1,077 matches
-
poze tragice și punând în exprimarea lor tot sforăitul burlesc al dramei moderne, ne-am lăsat duși încet de viața noastră încântătoare". Pe vremea cînd literatura reprezenta un angajament cultural și național explicit, Alecsandri și alți cîțiva prozatori ai generației pașoptiste au reușit să contureze în spatele ideologiei manifeste un palier de colocvialitate spirituală, care astăzi este poate latura cea mai atrăgătoare a scrierilor lor. Scriitorul însuși ne dă un exemplu de "receptare literară", atunci cînd îi citește Elenei paginile de jurnal
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
intrarea în Junimea (toți cei cinci fondatori studiaseră în Germania), dar, mai ales, pentru acceptarea ideologiei neuitatei Societăți, care nu punea preț (ba chiar abhora) spiritul revoluționar de sorginte franceză, de care se îmbibaseră toți fruntașii spiritului public românesc, de la pașoptiști încoace. Aceasta a deosebit, din capul locului, Junimea și pe junimiștii reprezentativi de spiritul public românesc. Din această cauză Junimea și junimiștii adoptă un punct de vedere mai conservativ în judecarea organismului românesc. Întregul examen critic al procesului de constituire
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
reciclările ironice ale postmoderniștilor nu le-au slăbit vraja hipnotică. După o scurtă ezitare, crestomațiile de azi le reiau în inventar". Cuvinte în care putem desluși blamarea tuturor kitsch-urilor agitatorice, izvorîte din emfaza patriotardă, de la aripa inflaționistă a producției pașoptiștilor pînă la contemporanii noștrii M. Beniuc și A. Păunescu... Pana d-lui Eugen Lungu știe să reconstituie, în puține rînduri, o existență și un profil literar, punînd accente acolo unde trebuie, cumpănind umbrele și luminile în așa chip încît să
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
arta nu e nici morală, nici imorală, ghidîndu-se după criterii proprii, interne. Concepția lui neutilitaristă deschide drum modernității, mai ales în poezie, pe care o purifică de social, de etic, de național, eliberînd-o de tendențiozitatea militantă care-i caracterizase pe pașoptiști. E limpede că Maiorescu nu înțelegea poezia nouă și că realismul în proză îl oripila. Paradoxul face ca acest adept al stilului înalt și nobil în artă să fi fost factorul decisiv în eliberarea literaturii de sclavia unor scopuri nespecifice
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
gazetari, ar fi fost legați între ei de un jurămînt masonic, iar exprimările și manifestările lor publice ar fi fost, aproape fără excepție, roabe ale unui cod (sau cifru), funcționînd ca o parolă. Ce e drept, masoneria a avut, printre pașoptiști și junimiști, membri marcanți și rolul ei în secolul XIX, de la cărvunari la guvernanții din vremea lui Carol, este incontestabil. Dl Georgescu greșește, pe de o parte, exagerînd acest rol și, pe de alta, căutîndu-i indicii acolo unde nici cu
Potriveli și mașinațiuni by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17312_a_18637]
-
numeric cât și pasionant, în opera lui M. Eminescu, ca bătrâna noastră Transilvanie": în opera lui Eminescu (poezie, proză, teatru, publicistică), Transilvania este o temă esențială. Unul din mentorii săi spirituali, poate cel mai important, este un dascăl al Blajului, pașoptistul Aron Pumnul, pe care istoriile literare îl numesc deșteptătorul conștiinței naționale a românilor din Bucovina. Debutul poetic și publicistic are loc în revista ardeleană ("Familia" și "Federațiunea"), iar redactorul celei dintâi, Iosif Vulcan, îi va schimba numele în Eminescu. Muza
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
1988. Diferențierea tradițional/modern nu se remarcă la nivel tematic sau la nivelul procedeelor naratologice, ci constă în faptul că acestea sînt investite cu alte funcții decît pînă atunci. Inserturile paratextuale, varierea registrului stilistic sînt procedee întîlnite și în proza pașoptista. Dar daca apelul la document, fragmentele eseistice cu iz de polemică de gazeta ce se întîlnesc, de exemplu, în opera lui Filimon sau a lui Negruzzi aveau rolul de a conferi seriozitate întreprinderii literare, de a legitimă ficțiunea, la Caragiale
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
toate aceste inflamări belicoase, mă ăncearcă un sentiment de stupoare. ăntăi, nu ănteleg cum de lezează statuia martirilor militari arădeni sensibilitățile specifice ale românilor. Statuia exalta libertatea ca atare, si rememorează executarea demonstrativa a unui grup de 13 generali maghiari pașoptiști de către armata imperiala austriacă. Eventual, lezate s-ar putea simți Ambasada Austriei la București și statul suveran pe care aceasta o reprezintă: românii nu joacă, ăn simbolistică statuii, nici un loc. Pe de altă parte, e incontestabil că vărsarea de sânge
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
cele două proiecte de Constituție. Autorul are dreptate cînd relevă că nu burghezia a fost - chiar în Țară Românească - factorul motor al revoluției, ci intelectualitatea ("Revoluția de la 1848 din Țările Române a fost în primul rînd opera intelectualilor liberali, a pașoptiștilor, care ajunseseră la maturitate în anii ^30 și ^40. Ei sînt aceia care au initiat-o, care i-au definit obiectivele, care i-au asigurat conducerea"). Asta concorda perfect cu opiniile lui Lovinescu din Istoria civilizației române moderne (1924-1926) și
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
au asigurat conducerea"). Asta concorda perfect cu opiniile lui Lovinescu din Istoria civilizației române moderne (1924-1926) și explică de ce Maiorescu în 1897, apoi Iorga după 1900 și exponenții extremei drepte în interbelic, s-au rostit atît de vehement împotriva intelectualității pașoptiste. Iar pașoptiștii, buni cunoscători ai Europei de Apus (mai ales Franța), unii participanți la revoluția din februarie 1848 la Paris, voiau să racordeze treptat și selectiv țările române la civilizația apuseana. De aici relativă lor omogenitate ideologică și politică, chiar
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
conducerea"). Asta concorda perfect cu opiniile lui Lovinescu din Istoria civilizației române moderne (1924-1926) și explică de ce Maiorescu în 1897, apoi Iorga după 1900 și exponenții extremei drepte în interbelic, s-au rostit atît de vehement împotriva intelectualității pașoptiste. Iar pașoptiștii, buni cunoscători ai Europei de Apus (mai ales Franța), unii participanți la revoluția din februarie 1848 la Paris, voiau să racordeze treptat și selectiv țările române la civilizația apuseana. De aici relativă lor omogenitate ideologică și politică, chiar cu aripa
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
studiile în străinătate). Înfrîngerea revoluției de la 1848, previzibilă, a deschis însă calea modernizării nu numai instituționale a țărilor românești. Autorul consideră, apoi, tot cu dreptate, ca "în perioada dintre Revoluția de la 1848 și 1866 cînd, prin 1856 (unii mai devreme) pașoptiștii s-au putut reîntoarce în țară din exil, maturizați, au pornit activitățile lor prounioniste, pe care începuseră să le pregătească încă în anii exilului. Desigur, efortul lor a fost facilitat de războiul din Crimeia, cu încheierea ostilităților, la Conferința de
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
Dar se preconiza nu Unirea completă a Principatelor, ci numai una administrativă. Oficial, țările române rămîneau sub suzeranitatea otomană dar beneficiau de protecția colectivă a puterilor europene. Chestiunea Uniunii rămăsese neclarificata în textul tratatului. Inteligență și abilitatea diplomatică a foștilor pașoptiști au știut să folosească util, pentru scopurile Unirii, rivalităților știute dintre marile puteri semnatare ale tratatului. Dezbaterile din Adunările ad-hoc, cu toate tărăgănelile și suspendarea primelor rezultate, în octombrie 1857 ele sînt reluate și recoltează succesele știute. Bizuindu-se pe
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
Occident "eticheta" e acceptată, ba chiar există niște studii teoretice foarte serioase despre literatura feminină. Eu, orice ați zice voi, o să mențin categorisirea. Preocupîndu-mă de acest subiect în literatura română, am descoperit, în urmă cu 150 de ani, în perioada pașoptistă, niște scriitoare extrem de interesante. De exemplu, Sofia Cocea. Ați auzit de ea? Să-mi fie rușine că nu? Cine era? Era o tînără care a murit la 21 de ani, pe la o mie opt sute cincizeci și ceva. O moldoveancă, învățătoare
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
Revoluția bărbată-mio!", zicea o cocoană cînd vorbea de revoluția de la 1848". Cum să nu-ți vină pe limbă expresia, cînd vezi cîți confiscă de un deceniu încoace revoluția de la 1989? Uite că nu-ți vine! Exemplele de mai sus, din pașoptiști, se pot înmulți și extinde și la alte generații. problema este că memoria noastră literară ne trădează, cum spuneam, tot mai des, de la o vreme...
Cultura literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16959_a_18284]
-
Andreea Deciu Tare mă tem că, prezentînd cititorilor cartea Adorabila româncă, autoare Isidore Isou, intru pe teritoriul Ioanei Părvulescu, fără să am însă nici răbdarea, nici umorul și nici priceperea ei în domeniul producțiilor pașoptiste. Deși e scrisă de o contemporană, asociată orientărilor romanești avangardiste din prima parte a secolului, Adorabila româncă are acel melanj de ridicol, naivitate, umor involuntar, patetism, amatorism și sentimentalism caracteristice în bună măsură textelor literare care au văzut lumina tiparului
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
însă nu face niciodată casa bună cu sentimentalismul. Am încercat, citind această carte, să-i descopăr un filon parodic, pretextul unei lecturi în cheie ironică, grație căreia ea să poată fi recuperată așa cum s-a întîmplat cu multe dintre romanțurile pașoptiste. Zadarnic. Isou pare să creadă sincer că povestea Catincăi din Botoșani este una exemplară, din care femeile au de învățat cum să-și urmeze pînă la capăt ambițiile și visele, iar bărbații de priceput că nu-i de glumit cu
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
în 1891. E, fără s-o fi voit, o mărturisire autobiografică revelatoare și emoționantă, făcută cu numai două luni înainte de moarte. Își reconstituie, aici, istoria formației sale intelectuale, așezînd la loc central germanismul și nu influența franceză ca toți ceilalți pașoptiști. "Toată viața mea, și tînăr și în vîrstă coaptă, am mărturisit în mai multe rînduri că culturei germane, că Universităței din Berlin, că societăței germane, bărbaților și marilor patrioți cari au operat realțarea și unitatea Germaniei datoresc în mare parte
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
operat realțarea și unitatea Germaniei datoresc în mare parte tot ce am devenit în țara mea și că locul patriotismului german s-a aprins făclia patriotismului meu românesc!" Sugestivă mărturisire care explică, neîndoielnic, de ce s-a deosebit Kogălncieanu de ceilalți pașoptiști, de ce a fost un cugetător și om politic mai moderat decît colegii săi munteni și, poate, o explicație a faptului că de pe la 1879 n-a mai fost îngăduit de liberali pe avanscena vieții politice românești. Apoi a relevat, cu mîndrie
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
pe aceeași temă, din epoci diferite, e interesantă. Și poate mai relevantă decât împărțirea memorialisticii românești de călătorie în trei vîrste, e redefinirea exoticului în notele de drumeție. Dacă, pentru Dinicu Golescu, exotică era o călătorie în Apus, începând cu pașoptiștii, obișnuiți cu Apusul, exotice sînt depărtările și Orientul, iar după interbelic exotice devin chiar și unele ținuturi din propria țară. Schimbare de destinație turistică și schimbare de orizont cultural. Scriitori români peregrini - antologie de Henri Zalis și Silviu Bădia, Ed.
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
Nicolae Manolescu Cea dintîi generație din istoria noastră modernă a fost generația pașoptistă. Școliți în Franța Marii Revoluții, oamenii de la 1848 au fost naivi și emfatici, adică lirici. Au iubit atît de mult ideile și instituțiile revoluționare, încît le-au importat fără ezitare, atrăgîndu-și ironia lui Maiorescu. Dintre ei, moldovenii erau moderați, și
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
cu manifeste. Și junimiștii au sentimentul începutului: dar la ei acest sentiment nu vine pe un teren pe care-l simt gol, ci pe unul care trebuie curățat. Ei debutează prin a critica tot ce s-a făcut înainte, reproșînd pașoptiștilor candoarea, emfaza și, în general, caracterul diminutival, adică hipocoristic, al concepției și al vocabularului lor. Junimiștii dau naștere spiritului critic românesc. Totul, inclusiv idei ca aceea de națiune ori de patrie, care păreau pașoptiștilor nenegociabile, este pus de ei în
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
ce s-a făcut înainte, reproșînd pașoptiștilor candoarea, emfaza și, în general, caracterul diminutival, adică hipocoristic, al concepției și al vocabularului lor. Junimiștii dau naștere spiritului critic românesc. Totul, inclusiv idei ca aceea de națiune ori de patrie, care păreau pașoptiștilor nenegociabile, este pus de ei în marginile adevărului. O logică universală le reglează sentimentele naționale. în politică, în societate, în literatură. Spiritul modern datorează enorm discriminării pe care ei au teoretizat-o prima oară între etnic, etic și estetic, între
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
logică universală le reglează sentimentele naționale. în politică, în societate, în literatură. Spiritul modern datorează enorm discriminării pe care ei au teoretizat-o prima oară între etnic, etic și estetic, între idealuri nobile și valori artistice, între frumos și util. Pașoptiștii încălcau granițele dintre acestea cu o nonșalanță pe care o vor plăti foarte scump. Generația următoare, de la 1890-1900, e, cu siguranță, lipsită de spirit critic, chiar dacă lirismul lui Gherea, Iorga sau Ibrăileanu are prea puțin din acela spontan și copilăresc
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
granițele dintre acestea cu o nonșalanță pe care o vor plăti foarte scump. Generația următoare, de la 1890-1900, e, cu siguranță, lipsită de spirit critic, chiar dacă lirismul lui Gherea, Iorga sau Ibrăileanu are prea puțin din acela spontan și copilăresc al pașoptiștilor. Lirici, promotorii naționalismului sămănătorist ori poporanist sînt totuși în măsura în care laborioasele și prea elocventele lor mărturii sînt mai degrabă emoționale decît lucide, mai degrabă pătimașe decît analitice. Trebuie să așteptăm sfîrșitul războiului dintîi mondial pentru a vedea, din sînul aceleiași generații
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]