6,411 matches
-
în muzica bizantină<footnote I. Popescu-Pasărea, după N. Apostolescu Laudă, suflete al meu, gl. V, în: Cântările Sfintei Liturghii, p.84, s. 4-5. footnote> Ex. nr. 14: Al doilea motiv muzical enescian corespondență în muzica bizantină<footnote Nectarie Ieroschimonahul - Brațele părintești, gl V, în: Cântările Sfintei Liturghii, p.247, s. 4. footnote> Motivul secund expus în Preludiu, caracterizat printr-o exprimarea laconică, alcătuit doar din trei sunete, apare dezvoltat în măsurile 52-54, prin formarea unei melisme în jurul sunetului median. Ex. nr.
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
CASA PĂRINTEASCĂ Ascultațimă, surori, pe mine, Și voi, frații mei, ce vă sfădiți: E păcat, nu-i drept și nu e bine Să vinzi casa care te-a-ncălzit. Bani ne-ar trebui la fiecare, Toți avem copii și vremea-i grea. Însă cum
Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Science/76_a_346]
-
sfădiți: E păcat, nu-i drept și nu e bine Să vinzi casa care te-a-ncălzit. Bani ne-ar trebui la fiecare, Toți avem copii și vremea-i grea. Însă cum să vinzi fereastra oare, Cea la care maică te-așteapta?! Casa părintească nu se vinde, Nu se vinde tot ce este sfânt. Din atâtea lucruri dragi și sfinte Ochii mamei Încă ne privesc. O vom da și vor schimba lăcată Și vor pune și ferestre noi. Și trecând pe lângă ea vreodată, Va
Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Science/76_a_346]
-
ce este sfânt. Din atâtea lucruri dragi și sfinte Ochii mamei Încă ne privesc. O vom da și vor schimba lăcată Și vor pune și ferestre noi. Și trecând pe lângă ea vreodată, Va privi ca la străini la noi. Casa părintească nu se vinde, Nu se vinde tot ce este sfânt. Din atâtea lucruri dragi și sfinte Ochii mamei Încă ne privesc. Vom pleca și noi cândva din viață Și părinții sus ne-or Întreba Ce mai face casa lor cea
Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Science/76_a_346]
-
blocul vecin, de primele tentații ale “iubirilor pre-adolescentine”. Ne certa când ne vedea Îmbrăcate cu vreo fustă prea scurtă sau ne aducea acasă, forțat, din parcul plin de “derbedei”. Copilăria și adolescența s-au scurs așa, printre teme școlare, restricții părintești, fredonări ale hit-urilor de la radio și oftaturi târzii pe geamul de după a cărei perdea, Îl urmăream pe Doru și chicoteam. Țin minte că aveam, cu puștoaicele de vârsta mea, un ritual În ceea ce Îl privea pe Doru: ne ascundeam
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
întrun cuvânt, devine din om, dumnezeu (ἐκβαίνει τὴν ἑαυτοῦ φύσιν ὁ ἄνθρωπος ... θεòς ἐξ ἀνθρώπου γινóμενος). Cel învrednicit să se facă fiu al lui Dumnezeu va avea în sine, fără îndoială, cinstea Tatălui și e făcut moștenitor al tuturor bunătăților părintești. O, uriașă dărnicie a bogatului Stăpân! O, mână largă! Cât de mari sunt darurile comorilor negrăite! Din iubire de oameni, ridică aproape la aceeași cinste cu Sine firea cea căzută în necinste din pricina păcatului. Căci, dacă ne face prin har
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
și Înțelept - are libertatea să le prescurteze sau să le aplice cu asprime, apreciind natura păcatelor, consecințele lor mai mici sau mai mari și intensitatea pocăinței celui căzut În diverse păcate sau patimi ucigătoare de suflet. Cu iubire și duioșie părintească se adresează Sfântul Grigorie penitenților, lansându-le afabile exortații la mărturisire verbală și chemându-i sub tratamentul său duhovnicesc: „Vărsați Înaintea mea lacrimi amare și multe și voi vărsa și eu cu voi. Alipiți-vă cu tristețe de un slujitor
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
evidențiată. Una dintre imaginile pe care le utilizează Sfântul Irineu pentru a transmite această idee este cea a clarității sporite a viziunii: Dumnezeu era văzut înainte prin profeți, apoi prin Fiul, și va fi văzut în Împărăția cerurilor la modul părintesc. Cei ce văd pe Dumnezeu sunt în Dumnezeu și participă la strălucirea Lui, ei primesc viața, devin nemuritori, mergând până la Dumnezeu, grație Logosului Care răspândește tot felul de haruri<footnote Contre les heresies, 4.20.5-6, în col. Sources Chrétiennes
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
doi tați. Printre apologeții avantgardisti care promovează anihilarea relațiilor biologice între părinți și copii că fundament legal pentru definirea familei, notabili șunt politologii americani Amy Gutmann și Stephen Macedo. Aceștia, dar și alții că ei, au în comun negarea autorității părintești naturale în creșterea și educarea copiilor lor biologici. Cei mai in varsta dintre noi își amintesc că aceasta a fost, de fapt, si ideologia și politica comunistă a familiei promovată în România totalitara a secolului trecut. Statul ne confiscă copiii
COPIII BODNARIU – AI CUI SUNT EI? [Corola-blog/BlogPost/93814_a_95106]
-
putut, sașii din nordul Transilvaniei s-au retras înspre vest, până în Austria ori Germania, unde au crezut că sunt la adăpost pentru o vreme. „În noaptea de 25 spre 26 septembrie, am dormit pentru ultima oară în patul din casa părintească”, povestește Johann. „Am avut un vis ciudat, de care mi-am adus aminte mai târziu. Par-că mergeam cu căruța cu boi pe un deal înalt, printre nori. Drapele ungurești fluturau pe străzi și peste tot. Am plecat undeva, tot printre
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
el și cu banii a plătit o ma-șină care i-a dus până acasă. Casa era ocupată și, din ordinul lui Stalin, toți repatriații sași au fost trimiși în lagăr. De-abia în 1954 a reușit să recupereze casa părintească. Era o sărbătoare în ziua aceea și peste tot erau steaguri românești, fâlfâind. Visul de demult se împlinise. *** Trenul deportării Johann este astăzi unul dintre cei mai respectați oameni din comunitatea săsească. Are prieteni în toate țările în care s-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
Carabinieri și au preluat cei doi copii, Lucio Daniele și Angelo Andrea. Operatorii sociali s-au adresat imediat instanței, solicitând îndepărtarea minorilor de lângă părinți și integrarea acestora într-un institut de plasament. Tribunalul de minori a dispus decăderea din drepturile părintești ale cuplului. În timpul procedurilor, părinții se plâng că au interogați fără traducător, ei neînțelegând limba italiană bine nici în ziua de azi. Doamna Divile spune că autoritățile au obligat-o pe aceasta să semneze tot felul de documente, repetându-i
ROMÂNI PENTRU ROMÂNI – CAZ SOCIAL ȘOCANT [Corola-blog/BlogPost/93972_a_95264]
-
existat disponibilitate, cu atât mai puțin un ajutor concret din partea Statului Român. Asta nu e totul. În 2013, cuplul Divile-Trandafir aduce pe lume un alt copil, o fetiță pe nume Maria Antonia. Fiind în curs procesul de decădere din drepturile părintești pentru primii doi copii, autoritățile italiene LE-AU LUAT ȘI AL TREILEA COPIL. Din 2013, familia Divile are o locuință, domnul Trandafir a reușit să își găsească un loc de muncă, cu contrat legal. Inutil. În prezent primii doi copii
ROMÂNI PENTRU ROMÂNI – CAZ SOCIAL ȘOCANT [Corola-blog/BlogPost/93972_a_95264]
-
cei de la „Cuvântul liber”, naționaliști, în acel sens tradițional-ardelenesc, suntem! Extremiști nu! Naționaliști suntem, cum sunt, și francezii, și nemții, și grecii, și spaniolii, și americanii, și ungurii. A-ți iubi țara, pământul moșilor și al strămoșilor, casa și vatra părintească, tradițiile, credința strămoșească și memoria identitară înseamnă patriotism, o calitate a românului, nu extremism! Am luptat (și luptăm) cu hungaromania, cu hungaro-secuimea și cu lăcomia ei, ca să nu se lățească, precum o obrăznicie de neiertat, în numele așa-zisului Ținut Secuiesc
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
un apărător tenace al "tezaurului limbii", în care vedea însăși puterea de viață și dăinuire a națiunii noastre. Istoria literară din ultimii ani a relevat și calitățile lui de scriitor: Jurnalul său ne amintește de Amintirile... humuleșteanului Creangă (evocarea casei părintești, chipul mamei și al tatălui, obiceiurile satului, credințele și superstițiile rustice). Imaginile din copilărie, îmbrăcate în vraja duioasă a amintirilor, respiră, ca și la Creangă, un aer de nostalgie. La Creangă - o nostalgie cutreierată de unde joviale; la Cipariu - una gravă
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
șAlexandruț Vianu, spre a protesta împotriva nedreptei sancțiuni. Prorectorul nu poate contesta caracterul fistichiu al sancțiunii și sugerează celor loviți de ea să se adreseze decanului în vederea reabilitării. ...oct. 1954. Decanul, un as neîntrecut al ipocriziei moderne, primește cu dragoste părintească pe cei patru fii rătăcitori, le recomandă ca de acum încolo să fie buni, cuminți și silitori la învățătură. Dacă vor face astfel, totul va fi bine. Noi n-avem interes ca voi să plecați din facultate cu sancțiuni." oct.
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
Pe suporturi de metal Zorelele păstrează-albastrul zorilor Cît ține ziua Reminiscența altui timp interior Stăruie-n zare " delicata Și fina funingine cenușie a mării Salivă pe un dinte de metal Rozeta albă de ochiul boului Mă-ntoarce-n curtea casei părintești Arde un foc cu flăcări țepoase în interiorul begoniei Lamele papurii răsfoiesc Cartea secretă a vieții Precum gasteria verrucosa în vitrinele farmaciilor Un budozer mi-a îngropat Toate amintirile de anul trecut Gîște tăcute și albe Se trag deoparte din drum
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
strâmt al vieței de toate zilele, acest simțământ de cucerire se exprimă în gesturi anarhice, exasperate, distinctive la acele tinere ce sunt sincer și cinstit pătrunse de această nevoie - iar la cele mai superficiale, degenerează - sub ochii speriați ai generației părintești - în gestul mai puțin interesant, dar singurul care a alarmat și care e gestul de provocare! Ca și cum nu și-ar avea eroismul ei specific, ca și cum nu l-ar fi dovedit veacuri de-a rândul! Ea, care dă viață, are menirea
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
Citez și de aici un fragment: “Printre cei pe care i-am cunoscut mai de aproape în lumea literară se numără: E. Lovinescu (la ședințele «Sburătorului» am luat parte din toamna anului 1929), C. Sandu-Aldea (l-am cunoscut în casa părintească, fusese coleg de școală al tatei la liceul real «N. Bălcescu» din Brăila), Vladimir Streinu (coleg de lot și de detențiune și om de mare ispravă, a făcut mult bine multora), profesorul Al. Rosetti (m-a chemat la R.F.R. în
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
stinse flacăra." (p. 25) Complicitatea sado-masochistă între anchetator și victimă se instalează însă repede, nu numai pentru că elevul într-adevăr furase, dar și din cauză că pedagogul (probabil, un fost torționar) știe să alterneze momentele educative de groază cu cele de grijă părintească: Îmi întinse batista lui, galbenă cu pătrate albastre. Am început să-mi șterg gura cu ea, nu mi-era că i-o murdăresc, era ca și cum mi-ar fi dat-o frate-meu." (p. 26) În Disciplina, antieroul lui Monciu-Sudinski (care
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
a vizitat rude, prieteni, cunoștințe, colaboratori, autorități rezidînd în alte multe locuri, a schimbat o serie de locuri de muncă. În tinerețe, a avut locuință în zona Obor și în Strada Armenească, în estul urbei; copiii își aminteau de casa părintească vîndută înainte de a se muta pe Strada Sf. Spiridon (azi Maria Rosetti) colț cu Strada Rotari (azi I.L. Caragiale), au urmat Str. Sculpturei și Str. Berzei, în partea de vest. Casa lui Iorgu Caragiale, unul dintre unchi, era în spatele Teatrului
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
mei mai mici, care animau jocurile, cu neașteptate acțiuni copilărești, inventate spre plăcerea micei lor nepoțele. Planul unei călătorii la stațiunea aflată cam la 20 km de orașul Sibiu, pe care o înfățișasem domnului Lovinescu, se topise în atmosfera casei părintești. Mi-am amintit de ea în clipa în care o telegramă, trimisă de la București, îmi anunța sosirea domnului Lovinescu. Stăpînită de un sentiment catastrofic am alergat la gară. Maestrul coborî din vagon cu un salt tineresc și mă salută cu
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
făcut calea întoarsă pînă la mica gară, care părea pustie, ne-am urcat în trenul ce părea că ne așteaptă anume pe noi și după o jumătate de ceas am coborît în burgul german, care ne primi cu o căldură părintească. Sufletul meu căpătase din nou aripi înviorătoare. Lovinescu își temperase reflecțiile ironice, cuprins și el de frumusețea orașului copilăriei mele. Ne-am urcat într-o trăsură care ne-a purtat pe dinaintea fostului Institut al Călugărițelor Ursuline, în care am urmat
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
de înțelegere pentru alții. În decembrie 1946, ne citise în biblioteca lui Ion Pillat Capul de zimbru care începea seria surprinzătoarelor sale povestiri, încheiată la 28 iulie 1958 cu Pescarul Amin pe care ne-a citit-o în casa mea părintească, unde ne mutasem, după ce am fost nevoiți să părăsim casa Pillat. Toți din jur ascultam cu sufletul la gură vocea sa acidă, nuanțată, supravegheată până la șoaptă cu care povestea întâmplări fantastice, clocotitoare de vitalitate, forțe primare și mister pe care
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
o picătură infimă de venin muieresc în colțul gurii. Pe doamna Gabi n-o cunosc atât de bine ca pe celelalte, dar garantez că așa e. Am văzut-o cum povestește despre fetele care-i întârzie lucrările, cu puțin reproș părintesc, dar fără răutate, am văzut-o cum se poartă cu clienții, am văzut-o cum se poartă cu mine, dar, mai cu seamă și în primul rând, am simțit-o. De mine, doamna Gabi s-a îndrăgostit din prima, cum
Povestiţi-mi despre un om bun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21298_a_22623]