3,617 matches
-
pulseze în el. Cei doi prieteni au un aer înduioșător prin gafele lor constante, prin - eventual - solitudinea lor, căci aici parcă fiecare se folosește de celălalt luând doar ce-i convine din personalitatea sa. "Și ce dacă?", "De ce mi-ar păsa?" au fost întrebările care mi-au bântuit psihicul de-a lungul vizionării. Tot ce pot extrage ideatic din acest lungmetraj e un realism leneș, care spune că nimic nu e nou sub soare și reușește să convingă spectatorul că acest
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
J. - În legătură cu ei aș vrea să vă pun o întrebare. - Știți... Sînt aproape sigură... Vă amintiți că m-ați întrebat care dintre cei doi era îndrăgostit... Acum, dacă mă gîndesc mai bine, cred că amîndoi erau. Lui Maigret nu-i păsa de asta. - Eu aș vrea să știu, doamnă... Stați puțin... Aș vrea să-mi înțelegeți ideea... Rar se întîmplă ca doi tineri de aceeași vîrstă, proveniți aproape din același mediu, să aibă aceeași vitalitate.... aceeași tărie de caracter, dacă vreți
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
de a face teatru. A trăit numai pentru asta. A fost dublat și însoțit de o cultură autentică. Nu a fost iubit în țară decît de puțini și, în special, de cei cu care a lucrat. Numai de aceștia îi păsa. Atunci, cînd mi-e tare dor, răsfoiesc cartea - dialog cu Florica Ichim, ascult cele patru CD-uri scoase la Radio. Vocea lui mă tulbură. Ceea ce spune, cum spune. Mă tulbură confesiunea Olgăi Tudorache... Ce lume! Și asta nu înseamnă că
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
de firescul relațiilor umane: "...Eram puțini și liniștiți, noi eram tineri, viața ni se părea simplă...(...) și credeam că o să dureze veșnic. Așa crezi la douăzeci sau la treizeci de ani, probabil, ne uitam cum trece timpul și nu ne păsa, eram chiar bucuroși. Necazuri - ca la toată lumea, dar le uitam repede. Eram fericiți fără să știm" (p. 209). O lume întreagă se prăbușește în paginile romanului Acasă . Catastrofa fizică a omului ajuns la o anumită vîrstă este dublată de drama
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
pînă la punctul capitulării necondiționate. I se păru însă foarte important să se abțină, de aceea, rămas în ciorapi și chiloți, își strînse cît putu fesele cu mîinile tremurînde. Strînse o dată și încă o dată, luptînd manual împotriva spasmului. Nu-i păsa cît de ridicol arată. "Poliția" descoperea o mulțime de lucruri bune de furat în bagaje. Geanta lui Chip fu golită pe pămîntul acoperit cu zăpadă și obiectele dinăuntru cercetate. Îi urmări, împreună cu Gitanas, pe "polițiștii" care sfîșiau tapiseria Fordului și
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
de fierbințeala suferinței și înghețați sufletește de răceala singurătății, unii semeni de-ai noștri se sting singuri și îndurerați, fără să aibă parte de mângâierea unei mâini și de glasul sau de prezența tăcută a unui om căruia să-i pese. De aceea suntem și trupești și duhovnicești, ca nu doar să ajutăm fizic pe cineva, ci să-l și mângâiem la vreme de boală, încercare și necaz. Bunul credincios privește suferințele altuia ca și cum ar fi ale sale. Făcând astfel, îndemnul
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
la dezacordul cu Alex. Leo Șerban. În acest sens, se poate spune că filmul este și ,cool as ice", și ,rece", cum pare să creadă Gorzo. S-o luăm pe mireasă/ Beatrix Kiddo/d-na Tommy Plympton. De ce să ne pese de ea? E greu de argumentat că Kill Bill 2 e o psihanaliză, tot oferă prea puține date despre personaj, fiind mai degrabă explicativ privind talentele ei de luptătoare și dobândirea lor, nu și în ceea ce privește psihologia personajului. Aceasta e relativ
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
dexteritate și detașare cu care un puști împușcă ,inamicii" dintr-un joc pe calculator. Cantitatea consistentă de sânge e necesară pentru a de-sensibiliza spectatorul la fel de mult pe cât e mireasa de-sensibilizată. Așa se face sutura, așa ajungem să ne pese de personaj, fiind trași noi înspre ea, nu vice versa. Cum s-ar fi întâmplat dacă filmul ne povestea întâmplări de copilăria ei, extorcându-ne ceva compasiune. Să închei tot cu un dezacord, acum metodologic, cu Alex. Leo Șerban. Eu
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
că viața părinților săi este un teritoriu cu ascunzișuri, cu fapte văzute complet diferit de cei doi și cu revelații șocante. Bătrînețea îi apare drept vîrsta maximei libertăți, cînd fiecare își îngăduie să fie el însuși, să nu-i mai pese pur și simplu decît de sine, indiferent cît de distrugătoare pot fi dorințele sale pentru celălalt. Istoria lui Mat Israelson este una din piesele de rezistență, o poveste de dragoste fără sorți de împlinire, întinsă pe parcursul unui sfert de secol
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
Miller, în extrema pozitivă. O posibilitate de interpretare a acestui lungmetraj - îi aparține unui critic american care ridica în slăvi pelicula - e că regizorul încearcă să demonstreze că filmele sunt doar filme și nimic mai mult. Nu trebuie să îți pese de personaje, la fel de vide ca în Oscar Wilde, dar fără aceeași dotare într-ale spiritului. Ok, dar această justificare se aplică oricărui film prost, a cărui sutură nu e bine operată. Singurul mod în care un lungmetraj cu personaje cvasi-inexistente
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
o cale, aceasta vag "inflamată", de a denunța tocmai ipocrizia, falsa preocupare, marea blîndețe de circumstanță. Sînt, întîmplările de pe stradă, abuzuri în văzul lumii, de cele mai multe ori, pe care o anume comoditate sau neglijență, sau "delicatețea" de-a nu-ți păsa de treaba altuia ne face, pe fiecare, să le tolerăm vinovat. Cum să stea altfel lucrurile cu "stăpînii" în casa lor, cărora (aproape) totul le este permis? Două relatări, nu de pe poziții pronunțat feministe, ci pur și simplu cu intuiția
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
te mai lași dus în ispitele epocilor trecute. A fi dus în ispită însă este sinonim cu a te lăsa confiscat de argumentele inteligenței atunci cînd spiritul doarme. Și să nu te preocupe ori, pur și simplu, să nu-ți pese de iminența căderii și decăderii.
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
ne vom pierde firea, ci vom da crezare clipului publicitar de la postul de televiziune: "Dormi și visează, P.N.A veghează". Dacă nu te vei mai trezi din som, nimic n-are să te mai doară, de nimic n-are să-ți mai pese. Și va fi problema ta dacă dincolo, pe poarta pe care vei pofti să intri, vei găsi afișată, cu litere de foc, o listă cu acte, documente, din care nu trebuie să lipsească nici unul. Dacă tocmai invitația în Paradis îți
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
este o dramatică mărturie de insider: "Noaptea, Sandu își dădu seama că nici el, nici ai lui nu erau pregătiți pentru acest protest. Cînd ajungi să ieși în stradă, reflectă el, în sacul de dormit, trebuie să nu-ți mai pese de nimic altceva decît de scopul pe care ți l-ai propus. Nu trebuie să te gîndești la ce zice lumea și nici la ce impresie vei produce. Oricum ești o ciudățenie pentru ceilalți. Și cui îi păsa că el
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
-ți mai pese de nimic altceva decît de scopul pe care ți l-ai propus. Nu trebuie să te gîndești la ce zice lumea și nici la ce impresie vei produce. Oricum ești o ciudățenie pentru ceilalți. Și cui îi păsa că el era victima unei erori judiciare? Protestul îl adusese într-o lume pe care n-o înțelegea și care îl dezgusta. Fojgăiala asta de cerșetori din jurul lui, trecătorii, polițiștii îl făceau să se simtă nefericit. Ca să te arăți lumii
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
Porumboiu. Liviu e “un tînăr al zilelor noastre”, condamnat la sărăcie, bișniță și promiscuitate, un tînăr care, “din cînd în cînd”, se gîndește că “putea să nu se nască”, și care, “încet încet”, simte că începe să nu-i mai pese de nimic. Din modul în care știe să creeze atmosfera (amintindu-l pe Kusturica, la începuturile lui), din modul în care se vede că știe să stimuleze creativitatea actorilor (să cităm doar primele nume ale distribuției: Dragoș Bucur și Luiza
Restanțe și invazii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12988_a_14313]
-
ca un fel de semnal al destinului. În fapt, a prins bine ulterior, în plină încleștare a luptei de clasă, când aveau să-mi treacă înainte cele mai neizbutite viețuitoare cu chip omenesc ale Creației, nici nu mi-a mai păsat! Șase decenii mai târziu, primul bărbat din guvern pătrundea prin mai multe intrări în București -, asemeni acelui magician înregistrat a fi ieșit la aceeași oră din aceeași zi prin toate porțile Petersburgului și a fost rău impresionat de grămezile de
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
bărbat obez și roșu la față, care în pofida frigului, curăța zăpada cu lopata. Bărbatul se înclină inobservabil și spuse ceva, desigur o urare. Profesorul Andrews se simți dintr-odată cuprins de un val de energie și, fără să-i mai pese de nimic, surprins el însuși de reacția sa, îi povesti acestuia despre ultimele două zile. Că locuiește sus, că a venit de la Londra pentru niște cursuri, că însoțitoarea lui ar fi trebuit să-l sune, dar telefoanele s-au defectat
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
lipoveni care locuiau pe străzile paralele cu a noastră. La Școala primară nr. 6, care se afla atunci la colțul Căii Călărașilor cu Grivița și paralelă cu a noastră, eram vreo nouă naționalități În aceiași clasă, dar nimănui nu-i păsa de asta; eram un fel de modelminiatură al corabiei lui Noe comportându-ne firesc, trăind laolaltă destul de armonios până la adolescență, când ne-am risipit pe la școli superioare, care Încotro. După 1951 au Început să plece armenii În Liban, grecii În
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
frică de o stafie căreia nu-i putea reproșa decât că-și face rondul de noapte. Susținut de curajul străbunilor săi, bărbatul lovi cu putere în obiectul nezburător de care se împiedică brusc, trezindu-i groaza... Stupoare!?! Fără să-i pese de șutul maradonic primit, la picioarele sale zăcea victorioasă bereta cu vulturul roșu... Nedorin-du-și, fiul lui Aristhu Bart nimerise în miezul furtunii.
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
veniseră și în care aveau să se prăbușească din nou. Eram sigur că și pentru Betina. Ei, da' eram totuși tras de mânecă din când în când. Cei mai îndrăzneți îmi spuneau: -Nu vezi ce ni se întâmplă?... Nu-mi păsa. Scuturam doar grăbit din aureolă, lăsându-i să creadă că: -da, vedeam, deși gestul meu însemna mai curând: -Ei și!... Și: -ce importanță au toate astea?... Dacă nu chiar: -Ducă-se dracului!... -Ducă-se cu toții dracului!... Până ce într-o zi m-am
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
tel: (514) 735-4494. The Art of Living Este o mișcare fondată de un guru simpatic, Shri Shri Shankar, absolvent al unei facultăți de electronică din India. Extrem de carismatic și cu un sens organizator ic extraordinar, el a reușit să Înființeze pese 200 de organizații În lumea Întreagă. Clientela este formată În majoritate din oameni educați care caută metode eficiente de menținere a unui tonus psihic solid și o bucurie a vieții la cote Înalte. În Quebec se poate practica la St
Yoga. In: Editura Destine Literare by Dan Vulpe () [Corola-journal/Science/76_a_333]
-
oglinzi vechi, Îmi unea sufletul cu cerul. Fiecare centimetru de piele purta mirosul lui Doru. Doru, idolul copilăriei și adolescenței mele... “Lidia, Li-di-aaaaaaaaaaa...”, o auzeam pe bunica strigându-mi numele În jurul blocului. O ignoram. Eram prea fericită ca să Îmi mai pese că, dacă nu Îi răspundeam În următoarele cinci minute, mi ar fi sunat părinții să se plângă, din nou, că am ieșit din casă și nu știe de mine. Părinții mei lucrau În alt oraș și, de câțiva ani, eram
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
care e, la Dinescu, vocația de a fi poet. Dionisiacă nu este doar aluzia. Tot ce ține de trăire se supune, În poezie, subconștientului pe cât de lucid, pe atât de prins În delir: "beam vin din sfeclă roșieși nu ne păsa/ vin alb din garduri putrede - și nu ne păsa"(Găinile). Versul lui Mircea Dinescu denunță o congruență Între simțul pentru limusul uman și cel pentru entitatea poeziei. Traduce zbaterea, tumultul În semiotica de neatins, chiar și pentru poet, a poeticului
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
Dionisiacă nu este doar aluzia. Tot ce ține de trăire se supune, În poezie, subconștientului pe cât de lucid, pe atât de prins În delir: "beam vin din sfeclă roșieși nu ne păsa/ vin alb din garduri putrede - și nu ne păsa"(Găinile). Versul lui Mircea Dinescu denunță o congruență Între simțul pentru limusul uman și cel pentru entitatea poeziei. Traduce zbaterea, tumultul În semiotica de neatins, chiar și pentru poet, a poeticului pur: “când se Întorc barbarii din Occident, călare pe
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]