543 matches
-
de pe săniuță și vei da drumul vulpilor-zburătoare-cu-cap-cenușiu, să se poată întoarce în cuibul lor din pădurea de păpădii, să se poată întoarce să hrănească puiuții din cuibul lor. nouă deasupra: trebuie să mai scoți, din când în când, capul de sub pătuțul înnegrit, uns cu ulei de nuci, și să privești drumul, altfel riști să îți pierzi axa sacră, e dificil, există un mic risc să fii detectat de vrăji toarea fuamnach, asta e, trebuie să ți-l asumi, scoate din când
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
privești drumul, altfel riști să îți pierzi axa sacră, e dificil, există un mic risc să fii detectat de vrăji toarea fuamnach, asta e, trebuie să ți-l asumi, scoate din când în când capul printre picioarele din față ale pătuțului și supraveghează drumul tău, în care înaintezi destul de bine cu ajutorul vulpilorzburătoare-cu-cap-cenușiu. datoria mea de a avea grijă dimineața îmi este teribil de somn, dar mă gândesc că mai bine îți fac cafeaua Țîn loc de zahăr, o gust cu buzele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ne smulgă din acea Îmbrățișare - și ea era hotârâtă să ne păstreze cu orice sacrificiu. A treia zi, am plecat acasă Împreună cu băiețelul meu, Alexandru, Într-o mașină Împodobită cu multe balonașe albastre și albe. Camera lui Alexandru era pregătită. Pătuțul, hăinuțele, jucăriile dădeau Încăperii o atmosferă de basm. Am ajuns acasă, dragostea mea!... universul meu, steaua mea luminoasă! L-am așezat ușor În pătuț, să nu se trezească, dar În clipa următoare a deschis ochii mari, albaștri ca cerul, ca
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Alexandru, Într-o mașină Împodobită cu multe balonașe albastre și albe. Camera lui Alexandru era pregătită. Pătuțul, hăinuțele, jucăriile dădeau Încăperii o atmosferă de basm. Am ajuns acasă, dragostea mea!... universul meu, steaua mea luminoasă! L-am așezat ușor În pătuț, să nu se trezească, dar În clipa următoare a deschis ochii mari, albaștri ca cerul, ca marea cea mare și pe fața lui mică și scumpă a apărut cel mai magnific zâmbet din lume. Sunt așa de fericită că exiști
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
1952, cu ocazia vizitei lui nanu Mișu de la București, unde urma Academia Militară, la Vatra-Dornei, pentru a-și pregăti examenele de sfârșit de an. Rămas singur cu mine într-o dimineață, avea și sarcina de supraveghere, ca să nu sar din pătuț cât timp era plecată la piață bona. Cufundat în cursuri și tratate de chimie, unchiul nu a observat că în urma implicării mele într-o „mare treabă”, eram uns din cap până-n picioare, dacă nu cumva aveam și gura plină. Când
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și impasibilă, nemișcând măcar un deget, uitându se insistent pe fereastră, mizând pe o întoarcere salvatoare a bonei. Gertrude a apărut într-un târziu, încărcată cu două sacoșe din pânză de bumbac cu mânere din lemn, repezindu-se glonț înspre pătuț, presimțind o catastrofă. Punându-și mâinile în cap, îl apostrofă pe baby-siterul de ocazie într-o română stricată: „Tu nu supravegheat bine la cupil, nu scos nasul din carte. Halal militar, ce păzește la țară!”. Figura mea nevinovată, asociată cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Încheindu-și nasturii de jos În sus, lăsând servieta jos și ieșind din compartiment cu spatele. Chiar Înainte ca lumina să se stingă și să se aprindă din nou, de data aceasta, Îndreptată spre două forme neclare, Încolăcite pe un pătuț Într-o cameră cu tavan Înclinat, băiatul pe care l-am văzut mai devreme o Îmbrățișa pe fată, stând lângă o poartă Într-o dimineața cenușie și rece. Karp se Întoarse spre mine. — Aceste trăsături regresive explică de ce anumiți copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de pâine cu care e amenințat propriul meu sânge când refuz să mănânc la prânz. Cuțitul! Cuțitul! Cel mai tare mă înnebunește gândul că ea n-avea nici o jenă sau, cât de cât, o reținere să recurgă la el. Din pătuțul meu, o aud trăncănind cu celelalte femei adunate în jurul mesei, la o partidă de mah-jong: Alex al meu a devenit așa de mofturos la mâncare, că trebuie să stau cu cuțitul lângă el ca să-l fac să mănânce. Și nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fatală și strălucită combinație de Marie Curie, Anna Karenina și Amelia Earhart. În orice caz, cam asta-i imaginea romantică cu care se duce la culcare băiețelul, după ce ea i-a încheiat nasturii de la pijămăluță și l-a așezat în pătuț, povestindu-i cum a învățat să șofeze pe când era însărcinată cu soră-mea și cum în chiar prima zi de la primirea carnetului de conducere, „în chiar primul ceas, Alex“, „un maniac“ a tamponat-o din spate și, din clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
premeditat ea totul, nu, chiar de-acolo, de pe Lexington Avenue?... În camera de zi, cu pereții acoperiți de rafturi de cărți, a căsuței noastre de la țară focul arde molcom, doica irlandeză îmbăiază copiii înainte ca Mama să-i culce în pătuțurile lor, iar suplul fost manechin, fostă călătoare pe meridianele globului și deviaționistă sexual, fiica minelor și a combinatelor de prelucrare a minereurilor, victima autoproclamată a unei liote de nemernici lipsiți de orice scrupul, poate fi văzută aici în pijamaua ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
referate trimestriale, ca să mai scoată un ban. Eram și bursieri, așadar, ce altceva ne mai lipsea (pe lângă o saltea, câteva cărămizi și scânduri ca să ne încropim niște rafturi de cărți, discul Dylan Thomas al lui Kay și, cu timpul, un pătuț de copil)? Ne consideram niște aventurieri. — Și o să te convertești, da? am întrebat-o. Voisem ca întrebarea să sune ironic, sau cel puțin așa mi s-a părut mie, însă Kay a luat-o în serios. Nu la modul solemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și nu mai poate nimeni să-l vadă?). Înainte de a Împlini de-abia trei săptămâni, Bebelușul Monden are nouăzeci și șase de intrări pe Google, știe rostul În cabinele de probă de la Yoga Mart1 mai bine decât Își știe propriul pătuț și s-a Întâlnit la Soho House cu copiii lui Kate Winslet de cel puțin trei ori, la cursul de muzică pentru bebeluși. Printre semnele distinctive ale unui adevărat Bebeluș Monden sunt incluse adânciturile de un negru-vinețiu de sub ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din ele e un pat cu apă. În celălalt e un leagăn, deasupra căruia atârnă o jucărie cu margarete de plastic. Mai e și o comodă albă. Leagănul e gol. Salteluța de plastic e legată sul la un capăt al pătuțului. Alături, pe o etajeră, e un teanc de cărți. Versuri și poezii e deasupra. Când așez cartea pe comodă, se deschide singură la pagina 27. Trag o linie, cu un ac, de-a lungul marginii interioare a paginii, chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
l-am găsit pe Patrick. Se tot învârtea prin parcul de rulote unde stăteau, îmi spune Helen, când a văzut o tânără exact ca femeia cu șorțul imprimat cu puișori. Aceleași flori de înmormântare uscate, aduse acasă de la capelă. Același pătuț gol. — Reușeam să fac bani frumoși din fond de ten și farduri groase, zice Helen, zâmbind, mai ales spre sfârșitul lunii, când stăteam mai prost cu bugetul. Acum douăzeci de ani, femeia respectivă avea exact vârsta lui Helen și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
avea un exemplar din cartea noastră, zice Helen. Versuri și poezii din lumea-ntreagă. Oameni aștia o țineau și ei deschisă la pagina la care rămăsese în noaptea în care murise copilul. Încercaseră să nu schimbe nimic - cartea, așternuturile din pătuț... — Normal că era deschisă la pagina respectivă, zice Helen. Acasă, John Boyle exagera în fiecare seară cu berile. Zisese că nu mai vrea încă un copil, pentru că nu avea încredere în ea. Dacă nu știa unde greșise, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mine. Și cred că nici Mircea. Care, în felul lui, ținea morțiș să ne arate asta. Cu o forță și o energie de speriat, se vedea de pe atunci că va fi un mare alpinist, se cățăra pe plasa metalică a pătuțului, se apuca cu mâinile de bara de sus și pornea să salte zdravăn cu picioarele, ore și ore în șir, pe saltea, până ce pătuțul devenea un fel de vehicul, un pătuț umblător, care se deplasa, încet, dar sigur, prin cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se vedea de pe atunci că va fi un mare alpinist, se cățăra pe plasa metalică a pătuțului, se apuca cu mâinile de bara de sus și pornea să salte zdravăn cu picioarele, ore și ore în șir, pe saltea, până ce pătuțul devenea un fel de vehicul, un pătuț umblător, care se deplasa, încet, dar sigur, prin cameră. Să fi fost un om călare pe un bizon și tot n-ar fi ieșit zdruncinăturile alea. Vecina de la trei, doamna Hâncu, terorizată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un mare alpinist, se cățăra pe plasa metalică a pătuțului, se apuca cu mâinile de bara de sus și pornea să salte zdravăn cu picioarele, ore și ore în șir, pe saltea, până ce pătuțul devenea un fel de vehicul, un pătuț umblător, care se deplasa, încet, dar sigur, prin cameră. Să fi fost un om călare pe un bizon și tot n-ar fi ieșit zdruncinăturile alea. Vecina de la trei, doamna Hâncu, terorizată de bufniturile din plafon, n-a crezut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sub forma sinonimului său, substantivul „aspect“, face ca termenii de comparație să nu mai funcționeze la parametrii lor normali. Ceea ce pare la prima vedere (un flecușteț, un mizilic) un gest de o banalitate lucie - faptul de a coborî dintr-un pătuț - capătă o însemnătate cu totul și cu totul aparte. Aș putea chiar să scriu și, după cum vedeți, deja m-am apucat, că acea coborâre din pătuț echivalentă cu începutul traseului alpin are toate datele necesare pentru a fi asemănată unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un mizilic) un gest de o banalitate lucie - faptul de a coborî dintr-un pătuț - capătă o însemnătate cu totul și cu totul aparte. Aș putea chiar să scriu și, după cum vedeți, deja m-am apucat, că acea coborâre din pătuț echivalentă cu începutul traseului alpin are toate datele necesare pentru a fi asemănată unui zbor de aterizare. Iar pentru un astfel de zbor ți se cer nervi de oțel, rezistență sporită la efort, un stoicism exemplar (ce altceva decât durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe gânduri, a curmat acea glorioasă aventură pentru alpinism, groaznică pentru noi, ăștilalți, în modul cel mai logic cu putință. L-a înșfăcat de umeri, l-a tras înainte de-a aluneca în gol și, tremurând, l-a așezat în pătuț. Nenea nu prea era la curent cu toate astea. Venea rar, mă blagoslovea cu un „matenule“ (mă făceam, se pare, pe zi ce trece mai mare) - mai nou, îl căpătuise și pe Mircea cu un alint: „piciric“ - mai stătea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aurii, cum purta tatăl noului-născut. Cam la o săptămână distanță, când, după consumarea formalităților vamale și medicale, noul Mircea a părăsit portul acela insipid și a pornit pe uscat, nu pe ape, către aleea Băiuț (ca să ia în stăpânire un pătuț metalic, o mulțime de scutece, o cădiță bleu și noțiunea de acasă), Uca l-a privit lung, cu palma la gură și a șoptit întrebător: „Ce copil negru! o să trăiască?“. Mama n-a râs, dar nici n-a făcut febra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
câteodată, din senin, dincolo de 39, ascultând Beethoven, Mahler și Vocea Americii, recitind la sfârșitul primăverii și în plină vară (tușind, transpirând) cărți despre Himalaya, Tian-Shan, Cordilieri, Alpi și Polul Sud, bunicul meu a transmis cale de șapte kilometri, tocmai până-n pătuțul metalic al fratelui meu cel mic, visul seducător al crestelor albe, tainele alchimiei alpine, limbajul norilor și al vântului, frisonul escaladelor izbăvitoare. Un puf minuscul, asemănător funigeilor (dar care nu era unul din ei, fiindcă toamna nici nu se întrezărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe mama, „cu pântecul ei ca o proră și cu silueta de fregată“, aducându-l pe lume pe Mircea, d) n-ar fi și nu s-ar mai povesti că „bunicul meu a transmis cale de șapte kilometri, tocmai până-n pătuțul metalic al fratelui meu cel mic, visul seducător al crestelor albe, tainele alchimiei alpine, limbajul norilor și al vântului, frisonul escaladelor izbăvitoare“. La fel, în logica rostului și temeiului oricărei întâmplări, într-o vacanță de primăvară din liceu am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
paralizată, a adus-o în brațe o babă cu nasul mâncat, mai avea doar un ciot sub ochii porcini, care și ea stătea acolo, i-am dat lapte cu griș cu biberonul, m-am chinuit s-o sprijin de barele pătuțului de metal, n-am înțeles de ce trebuie să rămână acolo. Se părea că eu am să mă curăț, eram vânăt și mă zgâlțâiau convulsiile, temperatura nu scădea, horcăiam ca pentru sfârșit, mă scuturam de frisoane, „are pe Necuratu’”, își făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]