6,963 matches
-
pe ea s-o întrebi? Prin numele nostru - Interogația construiește poduri peste ape demult dispărute; albiile lor - râpe invadate de păsări împușcate, bălării și câini înfometați mestecând umbre de animale sălbatice... Piramidele secolului XXI Masivele clădiri tencuite cu solemnitate strașnic păzite de aerul răcoros dinlăuntru, cu ferestrele oarbe, cu ușile bine păzite, somnolente în iarba tunsă scurt, ritual zilnic. Masivele clădiri unde scările sunt mai presus de toate și trepte nevăzute sparg ultimul etaj și acoperișul, unde lifturi silențioase nu cunosc
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]
-
uscate ce-ntr-o clipă își întunecă iarăși albeața Vilele în culori de argilă au un aer părăsit câteva bărci dorm în largul mării căsuțele din golf par paturi suprapuse într-un cămin de burlaci piezișe stânci ies din mare păzind fruntarii invizibile verdele și albastrul joacă în urmele de vapoare stânca din mijlocul mării se arată o dată la o mie de ani spune Caillou mestecând o ciupercă să vadă dacă-i destul de uscată încât saliva pătrunzând-o s-o facă
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
Cu sîni rodiți odată la timpuri optsprezece; Poeților horticoli, să-și desfăteze anii, Le las grădini exacte și sere și ghivece. Eu merg pieziș pe cîmpuri la tufa de ciuline Să-mpart cu ea mîndria de-a nu fi cercetată: Păzită între suliți ca marile regine, Voi fi țeposul mire din visu-i lung de fată. Nuntași ne fie sgrițpori cu ochii de jeratic Si țiuie un crivăț subțire-n zimții lor, Rotească pajeri negre asupră-ne iernatic, Vuiască vînăt veacul în
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
cu greu te port Între mare și cer aștept și nu aștept aș vrea și nu aș vrea să mă oglindesc {tiu că pînă la urmă va trebui să-mi număr steagurile salvate mădularele rupte cioturile cicatrizate Stau uitată și păzesc mările să nu curgă una în alta cele de sus cu cele de jos să nu se amestece încă și-n tăietură pe apă pe tristețe pe cositor chipul tatălui meu - dacă apare - să plutească neted măcar o vreme să
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
aruncat pe poteci și cărări o clipă" C. N. Îl căutăm sfârșiți, cu largi ocoluri, Nu-i nimeni să întrebi; și "lăturiș". În fine, îl găsim, în Păltiniș. Într-o pădure, parcă de simboluri. Ci arborii-s molifți, care-l păzesc Și ne privesc, printre, de cetini, pleoape, Străini. De-un alb dur crucea. Nelumesc, O rază, scurt. "Cerul, foarte aproape". Nu-l mai salți "în tării", prin lănci de gând. Eh, "întru"! nici "ființă"-n ceas, nici "vrere". Acest descânt
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
odată s-a dus, s-a purtat dintr-odată mai iute ca gândul Nu sfârșea cuvântul, numele locurilor, Cât și ajungea într-acele locuri, șla ele.ț Spune: Omule-Pomule de la Maialul Fericirii Pioase (Pioasei jubilații), Spune-mi numele Locului Acela Păzit De numele Irotisei, Hierodula sufletelor, De nimeni altcineva cunoscut, strigat, Numai de Zeul-Erou Cavalerul Nume Secret, Al Treizecilea Salmolsis Zeul-Om Fiul Timpului, măsura Timpului, însuși Timpul cel din vremea sa. Spune numele tău de zeu dac: Fericitul Cetățean de
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
să se prostitueze în Lumea Nouă cu trup de pasăre de pradă, care e doar una dintre înfățișări, din mulțimea asta de gură-cască abia întrezărită: cu trăsăturile mai puțin scofâlcite, cu brățări din mărgele vegetale, pe valuri, în cabina comandantului, păzită de un pește prigonitor, local. Un înger care îi dă să înghită iar și iar nu știu ce substanță afrodiziacă, să nu se smerească nici azi, ci să se înalțe și să se înfumureze. În lanul de rapiță osândit în lanul de
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
Nu mai rămăsese viu, după gratii, decât un urs legat cu un laț de laba stângă, care dansa cazacioc - în lanul de rapiță. Alungați până aici în vreme ce se aduceau lămpi și ghitare, el, cu acea pasiune nebună a spațiilor împădurite, păzind poruncile, a fost furat, încetul cu încetul, de cultul fântânii energetice din grote. După care a poruncit să i se taie capul - furat de cultul fântânii din grota sacră? "Din marele subconștient"... Cu sângele țâșnind - să i se taie încă
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
în șiruri interminabile. Nu-i respinge ca luptători. Ci ca sistem. Mai întâi este indignat de ipocrizia unui preot. Pe urmă se atacă analizând discursul unui politician de cauciuc. Rând pe rând, scoate din pânzele cenușii ale istoriei bărbații care păzesc cu sabia în mână privilegiile bărbaților. Și cu fiecare față bărboasă apărută din neant se simte mai aproape de femeia ghemuită pe podele. Știi, o femeie al cărei păr iese în benzi elastice pe sub boneta, pe sub voalul, pe sub băsmăluța ori eșarfa
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
găsind în ele mult din filosofia-mi personală. Găseam la Eliade aceeași pasiune de-a cunoaște, de-a învăța tot ce se poate, aceeași „omnivoracitate” intelectuală, pe care am experimentat-o încă de la începuturile adolescenței. Însă n-aș vrea, Doamne păzește, să credeți că mă compar cu unul dintre cele mai mari spirite ale epocii noastre. Doresc numai să relev unele din cauzele interesului constant pentru persoana și opera lui Mircea Eliade, interes care m-a stimulat să traduc până în prezent
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
Sergiu, ca polițiștii disperați că nu-și pot face planul la amenzi fiindcă cei care trec pe roșu la stop sînt chiar cei care le cer oficial polițiștilor să nu ierte pe nimeni. Cui să taie chitanță omul pus să păzească legea? Polițistul de intersecție i-o trage amărîtului cu Dacie contemporană cu Burebista, agentul fiscal îi arată scriitorului care e culmea vigilenței de portărel, amendîndu-l că nu și-a declarat venituri pe care le-ar fi putut avea.
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
s-a stins și ochiul/ penei de păun.// Praf de tutun/ pe imaginea taurului comunal/ premiat demult.// În calendarul pe o sută de ani ceara și petele creionului chimic/ au stricat înțelesul/ scurgerii vremii.// Îngerul de gips, adus de la tîrg,/ păzește deasupra/ acestui mormînt” (Într-un sertar). Strategic situat pe confiniile dintre natură și cultură, poetul extrage din amîndouă esența „melancoliilor” sale „inocente”. Structurale și în egală măsură sîrguincios exersate pe claviatura liricii: „Melancolia se învață în fiecare zi/ dacă nu
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
făcut lumină la Ministerul Sănătății. Ca și cum predecesoarea sa dna Bartoș ar fi stat pe întuneric timp de mai bine de doi ani, fără ca premierul să bage de seamă că Sănătatea e în beznă. Dacă așa au stat lucrurile, ce-a păzit acel Titulescu al controalelor, Victor Ponta? Pe urmele lumînării aprinse de Mircea Beuran a venit dl Blănculescu, dotat cu o lanternă, chioară, fiindcă altfel nu se explică de ce a anunțat că la Sănătate există angajați incompatibili pe care îi așteaptă
Controlul și autocontrolul lui Blănculescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13406_a_14731]
-
memorială L. Rebreanu. Nu e nimic de reproșat dlui Văcăroiu, care are tot dreptul la o casă proprie, fie ea și reședință secundară, de vacanță, și chiar dacă se nimerește lîngă fosta reședință secundară a marelui romancier. Dar MCC oare ce păzește? Revendicată sau nu de urmașii scriitorului, casa se cuvine îngrijită. Ce să-i faci însă cu bugetul decent (vorba dlui R. Theodorescu) al MCC? Se vede că nu ajunge, așa decent cum este, pentru a da o imagine decentă casei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
de care ai nevoie (atenție la nuanță: nu informațiile pe care le ceri, ci cele care socotesc ei că-ți sînt necesare; în 60% din cazuri e totuna, în restul situațiilor înghiți cu noduri o amabilitate subit distantă, afectat superioară, păzindu-se de întrebările tale)." Așadar, forma socială a celebrei neutralități... Nu-ți pui problema, citind cartea Ioanei Bot, în ce măsură aserțiunile sînt sau nu discutabile, ori în ce fel verifică propriile-ți constatări și păreri (prejudecăți?). Bine scrise, așa încît te
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
și morale postsovietice. Figura centrală este un scriitor de underground încă din epoca brejnevistă. Acum însă acesta nu mai vrea nici să scrie, nici să publice; își găsește o ocupație modestă, învecinată cu statutul de boschetar: în schimbul unei simbrii modice, păzește apartamentele locatarilor plecați temporar. Toposul acțiunii este un fost cămin muncitoresc, de fapt un complex uriaș de clădiri, în care viețile și destinele sînt clădite una peste cealaltă, la periferia metropolei moscovite. Giganticul cămin este, în realitate, Rusia anilor '90
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
bancnota cu lanterna. Milițianul a apreciat asta (vocea mea). Pasămite, nu-i beat chiar de tot. Mi-a înapoiat bancnota. Dar tot învîrtea în mîini hîrtioarele mele care n-aveau nici o importanță: chitanța pentru lumina din apartamentul pe care-l păzeam, un bilet la trenul electric. Poate că-l făcuse pe neașteptate suspicios vocea mea înceată și trează. Greu de spus. Un lucru era clar: mă studiază. Imediat o să mă întrebe. Iar Ciub și cu locotenentul fumau de-acum; Ciub îl
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
care sunt întărite pentru a doua oară rânduielile date de Dumnezeu poporului ales, în capitolul patru intitulat Supunerea față de legi, întâlnim fraza de bază autoritar enunțată; 1. "Ascultă, dar, Israele, hotărârile și legile, care vă învăț eu astăzi să le păziți, ca să fiți vii, să vă înmulțiți și să vă duceți să moșteniți acel pământ, pe care Domnul Dumnezeul părinților voștri vi-l dă în stăpânire. 2. Să nu adăugați nimic la cele ce vă poruncesc eu, nici să lăsați ceva
Deteronomul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12676_a_14001]
-
vii, să vă înmulțiți și să vă duceți să moșteniți acel pământ, pe care Domnul Dumnezeul părinților voștri vi-l dă în stăpânire. 2. Să nu adăugați nimic la cele ce vă poruncesc eu, nici să lăsați ceva din ele; păziți poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le spun eu astăzi. (...) 7. Căci este oare vreun popor mare, de care dumnezeii lui să fie așa de aproape, cât este de aproape de noi Domnul Dumnezeul nostru, oricând îl chemăm? * Antisemiții, de la
Deteronomul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12676_a_14001]
-
Urmează exemplele din textul supus analizei. Se dovedește astfel, aproape cu argumente juridice că nici una dintre afirmațiile criticului nu este gratuită. Mircea Iorgulescu nu se refugiază într-o găselniță cum ar fi asumarea unei identități de pamfletar pentru a se păzi de efectele potențial penale ale afirmațiilor sale. El își privește adversarul în ochi, expune întotdeauna cu seninătate probele (cel mai adesea irefutabile) care conduc spre o anumită concluzie. În cazul cărții Alexandrei Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco: L'oublie du fascisme
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
bine, din cauza aceasta, El se vede obligat să-i dea afară din Paradis, punct! Să nu fie probleme... Și izgonind pe Adam, l-a așezat în preajma Raiului celui din Eden și a pus heruvimi și sabie de flacără vâlvâitoare să păzească drumul către pomul vieți... E vorba numai de Adam. Femeia devenind, nu fără motiv, secundară. Multă vreme, în istorie, de rușine, probabil, ea va călca întotdeauna spășită în urma bărbatului... Astfel, Testamentul vechi stabilește că păcatul originar al omului, pentru care
Facerea (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12355_a_13680]
-
în locul ei, - te pomenești, povestitorul?" Niciodată nu mai zburase atât de departe. într-un lan de grâu binișor răsărit alerga în salturi leneșe o căprioară însoțită de puiul ei neastâmpărat. Pe malul unui iaz zări o fată numai în zdrențe păzind un cârd de gâște care gâgâiau tare. Uitându-se la sărmana făptură, duioșia o apucă" O privea de pe creanga unui tufiș de măcieș pe care se oprise" Frecându-și iarăși cu putere elitrele una de alta, cum făcea de obicei
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
mine mă cheamă Amfilofia! Venea de la piață. Cumpărase nițeluș nectar, câteva oușoare de furnici - și-un aparat t.v. japonez, cât un bob de mei. Mai umblată decât Rița, Amfilofia o puse imediat la curent cu evenimentele" Cică fata care păzea gâștele ar fi fost fata lui Roșu împărat și că nevastă-sa, decedând, se însurase cu o viperă de muiere care o prigonea pe fata făcută cu aia de murise. împăratul, prost de încrezător, ca toți bărbații din lume, pe
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
Nici măcar nu se apăra. Dacă era surdă, și mută... Văzând aceasta, Rița luă pe cont propriu acțiunea. Ea se interesă în toate părțile, până ce ajunse la palatul împăratului de Roșu din care fusese izgonită de muma vitregă sărmana fată care păzea gâștele... Zburând din încăpere în încăpere, nimeri într-una în care o femeie bătrână îmbrăcată în negru lucra la gherghef. Din înaltul odăii, Rița se lăsă să cadă drept pe gherghef făcând gesturi de naufragiată. Bătrâna, întrerupându-și lucrul, bătu
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
obișnuit să contreze conducerile fabricilor, care acum se vedea silit să gândească legi și proiecte pentru funcționarea societății. Omenește, e de înțeles: fascinați de ceea ce văzuseră în cadrul negocierilor, ajunseseră să-și dorească viața de lux a guvernanților: secretare apetisante, birouri păzite de bodyguarzi, covoare moi, mobilă stil, mașini de lux și, evident, eterna slugărnicie a celor din jur. De aceea am și dat exemplul călugărilor! Dezertarea liderilor sindicali a devenit la noi regula, nu excepția. Iar dacă n-au trecut în
Tradarea pe bază de cotizație by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12461_a_13786]