309 matches
-
scriind un material despre relațiile dintre românii „de dincolo” și românii din Transilvania, îi imputa prim-ministrului I.C. Brătianu faptul de a nu fi încercat să-i cunoască mai bine pe românii transilvăneni, spre a le fi înțeles mai bine păsul, modul lor propriu de a fi și dorințele lor de viitor. Autorul în cauză era pur și simplu revoltat, deoarece, cu câțiva ani în urmă ministrul Brătianu ar fi lansat în public celebra sentință: „Ni trebuie Transilvania, dar fără transilvăneni
Eminescu, noutăți biografice? Un frate al poetului, participant la insurecția poloneză by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/5871_a_7196]
-
nu mă crede tâmpit/ sunt doar puțin obosit/ și nu știu ce femeie m-așteaptă.” (p. 28) Din fericire, Gherguț știe să fie și altfel decât așa. Și, de obicei, este altfel decât așa. Este, adică, în primul rând, lămuritor. Își spune păsul, dar își face și testamentul. Cu ironie vitriolantă. Cu ironie înfierbântată. Cu ironie distantă. Cu ironie înțeleaptă. Și, subliniez asta, cu ironie viscerală. Cu cât e, ca instanță, mai compulsiv, cu atât limbajul lui tinde să se disloce. Apocalipsă veselă
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
prin imitație, pentru orice om politic în epoca modernă, imaginea publică era esențială). 10 Mai nu era însă doar ziua regelui și a familiei sale. „Sărbătoarea regelui Carol e și sărbătoarea României! Netrebnic românul care nu-și uită astăzi de păsurile lui”, arăta Pompiliu Eliade într-o conferință la o serbare populară în 1903, îndemnând locuitorii Bucureștilor să petreacă, să uite de necazuri și să trăiască laolaltă cu semenii o clipă de înălțare sufletească. Sub domnia lui Carol I, semnificația sărbătorii
10 Mai, sărbătoarea națională a românilor până în 1947. GALERIE MULTIMEDIA () [Corola-journal/Journalistic/44908_a_46233]
-
Anca Murgoci Nu există zi în care oamenii să nu folosească rețelele de socializare pentru a-și exprima dorințele, temerile, convingerile sau emoțiile. De cele mai multe ori, ei preferă să-și spună păsurile în mediul virtual și uneori pornesc un dialog virtual cu mai mulți actanți. Se feresc să discute față în față cu grupul de prieteni din comoditate sau dintr-o anumită teamă. Marian Popescu, profesor la Facultatea de Jurnalism și Științele
Cum ne transformă rețelele de socializare. Factorii tăcuți care aduc efecte devastatoare asupra omului by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37184_a_38509]
-
în scurtă vreme persoana de încredere a casei pe care o va sluji exemplar de-a lungul mai multor generații, de la veterana Alice Rosetti Tescanu, la fiii, nepoții și strănepoții acesteia. Înțelegătoare și discretă, ascultând pe fiecare, le cunoștea tuturor păsurile, iar pentru că vorbea numai ce, cum, cât, când și unde trebuie, lăsa celorlalți speranța că, tocmai ea, știind cam totul despre toți, ar putea scoate pe mulți din dificultate. De aceea îi veneau apeluri din toate părțile. Vreme de șaptezeci
George Enescu în secvențe biografice by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Memoirs/8759_a_10084]
-
din copilărie, Poveștile sunt tratate în capitole diferite. Vrând să evidențieze cu orice preț particularitățile, Emil Precup omite să sublinieze unitatea stilistică și chiar de viziune artistică. Astfel „Aminitirile.....sunt un fel de autobiografie în care și-a scris toate păsurile și nevoile prin care a trecut.....” (p.38). Prezentarea operei e completată în capitolul Diverse în care se menționează câteva din „operele minore” ale lui Creangă: scrieri didactice, poezii, articole ocazionale etc. O bună intuiție critică îl conduce la sublinierea
Prima monografie despre Creangă by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3158_a_4483]
-
direcțiunea Școlii de la Roma. D[omnul] Duca grăbit, mi-a răspuns scurt: „se va face!” Ce temei pot pune pe această simplă promisiune, nu știu. Am de gând să cer o audiență d[omnu]lui Ionel Brătianu. Să-i spun păsul meu și interesul culturii noastre, să-mi facă dreptate. D[omnul] Focillon 6, profesor la Sorbona, mi-a spus că mă stimează mult. Voi încerca. V-aș fi, însă, foarte recunoscător, dacă d[umnea]v[oastră] ați face intervenții personale
Oreste Tafrali și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3605_a_4930]
-
Anca Murgoci La începuturile sale, Facebook era o rețea de socializare folosită de studenții de la Harvard pentru a-și spune păsurile și pentru a partaja fotografii fără să fie văzuți de șefii sau părinții lor. După Snapschat, Twitter, Tinder, Whisper, Instagram, iată ERODR, noul pretendent la titlul de "viitorul Facebook". Începuturile lui ERODR sunt asemănătoare cu cele ale celebrei rețea de
Noua rețea de socializare care va înlocui Facebook by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/40595_a_41920]
-
am descifrat scrisorile, ceea ce e o adevărată încercare a răbdării, mă duc în fiecare an la mormăntul lui și fac puțină ordine în bălăriile și oțetarii care-l copleșesc. Îl simt aproape și uneori mă trezesc că îi spun din păsurile mele." Vorbind, mă uit în jur și văd minunatele lucruri care alcătuiesc un interior plin de căldură, în care te simți bine, în largul tău. Ce a mai rămas după multele donații făcute de soții Filitti. Multe obiecte sînt istorice
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
mari ale lui Traian și Decebal: Vorbă eminească ce mocnește mereu în fiecare din noi, Fii și fiice zămilsite din stihurile basarabene ale lui Vieru. Și al autorului Ion Forcoș: Ancorați în moștenirea ce, ca neam, ne definește, Să dăm păs gândirii noastre, să transpunem din cuvinte Cărămizile eterne, legendare, slova care rezidește Panteonul României și-al culturii sale sfinte, Denunțând falsul cel care ne contestă și dezminte! Hai să facem NAȚIUNEA Azi din noi și noi din ea Un altar
TÂRGUL INTERNAȚIONAL DE CARTE GAUDEAMUS A GĂZDUIT UN EVENIMENT PROFUND NAȚIONAL de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382997_a_384326]
-
dat zeci de interviuri. E vreo întrebare pe care nu v-a pus-o niciun jurnalist? Cred că mi-au pus toate întrebările. Dar de multe ori am urlat ca lupul la lună. Eu m-am chinuit să-mi spun păsul și ei au publicat ce le-a zis Goldu. De ce nu vreți să vindeti, domnule Eugen David? Pentru că imi place viața în Roșia Montană. Simplu.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93024_a_94316]
-
după 1989, este o comunitate puternică, ei încercând să se adapteze și să trăiască așa cum o făceau înainte la ei acasă, fiind foarte apropiați de biserică, dar și aceasta, la rândul ei, prin Părintele Gheorghe Săndulescu, ascultându-le cu aplecăciune păsul și sufletul. Același lucru îl face și ziarul Observator, în frunte cu Directorul lui, Dl Dumitru Puiu Popescu, care, neobosit pe tărâmul cultural, exprimat în diverse forme de o înaltă ținută, încearcă împreună cu biserica și cu toți românii de aici
Din viața unui om oarecare – pagini de jurnal [Corola-blog/BlogPost/93315_a_94607]
-
dori să-și întemeieze familii și să mai aibă și copii, în vremurile acestea vitrege, când omul e descurajat să muncească onest, dându-i-se cu barda în cap, ori punându-i-se pumnul în gură, ca să nu-și spună păsurile, ori să-și ceară drepturile! Lumea e cu susul în jos, iar indivizii au luat-o razna! Sistemul de valori este răsturnat. Foștii nomenclaturiști, ciracii și slugoii ceaușiști, după ce au stat ascunși în perioada primului Crăciun liber de comunism, au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93378_a_94670]
-
zile chiar, i se va îngădui să zburde călare prin manej!... Se consolase văzând că nici ceilalți novici n-aveau parte de o soartă mai bună. Ho, ho, ho, râdea icnit, în silă parcă, domnul Gaiță, șeful secției, înțelegându-le păsul, da’ știți că mă puneți pe gânduri, mânzocilor? Ori poate confundați manejul cu vreun țarc de rodeo din Texas? Ați venit încoace cu capul împuiat de filme Century Fox, ho, ho!... În cele din urmă a încălecat totuși: o gloabă
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
LA CALE LUCRURI MARI Cu excepția lui Broanteș, ale cărui cuget și simțiri se îndreptau adesea spre țigăncușă, nimeni nu băga de seamă tulburarea și clocotul ce stăpâneau carnea Cosettei. Boierii, în așteptarea mesei, după ce se cunoscuseră și-și spuseseră fiecare păsul, o trecură iar pe politichie, vorbind, cum se și cuvine în asemenea împrejurări, cu glas mai scăzut: — Dacă eu scot atâtea barabule câte-am socotit că scot, zic că-l putem răsturna - spuse Radu Stoenescu-Balcâzu. Cu ce iese din Poiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și mai tânărului meu frate întru credință, Iovănuț, să mulțumim cu capetele plecate că din prea plinul, obștescul timp al sfințeniei voastre ați avut veșnic de lăudata îngăduință de a desprinde un mic răgaz pentru a ne primi și asculta păsurile. Nu vom uita aceasta niciodată. Frumos vorbești, padre Metodiu - zise uimit papa. Să aibă acele ținuturi din care-ați purces așa școli bune de retorică? — Școli nu prea sunt - răspunse Metodiu - ba aș spune că nu sunt deloc, însă, serenissime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Howard Gillespie? DOAMNA CONNAGE: Bietul băiat este o icoană nefericirii de fiecare dată când ne vizitează. ROSALIND: N-a fost decât o mică poveste romantică dinaintea bătăliei decisive. Toate poveștile astea sunt erori. DOAMNA CONNAGE (socotind că și-a spus păsul): În orice caz, fă-ne mândri de tine deseară. ROSALIND: Ce zici, sunt frumoasă? DOAMNA CONNAGE: Știi bine că da. (dă jos răzbat tânguirea unei viori care este acordată, un răpăit de tobă. DOAMNA CONNAGE se Întoarce iute spre fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la o masă unde acesta îi pusese în față un ceai aromat. Se aflau la reședința învățătorului de lege aflată undeva în Ierusalim. Motivul vizitei era legat de convorbirea dintre Serah, Arhierul Caifa și socrul acestuia, Anna. Gamaliel îi ascultase păsul iar acum medita la cele spuse de Serah. Gamaliel era cunoscut în Ierusalim ca un expert al legii foarte doct și foarte pedant în metodele de predare a cunoștințelor. Faima sa trecuse cu mult de zidurile Ierusalimului. Gamaliel mai era
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 5 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361542_a_362871]
-
viața și activitatea oamenilor de la sate și nu numai. Imi aduc aminte cu drag de acele zile petrecute la țară ca profesor și funcționar public în comuna și satul natal. Eram permanent aproape de oameni, de elevi, de consăteni. Le ascultam păsurile, doleanțele, le cunoșteam durerile și necazurile și pe cât posibil îi ajutam, le rezolvam cererile. Astfel mi-am câștigat încrederea și respectul care întotdeauna a fost reciproce. Acolo la țară, în satul natal, și nu numai, oamenii, acei șărani oropsiți, cu
PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363448_a_364777]
-
a oprit, s-a întors cu fața către scenă și mi-a spus: Uite, acest dans de exemplu e din Moldova.” Apoi, câteva secunde mai târziu, vorbim de Transilvania în contextul României. Și aici muzicianul Levente Fazakas și-a spus păsul pe larg: ”Noi, cei din secuime, suntem o populație compactă de maghiari acolo. Și guvernul de la București, de fapt, nu ne lasă să ne dezvoltăm așa cum noi dorim. Asta e problema noastră cea mai mare în secuime, că Bucureștiul vrea
UNGURIILOR LE STĂ BEREA ÎN GÂT ÎN SUA CÂND VĂD STEAGUL ROMÂNESC de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362476_a_363805]
-
să saliveze cînd îi era foame cîinelui. La Lili nu mai era nici un loc liber, la cele cîteva măsuțe scaunele erau ocupate. Cu cîte un păhărel de “ceai” în față, bărbații se simțeau bine, flecăreau, uneori cu ironie, își spuneau păsurile sau își povesteau viața. Pe cîțiva îi știam din vedere. Oameni harnici, cu mulți copii acasă, cu umerii rupți de coasă, cu spinările frînte de poloagele răsturnate cu furca, bărbații aceștia se plîngeau de munca grea cu o mîndrie nedisimulată
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
o durere mai presus de înțelegerea oamenilor, dar nimeni nu-i dăduse atenție. De altfel, cînd cheful era în toi și, mai ales, după ce fiecare golise cîteva păhărele de tărie, nimeni nu mai era atent la nimeni, fiecare își spunea păsul cu voce tare, importantă era exteriorizarea, nu comunicarea, de aceea nici Thomas nu reușise să le atragă atenția. Tare frumos ai mai cîntat, i-am zis. Mulțumesc, Thomas ... N-am mai auzit cîntecul ăsta pînă azi. Nici eu! a zis
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
răspunde dânsa. “Domnul director nu este în școală, îi răspunsei, iar dacă aveați să-i vorbiți despre problemele care privesc pe elevi, puteți să-mi spuneți și mie. I-am oferit un scaun, iar dânsa a început să-și spună păsul, că i-a fost trimis fiul acasă să aducă restul de taxă (1200 lei), care i-au fost furați cât a tras la Lăzoiu, aici fiind loul unde trăgeau mai ales oamenii din satele Bădești și Pietroșani. Amintindu-mi câtă
ELEVUL EZECHIL DINTR-A PATRA ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360884_a_362213]
-
care gustăm cu toții. Poate, uneori, avem și prieteni de la Chișinău care ne caută, iar ei știu că, dacă vin în acele zile la locul întâlnirilor noastre, cu siguranță va regăsi pe cineva acolo pentru a vorbi, pentru a ne împărtăși păsul. Drept pentru care, vreau să multiplicăm aceste întâlniri, în alte zile poate, la un alt restaurant. Cercul prietenilor, observați funcționează în jurul meu, în lumea creativității, a artelor. Iar întâlnirile cu cititorii, elevi de liceu, studenți au loc, de asemenea, în
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA A III-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363255_a_364584]
-
Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Se scurg în palme clipele ca anii, O zarvă de netimp bate-n pendul, De toate relele, ce le-au dușmanii, În prorocie, îmi țin păsul, și îl spun. E multă nemurire, care se aruncă În adâncimile mormântului din cer... Se uită de evlavia, culeasă-n stâncă, Ucisă - n șuierat de săbii, somnifer. Ba se admite, c-ar fi lumea-ntunecată, Așa încât să- și lase strălucirea-
UNDE SE MOARE DIN LUMINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368413_a_369742]