KorAP: Find »[drukola/base=părințel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...26 >

643 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

toți eram niște animale acolo-n țarcul ăla de pământ bătătorit pe jos, niște animale de rase sau specii diferite care-n așteptarea tainului bâjbâiam Îndârjiți după un grai comun tinzând să se confunde cu sfâșierea de mamă a mutei. Părințelul era oricum de-al casei. Ne traducea poticnit și gemut, amestecându-și gemetele cu ale Steluței, da, l-au bătut, iar l-au bătut, și ea arăta cu degetul În tavan, sfinte Dumnezeule, țiganii ăia de sus, ăia mereu ți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mănânci de frumos ce ie. Ca mâine-l bagi pe felie la tuburi și la grilaje și te-ai văzut scuipat de-o grijă... Iiiiaaaa... Ia uite-l vere cum Îi cășunează acum pe mă-sa! Ăștia chiar ie nesimțiți. Părințelul se lipise de spinarea mutei și se freca de zor de bucile ei, În timp ce asta, o dată scăpată de copil, Își reluase roboteala cu lingura prin tigaia cu rântaș. O agățase țapăn cu cârligul bărbiei de umăr și palmele Îi urcau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
făcând-o să chicotească În limba ei, fără să ridice nasul din tigaie, de chiar ai fi zis că se rușinează. Pe urmă am văzut-o fluturând degetele de la mâna stângă peste umăr și am fost sigur că-i spune părințelului să aibă răbdare nițel, deși ăsta nu părea deloc grăbit și nu-i nici o grabă, Încă-i sâmbătă până luni nu ne-o lua nimeni la goană. Când răsturnă rântașul din tigaie În cratiță, avea rochia rulată până deasupra sânilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nări și-mi coboară În stomac dimpreună cu aburii fierturii. Se adunau toate În stomacul meu și se Îngreunau, erau tot mai grele, aveam o cruce mare de granit În stomac, care mă ținea locului să nu sar pe umerii părințelului, să-i Încalec și să-i călăresc pe amândoi acolo peste cratița cu fiertura și laolaltă cu ei și pe văru' Laur. Și uite-l și p-ăsta strecurându-se cu o cârpă pe sub pântecul mutei, după cratiță, și ușor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
duceau și banii. Popasul nostru se lungea primejdios de mult și de-acum eram o familie numeroasă, al cărei buget se cerea drămuit cu grijă. Altminteri, asta o fi fost soarta banilor ăia prăduiți din ograda lui moș Victor, că părințelul Andrei Îi ținea numai la el În buzunare și nu se dezbrăca de pantalonii ăia nici când se culca. N-ar fi fost mare lucru că nu-l lua somnul decât cu mâinile Înfundate adânc În buzunare și n-ai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Doar el era În drept să gospodărească banii, totuși n-aș spune că se zgârcea din cale-afară. Țin minte că o dată a cumpărat fasole, altădată cartofi și ceapă și Eugenii și Mentosane pentru Florinel, dar de la o zi la alta părințelul devenea tot mai tăcut plimbându-se În sus și-n jos prin casă și mi-e că nu scotea mâinile ale din buzunare decât când o proptea pe Steluța de pereții bucătăriei. Noaptea eu dormeam cu Steluța pe dormeză, iar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dacă ne găseam aici trei inși cu auzul Întreg pentru oricine ar fi bătut la ușă. Și cel mai bine ar fi să nu ieșim deloc, fiindcă de bună seamă e ceva vreme de când ei au Început să ne caute. Părințelul a instituit regula asta, și tot el a călcat-o câteva seri mai târziu. Ce să mai spun că de-acum ieșea În fiecare seară, bineînțeles, ca să caute centrala aia termică unde lucrează Pepino, despre care nevastă-sa habar n-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
printre garnituri și scaune de robineți. A fost o sărbătoare În seara aia când am reparat dușul și ne-am bălăcit toți patru o oră Încheiată, până s-a oprit apa caldă, și ce ocazie a pierdut nerodul ăla de părințel tot umblând după celălalt nerod, și dacă nu se grăbește o să piardă și apa rece, că lumina oricum i-o luăm. Ne-am mutat cu tot cu bec În livingul cu saltele și Steluța a adus cearșafurile de pe dormeză să ne ștergem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Și mai las-o, vere, c-ai morfolit-o de-ai zăpăcit-o. cu nasu-n pizda ei ai să mori. Care io unu’ Îți spun că nu-mi convine. Să stau io aicea ca la pușcărie c-așa vrea pula părințelului, și el să se plimbe cu banii la el și să-i cheltuiască cum vrea pula lui. Tu nu vezi vere că ne ține de maimuțoii lui? Adică ce zice el, că le-am dat-o pe mută să aivă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și el umblă liber ca pasărea din local În local, cu teșcălău’ de sute În buzunar. Văd că până la urmă văru’ Laur nu știe sau se face că n-are habar pentru ce ne trebuie banii ăia și de ce ține părințelul așa strâns de ei, și că la o adică el, Andrei, ar fi cel mai În drept. Și se mai face că nu știe că l-am luat după noi de milă, și-i oricum În plus și ca o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
În trupul lui tânăr și musculos ca Într-o mare a plăcerilor eterne dintr-un loc de verdeață și răcoare unde nu-i durere și Întristare. * Cât Îl mai așteptasem amărâții de noi, sfinte Dumnezeule, și ce-a mai răscolit părințelul Andrei prin toate centralele termice și toate bodegile Timișoarei, și tocmai când să ne luăm adio și să-l dăm dispărut definitiv, uite-l aici Întreg și nevătămat și gata să ne sară-n ajutor. Trecuseră oricum mai bine de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să-și procure o diplomă d-aia ca a lui văru' Laur, care ăsta s-ar putea să fie mai Întreg la minte și decât mine și decât el. Uite cu cine-mi spunea că a aranjat, ăsta-o omul părințelului, Pepino, călăuza, traficantul de carne vie, tipu’ care-o să ne treacă dincolo, el sau văr-su, tot un drac. Chiar că nu mai contează. S-a uitat părințelul ăsta dement la Pepino și s-a luat după gemetele și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Uite cu cine-mi spunea că a aranjat, ăsta-o omul părințelului, Pepino, călăuza, traficantul de carne vie, tipu’ care-o să ne treacă dincolo, el sau văr-su, tot un drac. Chiar că nu mai contează. S-a uitat părințelul ăsta dement la Pepino și s-a luat după gemetele și mugetele lui, tot așa mai m-am uitat și eu În gura părințelului și m-am ținut după el și tot n-am vrut să cred până nu l-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dincolo, el sau văr-su, tot un drac. Chiar că nu mai contează. S-a uitat părințelul ăsta dement la Pepino și s-a luat după gemetele și mugetele lui, tot așa mai m-am uitat și eu În gura părințelului și m-am ținut după el și tot n-am vrut să cred până nu l-am văzut cu ochii mei pe cretinul ăsta având conformația unui semn de carte, care ne va scoate prin graniță ca prin brânză. Este

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cu toate bunătățurile de pe lume, oh, vai de pula noastră, părințele, că numai și numai din cauza ta. Și până la urmă cu ce-i el de vină? Gândește-te numai, dacă te-o duce dovleacul ăla de căpățână. Ce strică sărmanul părințel? N-am fi stat noi la mâna lui Pepino atâta vreme, dacă frica nu ne-ar fi ținut În loc. Pentru că așa s-a Îmbârligat toată treaba asta laolaltă cu nenorocirea noastră, de să dai să fugi și să nu te

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
la mine cu uitătura asta de curvă nătângă care a greșit și-și primește pedeapsa Într-un avânt masochist ce pare să-i fi paralizat auzul și Înțelegerea, dar În sfârșit realizează. Iese Închizând ușa cu grijă În urmă, În timp ce părințelul se văicărește: — D-ăsta ne arde nouă acuma, Relule? Tocmai acum, când să ne vedem rezolvați? — Tocmai că nu ne arde, și el vine grămadă pe capu’ nostru. — Păi ce treabă are? Ce vină are el? Când ți-am spus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Până marțea viitoare ne-am văzut scăpați... Ce, ți se pare prost Pepino? Câți n-a scos el afară cu văr-su... După ce-am terminat de numărat mi-am adus aminte imediat de suma pe care mi-o spusese părințelul În tren, În ușa compartimentului În care dormea Laur. Nouășpe mii șase sute a spus, ăștia-s banii, și tocmai am terminat de numărat douăzeci de mii. Erau cei douăzeci de mii pe care-i luasem de la șoferi Înainte de a pleca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cheamă, și pe urmă am auzit mai limpede, ca să vadă cu ce vă ocupați, futu-vă-n gură de muți și de handicapați, c-ați făcut hotel și bordel din blocu’ ăsta pe banii noștri de Întreținere. Ca și altădată, părințelul se dovedi mai curajos decât mine și-mi spuse să-l aștept că se duce să vadă ce se-ntâmplă și se-ntoarce numaidecât. Mă plimbam În sus și-n jos printre saltele, Încălțat și-mbrăcat În cele două pulovăre pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
prin brânză și-am să-i rod pe toți de osânză și nu mă voi opri decât În acel loc de răcoare și verdeață care uite-l că-mi stă mereu În față... Până una-alta am luat-o cu părințelul În recunoaștere pe teren, cu Pepino și Florinel În urma noastră, să constatăm ravagiile și să Îndreptăm ce mai poate fi pus la loc. Steluța se zguduia de plâns În bucătărie cu capul pe masă, roșie ca racul și icnind din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
fi zis că vine primăvara. Oricum scăpasem de hainele groase. Ba Laur se spăși până Într-atât, că se lipsi de geaca aia nouă cu care se alesese din munca lui de-o vară, el cu mâna dându-i-o părințelului Andrei s-o vândă ca să avem de fiertură și de băutură. De-acum familia noastră se mărise, Îl Înfiasem și pe Pepino, Îl băgasem desigur și pe el În porție, căci prezenta o garanție. În definitiv, datorită lui așteptarea noastră

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mâinile Înfipte adânc În buzunare prin țarcul și grajdul ăsta din care vom scăpa cât de curând. Păi poimâine e luni, da, numai mâine nu e poimâine, așa că s-ar cuveni cât de cât, așa că-n seara aia de sâmbătă părințelul s-a scărpinat mai adânc În buzunare și i-a dat lui Pepino două sute de lei pentru ceva cât de cât vesel și mai Întremător În vederea ospățului de adio de duminică. A adus Pepino ceva ce n-am mai văzut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
amar de vreme: splină și bojoc, un pachet barosan de vreo două kile, fiindcă avea un văr și la abatorul din Timișoara, dar uitase probabil de butelie, dacă nu cumva special ne ispitea cu bunătățile alea, tot În nădejdea că părințelul se va simți și-i va da bani s-o umple. Sărmanul Pepino, barem de foc să-i lăsăm, că de-ale gurii s-o descurca el. Adică noi plecăm și scăpăm, și el rămâne de caraulă aici fără de nici unele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ei face ca toate dihăniile dupe pământ. Te doare capu’, oh... m-aș duce așa Într-un loc, undeva Într-o pădure cu liniște și verdeață unde să n-aud de nimeni și de nimica. — Să-ți ciripească păsărica, face părințelul, stârnind râsul vameșului. — Lu’ nevastă-mea Îi place, spune el. Dacă nu prea are timp să iasă din casă, se mai ține de vorbă cu Steluța și Pepino. — Cu trei copii, spun, să mai ieși decât la piață și fuga

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dincolo. De atâta grabă, o fi uitat să i se mai scoale, dar de mâine i-o eliberăm În sfârșit pe Steluța și poate s-o deguste În tihnă și pe Îndelete. De când sunteți aici? Nu așa demult, se Înfoaie părințelul. Nu-i dă mâna să intre În detalii, după ce ăsta și-a dat În petic joia trecută cu hotelul și bordelul și miliția, dar uite că vameșul insistă: — Și de unde ziceți că sunteți de loc? Laur și Andrei Îmi aruncă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Mâine o să fie destul timp ca să vedem cum e cu granița și cu vama, a mai spus Pepino Înainte să plece la lucru. * În noaptea aia eu unul am dormit tun. Totuși spre dimineață aveam să-mi aduc aminte că părințelul s-a sculat și-a troncănit cu Steluța prin bucătărie, după care i-a dat ca de obicei liber să se Întoarcă pe dormeză la văru' Laur și s-a Întors și el pe saltea. Nu era probabil trecut de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]