145 matches
-
lumea ei măreață, Fără grijă de dușmani, Gâza se știa în viață Nu se știe de câți ani... OMUL DE ZĂPADĂ Mulți oameni la viața mea, Dar cel mai mult mi-a plăcut Unul alb care-mi zâmbea. Avea capul pătrățos, Mă privea cam șugubeț, Nasul roșu și cărnos, Și mi se părea isteț. Niște nasturi colorați Purta pe mantia-i albă, Peste pieptu-i așezați, Și un guler ca o salbă. Sta în stradă de trei zile. Treceam des pe lângă el
GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375615_a_376944]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > MEMORII PE VATĂ SELENARĂ Autor: Mihaela Doina Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Gândesc că ar fi timpul să îmi așez în memoratorul terestru, pătrățos, memoriile. Remarc cu o solicitudine acaparatoare bezna. Ea baleiază ca un ultim scufițoi scheletic mundan. Îmi scot la plimbare turlele interioare făurite din nisip sordid... Rebelele! Încep a fluiera prin spații sincretice cu romantism în staniol. Îmi simt corpul ca
MEMORII PE VATĂ SELENARĂ de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372389_a_373718]
-
fi de mirare? - Tot ca prim mușteriu? - Da. Îngroap-o în mijlocul tarlalei. Suficient de adânc să nu dea fierul plugului de ea. - Î-i pui și ei un antifurt? - Bine înțeles. Și Lary aduce din mașină o a doua căldare, mai pătrățoasă, semăna mai mult cu un bidon. - Nea Grigore, de ce m-ai ales pe mine? - Fiindcă ești om gospodar, cu tragere la muncă. Să știi că nu-i ușor. Nu vei mai avea sărbători de acum în colo și grijile vor
MICI UNITĂŢI AGRICOLE SAU INDUSTRIALE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344709_a_346038]
-
o barca a lui Noe în care nu mai încăpuse nimic în afară de noi vâsleam în neștire printre sloiuri rătăcitoare de gheață și foci cenușii tu țineai cârma ocoleai stelele și luna căzute peste tot delfinii care luau în boturile lor pătrățoase cerul balenele albastre pitice aisbergurile toată viața ai ținut cârma m-ai condus spre același golf al liniștii deși eu mi-aș fi dorit largul uraganele care bântuie oceanele lumii peșterile cu desene rupestre chiar și acum îmi încâlcești visele
APROPIEREA IERNII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374171_a_375500]
-
1862, când scrie Istoria Revoluției Franceze? Că Muscadinii ar fi un simbol al cecității umane, al neputinței de a vedea cu limpezime Încotro se Îndreaptă lumea. „Armele lor sunt un baston scurt și plumbuit, gros la ambele capete... O haină pătrățoasă, foarte scurtă, strânsă pe corp; o cravată verde, oribilă, În care gâtul dispare, amenințând să ascundă până și nasul, o vestă galben deschis, cu 28 de nasturi sidefați; părul pudrat, prelins pe umeri, de-o parte și de alta, În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
marile hale pustii, cercuri de beton etajate, cu galantare în care nu găseai, de obicei, decât ceva verdețuri - mărar, pătrunjel, leuștean -, câțiva cartofi zbârciți, copite de porc, salam cu soia și piept ardelenesc), la magazinul Mercur (un enorm hangar stalinist, pătrățos) sau la cele din spatele Hotelului „Berbec”. Stăteam și la coadă la butelii. Mult mai des stăteam însă la coadă la magazinele din blocul construit în spatele casei bătrânilor, unde era și o casă de comenzi pentru cei cu relații. Zona dintre
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
amărâte de ecleruri vechi sau pentru câte o savarină cu frișcă acrită... Cozile de la tutungerie, pentru puturoasele țigări „Carpați”, „Mărășești”, „Amiral” sau „Bucegi” - și, Doamne, ce omor era, pe trei rânduri, când băgau „BT”-uri (Bulgar Tabac)! și la chioșcurile pătrățoase de înghețată se formau cozi de zeci de persoane, mai ales atunci când aveau „parfe cu glazură” de ciocolată. În ultimii ani ai regimului, dispăruse până și glazura, mai găseai doar „vafe” (la cornet) cu „vanilie”, de fapt, un lapte acrit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Întărească Desdemonei certitudinea că de data aceasta mânia judecății avea s-o lovească greu. Dar, din nou, temerile ei se dovediră nefondate. În primăvara următoare, pe 27 aprilie 1928, se născu Zoë Stephanides, o fetiță mare, sănătoasă, cu un cap pătrățos, ca al bunicii ei, cu un plânset puternic și fără nici o problemă. Pe Milton nu-l prea interesa sora lui. Prefera să tragă cu praștia, Împreună cu prietenii. Theodora era exact invers. Era fermecată de Zoë. Ducea bebelușul În brațe peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pedigree remarcabil. A fost creată de Hudson Clark. Așteaptă un semn de recunoaștere. ― De la Prairie School. Milton Încuviințează, neîncrezător. Își rotește capul, cercetând locul. Nu fusese prea Încântat de fotografiile pe care i le arătase domnișoara Marsh la birou. Prea pătrățos. Prea modern. ― Nu sunt sigur că soției mele i-ar surâde așa ceva, domnișoară Marsh. ― Mă tem că În momentul de față n-avem nimic mai tradițional să vă arătăm. Îl conduce pe un culoar alb și câteva trepte În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Însușiri ciudate, cum Ed nu mai văzuse. Părul Îi era ca de hippie și-i atârna mai jos de umeri. Dar purta un costum de culoare Închisă. Haina Îi era ponosită, iar pantalonii prea scurți - Îi atârnau deasupra pantofilor maronii, pătrățoși. Deși stătea la celălalt capăt al frizeriei, Ed tot detectă un miros stătut, de magazin de vechituri. Totuși geamantanul băiatului era mare și gri, de om de afaceri. ― Pur și simplu m-am săturat de stilul ăsta, răspunse băiatul. ― Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eram Mona Lisa, cu zâmbetul ei enigmatic. Nici fătuca timidă cu părul negru, Încâlcit, peste față, ci fratele ei geamăn. Cu paravanul părului dat la o parte, schimbările recente de pe chipul meu erau mult mai evidente. Maxilarele Îmi păreau mai pătrățoase, mai late; gâtul mai gros, cu proeminența mărului lui Adam În mijloc. Era, indiscutabil, un chip de bărbat, dar sentimentele dinăuntrul acelui băiat erau Încă ale unei fete. Să te tunzi după o despărțire era o reacție feminină. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
alcool cu cât este mai frig afară. Alcoolul împiedică țesuturile lor vegetale să înghețe. Astfel, i-au transformat în "fabrici". Li se spune Spini de Gheață deoarece sunt în totalitate albi și au reflexe sticloase de albastru. De asemenea, sunt pătrățoși și rigizi. Nu au frunze, ci doar spini care, uimitor, se desprind ușor de ramurile copacilor și se topesc, dând la iveală un fruct ciudat. Pădurea se confunda ușor în acel mediu, întrucât totul era alb și vizibilitatea era redusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
rămână cărbuni, ca să faci focu’ dimineață. — Așa e, fu Bill de acord. Purtau o discuție foarte elevată. — Hai să mai bem una, spuse Nick. Cred că mai e o sticlă deschisă-n scrin. Îngenunche În fața scrinului și scoase o sticlă pătrățoasă. — E scotch, spuse. Mă duc să mai aduc niște apă, se oferi Nick. Se duse din nou În bucătărie. Umplu urciorul cu apa limpede și rece de izvor din hârdăul de lângă masă. Întorcându-se, trecu pe lângă o oglindă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
v. p. 184) SHAPE \* MERGEFORMAT În vagon erau doar cei doi. Nimeni altcineva. Bărbatul căzut, pe partea opusă, femeia și două pungi de plastic în fața ușii din apropiere. Cum am intrat în vagon mi-au sărit în ochi. Patru pungi pătrățoase de treizeci de centimetri, cu un lichid în ele. Una nu era desfăcută, din cealaltă curgea un lichid. Avea un miros specific, dar nu pot să-l descriu în cuvinte. Prima oară m-am gândit că miroase a diluant, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
8:53. Dar la Shin-kōenji l-au scos din circuit. După ce i-am scos pe cei doi călători, am apucat cu degetele pungile cu gaz sarin și le-am scos pe peron. Am făcut lucrul acesta singur. Pungile aveau formă pătrățoasă și în jur de treizeci de centimetri. Arătau ca pungile de plastic în care se pun perfuziile. Erau pline cu lichid. Atunci purtam mănuși albe de nailon. Când patrulez, port întotdeauna mănușile astea. Am încercat să evit să ating lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lucrează cu jumătate de normă. Aceștia nu poartă uniforma verde, ci o vestă cu Regia Autonomă a Metroului. Pentru că eram în vagonul din față, am văzut foarte bine scena. În colțul de pe partea stângă, chiar în fața mea, era un pachet pătrățos, de vreo treizeci de centimetri, înfășurat în hârtie. Cam atât de mare (îmi arată cu mâinile). L-am văzut cu ochii mei. «Ce-o fi asta?» m-am întrebat. Dar angajatul din stație a poftit călătorii în metrou fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a informat pe conductor că se întâmpla ceva ciudat. Pachetele cu sarin fuseseră puse în primul vagon, la a treia ușă. Exact locul pe unde mă urcasem eu mereu. Le-am văzut după ce toată lumea a coborât din metrou. Niște pachete pătrățoase. Un lichid se scurgea din ele și băltea pe podea. Îmi aduc aminte că mă întrebam dacă nu cumva aceea era cauza. Până nu au coborât toți călătorii din metrou, nu le-am observat. Înăuntru era aglomerat și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aceea eram așezați de-o parte și de alta a unei mese și nu-i văzusem, de fapt, decât fața și pieptul, care era solid, dar nu supărător de gras. Acum însă era atât de mare, era... de-a dreptul pătrățos. Umerii săi aveau dimensiuni normale, dar, sincer, aproape că exploda în jurul taliei. Avea ditamai burta - și, deși îmi pare rău s-o spun pentru că urăsc când bărbații spun asta despre femei - avea un fund cât o baniță. Un fund care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu se poate să ignori importanța aparențelor. Nicola Walters luase un taxi. L-am auzit sosind și m-am întrebat dacă l-o fi punând pe nota de plată a băncii. Era de înălțime medie, cu ochi căprui, cu bărbia pătrățoasă și păr întins și negru tuns scurt, fără să mai descriu și costumul, la fel de ireproșabil precum tunsoarea. Trecusem pe lângă sute de oameni la fel ca ea prin fața băncii la prânz, în drum spre sală sau bar. Singurul lucru care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
avea de gând că l-am și apucat de testicule și l-am pocnit în față. El ar trebui să se ducă la un psiholog. Din toate punctele de vedere. Sunt bine. Totuși, trebuie să fi fost foarte neplăcut. Bărbia pătrățoasă a lui Hawkins era nemișcată, cu ochii albaștri plini de înțelegere și cu dorința de a răzbuna orice rău care mi-a fost făcut. Acum era Gary Cooper. Nu am putut să nu savurez ironia; acum un minut mă mustra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și cleștii de stomatolog când un medic ciung, ras În cap, se apropie de el, rugându-l să se așeze pe un scaun. Ginecologul era tot numai mușchi, tot numai fibră. Pe gâtul său puternic, contorsionat, se rotea o față pătrățoasă, cu o bărbie proeminentă, care-i accentua brutalitatea. Privindu-l, mai degrabă te-ai fi așteptat să-l Întâlnești Într-o sală de sport sau pe un ring de box. Și totuși mișcările Îi erau deosebit de delicate. Înfățișarea sa Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la o asemenea abordare a valorilor culturii mondiale și mai cu seamă a culturii naționale. Am înțeles târziu, dar totuși am înțeles, spre deosebire de alții, care nici în zilele noastre nu reușesc să priceapă, cu capul lor de lemn fasonat prea pătrățos, că după buntul din 1989, au apărut pe creasta valurilor așa zisei revoluții, toate gunoaiele umane și odată cu ele au căpătat un avânt deosebit părerile mârțoagelor literare, care de obicei erau refuzate politicos de către redacții, când își prezentau dejecțiile pentru
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și am simțit cum mă trec fiori. Atât de frumos era! — Nu, am spus foindu-mă pe scaun. Mă simt... mă simt... nu știu cum. Sunt pur și simplu sătulă! — Aha, am înțeles, a zis Chris trecându-și gânditor palma mare și pătrățoasă prin părul de culoarea grâului. Pe față i se citea o îngrijorare care-l prindea de minune. Iar eu îl priveam plină de speranță. O, câtă savoare aveau momentele în care mă aflam în centrul atenției lui! — Ce-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de la spate. A trebuit să mă deprind să merg cu spatele spre sensul autobuzului, pentru a observa pe fața ei creolă trăsăturile aspre, nasul ascuțit, ochii mici numai pupile și mai ales faciesul pe care tunsoarea părului roșu îl face pătrățos. Pe urmă, pe măsură ce primăvara ne ia mințile, mă invadau stări de care mă credeam secătuit în anii de rutină serviciu-acasă. Stări neortodoxe, de mărturisit doar într-un fragment de carte de citit sub manta. Ieșind de la biserica Sfântul Anton, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și pozează pentru fotografii. Romantismul din compozițiile lui Yu mă mișcă. Să fiu cu el e ca într-un vis. Nu este foarte atrăgător ca înfățișare: nu e nici înalt, nici puternic, are o frunte lată și o bărbie prea pătrățoasă. Însă sub sprâncenele dese se află doi ochi strălucitori. Mă inspiră ca un mare artist. Cum amândoi suntem din aceeași provincie, Shan-dong, putem să reflectăm la melodiile din copilăria noastră. Îl invit la ceai în fiecare zi. Este umil până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]