (p. 53). Poezia Marianei Filimon demonstrează cât de adânc poate mișca o rostire părelnic albă și descărnată, cât de multă viață se ascunde în detaliile umile ale existenței și cât de convingător poate suna un glas ,mic", adică șoptit, pe deasupra multiplicității și fragmentarului lucrurilor: ,după spulberate liniști/ mai rămâne totuși ceva/ un adevăr simplu
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]