191 matches
-
gazii, cu strigăte de rugă către Allah, au atacat pe acei umili, doborându-i cu săbiile și învălmășindu-i în foc pe cei dinăuntrul și pe cei din afara cetății. Dând astfel la iveală încercarea făcută de dușmanul umil împotriva împărăției padișahului, au luat în prinsoare pe cei mai mulți dintre cei care intraseră în cetate, trimițându-i apoi la Poarta fericirii”. Era un eșec care nu-1 descurajează pe Ștefan într-atât încât să renunțe la gândul recuceririi celor două cetăți. Avea nevoie de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Bolgradului: Micul format al ziarului nostru, abondentul interesant material quu quare am potea umple zilnic o așa foiță, espiegleriile que ne joacă Capul - lucrătoriu al Imprimeriei și suciturile quu quare se silește honnorabilul commitetu al Scoalei centrale (domnul, patronul și padișahul unor însemnate resurse) de a ne face qua să ne dezgustăm noi de d-lor și d-lor de noi - toate aqueste ne fac de a restrânge și aquum deodată revista noastră etc.... Aqueste spuse, rugăm pe d-nul prefect
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lumea nouă e a ideilor liberale, adică a d-voastră". Majestatea Sa Sultanul stătea salutând la fereastră - mase colosale de oameni aclamau ca vijelia mărei cu strigăte de "Eljen " pe bravii tineri, iar de pe corăbii glasuri inmiite începură (unison? ) cântecul Padișah um cioc iașah - c-un cuvânt toți îi îmbrățoșau cu lacrimele 'n ochi. Par nobile fratrum. [5 ianuarie 1877] EVREII ȘI CONFERINȚA O seminție care câștigă toate drepturile fără sacrifici[i] și muncă e cea evreiască. La orice popor drepturile
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Episcop, Papa, păstorește Roma. Urbi et orbi. Despre ultimul Antichrist, progenitura infernală, să fiu iertat, dar eu, unul, mărturisesc umil că nu am auzit. Cum n-am auzit nici despre Mabus. Nici despre Mahdi Solitarul. Nici despre Imamul sau despre Padișahul Neștiut. Nici despre Ivan Țarevici. Și nici despre Alt-Cineva. Și sunt semne majore! Ce-i drept, stirpea lui Iacob și a lui Isaac s-a întors la vatră, au mai fost și niște cutremure, războaie, decimări, zâzanii, oleacă de molime
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ses alliés et amis ce siège si extraordinaire dont le récit parait fabuleux“ (s. Ven. C.)37. Făcea aluzie la cel mai straniu episod din cursul Marelui Război Nordic, cunoscut în istorie sub denumirea de „calabalâcul de la Bender“, când ienicerii padișahului au declanșat, la începutul lunii februarie 1713, atacul asupra reședinței oaspetelui lor de până atunci 38. • Pentru multe alte dovezi ale acelui impact, vezi ibidem, p. 126 și urm. • Hurmuzaki, Documente, Supliment I3, p. 93. • Cf., pentru detalii și idem
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
diminuarea vechilor adversități față de turci. Obligațiile cumplite impuse lor de ruși, perfidia austriecilor, depărtarea raselor galice și italiene cu care românii simpatizează în chip natural, i-au aruncat pe aceștia din urmă lângă osmanlâi. Ei preferă să rămână subiecți ai padișahilor, decât să se supună unui Habsburg sau unui Romanov, cu atât mai mult cu cât supunerea lor față de turci este nominală, constând doar în plata unui mic tribut anual“26. Pigmentate cu cântece populare și doine, ale căror conținut glorificau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
colaborare cu Radu Maier); Claude Tillier, Unchiul meu Benjamin, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1964; Jules Verne, Castelul din Carpați, București, 1967; André Gide, Paludes. Prometeu rău înlănțuit, București, 1969; Un pic de neant. Antologie a anticipației franceze contemporane, București, 1970; Padișahul și vizirul. Basme persane, București, 1971 (în colaborare cu Viorel Bageacu); Gérard Klein, Planeta cu șapte măști, pref. trad., București, 1975, Seniorii războiului, București, 1975; John Brunner, Răbdarea timpului, București, 1981 (în colaborare cu J. Pascal). Repere bibliografice: Eugen Campus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
și care e totuși numai formulă, / spre dezlegarea formulelor". Concluzie entropică, jelitoare; însinguratul din "mahalaua Țicău" scrie dezabuzat în "limba melancolică" accesibilă numai celor "care pricep de la sine această limbă". Din "cetatea Mâhnire" elegiacul transmite mesaje parodic-solemne de genul: "Noi, Padișahul / întregii Melancolii / Împărat al Singurătății de sus și de mijloc (...) / dăm de știre la toți..." Altă dată, în ipostaza de "Mikado al pădurii", instituie printr-un Edict "ordinul sacru al crizantemei de aur..." Cu Missa solemnis (1971), cu Diotima (1975
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în locuri strâmte sau mlăștinoase, voievodul român ataca oastea turcească și la adăpostul întunericului. La fel s-a întâmplat când a vrut să ucidă căpetenia cotropitorilor. Cu o mână de ostași îmbrăcați turcește, el a reușit să ajungă până în cortul padișahului, fără a întâmpina rezistență. Numai că acesta nu se afla acolo, atacul dând greș. Ideea acestei incursiuni nocturne este de invidiat însă. Retragerea strategică În arta strategiei militare a excelat și marele Ștefan, domn al Moldovei între anii 14571504. Cel
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Cu ajutorul hărților din atlasul geografic sau a hărții fizice a lumii identificați cele 5 bazine oceanice și maritime importante pentru migrația rromilor. Notați-le În ordine În caiete. Legendele trecutului ”Rromii aveau un Împărat mare...El era prințul nostru. Era padișahul nostru. Rromii locuiau pe atunci cu toții laolaltă Într-o țară, Într-un vilaiet bun. Numele acestui vilaiet era Sindh...aceasta era o țară curată (frumoasă). Găseai acolo multă fericire și multă bucurie. Toți o duceau bine. Numele Împăratului nostru era
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
purtat oamenii pe drumuri Îndepărtate. Unii au mers În Arabia, unii În Armenia și alții În Bizanț...” (după Gh. Sarău- Rromii, India și limba rromani1998- poveste culeasă de la rromul-coșnițar, Ali Ceaușev, dintr-un orășel din Bulgaria) Dicționar. Termeni noi explicați: padișah= Împărat al statelor orientale; vilaiet= diviziune administrativă În Imperiul Otoman; coșnițar= Împletitor de coșuri din nuiele sau papură. 2.Scurt istoric al rromilor din România. În Muntenia rromii sunt pentru prima dată atestați În spațiul românesc, respectiv Întrun document domnesc
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
țigancă. Duca-Vodă voia să pună la cale căsătoria cu Ștefan-beizade, din rațiuni politice, urmărind tronul Țării Românești pentru fiul său. Față de tânărul îndrăgostit, abatele are o simpatie deosebită, manifestă înțelegere și vrea să-l ajute, prezentându-l în mod elogios Padișahului. În timp ce Duca-Vodă plănuia nunta fetei, Alecu Ruset pune la cale răpirea mirelui, dar planurile îi sunt dejucate, este prins, dus în fața domnitorului, care îl lovi cu buzduganul, încât tânărul "sub năvala sângelui", "se abătu într-o parte; după aceea înainte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
1876; în articolele 1, 4, 7 și 8 ea făcea referiri care jigneau demnitatea națională a României, Serbiei și Egiptului și anume: „Imperiul Otoman cuprinde ținuturile și posesiunile actuale și provinciile privilegiate“ (Art. 1); Maiestatea-sa Sultanul „este suveranul și padișahul tuturor otomanilor“ (Art. 4); Maiestatea-sa Sultanul „dă învestitura șefilor de provincii privilegiate, în formele hotărâte de privilegiurile ce li s-au acordat“ (Art. 7); „Toți supușii imperiului se numesc, fără deosebire, otomani, oricare ar fi religia ce profesează“ (Art.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
două Puteri, suzerană și protectoare, în a hotărî soarta popoarelor supuse, inserând în preambulul documentului că “Majestatea Sa Imperială prea înaltul și preaputernicul împărat și autocrat al tuturor Rusiilor și Majestatea Sa Imperială prea înaltul și prea puternicul împărat și padișah al otomanilor, însuflețiți de aceeași dorință pentru bunăstarea Principatelor Moldovei și Valahiei și credincioși angajamentelor anterioare, care asigură numitelor principate privilegiul unei administrații distincte și alte anumite imunități locale... “ , hotărând mai multe schimbări în statutul politico-juridic al Principatelor: domnitorii nu
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
împiedică în cârpele ce-i oblojesc piciorul. Daniil, îmbufnat, bombăne ironizându-l: Alta acum! "Ucigător"... Da, mai stai locului, Măria ta! Faci vânt și-mi stingi lumânările! Poate... poate trebuia să las ifosele! Trebuia să mă plec! Să ling papucii padișahului! Un domn adevărat pentru țara lui face orice mârșăvie! N-am putut s-o fac! N-am putut! Îmi dau palme pentru trufia mea nesăbuită! Și-acu eu... eu ce să fac?! Să dau bir cu fugiții? Și Moldova cui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește Daniil înfiorat... Sau îl vezi pe Ștefan Voievod "Sabia lui Hristos", "Izbăvitorul Creștinătății!" continuă Ștefan înfierbântat, ironic, hohotind sarcastic, îl vezi în patru labe, lingând papucii Slăvitului Padișah, cerșind îndurare, vânzându-și țara în schimbul tronului pierdut?! Mă prind pe barba Profetului că Mahomed numai capul "spurcatului ghiaur al Moldovei" visează, bineînțeles, dat la sare să nu se împută, umplut cu paie și înfipt în suliță, cu care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de viezure, musteți pe oală și o gură hlizită. Și când te gândești că Süleyman-Hadâm-Pașa avea strașnică poruncă: "Pe afurisitul ghiaur al Moldovei de barbă să-l scoată din vizuină, și viu au mort să-l târască la picioarele Slăvitului Padișah", spune rânjind Vlaicu, unchiul lui Ștefan frate al mamei sale, un bătrân alb, înțelept și blajin, un adevărat tată pentru nepotul Ștefan. Ce spui? face Ștefan pe miratul, deși prea bine știe. Chiar așa a spus Slăvitul? De barbă? întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ne place nouă, moldovenilor, să umblăm ca Vodă prin lobodă, cu nasul pe sus și coada pe spinare. Cine ce are cu noi? "Aiasta-i pohta ce-am pohtit!" Chiar mi-a trăsnit un gând, spune surâzând. Îi trimitem Slăvitului Padișah, cu umilința cuvenită -, îi trimitem în dar un steag verde al Profetului, însoțit de o jalbă... și râde, gândindu-se la mutra Padișahului. Tăutule! Peana și calamara! În timp ce-și adună gândurile plimbându-se încoace și încolo, Tăutu își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Aiasta-i pohta ce-am pohtit!" Chiar mi-a trăsnit un gând, spune surâzând. Îi trimitem Slăvitului Padișah, cu umilința cuvenită -, îi trimitem în dar un steag verde al Profetului, însoțit de o jalbă... și râde, gândindu-se la mutra Padișahului. Tăutule! Peana și calamara! În timp ce-și adună gândurile plimbându-se încoace și încolo, Tăutu își scoate de grabă calamara de la brâu, peana de gâscă de după ureche, pergamentul de la subsioară, și așteaptă cuvântul Domnului. Scrie! poruncește și începe să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ar fi înțeles pe pielea lor, spune Bodea. O să repezim crailor Europei strigătul de luptă, carte de biruință și ajutor, steaguri de-ale Profetului și câte un osmanlâu, care, prin viul său grai, să mărturisească ce poruncă aveau de la Marele Padișah: "După zdrobirea Moldovei, Süleyman-Pașa avea poruncă să ierneze cu oastea în Polonia, la Camenița; în primăvară, el, Mahomed însuși, cu forțe proaspete, trebuia să vină, să ducă războiul mai departe, biruitori, asupra Poloniei, asupra Ungariei și mai departe..." Pentru nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar nu uita că Isac e sub oblăduirea turcilor. Mahomed e un mare vulpoi. Și, va veni într-o zi... Să nu uiți!... Visul lui Mahomed e să transforme Marea Neagră într-un "lac turcesc". L-am cunoscut odinioară pe furtunosul Padișah. Nu iartă nimica! L-ai cunoscut?! tabără Alexandru covârșit de uimire. Pe Mahomed?! Chiar l-ai cunoscut?! Personal?! Personal! întărește Țamblac și, amintindu-și, începe să râdă. Și... și cât pe-ce era să-mi pierd capul. Bazileul Constantin vărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fanatic setos de putere absolută. Zi și noapte, îl roade patima nebună a cuceririi Lumii. Nu degeaba s-a autointitulat "El Fatih-Magnificul Cuceritor, Fratele Soarelui, Umbra Universului, Împărat al Împăraților". Gloria lui Alexandru Machedon nu-l lasă să doarmă... Furtunosul padișah visează să-și lățească împărăția cât lumea. Și cum era să-ți pierzi capul? Țamblac izbucnește în hohote de râs: În naivitatea tinereții mele, m-a pus dracu' și l-am înfruntat. A bătut din palme și-a poruncit călăului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dumnezeule! strigă Alexandru, eroic, și mușchii încordați se umflă sub cămașa nădușită, lipită pe trup. De m-aș întâlni în luptă, față-n față cu acest "Magnific"! I-aș arăta eu "Fatih-Fatih"! Un cetitor în stele, egipțian, pripășit la curtea padișahului, i-a prezis că zodiile, crugul vremii, conjuncția stelelor îi sunt favorabile, că lui îi e menit a cuceri Constantinopolul, apoi Roma Cetatea Eternă; după care, va subjuga Lumea și va face ca Semiluna să strălucească pe cerul Europei, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să nu se adeverească, îi domolește Țamblac avântul eroic. În palatul său de pe malurile Bosforului, privirile lui se pierd în largul Mării Marmara legănat în vise de mărire, urzind planuri nebunești de cucerire, triumful Islamului asupra Europei. Dacă visele furtunosului Padișah se vor împlini, dacă popoarele Europei vor cădea sub călcâiul de fier al Fatihului, o întunecată epocă, ca un zăbranic negru -, se va așterne asupra Europei și a milenarei sale culturi. Și când te gândești, spune Maria, că toți cuceritorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Spulberată?!?!... Și... și de către cine?! De o ceată de ghiauri și țărănoi?! Cum a fost posibil?!?!" Orbit de furie, a pus ca aducătorul veștii proaste un pașă ce tremura ca varga a pus să fie biciuit la sânge. În sublimul Padișah s-a aprins mânia cea grozavă. După obicei, sultanul și-a dat palme, și-a smuls barba, și-a pălmuit pieptul, șoldurile, scoțând strigăte de durere, ocărând, sictirind, blestemând pe răzvrătitul ghiaur Ștefan, diavolul acela afurisit și răufăcător, care, în privința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]