85 matches
-
ce-i trecuse ca o nălucă prin dreptul botului și se ascunsese iute într-o scorbură cu vedere centrală proprie." Pe lîngă meșteșugul pe care-l pune în strunirea calabalîcului personajelor lui (mame, bunici, soți, angajați cu veleități de slugoi, păsăret de curte, demoni de casă), Florin Toma ia cu el, în roman, o teribilă pică pe cuvinte. Pe vorbele, moștenite, ale limbii române. Le întoarce, le siluiește, le scoate coarne, se joacă-n fel și chip cu firava lor dantură
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
să fiu, îmi plac drumurile ce se-nfundă În râpe ierboase, cu băltoace Aproape secate unde-nhață băieții Câte-un firav țipar: Ulicioarele de-a lungul șanțurilor: Ce coboară printre moțurile trestiilor Traversând grădini printre lămâi. Mai bine dacă zarva păsăretului Contenește-nghițită de azur: Căci se aude mai clar murmurul Ramurilor prietene în văzduhul aproape neclintit: Și noima acestei miresme Ce nu știe să se desprindă de pământ Picurându-ne-n piept o gingășie muncită. Aici vrajba descumpănitelor Patimi ca prin
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
s-a impus, în ultimele două decenii ale veacului al XIX-lea, ca un folclorist și etnograf cu o putere de muncă impresionantă. După culegeri de folclor, se relevă, în 1884, prin monografia Ornitologia, propunînd sau găsind denumiri românești pentru păsăret, lucrare care și azi, prin noutatea ei, e stimată și citată. Repede, din 1890 începe publicarea trilogiei monografice (reeditată în 1990, prin grija devotată a d-lui Iordan Datcu), Nunta la români (apoi, reîntorcîndu-se, în 1892, Nașterea la români și
Trilogie etnografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16950_a_18275]
-
să-și ia morcovi, iar țăranul, enervat, o grăbește țipând la ea: Hai mai repede, babo, moartea te caută pe-acasă și 'mneata umbli prin piață! - pe ăsta îmi vine să-l omor pă loc! Sau dimineața, când dau firimituri păsăretului și vin și cele două turturele grațioase, plăpânde, cu nuanța lor cenușie pe care nu am mai văzut-o decât la Toulouse Lautrec, și gonesc porumbeii grași, agresivi, care încearcă să le alunge, să le ia locul, și când mă
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
în Scrisoarea V (Iepurărie): "sfintele sale percepte" devin motivația "filosofică" a unui personaj pentru a nu se bate în duel. "Noul român" Negruzzi se manifestă, cu avânt romantic, în Scrisoarea I (Primblare), disprețuind ca nepoetică natura cu alei geometrizate și păsăret mecanizat (în privința aceasta, Negruzzi nu e prea departe de Eichendorff): "Muntele e lăsat pentru poet, și poetul pentru munte. Aici, privind maiestatea naturii, el se inspiră a cânta amorul și gloria, nu în zgomotul orașelor unde câte o privighetoare pribagă
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
frumoasă zi, peste parapet, în plin gol. Păsările ignoră tentativele pisicii, ele ridicându-se în aer doar atât cât să revină în secunda următoare exact pe același loc, doar ciripitul lor amplificându-se brusc și comentând întâmplarea, ca să afle tot păsăretul cartierului de existența felinei la pândă. Iarna, în zarea din spre nord, care și ea îmi e accesibilă din balcon, văd cum nălucește, feeric de la distanță, cu turnurile ei de castel aburos peste lacuri, fosta Casă a Scânteii. Vara, însă
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
Poe, o percep doar pe latura ei enervantă, ca furnizoare neobosită de găinațuri pe aleile parcului din spatele Catedralei. Din când în când, municipalitatea organizează veritabile operații de "desciorizare". Atunci, vânătorii din zonă își arată vitejia, mitraliind demențial copacii grei de păsăret cu pene negre. În ciuda antipatiei față de zburătoarea cu pricina, nu-mi pot înfrânge un sentiment amestecat de milă și oroare. Spectacolul mi se pare la fel de odios ca și carnagiile organizate de }iriac-senior pentru amicii lui carnasieri, cu instincte așa-zis
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
S-a spînzurat copacul celebru / Cel care făcuse cu mine un copil/ Lui îi plăcea stilul aripei/ Mai mult decît lutul umil.// Lui nu-i plăcea viața cu glugă/ Cu lacrima pînă-n mormînt/ Veneau rar slugile să-l scuture/ De păsăret și de pămînt.// Dar păsările îl iubeau / Ele sunt crucile de sus/ Numai pămîntul nu se clintea/ Din somnu-i greu sedus.// Venise șarpele descolăcindu-se/ Din Biblie din Palimpsest/ Și i se-ncolăcea pe trunchi/ Ca să devină mai modest.// Dar
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
Păsăretul, în ogradă, A iscat o zarvă mare; Toată lumea-l ia la sfadă Pe-un cocoș, la deșteptare. Furioasă, o găină, Îl întreabă verde-n față: De ce cauți tu pricină? Ne scoli prea de dimineață! Dar cocoșul îi răspunde, Supărat, din
Glasul Copilărie by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/557_a_771]
-
o liniște de mormânt. Ascultau ca fermecate. La sfârșit chiar și cele invidioase au aplaudat. Și așa de tare le-a plăcut glasul privighetorii că au rugat-o să le mai cânte ceva. Și Încă ceva. Privighetoarea cânta, iar tot păsăretul se puse pe joc, dar nu așa oricum. Se Învârteau, se răsuceau, se Întorceau ba la dreapta, ba la stânga. Neam din neamul lor nu a mai petrecut așa de bine vreodată. Au jucat pe Întrecute, și privighetoarea le-a cântat
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
argou și limbaj familiar, inclusiv în cele on-line ("e plin de boarfe pe Calea Victoriei după 9-10", 123urban.ro). De la boarfă s-a format în ultima vreme un derivat colectiv, chiar mai marcat peiorativ: borfet (cu sufixul -et, ca în tineret, păsăret etc.); cuvântul ar putea fi mai vechi (și atunci ar fi stat la originea formei borfeturi), dar lipsesc atestările sale în forma de singular. Pe la începutul anilor �90, borfet circula cu acest sens colectiv: "Ceva borfet, o țoapă, o pipiță
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
că biserica, luând toți sfinții la rând, în mod democratic, azi, pe poarta masivă de la intrare e scrisă biografia lui San Francesco din Assisi, - italienește - și restul... Eu aleg și citesc pe ușă discursul pe care sfântul l-a ținut păsăretului adunat, - nu la congres, - strâns acolo, după niște firimituri. îmi place ce scrie pe ușile grele ale marilor lăcașuri. Așa, am stat aproape un ceas, citind ce scria pe Poarta germană, istorică, Luther... Dragi Păsări, (cuvânta Sfântul) Prea bunele noastre
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
vă împletiți straiele, vouă, și odraslele voastre..." Aici filmul se rupe... O îmbulzeală de credincioși la ușă, așteptându-și sfântul lor, care a și venit, adus de un preot tânăr și frumos, să lipească hârtiile respective, înlocuindu-l pe reprezentantul păsăretului convocat... Mă enervez deodată, naiv. Ce v-a apucat?... Mă adresez preotului, românește. Văd că el lipește alt sfânt... Unul de care nu am mai auzit; fiindcă sunt, - ca-n parlament, - și din aceștia... Ca să produc oarece scandal, întreb... când
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
toate drumurile pe unul care nu spune banalități, ci prostii. Însă le spune cu atâta har, încât își face prozeliți din oameni nu chiar proști. Dacă vorbele lui ar pătrunde până în „România profundă”, președinte l-am avea.) Televiziunea, cu tot păsăretul ei, a transformat de-a binelea democrația în demagogie. Gândește în locul omului. Îl învață să ignore cauza, limitându-se la efect. Din circuitul ăsta nu ieșim: televiziunile produc emisiuni primitive pentru că se adresează unor oameni needucați, aceștia fiind mai mulți
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2804_a_4129]
-
dreaptă, călimara cu toc În mâna stângă, ghiozdanul-raniță, cu rigla-pușcă În spate. Taina se află În ghiozdan. După mărturisirea unui alt coleg de liceu, apariția recrutului s-a dovedit, În realitate, deloc comună, cum ar sugera desenul provinciei umile, cu păsăret, burlane și butoaie. Până și numele, ca identitate primă, debutează dadaist, În Țara Dada, țară veche și țară de... exil, pentru a se re-situa, apoi, după traversarea oceanului, Într-o inversare complementară, nu mai puțin paradoxală, În Lumea Nouă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un aer moldovenesc care se găsește la Duiliu Zamfirescu, Anghel, Gârleanu, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu. Eroul se reîntoarce din călătorie și parcurge drumul de la gară spre casa veche cu trăsura, trecând pe bulevardul provincial. Curtea boierească are argați și un păsăret gălăgios, iar la masă fiecare membru al familiei își are locul dinainte știut. 3. Noul roman Epocile literare influențează evoluția genului romanesc. În secolul al XIX-lea, realismul revoluționează fenomenul autenticității prin instalarea în real și prin explorarea adâncă a
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
prin conștiința bunicii gospodăria: „vaca se întoarce de la câmp, câinele casei se răsfață prin somn, pisicile grațioase calcă pe iarbă cu băgare de seamă.” Atenția bunicii este atrasă de scena găinilor gureșe care aleargă după grăunțe. Sandu învie din trecut păsăretul mai numeros și cirezile mai mari, prin respectarea legilor memoriei involuntare și a fluxului conștiinței. Moartea își face apariția sub forma bolii și e simbolizată de un obiect de îmbrăcăminte al bunicului, manșetele murdare: „Când l-a doborât pe bunicul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
eu pentru cine!... Cum ai dormit, dragule? Bine ca niciodată, sfințite. După ce îi urma regula de dimineață, ne vom căuta cale către iaz. E drept că totul se petrecea ca după un ritual: bălăceala în pârâiașul din coasta chiliei, vânzoleala păsăretului prin frunzișul copacilor din preajmă care păreau că se întreabă ce se întâmplă pe malul pârâiașului sau poate că au băgat de seamă că sunt străin de locul acela... Am mâncat și am rămas să-l aștept pe bătrân. Nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de monstru: este chiar dubiosul lider „justițialist“-fascist Juan Domingo Perón, sub al cărui mandat un mare scriitor ca Jorge Luis Borges e drept că nu a ajuns să se usuce la vreo Jilavă, dar a fost numit inspector al păsăretului din oboare. Sărbătoarea e una din acele manifestații multitudinare În onoarea Monstrului, cu care Începusem să ne obișnuim și noi În ultimii ani ai Iepocii dă Aur, poate că doar cu accente naționalist-xenofobe mai sincere și mai deschise decât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de-a latul. Experiența lui Schmeltzer părea o scamatorie de bîlci privită din afară, însă pentru ei, școlarii, era unică și fascinantă. Acolo, în laboratorul care mirosea a iod și a formol, priviți din toate părțile de ochii sticloși ai păsăretului împăiat, văzîndu-și chipurile transfigurate, uneori livide în sticla borcanelor, unde pluteau într-un somn definitiv șopîrle și pești, șerpi de baltă știuți și lighioane nemaivăzute de ei, acolo domnul Schmeltzer le punea o întrebare tăcută, plimbîndu-și privirea ciudata de la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zăriseră și cu mintea lor de pasăre pricepuseră și de ce se oprise droșca în dreptul lor. Dar nu se mișcară, nu se împrăștiară, așa cum le va fi spus instinctul. A întins mîna după armă, o pușcă lisă, belgiană, anume făcută pentru păsăret. Era încărcată ca de obicei. Atunci l-a auzit pe țăranul de pe crupă "Doamne, mîndre mai sînt, ca niște regine". Brațul i-a înțepenit aproape fără voia sa, într-adevăr, țărănoiul recunoscuse dintr-o clipă ceea ce era atît de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vă dau doar două exemple cam chiciuriste, așa cum mi-au fost servite pe tavă ca-ntr-o idilă dulcică și blândă. Primul parcă-i desprins din Gârleanu sau Brătescu-Voinești și-o leagă pe mama de o familie de guguștiuci. Deși păsăretul care și-a pitulat cuibul în caprifoiul de pe terasă e un turturel și-o turturică, prefer să le spun guguștiuci. Guguștiuc mai stâmpără un pic din duioșia pășunistă, pe când turturică însiropează orice poveste. Ca și ghiocel, lăcrămioară sau liliac (deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
atunci numărul cuvintelor aproape că s-ar dubla. Înmulțește șase miliarde cu douăzeci de mii și vei obține o cifră colosală... Cui i-ar fi de folos atâta vorbărie? La toate acestea, ar trebui să mai adăugăm foșnetul frunzelor, ciripitul păsăretului, toate urletele pe care le scot animalele ce trăiesc alături de voi, precum și alte nenumărate zgomote din care-i compusă existența voastră, ca să-ți dai seama cât avem de suportat... Ce rost are să complic lucrurile... Și apoi, mărturisi el, misiunea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să facem pavazarea... Pe urmă, să-i raportăm lu' Tovarășului Popescu!... Grămădi toată noaptea, sub cap, perna cu pumnii, așa cum fac boxerii, trezindu-se doar când auzi cum cântă, de sub zăpezi, a zori de ziuă, cocoșii crescuți de Petronia, ca păsăret în proprietate particulară, burgheză. Poate pentru ultima oară cântă cocoșii de sub zăpezi și în această formă de proprietate, gândi Nicanor, uitându-se cercetător la Petronia. De acuma, înainte, or să cânte cocoșii proletari. Petronia privea, pe fereastră, la troienele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
niște lapte și o coajă de azimă. Cred că n-ai să faci mofturi. Nu sunt eu omul care să facă nazuri, părinte - am răspuns eu, pornind spre chilioara-bordei a bătrânului. M-am oprit pentru un timp, să ascult cântecul păsăretului din pădure, care curgea ca o apă spre sălașul bătrânului. Am deschis ușa bordeiului și am tresărit...Mi s-a părut că am nimerit într-un cuib de rândunică...Totul era căptușit cu perne și pernuțe. Ți se părea că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]