334 matches
-
urma lui nevastă cu copii... Se publică, se publică! împroșcă repede popa, cumpănindu-se. — Se poblică! Dacă nu știi cine-i, poți să tot poblici. Așa-i... murmurară țăranii, clătinând din cap. Apoi se întinse tăcere. Lampa sfârâia încet în părete, deasupra călătorului. În tăcerea nopții de-afară, se auzi deodată un nechezat jalnic. Cine știe de unde vine! murmură Neculai. În ochii celui căzut ardea o durere neclintită. Veni primarele, un om voinic, nalt, c-o leacă de pântece, îmbrăcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în dosul tejghelei; în rafturi, câteva sticle - și atât. Am căutat în ulcele apă, vin sau rachiu. N-am găsit. Prin întuneric, am pășit în altă odaie. Laviți, scaune, o masă de brad. Dar nimeni înlăuntru. În a treia încăpere, păreții erau îmbrăcați cu scorțuri de lână; lângă horn, pe un pat lat, erau clădite perne, lăvicere și plapome, iar deasupra, pe culme, erau grămădite straie colorate femeiești, o cațaveică, o casâncă, și peste ele o pânză mare de in. Cofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și eu, până una alta, intru de mă zbicesc de ploaie... M-a pătruns până la os! Ea îmi făcu loc și eu intrai. În urmă-mi și lumina umplu încăperea scundă, descoperind vatra pe care mureau flăcările câtorva găteje, și păreții curați, și lada din fund, cu zestrea ridicată până sus în grindă. Și dragostea, fiorii fierbinți, pe care tinereța mea îi aștepta de mult, mă învăluiră ca flăcările unui rug. Era de vină și ploaia, și noaptea, și necunoscutul fioros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
până ce într-o dimineață zice: — Apoi să vie tătuca și mămuca care m-au făcut, că eu de-acuma am să mor... Ș-au venit bătrânii... Și cât sta barbatu-său în casă, ea nu zicea nici o vorbă, ședea cu fața la părete; și după ce ieșea el, se întorcea și vorbea cu bătrânii: — Iaca, tătucă, iaca, mămucă, omul ista mi-a scurtat zilele... și dragă-mi era lumea asta!... Ș-au venit vecinele cu baba Gahița: să-i deie Ilenei baba apă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
holbând ochii. Ți-a spus cineva ceva? Ce treabă ai tu? Ce te privește pe tine?... Mai bine vină aici și scarmănă și tu pene de gâscă... Leiba-i mânios. Dacă nu taci din gură, are să te deie cu capul de părete... Tu mai bine taci din gură... Haiei nu-i era frică de părinții ei; ar fi putut să strige și să plângă. Dar mai bine tăcu. Avea ea o tulburare în suflet și stăpânea o taină; și iarăși începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lăsa la vale, spre casa lui Ion Rusu. Se opri în drum, întăi. Ferestrele erau luminate, perdelele lăsate. Se apropie de cerdac, cercă să strecoare o privire prin vreo crăpătură, pe la colțurile geamurilor. Apoi ocoli casa și se apropie de părete. Cercă să tragă cu urechea. N-auzi nimic. Se întoarse iar în drum, stătu o vreme în cumpănă, după aceea porni încet, cu părere de rău parcă, spre casă. Dar nu intră. Se lăsă încet pe prag, ca să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zilele când feciorul cel mic al feredeuarului, cu șapca lui soioasă și cu redingota flenduri, umbla pe ulițile strâmte sunând dintr-o talangă. În zilele acelea bolovanii din cuptorul feredeului erau încălziți și femeile se grămădeau spre casa uriașă, cu păreții totdeauna umezi, și înlăuntru, pe treptele de stejar, în aburul năbușitor, bătându-se peste trupurile mari cu măturile de frunze de stejar, puneau la cale și deosebitele întâmplări din îngrămădirea aceea a târgului. Tudorița își dădu îndată sama că în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii i se umplură de sânge. —Aista-i răspunsul tău, ticăloaso? Așa? Vra să zică-i adevărat? E adevărat?... Și cu ochii spărioși, crescuți pe fața întunecoasă, Ion Rusu se prăbuși asupra copilei. Începu s-o trântească cu capul de părete, o dată, de două ori; apoi o izbea cu palma peste obraji și peste ochi urlând. Fata dădu drumul la trei țipete prelungi, sfâșietoare, apoi amuți, pe când sângele îi năboia pe ochi și pe gură. Glasuri și tropote porniră dintrodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca împinsă de o apă năprasnică, undeva, spre asfințit. Haia se oprea de câte ori un om se arăta în capătul uliții, venind din inima târgului. Apoi iar începea să umble domol; pe când necunoscutul înainta încet și umbra lui îl urmărea pe păreții caselor scunde, dispărând în bolți și iar apărând, ca un dușman nesimțit. Fata umbla neliniștită; câteodată se scutura, ajunsă de răcoarea nopții; se îndosea în unghiul unui zid, ieșea iar în lumina slabă. Deodată încremeni locului. Cunoscuse pe Ștefan Bucșan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
intră înlăuntru. Îndată făcu lampa mare; căută în dulap cafeaua și zahărul, și împinse în focul ațâțat ibricul cu apă; își pregăti într-o ceșcuță undelemnul; grămădi pe bolnavă într-un colț, răscoli patul; trânti în curmeziș o pernă de părete și așeză pe fată cu șalele deasupra. Apoi își lăsă șalul pe-un scaun, se puse și ea pe marginea patului, plecată spre fața chinuită a bolnavei, așteptând. Reiza fugea, ducându-și prin întuneric fantoma subțire, fugea spre salcâmii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înșele, n-ai grijă! Are să mai înșele multe de-acum înainte, n-ai grijă!... El se duce! tu rămâi cu noi! Dar Haia avea o privire cumplită. Fără nici un cuvânt, intră în casă. Se auzeau trântiturile capacelor de la sipete, bubuiau păreții, pe când femei de-ale mahalalei se grămădeau la cerdac cu aceeași veste. Și ușa se deschise smuncită; Rifca își holbă privirile, iar fata cu șalu-n cap, ținându-și fustele cu stânga, se zvârli în uliță, prin noroi, și porni repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nici de mamă nu-și aducea aminte, și parcă-i cântau în suflet unele din tânguirile vântului, cu păreri de rău jalnice. Pe urmă cugetă la dragostea lui - și iar parcă văzu la căpătâi pe Marghiolița humelnicului. - Pe la spate, prin păretele de stuh, vântul răzbea în câteva locuri cu pulberea măruntă a omătului, și pe deasupra tot mai des se abăteau învăluirile. - Și deodată, cum sta așa pe-o coastă, i se păru că s-a iscat în juru-i un freamăt neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dar dintrodată inima i se rupse în coșul pieptului. Simți pe cineva lângă ea. Înțelese că-i Alexa. Și cu privirile îngrozite, fără să poată face o mișcare, îl văzu cum deslipește scara și o lasă în jos alăturea cu păretele. —Acuma am să văd eu ce cucoș s-a suit în podul grajdului... grăi vătaful c-o voce aspră și răgușită. Întăi pe el vreau eu să-l judec și să-i zbor capul. Măi, Năstasă! strigă el cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să-l judec și să-i zbor capul. Măi, Năstasă! strigă el cu putere cătră haidăii din ogradă care dormeau prin șuri; măi Ilie, ia sculați repede și făceți-vă-ncoace!... Tremurând, mută și cu ochii sticlind, Cristina șovăi cătră păretele grajdului. Când se rezemă cu palmele, simți prin bârnele de stejar frământarea celui rămas sus, prins ca o fiară în cușcă. Dar în același timp îi căzu sub degete și coada lucie a unei furci de fier, pe care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Culi trase de la șoldul drept binoclul și cercetă cu el îndelung amândouă repezușurile ponorului și fundul. În fund, subt o poală de brădet tânăr, stăteau patru ciute cu urechile și capetele neclintite. Dincolo de ele, cerbul - cu razele coarnelor proiectate pe păretele alb al malului. Se aflau cam la o mie cinci sute de pași. S-au mișcat în pripă și s-au dus în copce la deal, drept sub streșina neagră a pădurii. Deci ursul venea asupra lor. Culi a stăruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-a culcat lângă prunc. Ana ațipise. Când s-au petrecut acestea? Câtă vreme a întârziat pe-afară? De când a venit aici? Îi lipsește o parte din timp, pe care nu știe cum l-a întrebuințat. Ornicul cu lanțuguri din părete, între ferestre, arată ceasul al doilea după miezul nopții. Limba lui bate grăbit: toc-tic. Privește toate câte sunt împrejurul lui ca pe niște vedenii și închide ochii. Jarul i-a scânteiat în coada pleoapei. Așa a clipit ursul din râpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nălucit un zâmbet. În acel puțin zâmbet era pentru dânsa singura nădejde pe care o mai avea pe lumea asta. S-a retras în partea cealaltă a colțului sobei, unde Culi n-o putea vedea. Acolo s-a rezemat de părete și a lăsat să-i curgă lacrimile, în tăcere. Le-a cules de trei ori cu vârfurile degetelor și le-a lepădat. Și-a trecut dosul palmelor și apoi colțul broboadei peste pleoape și iar a ieșit la vedere. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urs, ca să nu-i spuie altfel - cruce de aur în casă! La urmă, nana Floarea s-a bucurat de o vorbă a lui Traian. Ieri dimineață, spunea paznicul cel tânăr, badea Culi a poruncit lui Onu să pornească ceasornicul de părete; să-i tragă lanțurile și să-l potrivească. — Te rog, Trăiane: poruncitu-i-a cu vorbe înțelese? Da, nană Floare. Cu puține vorbe, dar bune. Bezarbarză s-a dus numaidecât să potrivească lanțugurile, așezând săgețile la ceasul opt. Zicea el că, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
m-am depărtat și m-am pustiit eu aici. Bătrâna a urmat a vorbi ca să-și răscumpere atâtea tăceri și gânduri. Pe urmă a lăsat pe domni să se hodinească. Odaia aceea de oaspeți era vechi sălaș al vânătorilor. Pe păreții albi, suveniruri fotografice și trofee. Icoanele se aflau împodobite cu soare imobilizat în cununiți de siminoc. Asupra unora dintre portrete vegheau buchete sure din alte veri. Scafandrii regretului scoborau în marea acelui trecut pierit odată cu primăverile și se întorceau aducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acelei femei tinere care acuma nu mai era. În cele două zile cât au stat acolo oaspeții, Culi a început a se înviora, ceea ce, pentru doctorul Micu, era semnul cel mai evident că opera de vindecare desăvârșită rămânea ornicul din părete, adică timpului. După ce au plecat domniile lor la Sibiu și la Cluj, s-a abătut un alt crâmpei de iarnă peste Prelunci. S-a slobozit din miezul nopții vifor de omăt, care a început din ziua de Sfântul Ion Botezătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ei! Mai bine ar fi avut un fecior vrednic, decât ceea ce are. Un fecior aduce spor; o fată pagubă. Pe lângă pagubă, și rușine. Bucuroasă mă aflu că am fost păzită de astfel de năcaz. După ce nana Floarea tăcu, ornicul din părete răspunse: Tic-toc-tic! Câteodată paznicul lua cu el în pădure pe Onu Bezarbarză, mai ales când se ducea să cerceteze teascurile. Căpcăni de jder clădea Culi la locuri unde aceste jivine mici și agere aveau mult umblet. Așeza lemnele lungi între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
târgul stă pustiu, Și ninge ca-ntr-un cimitir. Moină Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Și noaptea se lasă Murdară și goală; Și galbeni trec bolnavi Copii de la școală. Și-s umezi păreții, Și-un frig mă cuprinde - Cu cei din morminte Un gând mă deprinde... Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Melancolie Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește - Răsună-n coclauri
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mari minunății: alunga norii cei negri de pe deasupra satului nostru și abătea grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea ușei; închega apa numai cu două picioare de vacă, de se încrucea lumea de mirare; bătea pământul, sau păretele, sau vrun lemn, de care mă păleam la cap, la mână sau la picior, zicând: «Na, na! », și îndată‐mi trecea durerea... când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zic e că face a vânt și vreme rea, sau
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
scriu...cu acest zapis,...am vîndut a noastră direaptă ocină și moșie ce am despre părinții mii în tîrgu în Iași, pre Ulița Rusască din Tîrgul de Gios, de unde sintu Precupețele, din pod din fața tîrgului din vale, alături, pre lîngă păretele pivnițăi Mănganilor pînă în gardul ogrăzii lui Ion Racoviță comisul cel mare și alături cu gardul la vale pînă în Ulița łigănimei (łigănimea Domnească) ce vine pe subt deal și pre uliță pînă la pîrîu, unde iaste Podul łiganilor, și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
say that for destruction ice Is also great And would suffice. (1923) Mihai Eminescu Vene]ia S-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreții. Okeanos se plînge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereții, Miresei dulci i-ar da suflarea vieții, Izbește-n ziduri vechi, sunînd din valuri. Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]