254 matches
-
Aici s-au păstrat multe tradiții multiseculare care se regăsesc și în jumătatea vestică a Moldovei și în restul României, cu elemente comune popoarelor creștine din estul Europei. Multe evenimente tradiționale moldovenești reprezintă un amalgam de elemente caracteristice calendarului agricol, păstoresc, religios și civil, amestec, care în Moldova s-a transformat într-un permanent izvor de bunavoință, căldură și ospitalitate. Oaspeții Moldovei în timpul sărbătorilor pot participa la un șir de evenimente culturale: concerte („Mărțișor”, „Cireșar”, „Invită Maria Bieșu” etc.), teatre („Bitei
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
sub denumirea generică mocănimea Șieu-Monor. O a șasea mocănime s-ar afla -tot potrivit lui N. Dunăre- pe valea superioară a Mureșului, cuprinzând câteva comune situate în defileul Deda-Toplița, ca Filea, Vătava, Morăreni etc. Aceștia se mai numesc și ițani. Satele păstorești de pe Valea Gurghiului, cum ar fi Hodac, în munții deasupra căruia s-au aflat, tradițional, locuri special amenajate unde se tundeau oile mocanilor mărgineni, au ca port popular tipic „straiele” și pălăriile mocănești, iar locuitorii lor pot fi descriși de
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
denumit locul unde trăise- Valea Baba Ana. De atunci se păstrează această denumire și în documentele primăriei, căci oamenii care aveau pământ acolo spuneau că merg pe Valea Baba Ana”[1]." Localitatea a luat ființă efectiv pe nucleul acareturilor sezoniere păstorești, și a fost în mod „oficial” întemeiată prin împroprietăriri în etape a unor cetățeni din comuna Ulmu[2] și din alte localități învecinate, ca urmare a reformelor agrare ulterioare Războiului de Independență, în special prin Legea pentru împroprietărirea însurățeilor pe
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
primele de gen din România. Fundu Moldovei este o regiune conservatoare, locuită de munteni, creatori și păstrători ai unor forme proprii de viață materială și spirituală; comuna atrage prin elemente de arhitectură tradițională și de civilizație a lemnului, prin viața păstorească și prin celelalte ocupații, prin meșteșuguri, costum popular, obiceiuri, ceremeonialuri, prin diversitatea coregrafică a jocurilor populare, repertoriul muzical, viața culturală în general. Fundu Moldovei este locul unde activează ansamblul artistic "Arcanul", una din cele mai reprezentative formații artistice din Bucovina
Comuna Fundu Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/301956_a_303285]
-
2010, în satul lor de baștină, Horești. Festivalul are loc o dată la doi ani și se află deja la cea de-a doua ediție, participând în fiecare an câte 14 familii. În cadrul acestuia, domină lirica populară - cântecul de dragoste, cântecul păstoresc, de cătănie, de jale, de dor, de înstrăinare, au fost nelipsite doinele și baladele. Varvară Buzilă, președinta Societății de Etnologie a afirmat: "“Festivalul este o formă prin care tradiția perpetuează. Sunt însă și multe alte forme de a promova tradiția
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
Român, chiar în casa părinteasca. Surorile Osoianu au dezvoltat această idee și au mers mai departe. Grupurile dinastice care au participat la festival, fără excepție, au un repertoriu de o valoare aparte. A dominat lirica populară - cântecul de dragoste, cântecul păstoresc, de cătănie, de jale, de dor, de înstrăinare, au fost nelipsite doinele și baladele. Multe grupuri au prezentat instrumente populare. Surorile au amenajat și un Muzeu al familiei Osoianu, care reprezintă, de fapt, un Colizeu al spiritualității unei familii tradiționale
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
fusaiole și a unui lustruitor, provine probabil, de la vase de diferite mărimi că: farfurii, cești, străchini, castroane, ulcior, frecvent întâlnite în așezările Coțofeni. Purtătorii culturii Coțofeni de la Aruncuta erau o populatie autohtonă indoeuropenizată a tracilor, a cărei ocupație era predominant păstoreasca. Faptul că în Aruncuta au fost identificate lame de silex, unele ustensile folosite la confecționarea vaselor sau la vânarea animalelor, pledează pentru practicarea de către membrii comunității a unor îndeletniciri complementare păstoritului, ca cele de olar, vânător, prelucrarea pietrii prin cioplire
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
vechile biruri, iar privilegiile păstorilor români sunt restabilite. Răscoala demonstrează existența unei stratificări sociale superioare a vlahilor, precum și prezența lor în orașe. Se știe că încă din acestă perioadă, comercianți vlahi înstăriți, ce intermediau negoțul cu brânză și alte produse păstorești ale vlahilor, locuiau în orașe, în acest caz Larisa, având funcții importante în organizarea lor. Această categorie este esențială în dezvoltarea militară și apoi statală a Tesaliei vlahe. Începând cu 1250, regiunea grecească Thesalia era considerată un stat independentent sub
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
un toiag lung de un "„stat de om”" sau de un stânjen. Ea face parte din insignele și vesmintele distinctive purtate de ierarhi și monahi de rang înalt ai bisericii creștine apusene și de răsărit, fiind un simbol al autorității păstorești și al dreptului de jurisdicție. Paterița face parte din simbolurile componente ale stemei Patriarhiei Române adoptată în 1928. Din timpurile vechi, se purta un baston de către slujitorii sfințiți, ca semn al puterii pastorale. În Orient, cârja a fost întâi de
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
cârje sunt toate din lemn. Până în secolul al XVIII-lea, numai patriarhii și mitropoliții purtau cârje argintate, numite la noi "„paterițe”". O astfel de cârja ține în mână Antim Ivireanul, în portretul sau ctitoresc de la Biserica Antim. Cârja sau toiagul păstoresc, „baculus pastoralis”, simbolizează rolul de bun pastor al ierarhului creștin. În evanghelia după Ioan, Iisus însuși se identifică cu Pastorul cel bun. Iisus este modelul Păstorului bun pentru apostoli și mai departe pentru succesorii lor, ierarhii bisericii. Aceștia din urmă
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
sânul naturii, având din acest punct de vedere asemănări cu romanul "Dafnis și Chloe", scris în secolul al II-lea e.n. și atribuit lui Longus. Povestea de iubire din romanul grecesc are loc într-un cadru idilic care conservă obiceiuri păstorești străvechi. Petrecute într-un mediu idilic, rupt de influențele modernizatoare ale vieții citadine, poveștile de iubire din "Viața la țară" sunt un elogiu continuu adus castității. Cuplurile de îndrăgostiți din "Viața la țară" (Sașa și Matei Damian, adolescenții Tincuța și
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
stareț al Mănăstirii Noul Neamț a devenit fratele său, arhimandritul Paisie Cecan. Mitropolitul Vladimir Cantarean al Chișinăului l-a ridicat pe ieromonahul Dorimedont la rangul de arhimandrit la data de 8 ianuarie 1993. În același an este decorat cu toiag păstoresc de către IPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove. Mitropolitul Vladimir i-a acordat la 28 noiembrie 1994 dreptul a purta crucea pectorală cu diamante. La 29 ianuarie 1995, arhimandritul a fost numit în funcția de prorector al Seminarului Teologic
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
stana Piatră Roșie. Al doilea drum, cel de pe cumpănă apelor dinspre apus, urmează traseul Dealul Capela-Fântâna din plai-Comanda-Izvorul cumpenelor-Marginea Găuriciu-Cășeria-Coasta lacurilor-Vârful Nedei-Târnovu-Curmătura Oltețului-cabana Obârșia Lotrului- Lacul Gâlcescu. • Muzee: NU • Manifestări, evenimente etnofolclorice, târguri: Evenimentul Dată și periodicitate Festivalul de folclor păstoresc “Învârtita Dorului” Anual, în ultimă duminică a lunii iunie Simpozion pe teme agroturistice Anual, în luna mai sau iunie Târg săptămânal în fiecare vineri din săptămână • Forme de turism practicate în zona TIP DE TURISM Obiectiv turistic Organizator (date de
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
în cadrul natural al munților, constituie un element ce favorizează "activitatea turistică în zona". Portul național tradițional, pitoresc și autentic al locuitorilor, existența unui folclor bogat și nealterat, instrumental și coregrafic, a unui artizanat specific constituie de asemenea atracții turistice. Nedeia păstoreasca anuală de la Vaideeni, ""Învârtita Dorului"", de la "Sânziene", la care participă, de fiecare dată, zeci de mii de vizitatori din țară și de multe ori din străinătate, pe lângă scopul principal, acela de a conserva, de a cultiva și apăra specificul național
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
religie care nu apăruse încă). De bucurie că nevasta lui a scăpat de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug de cioate de brad în curtea lui și joacă hora cu toate slugile sale. După joc împarte Fecioarei Maria daruri păstorești (lapte, caș, urdă, smântână) pentru ea și fiul ei”. Etnologul afirmă că Moș Crăciun reprezintă o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Isus la nașterea sa și că este simbolul tipului creator. Sintagma „moș” din numele său
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
lui Romulus Vuia, a fost profesor universitar la Cluj și la Sibiu și Doctor Honoris Causa al universităților din Cluj, Sibiu și Alba Iulia. Gheorghe Pavelescu s-a născut în satul Purcăreți din Pianu, Alba, o localitate cu veche tradiție păstorească, la 18/31 martie 1915. A urmat studiile primare în satul natal, studiile gimnaziale la Sebeș, liceale la Orăștie și universitare la Cluj și București. A fost licențiat în filozofie (specializarea Sociologie rurală, filozofie și estetică literară) al Universității din
Gheorghe Pavelescu () [Corola-website/Science/325613_a_326942]
-
O altă baladă din colecție este "Iancu și turcu". Iancu îl răpune pe turcul care fusese la nevastă-sa acasă, apoi merge și o pedepsește pe femeia necredincioasă: "Codreanu", care după clasificarea lui Al.I. Amzulescu intră în grupul baladelor păstorești, începe cu același element al naturii, frunza: Ajungând la stână, poruncește baciului: Codreanu în loc să-i mulțumească baciului pentru cele pregătite, îl pălmuiește. Baciul îl blestemă și Codreanu piere în codru fără ca mândra să-l jelească. O altă baladă, "Rafila", prezintă
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
unei minorități cunoscute sub denumirea de "munteni" (gorali). Originea lor este una controversată, dar în general este acceptată ideea că sunt descendenții valahilor care au migrat aici până în secolul al XVI-lea, când s-au încheiat marile deplasări de populații păstorești din Carpați. Așezările întemeiate de păstorii români erau conduse potrivit dreptului valah (jus valachicum), de un "wajda" (în polonă, starostele unui sat de vlahi). Goralii au azi identitate poloneză, dar multe fapte de cultură amintesc originea lor românească: tradiții, obiceiuri
Zakopane () [Corola-website/Science/297820_a_299149]
-
starostele unui sat de vlahi). Goralii au azi identitate poloneză, dar multe fapte de cultură amintesc originea lor românească: tradiții, obiceiuri și cuvinte românești ("măgură", "vatră", "jântiță", "colibă", "baci" etc., multe din acestea de origine traco-dacă). În amintirea vechilor migrații păstorești din Carpați, în anul 2013, din inițiativă poloneză, este reconstituită transhumanța carpatică, începând din Rotbav (Țara Bârsei) și străbătând Carpații, prin , până în Moravia. Zakopane este situat în sudul Poloniei în apropiere de granița cu Slovacia. Acesta se află într-o
Zakopane () [Corola-website/Science/297820_a_299149]
-
plasată într-un spațiu al strămoșilor și al zeilor autohtoni. Așa cum remarca, în mod obiectiv, Ion Taloș, în variantele din Transilvania secvența e “saturată de obiectele pe care le dorește ciobanul”. Iar acestea se împart în două categorii: instrumente muzicale păstorești (fluierul, trișca, trîmbița, tilinca, buciumul) și arme de apărare, respectiv unelte ale păstorului (toporul, lancea, bota). Pe când, în textele din Moldova, Muntenia și Oltenia, “numărul obiectelor personale e redus la fluier, rareori în combinație cu buciumul și adesea ele sunt
Obiectele meseriei de păstor în „Miorița” () [Corola-website/Science/314214_a_315543]
-
rococo", după exemplul lui Jean-Honoré Fragonard. În anul 1844, Pauline moare de tuberculoză, iar Millet se întoarce la Cherbourg. După doar un an, 1845, Millet se mută la Le Havre împreună cu noua prietenă, Catherine Lemaire. Aici pictează portrete și scene păstorești. La sfârșitul aceluiași an, se reîntoarce la Paris și cunoaște pictori ca Constant Troyon, Narcisse Diaz de la Peña, Honoré Daumier, Antoine Louis Barye, Théodore Rousseau. Reușește să-și expună tablourile în diverse galerii. Se împrietenește cu Alfred Sensier, cu care
Jean-François Millet () [Corola-website/Science/304098_a_305427]
-
crea dintr-odată alte condiții de existență? Când locuitorii se vor înmulți și pământul le-ar deveni strâmt, proprietatea rurală fixă, încetarea pășunilor comune vor veni de la sine și în mod fatal. În mod fatal plugul va înlocui pretutindenea toiagul păstoresc, în mod fatal o altă ordine a societății va răsari din chiar stadiul ei organic. Singurele măsuri pe care statul român se cuvine a le lua sânt măsuri de apărare: apărare contra unor speculanți venetici cari ar voi să esploateze
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
greu în astfel de compartimente și foarte adesea același c. poate fi inclus în două sau chiar trei grupe tematice. După criteriul social, având, deci, în vedere grupul social care le creează și le cultivă , s-a vorbit de c. păstorești, plugărești, ostășești, minerești etc., fără a putea fi supuse unei astfel de taxonomii toate varietățile. Când se are în vedere criteriul muzical, se constată că același conținut literar poate fi cântat pe melodie de doină, de joc sau de leagăn
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
Mușlea, București, 1966; Seb. Bornemisa, Cele mai frumoase poezii poporale, Orăștie, 1912; Béla Bartók, Cântece poporale din comitatul Bihor, București, 1913; T. Pamfile, Cântece de țară, București, 1913; Ovid Densusianu, Flori alese din cântecele poporului, București, 1920; reed. în Viața păstorească în poezia noastră populară, îngr. și pref. Marin Bucur, București, 1966; Gh. Cardaș, Cântece poporane moldovenești, Arad, 1926; Seb. Bornemisa, Cele mai frumoase cântece de dragoste, cântece de jale, cântece de dor, cântece cătănești, cântece de batjocură, cântece poporale americane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
not, rather than the hunters they were” (Gamble 2007: 22). Fundațiile mitice ale acestei profunde alterități explică în bună măsură de ce multe excursuri, științifice sau speculative, tind să opună omul paleolitic - la singular, ca și cel al „Genezei” -, societăților agricole, păstorești sau industriale. Această dihotomie pare a condamna oamenii paleolitici la statutul de creaturi frugal socializate<footnote Teoria jocurilor susține, pentru întreaga epoca paleolitică, ideea unor asocieri monogame, practicând un schimb economic reciproc și ușor de monitorizat, pe termen lung, suficient
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]