182 matches
-
lumină. Națiunile își reclamă drepturi și valori care le aparțin, își revendică locul pe arena mondială. De ce nu ar putea și diplomația noastră să își revendice locul pe care l-a avut în politica mondială în toți acești ani, ca păstrătoare a unor principii, valori și concepte, izvorând din filonul național propriu poporului român. Ca unul care, în cei 50 de ani de activitate în Ministerul Afacerilor Externe, am reprezentat, împreună cu colegii de generație, o punte între perioade distincte ale diplomației
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
refuzau să mai intre în Biserică, la propriu, să-și mai boteze copiii sau să mai procedeze la cununii religioase. În același timp, din casele oamenilor nu au lipsit niciodată icoanele, iar comunitățile umane au rămas grupate în jurul Bisericii ca păstrătoare de tradiție, de istorie, de neam și de limbă. Temerile lui Engels s-au adeverit la peste o sută de ani, când socialismul etic s-a retras în liniște, fără nicio urmă de regret în urma loviturilor pe care le-a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
pronunții naționale, de la el să se-audă limba clară, curată, aurul cel lămurit de toată zgura. Scena, care pune în circulațiunea cea mai repede a sufletelor tezaurele cele mai nobile ale națiunei, are și dreptul și datoria de-a fi păstrătoarea și oarecum canonul sunetului național. Și esemplul cel viu, care intră ca o dezmierdare în simț, va manifesta în curând reacțiunea cea mai salutarie în public, care va trebui încetul cu-ncetul să-și câștige prin astă învățătură progresîndă, pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de date genetice, o biotecă (gr. bio = „viață”, théké = „ladă, depozit”), un receptacul ermetic care conține (conservă) germenii lumii și trebuie să supraviețuiască sfârșitului acesteia, pentru a face posibil un nou început (în mitul babilonian al potopului, arca este numită „Păstrătoarea vieții” - 21, pp. 95-96). Menirea arcei nu este aceea de a transporta în spațiu, ci de a transporta în timp, de a conserva deci, de a feri de distrugere, de a păstra închisă tainica sămânță, pentru a permite noua germinație
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ocupă cu înmulțirea obiectelor de primă necesitate e mai importantă pentru societate decât starea acelor ce nu se ocupă decât cu traficul acestor obiecte. În fine clasele rurale mai au pentru un stat și altă însemnătate. Ele nu sunt numai păstrătoarele cele mai credincioase ale acelor formațiuni istorice pe cari le numim națiune și stat, ci totodată apărătoarele lor în vreme de război; ele reprezintă principiul conservator al istoriei. Nu e azi pentru nimeni o îndoială că proletarizarea claselor rurale are
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
erau despre familie. "Grecii, romanii observa Maiorescu cu toate (nsușirile lor s-au năruit. Poporul german, din contră, "mit seiner Piet(t f(r die Familie", (nflorește" (apud. Călinescu, 1982, p. 419). Răm(ne accentul pus pe familie, structură salvatoare, păstrătoare ș( creatoare de habitudini care au putut perpetua un popor ce nu avea cum să supraviețuiască altfel. Desigur, (n perioada aceea ca ș( (n vremurile de dinaintea ei, comunitatea rurală deosebit de puternică se sprijinea cu precădere pe familie. Crezul lui Maiorescu
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
începe să adune balade și doine. În studiul Poezia poporală, schițând anumite generalizări asupra materialului cules, ajunge la o clasificare a poeziilor populare (cântece bătrânești, de frunză, doine și hore), preluată și de V. Alecsandri. Valoarea documentară a acestor producții, păstrătoare ale limbii și obiceiurilor străvechi, o cântărește în spiritul gândirii lui Herder („Datinile, poveștile, muzica și poezia sunt arhivele popoarelor”). Dar nici palierul estetic nu e cu totul neglijat. Liric sau retoric, ironic și bătăios, scrisul lui R. e nuanțat
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
pledează pentru primatul ebraicei sau optează pentru o altă soluție se întețește. Miza e din ce în ce mai mare, pentru că în Iluminism se ajunge la celebra metaforă a limbii ca oglindă a unei națiuni și ca martor privilegiat al dezvoltării spiritului omenesc, ca păstrătoare a valorilor civilizației (Leibniz și Herder). (Urmare în numărul viitor) Maurice Olender - Limbile Paradisului. Arieni și semiți: un cuplu providențial, prefață de Jean-Pierre Vernant, traducere de Ion Doru Brana, Editura Nemira, 1999, București, 205 pagini, preț nemenționat.
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
și timiditatea în plan social s-au transformat în opusul lor, generând dorința de restaurare vehementă a sinelui prin radicalizarea individualismului. Cauzele sunt de ordin biografic (moartea prematură a tatălui), dar și istoric, recenta provincie românească Bucovina, care se considera păstrătoare a valorilor românești nealterate și deținătoare a unei culturi cizelate de contactul cu civilizația austriacă, simțindu-se încă în inferioritate etnică și marginalizată în plan politic de centrul „vinovat” de aderența la europenism. Tentația modernității și refuzul literaturii de factură
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
lui L. Binswanger și cu „hermeneutica actului psihiatric” de către H. Tellenbach. Toate aceste metode, de inspirație filozofică, își recunosc filiera în fenomenologia husserliană și existențialismul heideggerian. Persoana umană aflată în suferință psihică este înțeleasă într-un sens antropologic lărgit, ca păstrătoare a unei „istorii interioare sufletești” de o formă particulară (L. Binswanger), constituindu-se din cunoașterea acesteia o „antropologie psihopatologică” (V.E. von Gebsattel, R. Kuhn, A. Zutt, A. Christian). Ideea unei antropologii psihopatologice o regăsim încă de la I. Kant care, pe lângă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și tot ce depășea zece hectare se trecea la dublarea cotelor. Atunci a fost crunt, aproape că nu aveam ce mânca. Noroc că mama a fost o femeie harnică și pricepută și mai țesea pentru mâncare sau bani...”. Familia era păstrătoarea valorilor și datinilor, mediul în care individul se simțea apărat, eliberându-se de frica de autorități. Iată evocarea unui preot ortodox: „Sistemul nu interzicea explicit sărbătorile, dar nu le promova, oamenii nu aveau liber. Norocoși erau doar elevii și studenții
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
este mai desăvârșită decât se credea. S-a dovedit și cu această ocaziune că femeia română este conștientă de datoriile ei naționale. Toate organizațiunile feministe din țară au luat parte activă la aceste manifestațiuni, așa cum și era indicată femeii române, păstrătoarea graiului, a datinelor și a patriotismului românesc. Din lipsă de spațiu nu putem arăta aici nenumărate societăți și asociațiuni care au participat la aceste manifestațiuni și eminentele femei care au semnat manifestele de chemare la întrunirile de protestare din diferite
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
dialectică” de ultimă oră a lui Barth, Bultmann și Brunner. Grecia Însă este locul unde și-a dobândit instrumentele de lucru - greaca modernă și greaca veche -, unde și-a făurit o viziune ideală asupra ortodoxiei, considerată ca unică și incoruptibilă păstrătoare a Adevărului divin. Lui Bielawski Îi revine meritul de a fi atras atenția nu numai asupra descoperirii Dogmaticii lui Cristos Androutsos (1867-1935), ci și a altor trei maeștri despre care nimeni nu amintise mai Înainte. Este vorba de Zikos Rosis
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
val care duce la limanul noului cântec. Cunoașterea poetică este cunoașterea celor mulți, organici și sănătoși, care nu acceptă alimentarea graiului prin dezlipirea 33 lui de realitate, iar poetul propriu‐zis nu‐i decât fiul acestor mulțimi sănătoase și tradiționale, păstrătoare ale originilor în sânul unui neam și pe plan planetar purtătorii și veghetorii foc ului sacru încredințat lor în zilele din începuturi pentru zilele de pe urmă între care se așterne istoria cu ispitele și izbânzile și limitele ei nădăjduitoare.” * Să
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
veceu, își dă drumul aproape peste mâinile înghețate cu care și-a decapsat blugii. Cât se ușurează, două minute, poate mai mult, are tot timpul să se mire cum a rămas atâtea ceasuri în afara timpului, în cârciuma cu ziduri cărămizii păstrătoare de căldură, și fără să bea. Stația intonează parcă de azi-dimineață un șlagăr lent fără cuvinte, melodia pe care, în 1988, la spitalul militar, tata a aflat că medicii îi găsiseră o tumoră la coloana vertebrală - nu cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
măr. Poate o s-avem ceva mai bun mîine. Cred că trebuia să fac mai multă mîncare, Piticot. Nu era nevoie. M-am săturat. — Sigur nu-ți mai e foame? — Da. SÎnt plină. Am niște ciocolată, dacă vrei. — De unde ai? — Din păstrătoarea mea. — Din ce? — PĂstrătoarea mea. Unde-mi păstrez eu toate lucrurile. — Aha. — Asta-i proaspătĂ. Și mai am și din aia la calup, din bucătĂrie. SĂ-ncepem cu asta și s-o păstrăm pe cealaltă pentru ocazii mai speciale. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ceva mai bun mîine. Cred că trebuia să fac mai multă mîncare, Piticot. Nu era nevoie. M-am săturat. — Sigur nu-ți mai e foame? — Da. SÎnt plină. Am niște ciocolată, dacă vrei. — De unde ai? — Din păstrătoarea mea. — Din ce? — PĂstrătoarea mea. Unde-mi păstrez eu toate lucrurile. — Aha. — Asta-i proaspătĂ. Și mai am și din aia la calup, din bucătĂrie. SĂ-ncepem cu asta și s-o păstrăm pe cealaltă pentru ocazii mai speciale. Uite, păstrătoarea mea are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mea. — Din ce? — PĂstrătoarea mea. Unde-mi păstrez eu toate lucrurile. — Aha. — Asta-i proaspătĂ. Și mai am și din aia la calup, din bucătĂrie. SĂ-ncepem cu asta și s-o păstrăm pe cealaltă pentru ocazii mai speciale. Uite, păstrătoarea mea are un șnur, ca o pungă cu tutun. Putem să punem În ea pepite și tot felu’ de chestii. Crezi c-o s-ajungem pînĂ-n vest, Nickie? Nu știu, nu m-am gîndit Încă. — Tare mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un șnur, ca o pungă cu tutun. Putem să punem În ea pepite și tot felu’ de chestii. Crezi c-o s-ajungem pînĂ-n vest, Nickie? Nu știu, nu m-am gîndit Încă. — Tare mi-ar plăcea să-mi umplu păstrătoarea cu pepite de șaișpe dolari uncia. Nick curățĂ tigaia și băgĂ rucsacul În adăpost. O pătură era Întinsă peste patul de mlădițe, iar pe cealaltă o puse deasupra și Îi Înfășură marginile, pe partea de pat a lui Piticot. SpălĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prezentare de excepție a Părintelui ghid Cleopa, am înțeles că lucrurile materiale care ne arată trecerea noastră prin viață pot arăta și trăirea și viața sfântă dusă tocmai pentru a le putea înfăptui și a le face nemuritoare. Ele sunt păstrătoare ale credinței în Dumnezeu, geniului creator al poporului nostru, bunei cuviințe și dragostei de viață și de frumos. Ele sunt mărturii a ceea ce au vrut să ne transmită înaintașii și 138 anume: puritatea și dragostea lor sufletească. Primim cu pioșenie
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
seama că își împlinește un ideal și un vis de a depăși distanțele... Într-o astfel de zi de primăvară apare soarele pentru RomeoUlysse, incredibil de inspirant, așa cum se află deodată în prezența orhideei: dincolo de ecranul de sticlă este ea, păstrătoarea încrederii, mesagera speranței și aducătoarea primăverii, adevărată și intensă ca soarele dimineții în anotimp senin. Este aici în fața lui, doar un spațiu imaterial și nesemnificativ îl desparte de ea, însă ea chiar este aici, Romeo simte însuflețirea aceea a iubirii
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
obișnuiți întâlneau zeități și dansau cu toții în ritmul flauturilor și al țiterelor, iar ea cânta cu un glas subțire, înalt, acompaniată de tobele de lut. De la vârsta primului sânge, Zilpa s-a văzut pe ea însăși ca pe o preoteasă, păstrătoarea misterelor cortului roșu, fiica lui Așera, sora-Siduri care sfătuiește femeile. Era o idee prostească, pentru că doar preoții serveau zeițele în templele din orașe, în timp ce preotesele serveau zeii. Mai mult, Zilpa nu avea calități de oracol. Îi lipsea și talentul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Pomponescu făcând cruce!"), cu atât mai plăcut surprinzător cu cât ateismul a început să se întindă printre bătrâni. ("Așa e!" s-ar fi strigat în sală, după gazeta favorabilă.) Patria noastră s-a rezemat în trecut pe așezământul Bisericii, adevărata păstrătoare a tradiției noastre, încît după mine și de aci înainte ideea de Stat rămâne împletită cu aceea de Biserică, și de aceea am primit cu mulțumire însărcinarea de a face planurile Catedralei Neamului. Așadar, domnule președinte, la întrebarea dumneavoastră de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fost comunitatea familială devenită teritorială, precum și evoluția ei, într-o perioadă din care nu avem nimic scris, trebuie de ținut seamă nu atât de urmele arheologice, cât mai ales de existența instituțiilor de drept aflate în documentele de mai târziu, păstrătoare ale unor realități istorice, reflectate în așa-zisul obicei al pământului sau lege a țării”. Alex. I. Gonța În urma cercetărilor și studiilor din ultima vreme, s-a îmbogățit și diversificat literatura ce se ocupă de etnogeneza românească, în general, de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
aici la acea istorie a specialiștilor făcută pentru specialiști, menită transmiterii către un grup de inițiați. Și nu pledez, evident, pentru un corporatism oarecare. Vorbesc de Istorie, cu majusculă, istoria umanității, scrisă de bărbați și femei în toate epocile, ultima păstrătoare a memoriei ei. Dar istoria este salutară și pentru că ne scapă de tirania memoriei și a preoților ei autoproclamați, nu cu lipsă de respect față de cei a căror memorie este indispensabil să o onorăm, ci doar pentru ca această datorie să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]