77 matches
-
barului ardea o lumânare mică de ceară, și Agliè, ca din Întâmplare, apropie cutioara de ea. Am văzut că la căldură agata nu se mai distingea și În locul ei apărea o miniatură foarte fină, În verde-albăstrui și auriu, reprezentând o păstoriță cu un coșuleț de flori. O Învârti Între degete cu o devoțiune absorbită, ca și cum ar fi răsfoit o carte de rugăciuni. Își dădu seama că mă interesa, surâse și puse obiectul la locul lui. „Tulburare? N-aș dori, scumpă doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cinstită încă de coptilă... Vinovată-nevinovată, destul că Ionela a devenit ciobăniță la turma de sterpăciuni a satului. Peste o sută de capete de oi nemulgătoare, de mioare, de miei, de berbeci și batali îi dădeau mari bătăi de cap proaspetei păstorițe pentru că se răsfirau grupuri-grupuri pe tot imașul străjuit de ogoare cu diferite culturi atrăgătoare pentru ovine, oricând pregătite de mari stricăciuni. Din tot necazul, Ionela s-a ales și cu oarece bucurii, anume că băiatul cel bubos al scripcarului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spună că se simțea confuză, deconcertată, ceea ce, să ne amintim, nu e deloc de mirare dacă ne gândim de când practica această meserie fără să fi suferit, până astăzi, nici cea mai mică lipsă de respect din partea turmei umane a cărei păstoriță suverană este. În momentul acesta moartea avu presentimentul funest că accidentul ar fi putut fi și mai grav decât i se păruse la Început. Se așeză la masă și Începu să consulte de la coadă la cap listele mortuare din ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
văd nici un argument serios pentru a-i da ascultare lui Baudelaire care pretindea că natura nu ne Învață nimic decît să dormim, să bem, să mîncăm și să ne ferim ( Deși Arcadia a fost devastată de sensuri de către „păstorii” și „păstorițele” care au vrut s-o imite la Roma În Settecento.) Nu voi crede niciodată, exclama el, că sufletul zeilor locuiește În plante. Dar raporturile noastre cu natura n-au nevoie de zei, ci de un Împărat. Iar acest Împărat este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
lor se întindeau câmpiile și marea Tyrrhenum; în stânga, pe dealurile abrupte, se aflau orașele din Latium Vetus, mai vechi decât Roma. Colinele erau acoperite de stejari, fagi, dafini și, mai sus, castani, ale căror fructe le îndrăgea, potrivit lui Vergilius, blânda păstoriță Amaryllis. Însă păstorii și tăietorii de lemne povesteau: „Muntele cel mai înalt e un vechi vulcan; spre norocul nostru, doarme de veacuri întregi“. Vechea masă de lavă devastatoare se întărise până la porțile Romei. Acum, în vârf strălucea templul lui Jupiter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să deprindă obiceiurile și limba locului. Iar Mahukutah își drese pluta, primind în dar de la băștinași tulpini de copaci, frânghii, pânză și arme de cremene, și într-o bună zi plecă în jos pe lângă țărm să-și caute țara. O păstoriță atlantă se aruncă în valuri și înotă după pluta lui și rămase cu el. Iar când Mahukutah cu femeia sa, după multe nopți și zile de viață pe mare, trăgând uneori la mal să-și caute hrană și apă, ajunse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
peste cap, cu un gest teatral. Dar Tabitha încă se afla sub vraja laudelor lui MM. —O, da! zise ea veselă. Dacă MM crede că pot... Încă se uita la MM cu o privire adoratoare, ca și cum ar fi fost o păstoriță din Balcani și MM o zeitate care din moment în moment trebuia să înceapă să plângă cu lacrimi de sânge. — Bineînțeles că poți, zise MM cu simplitate. Doar n-o să te lași descurajată de o glumiță stupidă. Dacă vrei, putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
au înghețat și baba și oile, cu Dragomir alăturea. O altă legendă, întâlnită în Bucovina, o prezintă pe Dochia drept o fată de împărat care, fugind de împăratul cotropitor ce voia să o ia de nevastă, s-a travestit în păstoriță, urcând cu o turmă de oi în munți. Cum timpul era frumos, a început să lepede din cojoace unul câte unul. Dar aproape ajunsă în vârf, se lăsă deodată un frig, de ziceai că e iarnă. Nefiind deprinsă cu frigul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Ce să-mi vină? Am chef să dansez. Mă gândeam că ar fi frumos, tu să cânți, eu dansez. Angheluță: Frumos-frumos, dar ai uitat ce s-a întâmplat ultima oară când am cântat și am dansat? Tudorel: Când? Atunci cu păstorițele? Angheluță: De pildă. Tudorel: Așa-s femeile, sensibile. Angheluță: Îți aduci aminte de nevasta pe care soțul ei a legat-o cu frânghie de stâlpul casei, ca s-o împiedice să alerge la tine în pădure? I-a stat inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
toate provinciile țării, căci au fost crescute în cultul unității neamului românesc. De aceea trebuie să le respectăm această pasiune, cât ar părea ea de naivă. Cel puțin, nu se costumau, ca aristocrații occidentali din secolul XVIII, în păstori și păstorițe, în speranța, ridicolă, că ar putea recupera beatitudinea vieții pastorale, în mijlocul naturii, adică în preajma grotelor artificiale, a fântânilor arteziene și a ruinelor preromantice... Își dădu deodată seama că lui Iconaru îi tremură brațul. - Te-a luat cu frig, nu e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a deprinde arta de a vorbi frumos. În Vandeea, se practică în continuare maraichinage-ul. "Domnișoarele [...] au iubiri de-o vară". Însă "nu mai e vorba de o iubire sărăcăcioasă, cu poalele-n brâu pe un maldăr de paie din șură. Păstorițele cu ciorapi de mătase și combinezon de dantelă nu se mai mulțumesc să fie înghesuite de argații de la fermă prin vreun ungher întunecos din grajd, ci vor să aibă parte de cunoștințele în ale iubirii ale unui tânăr cultivat între
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ungher întunecat. Asta fac, în seara aceea, Bab și flirtul ei. Chipeșul François o trage după el în bucătărie, "care era cufundată în întunecimea cea mai nepătrunsă", iar aici se arată mult mai "iubitor". Cum Bab poartă o rochie de păstoriță stil Ludovic XV, cu decolteu larg, François îi sărută mereu gâtul, porțiunea unde începe pieptul. Ba chiar încearcă să-și bage mâna în corsajul ei... Se pare că în seara aceea Cenușăreasa își găsise un pantof pe măsura ei. Însă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
revoluționari în moștenitori ai tradiției. Sînt înviate toate marile figuri ale acesteia din urmă și puse laolaltă într-o coroană de metafore grele ale unei istorii a inimii. Noi i-am redat lui Jeanne d'Arc, urlă el din răsputeri, păstoriței din Domrémy, cea trădată de rege și condamnată de Biserică, adevăratul ei chip deformat de reacțiune, așa cum tot noi am redat și Marseillaise-ei adevăratul ei sens, de cîntec revoluționar al desculților din Valmy și al voluntarilor. Noi am unit drapelul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
impun doar constituția lor fizică, ci ne impun și gîndurile lor. Morții sînt singurii stăpîni necontestați ai celor vii"155. Ei sînt și cimentul limbajului celor vii. Așadar, ei sînt cei evocați prin cuvinte, convocați prin imagini Jeanne d'Arc, păstorița din Domrémy, desculții anului II care țîșnesc spontan și se impun în mod imperativ. Conducătorul va trebui să se adreseze străbunului din fiece om, să inventeze un limbaj pe înțelesul lui ca să ridice mulțimile și să le antreneze fascinate, incapabile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sfârșitul anului 1951. În acea iarnă Marguerite trebuie să fi savurat pachetul care conținea exemplarul ei din Mesures, un obscur jurnal literar franțuzesc. Cavafis și Grecia deveniseră strâns legați în memoria ei după ce mulți ani hoinărise pe acolo ca o păstoriță arcadiană, împreună cu prieteni apropiați, bărbați și femei. Acum, în America, pe măsură ce citea în ziare despre atrocitățile zilnice de peste ocean, numărul cu poemele grecești trebuie să-i fi oferit momentan consolare. Cavafis avea să rămână poetul ei favorit. Va publica ediția
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
din Principatul a toată Țara Românească”. În 1845 primește rangul de pitar, apoi, în 1853, pe cel de serdar. Modest alcătuitor de calendare destinate satelor și târgurilor (1818, 1825), cuprinzând sfaturi cu privire la meșteșuguri și agricultură, pilde morale, traduceri (Adelaida sau Păstorița alpicească, după Marmontel, din calendarul pe 1825, îi este atribuită), C. a continuat, cu un orizont cultural mai restrâns, dar cu mult spirit practic, strădaniile Școlii Ardelene de ridicare a neamului prin intermediul cărții. Făcea, în „Bibliotecă românească”, educație națională publicând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286103_a_287432]
-
cere permisiunea regelui de a dispune de cel vinovat într-un mod cu totul diferit. Îi dăruiește un an de libertate pentru a afla răspunsul la o întrebare aparent simplă. Tânăra victimizată apare doar ca un obiect: cavalerii abuzau de păstorițe și nu erau priviți într-o lumină negativă în acea perioadă. Cavalerul din 421 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim. 422 James W. Cook, art. cit., p. 60. 423 H. Marshall Leicester, Jr., art. cit., p. 160. (trad. n.) 424
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Alecsandri, D. Bolintineanu, Al. Sihleanu ș. a., versificări proprii, traduceri. Era de așteptat să aleagă spre a traduce Crimele misterioase de Émile Gaboriau și să caute la Charles Desnoyer și A. D’Ennery (La Bergère des Alpes) o schemă pentru piesa Păstorița Carpaților, localizare jucată stagiuni în șir. SCRIERI: Radu al III-lea cel Frumos, București, 1864; Amazoana de la Rahova, București, 1879; Prizonierul român de la Plevna, București, 1879; Dorul inimei, București, I-II, 1878-1879; Iancu Jianu, București, 1880; Miul haiducul, București, 1881
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
ca s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. După acest cânt de Orfeu, poetul face păstorului melancolic teoria fericirii stării naive, iar păstorul, cu o mare abundență de lacrimi (tic al secolului XVIII), mărturisește că pricina jalei e o păstoriță. Înserarea e romantică și lamartiniană, dar priveliștile poetului francez sunt transcrise diminutiv și sărac. Sonoritatea corală, tunetul naturii, arhitectura grandioasă a solului, stejarii seculari, lacurile nemișcate cu ape somnoroase, amestecul de gotic și serafic, toate acestea nu sunt la Cîrlova
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
itinerariu al jalei, poetul cunoaște o surescitare vecină cu extazul. Există În versuri o veritabilă euforie a dulcelui. Amorul este un „izvor dulce de Întristare”, rîurile curg „dulce” răcoritor, soarele revarsă o „lumină dulce tot cu senin”, păstor iubește o păstoriță „cu chip prea dulce, prea drăgălaș”, pămîntul geme În somn „dulce”, primăvara este o „dulce ivire”, iar priveliștea tinerimii Înrolate sub steag este de asemenea tot dulce: „ce privire dulce mie!” Tema dulcelui cheamă, În poezia lui CÎrlova, pe aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unui munte. CÎmpia este Încoronată de o „dumbravă deasă”, iar valea este străbătută de o gîrlă șerpuitoare. În peisaj intră și fîlomila ce cîntă cu „multă Întristăciune” În stuf, zefirul care ascultă cu plăcere, luna („vremelnica stăpînă”), glasul Îndepărtat al păstoriței etc. Este spațiul romantic (preromantic) cunoscut, intimizat și, Într-o oarecare măsură, convenționalizat de imagini literare gata făcute. Poemul Înserare urmează Îndeaproape, cum s-a dovedit, un poem de Lamartine. CÎrlova particularizează prin jalea lui dulce și plăcerea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
participă la o simfonie a dulcelui și a plăcerii: dumbrava revarsă „cu dulceață” din sînu-i un vînt răcoros, zefirul ascultă „cu plăcere” cîntecul filomelei, luna se urcă pe orizont „plină de plăcere”, de departe se aude „cu plăcere” glasul de păstorițe și fluierul de păstor melancolizat etc. Privirea lunecă moale peste acest peisaj securizant și se oprește, strategic, la marginile lui. Nici o dorință, la CÎrlova, de a depăși „fruntea prea măreață” care Înconjuară acest loc de petrecere și de jale. GÎndul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bucuroasă, spre „negura mîhnirii” din interior. Căci locul securizant (valea tristă și euforizantă) este, În același timp, o sursă de neliniște. Ea ocrotește, dar nu vindecă. Ceva lipsește (În Inserare: ființa „care poate să-l facă fericit”, În Păstorul Întristat: păstorița „cu chip prea dulce”) și absența transformă spațiul de petrecere Într-un loc de durere. Căutarea se termină În versurile sensibilului CÎrlova cu o plîngere măruntă, eliberatoare: „De multă nemișcare, ce face piste toate, Vederea Împrejuru-i se’ntoarce cu fiori
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reflecții despre viața ce trece repede și despre junia ce trebuie să se grăbească: „—... să iubim, Omul un minut trăiește Timpul nu Îl mai găsim!” Alt păstor, care face aceeași facilă teorie, aspiră să intre cît repede sub jugul Ciliei, păstorița necredulă: „Sub ast jug de rozioare Și de crini, eu voi a sta”. Coborît, aici, la cele mai de jos clișee, erosul se reabilitează În Fata din turn unde legea morală, netulburată, ocrotește din nou un mare sentiment. Copila română
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
I-II, București, 1965 (în colaborare); I. Semionov, În serviciu comandat, București, 1966; Ilya Ehrenburg, Oameni, ani, viață, I-VII, București, 1967-1972; V.A. Kaverin, În fața oglinzii, București, 1972; Leonid Leonov, Vifornița, București, 1973; Viktor Astafiev, Un păstor și o păstoriță, București, 1974; Viktor Goleavkin, Tăticul meu drag, București, 1975; Vladimir Piskunov, Andrei Belâi, București, 1975 (în colaborare cu Madelaine Fortunescu și Leonid Dimov), Romanul sovietic, Iași, 1978 (în colaborare cu Alexandra Nicolescu); Irina Guro, Drumul spre Rübezahl, București, 1976; Galina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]