985 matches
-
cocârjeze, cu timpul: Și umblu de atunci mereu cu ochii în pământ, ca nu cumva să calc floarea ascunsă, și sfredelesc cu privirea toate pietrele și le-azvârl din drum, dar sub ele sunt râme și viermi lucioși și gângănii păroase, cu mii de picioare - și altfel nu mai umblu, decât cu ochii în jos - puțin adus de spate, cu băgare de seamă, căutând...(...) Sintagmele de discurs: "dacă, poate, cât de cât, oare, însă, una-alta, parcă, totuși", care ilustrează reflecția
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
Și dacă nici anul ce vine nu cucerim cupa mondială de fotbal, care a României trebuie a fi, și nici campionatul Europei, că de aia intrarăm în dânsa, mă jur, uite-așa (își face o cruce mare peste pieptul său păros, rostind, la microfon, un bubuitor Tatăl nostru)... și încruntând din sprâncene, zbiară ca la o turmă de capre nedisciplinate: Și nu uitați, Români, a noastră va fi gloria și lumea aceasta făcută de Dumnezeu și pe care noi trebuie să o
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]
-
iugoslave și felii de parizer, beam vinuri roșii; îmi divulga zburdălniciile maică-sii, viitoarea mea soacră; se lăuda cu flexibilitatea ei, putea să-și pună ea, soacra, ambele picioare cu tălpile la ceafă, desfăcîndu-se primejdios, prezentînd, ca pe o tavă păroasă, un sex plesnit, beant, acaparator...), colegă ce mi-a devenit apoi soție. Cum în 1962 nu eram căsătoriți încă, am stat separați, într-o casă alături de-a ei, găzduit de-o baborniță cu rude la București. Nu dorea să
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
practică decade, pentru totdeauna, din tagma, mai subțire acum decît atunci, a oamenilor bine crescuți. Exemplele alese - și practica medicală servește de minune "recoltării" lor - sînt savuroase: cetățeanul între două vîrste, ieșind la consultație direct din baie, cu două picioare păroase și varicoase pe care accesoriul conului Leonida, cămășuța de noapte, nu izbutește să le ascundă...; doamna care apare în prag, în negligé, ca să cumpere fructe. Mai aproape de viața noastră la bloc sînt pildele conlocuirii zgomotoase, ghete trîntite, la ceas de
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
Dumitre. N-am ce spune. Eu, însă, am urcat fără pușcă. Ușurel, ușurel...Fuscel cu fuscel...până am ajuns în gura podului. De acolo am început să cercetez cu băgare de seamă locul...Mă așteptam să văd o matahală neagră, păroasă și cu coadă...Dar nimic din toate aiestea. „Să știi că necuratul și-o luat tălpășița” mi-am zis eu...Am prins curaj și am urcat în pod. Un pas...doi...și când să-l fac pe al treilea...deodată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sub cuibulețele lor, o sămânță a purității lucrării tale. șase în al cincilea loc: te întrebi cum de s-a putut dezvolta copacul ăsta înțelept și protector al ridicării tale către înalt în teritoriul vecinului de dedesubt, invadat de animale păroase și oarbe, care sapă tuneluri pe sub pământ, cum a rezistat el până în ziua când tu ai putut să dai drumul producției de pastile anticârtițe-oribil-dansatoare, până când ți-a fost revelată rețeta secretă în vis. nouă deasupra: acum înțelegi că evoluția de la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în vis. nouă deasupra: acum înțelegi că evoluția de la baobabii primitivi la baobabii-bătrâni capricioși trebuie să fi avut loc într-un ținut invadat de cârtițe, în care au supraviețuit numai exemplarele care aveau studii superioare de supraviețuire în prezența animalelor păroase și oarbe de dedesubt, care sapă tuneluri, și, din acel ținut, mase de aer au deplasat semințe până în ținuturile acestea, pe unde vă întâmplați tu și alesul inimii tale, și o sămânță, iată, a ajuns chiar aici, sub cuibul reapretat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
zidul înlănțuirii tale, nici față de drumul dragostei tale, ești încă în cascada primejdiei, vrăbiuțele-soldat din ariergardă cad secerate de mâinile lungi ale maimuțelor lumii noi. șase în al doilea loc: trăsurica fină zboară din ce în ce mai jos, ajunge în bătaia mâinilor lungi, păroase și îndemânatice ale maimuțelor nancy ma, conduse în această urmărire de hanuman însuși, supranumit retragere regele crud. vrăbiuțele-soldat, încărcate de greutatea căpăstrului galben, au ostenit, trebuie să faci ceva, cu inspirația ta găsești, ca întotdeauna, o soluție cât de cât
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
conducătorul vremelnic spune o mică predică, parcă și aceea e de bine, el poartă niște pantofi vechi și rupți, are pantaloni de sac, o pălărie neagră roasă și o cravată roșie, foarte scurtă la gât, se vede burdihanul mare și păros înaintea lui, nu te gândi prea mult la predica acestui conducător vremelnic, oricum ai noroc și e cu adevărat timpul să te unești pentru totdeauna cu alesul inimii tale. nouă deasupra: reverență, respect, sinceritate, emoții, senzația că într-adevăr se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
înainte prea puțini se opreau să descopere armonia trăirilor, puterea care punea în mișcare trenulețe de visuri, mașini de timp, statuete de sticlă sau mori de vânt ale părerilor de rău. s-a spart geamul vitrinei sufletului meu numeroase mâini păroase, murdare, cu degete groase și negru sub unghii se înfig să culeagă un ciob, un picior rupt de manechin, o amintire mâzgălită cu dâre de sânge. îmi retrag apele de sub grinzile rupte, îmi adun răniții prinși sub căderi. în văzul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de tine nu e la antreu, e la desert Țla ultimul fel) matur, după care nu murim, ci trăim viață fără de moarte, ca hexagramele descompuse din clar-obscur pentru cei aleși. trăiesc dejà-vu-ul limitării, al îndreptării curcubeului cu mâinile murdare și păroase al secerării cu gloanțe de viermi a pașilor care aleargă pe străzi după lotuși albi limitare al strivirii cuvintelor sub șerpi de ură și respir, totuși, dragostea ta, atât de profund, adânc, sub ape. nouă în primul loc: iubește curat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mai acătări”, că e prea calic, că le e rușine cu el și că să-i zică maică-sii, care era infirmă (tată nu avea) să nu-l mai poarte mereu În haine ca acelea. Mai ales un tip mare, păros din caleafară (“Blănosul”) și cu o cicatrice urâtă sub ochi Îl tachina cu astfel de cuvinte, Înnegurându-l de fiecare dată când Îl Întâlnea. Însă Iulian suporta umilința și nu căuta să plece din mijlocul nostru niciodată. Ba, mai mult
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
jerpelite, Filozoful, mut din naștere, mă salută Întotdeauna cu degetele fluturate ca o batistă, Într-un fel foarte delicat. Ridică apoi mâna și, cu arătătorul Înțepenit, Îmi face un semn ciudat, desenând ceva În aer și scuturând greoi din capul păros. Și-mi arată dinții lui galbeni, murdari. Nu a acceptat niciodată din măruntul pe care, uneori, Îl mai Împart. Pe el pare-se că-l interesează altceva: plăcerea salutului, a schimbului de priviri, faptul că relaționăm În felul acesta. Nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se ridică Încet un continent de beznă, populat de moriștile unor bigudiuri cu care nici Don Quijote n-ar fi cutezat să se lupte. Forma de viață extraterestră pare că mă va Îngropa, inseminându-mă cu niște urmași verzi, având șase picioare păroase și capete de broască. Alunecarea de teren se oprește Însă la timp, extrăgând un zgomot din adâncuri. „Dormi?“ cârâie Inga, proptindu-mi un viguros picior de pod În stomac. „Nu, vulpița mea“, răspund. „E furtună afară“. „Da, mica mea felie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vreunui cerșetor. -Uniunea Europeană cum Îi spui, ne dă voie să ne Împrietenim cu lighioanele astea? -Uniunea Europeană nu-i o dirigintă severă care cere să-i arătăm unghiile curate. Uniunea Europeană e un concept. -Un ce, un concert? -Nu, omidă păroasă, e un concept, adică așa, o idee generală pe care eu ți-o dau mură În gură, pentru ca mintea ta de plină de bărzăuni scârboși să Înțeleagă mai bine mersul istoriei Europene -N-am Înțeles nimic și de altfel, mă scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întrebat cu o gură largă, elastică Dacă Nu Cumva Suferea De Deficiențe de Auz? Nu, n-avea nici o problemă cu auzul, mi-a răspuns portarul Într-o germană stricată, inserând un deget arătător foarte nobil Într-una din urechile sale păroase. Se pare că aveam o viespe În păr. Mi-a luat ceva timp să Înțeleg ce spune. Aaa, viespe, repetă de această dată gânditor, scoțând degetul din ureche. Își strânse ochelarii din nou; Îi puse Înapoi; se aplecă iar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bucătar i-a zis de acum să se ducă la el. La Început l-a refuzat. Ca de obicei, prietena ei dispăruse și, lăsată singură, Dora se simțea stânjenită. Bucătarul avea o față lată, plină de cicatrice și niște mâini păroase. Totuși, când i-a spus că o să-i dea toată ciocolata pe care obișnuia s-o radă peste deserturi, a cedat. Zâmbind cu complicitate, bucătarul trase ușa dinspre curte, se aplecă și o ridică pe fetiță, așezând-o În poale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aș fi bătut din aripi. Încet, am simțit că scrotul mi se desface ca un sul și penisul mi se umflă cu tresăriri mici, dar perceptibile, care până la urmă au reușit să-l elibereze din vizuina de piele umedă și păroasă În care se odihnea - Înainte să cadă Într-o parte stângaci. După un răstimp descurajant Însă, În timp ce gândurile Îmi zburdau și mișcarea din coate am mai Încetinit-o, s-a ridicat din nou, recăpătându-și curajul, aplecându-se de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
raportându-i vârsta lor, ci doar ca la „bărbați“. În cercul de la bătaie, ba chiar și în baze, își molfăie tacticoși chiștoacele jilave de trabuc. Nu-s niște puștani, vezi bine, ci bărbați în toată firea. Burtoși! Musculoși! Cu brațe păroase! Cu țeste pleșuve! Și ce voci mai au - răsunătoare ca tunul, de le auzi hăt până pe veranda casei noastre, care-i cu o stradă mai încolo. Îmi închipui că au niște coarde vocale groase ca frânghia de rufe! Niște plămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Așa-i că vreți să știți? Așa-i că vreți să știți? Era fraza pe care Razza Rob o folosea ca să-și atragă publicul. Pronunța cuvintele exagerat de nazal, învârtindu-se pe loc tot timpul, astfel încât corpul său mic și păros devenea foarte-foarte obscen. — Așa-i că vreți să știți ce s-a întâmplat cu ginecologu’ care a operat cea mai mare pizdă din lumea asta? Așa-i...? — Da! Da! Da! zbiera belicos publicul de bețivani. L-a făcut cavaler când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era destul că eram urît, mai eram și vanitos - iar asta nu făcea decît să adauge la lista defectelor mele și faptul că eram și ridicol. Iată-mă, ușor Înclinat În față, În toată splendoarea urîțeniei mele irefutabile - pitic, burtos, păros și fără bărbie. Firmin : hirsut din cap pînă-n picioare. Ridicol. Bărbia, sau lipsa ei, mi-a provocat cea mai mare suferință. Acest lucru părea să arate - deși, de fapt, această entitate lipsă era total incapabilă de a face ceva atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lui. Ce spuneau ei ? Am judecat retrospectiv, cu ochii minții, și mi s-a părut că am văzut În ei dragoste. Firește că blîndul și inteligentul Norman fusese capabil să treacă ușor cu vederea faptul că nu aveam bărbie, obrajii păroși și, firește, fusese În stare să vadă dincolo de licărul din ochii mei și să intre direct În sufletul unui confrate, artist și om de afaceri ca și el. Restul zilei mi l-am petrecut chircit În adîncul ascunzătorii mele. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în tăcere, cu lacrimi de recunoștință și frig în ochi și pe obraji, o vitrină. Moment de reculegere, după care domnișoara Nygaard explică, arătând către omul de zăpadă din vitrină, un tip de vreo doi metri înălțime, cu barbă, trup păros, basc de viking: - Copii, acesta este Lasse Agstrom, întemeietorul Norvegiei. Deși copii cunosc povestea/legenda/mitul din serialul de desene animate Lasse, o ascultă totuși pe femeie. - Acum mii de ani, țara noastră era ca acum; rece și neprimitoare. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
el să bănuiască nimic. La momentul potrivit, am ridicat perdeaua și primul lucru pe care l-am văzut din Jojo - după ani de zile în care ne pierdusem din vedere - a fost mișcarea de piston a fundului lui gras și păros, strâns între genunchii ei albi; apoi tâmpla bine pieptănată, pe pernă, lângă fața ei cam spălăcită, care se deplasa cu nouăzeci de grade pentru a mă lăsa să-l lovesc. Totul s-a întâmplat într-o manieră rapidă și curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înarmați a pus stăpânire pe avion; mirosul de transpirație e neplăcut; nu întârzii să-mi dau seama că obiectivul principal este captura manuscrisului meu. Sunt tineri de la APO, cu siguranță; dar ultimii recrutați îmi sunt total necunoscuți; chipuri grave și păroase, o atitudine de suficiență nu sunt elemente care să-mi permită să disting căreia dintre cele două facțiuni ale mișcării îi aparțin. Nu vă mai povestesc pe larg peregrinările perplexe ale avionului nostru, a cărui rută a continuat să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]