253 matches
-
au succedat în fața noastră, pe scena împodobită cu cetină, în aer iber, la poalele muntelui. Pentru a crea o atmosferă tipic țărănească organizatorii au amenajat în spațiul de la Valea Zânelor staule cu oi și o expoziție cu obiecte specifice vieții păstorești. Cu toate acestea, simțim nevoia de a urca pe pajiștile munților, acolo unde de veacuri, mocanii din partea locului își pasc turmele în umbra și răcoarea pădurii, în bătaia vântului și a ploii, în cântecul fluierelor și în dangătul tălăngilor. Și
NEDEIA MOCĂNEASCĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377368_a_378697]
-
Lucreția Ciobanu preia în cântec povestea crestelor munților, pădurilor, ciobanilor cu norii de oi urcând prin iarba scurtă și grasă a culmilor, apoi o înapoiază fermecată de glasul ei, tot lor. Rar au fost, sunt sau vor mai fi cântece păstorești care să răsune într-un chip dumnezeiesc, asemenea celor ale „crăiesei” munților sibieni, Lucreția Ciobanu! Interpreta muzicii folclorice a munților, Lucreția Ciobanu va rămâne o legendă a cântecului păstoresc! În acest cântec, ceea ce duce la perenitate, e grija de a
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
tot lor. Rar au fost, sunt sau vor mai fi cântece păstorești care să răsune într-un chip dumnezeiesc, asemenea celor ale „crăiesei” munților sibieni, Lucreția Ciobanu! Interpreta muzicii folclorice a munților, Lucreția Ciobanu va rămâne o legendă a cântecului păstoresc! În acest cântec, ceea ce duce la perenitate, e grija de a scoate la lumină folclorul pur și a-l interpreta numai curățat și înfrumusețat, nu ras și împodobit! Actualitatea criticii muzicale este azi înădușită de actualitatea afacerilor care au răzbătut
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
Deși, pe lângă harul său, a și trudit știut sau neștiut, Dumitru Zamfira nu va fi scris niciodată în martirologiile pe care le râvnesc impostorii, dar va rămâne scris în cronicile istorice și culturale ale României. Cântă cu nerepetabilă virtuozitate creații păstorești, piese ritual-ceremoniale, doine, balade, cântece de joc din toate zonele etnofolclorice românești. Piesele concertate inegalabil cu fluierul său, „Hora stacatto” și „Hora spicatto” de Grigoraș Dinicu, „Ceasornicul”, „Călușul oltenesc”, „Sârba rândunelelor”, „Căruța poștei”, „Dans țărănesc”, de Constantin Dimitrescu, „Ciocârlia” și
DUMITRU ZAMFIRA, FIUL FLUIERULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373825_a_375154]
-
de la Pavel, în Siria a convertit Pe mulți către MESIA-DOMNUL, ce că Episcop L-a Slujit ! Pudens, era în Sfatul Romei, ales că Mare Dregător În casa lui, Petru și Pavel, au vorbit creștinilor ! Casa lui, "Pudentiana", sau după alții, "Păstoreasca" A dat-o lui Sfântu' Petru, ca-n ea pe DOMNU' Să-L Slujească ! Trofim, cel născut în Efes, cu Pavel a călătorit În Asia, la greci, Iudeea, păgâni mulți a convertit ! După Edictul dat de Nero, Pavel a fost
SF.AP.ARISTARH, PUDENS ȘI TROFIM (DINTRE CEI 70 DE AP.) de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372997_a_374326]
-
stabili un număr de 160 de termini românești care sunt de origine geto-dacă. Acești termini privesc o arie foarte largă, începând cu corpul omenesc-beregată, buză, ceafă, grumaz, gușă-, cu cu familia-copil, prunc,, zester-, cu locuința-vatră, colibă, cătun-, cu îndeletnicirile agricole, păstorești, viticole și piscicole-mazăre, țarină, baci, brânză, mânz, strungă, țap, țarc, urdă, zară, butuc, curpen, gordin, strugure, baltă, gard- , cu mediul fizic-măgură, mal-,cu flora- brad, brândușe, brusture, buncet, copac, gorun,ierudă, mugure-, cu fauna balaur, barză, ghionoaie, melc, mistreț, năpârcă
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ...! CINE O APĂRĂ DE POLUARE? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345833_a_347162]
-
stabili un număr de 160 de termini românești care sunt de origine geto-dacă. Acești termini privesc o arie foarte largă, începând cu corpul omenesc-beregată, buză, ceafă, grumaz, gușă-, cu cu familia-copil, prunc,, zester-, cu locuința-vatră, colibă, cătun-, cu îndeletnicirile agricole, păstorești, viticole și piscicole-mazăre, țarină, baci, brânză, mânz, strungă, țap, țarc, urdă, zară, butuc, curpen, gordin, strugure, baltă, gard- , cu mediul fizic-măgură, mal-,cu flora- brad, brândușe, brusture, buncet, copac, gorun,ierudă, mugure-, cu fauna balaur, barză, ghionoaie, melc, mistreț, năpârcă
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346030_a_347359]
-
stabili un număr de 160 de termini românești care sunt de origine geto-dacă. Acești termini privesc o arie foarte largă, începând cu corpul omenesc-beregată, buză, ceafă, grumaz, gușă-, cu cu familia-copil, prunc,, zester-, cu locuința-vatră, colibă, cătun-, cu îndeletnicirile agricole, păstorești, viticole și piscicole-mazăre, țarină, baci, brânză, mânz, strungă, țap, țarc, urdă, zară, butuc, curpen, gordin, strugure, baltă, gard- , cu mediul fizic-măgură, mal-,cu flora- brad, brândușe, brusture, buncet, copac, gorun,ierudă, mugure-, cu fauna balaur, barză, ghionoaie, melc, mistreț, năpârcă
LIMBA NOASTRĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347266_a_348595]
-
lungul Motrului, și mai ales despre — acest râu ce se crede că ar fi fost numit așa de către daci — găsim descrieri plastice la C. D. lonescu, în cartea sa „Prin Munții Mehedințiului" : ,,Pe valea Motrului trec o parte din drumurile păstorești și anume, o variantă, de la Glogova prin Lupoaia până la Broșteni, unde se unește cu cel care vine din Gorj (de la Tismana — Godinești, pe valea Ploștinei), precum și cu cel care coboară din Cloșani (Titerlești — Baia de Aramă-Negoiești — Comănești — Florești). Aici, la
COORDONATE ISTORICO-ETNOGRAFICE ŞI SPIRITUALE ALE AŞEZĂRILOR DIN AREALUL VĂII ŞI DEALURILOR MOTRULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346228_a_347557]
-
unește cu cel care vine din Gorj (de la Tismana — Godinești, pe valea Ploștinei), precum și cu cel care coboară din Cloșani (Titerlești — Baia de Aramă-Negoiești — Comănești — Florești). Aici, la Broșteni, este locul de întâlnire și de popas al celor trei drumuri (păstorești, n.n.)... De la Broșteni e unul singur, în jos, tot pe valea Motrului, până la Jirov, de unde, părăsind lunca râului, apucă pe dealuri spre Urlători, Voloiac, prin pădurea Foaianfir, Bildarele, Marginea Rocșorenilor, Podul Grosului, Almăjel, Stircovița (adică în câmpia înaltă a Bălăciței
COORDONATE ISTORICO-ETNOGRAFICE ŞI SPIRITUALE ALE AŞEZĂRILOR DIN AREALUL VĂII ŞI DEALURILOR MOTRULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346228_a_347557]
-
determină însuși soarta statului și, fiindcă principiile ce le invocă asemenea mari personaje sânt în genere pretexte pentru a parveni, iar nicidecum credințe înrădăcinate, comedia începe a costa foarte scump. În scurta viață parlamentară de patrusprezece ani bietul nostru popor păstoresc, plugar abia de patruzeci de ani încoace, a trebuit să plătească comedia ambițiilor patriotico-democratice c-o datorie publică de 600 de milioane și mai bine. Foarte tragic ia "Romînul" întîmplările din Italia. Destul credem atât pentru astăzi pentru ca să înțelegem cu toții
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dedau agriculturei (ca acum două mii de ani). (Cf. Scrisoarea a II-a). E destul nu ca cineva să-și cunoască țara, ci să fi îmbătrînit în ea pentru a ști că poporul nostru a fost până mai alaltăieri un popor păstoresc, că agricultura nu datează, propriu vorbind, decât de la Regulament încoace. Dar, se-nțelege, de vreme ce romanii sânt strămoșii noștri, cată să fi fost și noi popor agricol. Dar să lăsăm aceste semne de profundă știință despre lucruri elementare și să cităm
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pământ). În același grai, folosindu-se de o traducere a lui H. G. Lecca, a transpuns poemul Enoh Arden al lui Alfred Tennyson. Creionând, cu stângăcii și asperități, pasteluri în care încearcă să dea contur unor crâmpeie senine, idilice din viața păstorească, punând, răzleț, câte un accent satiric, A. nu uită nici o clipă că „armânescu sândzi strigî”. Biruindu-și deprimarea, el își asprește glasul, vrând să se exprime cât mai energic, mai răspicat. Numai că, temperamental, gesticulația combativă nu i se prea
ARAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
City in the Parisian Royal Entry Ceremony: Politics, Rituals and Art in Renaissance, Librairie Dalloz, Geneva Buffière, Felix, 1956, Les mythes d’Homère et la pensée grecque, Les Belles Lettres, Paris Buhociu, Octavian, 1979, Folclorul de iarnă, ziorile și poezia păstorească, Minerva, București Burkert, Walter, 1983, Homo Necans: The Anthropology of Ancient Greek Sacrificial Ritual and Myth, California University Press, Berkley Burkert, Walter, 1996, Creation of the Sacred: Tracks of Biology in Early Religions, Harvard University Press, Cambridge Burridge, Kenelm, 1972
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt diverse și contradictorii, pentru că au avut în vedere fie numai forma de manifestare artistică, fie numai melodia, fie numai conținutul, consemnat de puțină vreme. Unii cercetători (Ovid Densusianu, N. Iorga, Tache Papahagi, Ion Diaconu, Ovidiu Papadima) optează pentru originea păstorească autohtonă a d., fără a încerca datarea apariției sale. Având în vedere prezența sa în spații îndepărtate, fără posibilități de interinfluență, muzicologii propun o poligeneză independentă. Gh. Vrabie, referindu-se numai la materialul poetic al d., fixează apariția sa în Evul
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
permanență. Cum s-ar fi putut stabili oare, în cazul unei veniri de peste Dunăre (cf. Roesler), o înțelegere între regalitatea ungurească și Imperiul cuman, în condițiile care, din veac în veac, au rămas neschimbate, cu un caracter vădit arhaic? Viața păstorească dăinuie încă din vremea dacică".2 În privința vieții ce se putea duce, după 275, în nordul Dunării, un cercetător francez afirma: "O invazie nu face să dispară niciodată decât o parte din populația supusă. Or, invazia, în sensul propriu, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
proprii, ca toate popoarele europene înainte de creștinism istoricul vrea să sugereze că mulțimile din Dacia nu împărtășeau învățătura lui Zalmoxe. Aceste credințe nu alcătuiau un sistem filosofic sau o mitologie închegată, ci tradiții, obiceiuri și datini în legătură cu calendarul agricol și păstoresc, care țin și de folclor și magie, nu doar de religie. Aceste credințe s-au menținut în popor și sub aristocrația (regalitatea) dacică și sub stăpânirea romană. După retragerea legiunilor (275) și până la începuturile creștinismului, aceste credințe populare au persistat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
misionar sau predicator, care să fi contribuit la convertirea generală a locuitorilor din zona Dunării de Jos. Unii istorici au susținut că Niceta din Remesiana (367-420), episcop din Dacia Mediteranea, a fost un "apostol" al daco-romanilor, cu activitate misionară și păstorească la sud și nord de Dunăre, însă aceasta s-a limitat la sudul Dunării, la romanii și goții din zonă. Creștinismul românesc nu avea structuri organizatorice superioare, el se reducea la elementele esențiale de credință și practică simplă a cultului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este limpede că slavii din al doilea val au cunoscut pe autohtoni prin intermediul germanilor-o dovedește numele de valahi pe care slavii îl dau acestora. De-aici numele de "valah" a trecut la bizantini, pentru elementele romanice rurale, mai târziu păstorești, care nu mai erau supuse Imperiului. Însă aceasta înseamnă că, în momentul în care slavii au apărut în aceste locuri, germanii (neamurile: goți, gepizi, vandali) erau intercalați între ei (slavi) și autohtoni (romanici). Pentru apariția slavilor la Dunăre, nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la oștenii români din părțile Sibiului. De atunci au început românii să fie colonizați de regii unguri în Transilvania. Documentele cancelariei ungare, susține el, îi amintesc pe români în calitate de coloniști pe pământurile regale în frunte cu cnezii lor, șefii obștilor păstorești. Situația socială a românilor în Transilvania medievală, precizează Roesler, ca șerbi și oameni fără privilegii, îi arată ca noi veniți și de aceea ei nu se pot bucura de drepturile primilor ocupanți, unguri și sași, care găsiseră aici pământul liber
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Gramos, satele se află la munte, unde locuiesc și stăpânii turmelor. Această deosebire între cele două feluri de păstorit ne arată că daco-romanii (românii din nordul Dunării) sunt autohtoni, pe când aromânii (cei din sud) sunt rămășița unui popor, o ramură păstorească împinsă de la câmpie la munte, în urma colonizării slavilor. Izvoarele istorice bizantine ne arată că obârșia aromânilor (cei din sud) se află în romanitatea de la Dunărea de Jos. Astfel, Minunile Sf. Dimitrie din Thessalonic, legendă hagiografică, cuprinde descrierea apărării Salonicului în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
megleno-istro-daco-române, și în special istro-daco-române, care nu sunt cunoscute de către aromâni. Amprenta veche slavă este și ea mai puțin pronunțată în limba lor, decât în celelalte dialecte", susține Pușcariu.49 Brătianu remarcă faptul că dacă am reduce totul la migrații păstorești și la efecte ale transhumanței, n-ar exista nici un motiv ca românii emigrați în nordul Dunării să nu fi dispărut, la fel ca păstorii din Istria, Galiția sau Moravia, care s-au topit până la urmă în masa populațiilor slave înconjurătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cumanilor. Cumanii apar în sudul Dunării mai întâi ca simpli mercenari, după Anna Comnena. Dar ei manifestă de la început o înclinație spre viața așezată, alături și împreună cu vlahii. Aici, în sud, dăinuia de secole un fond de populație locală (romanică), păstorească, vlahii, în locurile unde de multă vreme se frământau pecenegi, cumani, bizantini. Contactul barbarilor (cumani) cu populația autohtonă de pe malul stâng al Dunării, românii din întinsa câmpie munteană, a fost mult mai adânc, în același timp în care ei cultivau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și cumani, care au conviețuit până la năvălirea mongolă, atât în sudul cât și în nordul Dunării. Persistența turanicilor la Dunărea de Jos vreme de câteva sute de ani a lăsat urme în toponimie și în limbă-sunt cuvinte legate de viața păstorească precum cătun, corhană, beci, vătaf, cioban, dușman, buzdugan ș.a. În toponimie, să consemnăm o serie de nume de localități, mai întâi pecenege: Peceneaga (sat), jud. Tulcea, Peceneaga (pădure, jud. Brăila), muntele Picineagul-jud. Muscel, râul Peceneaga, afluent al Buzăului, Pișineaga, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să reprezinte și perpetuarea unui ancestral cult animalier. Pe arii restrânse se întâlnesc și forme mai puțin ample de c., cum este cea de Bobotează („chiraleisa” sau „iordănitul”). „Lăzărelul”, de la Sfântul Lazăr, pare a fi o manifestare a unui ritual păstoresc peste care s-au suprapus straturi cu un conținut ortodox. C. de Paști și cea de Sfântul Nicolae apar sporadic și sunt ecouri ale unor obiceiuri religioase din țările Europei centrale și occidentale. Deși obiceiul colindatului este răspândit la mai
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]