80 matches
-
Acasa > Poeme > Sentiment > E-N MINE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului E-n mine. Simt cum umblă căutând ungheru-n care nu am fost nicicând și unde triști paingi au țesut plase spre-a prinde-n ele ultimul meu vis speriat când vede cât e de decis acest trimis din lumi misterioase. E-n mine și nu pot să îl alung în timp ce sună dintr-un corn prelung și îl
E-N MINE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379684_a_381013]
-
fecioara inocentă, dar întunecat voluptuoasă, mama cu pruncul, femeia blestemată (nefecundă), o mitică Mumă sau Crăiasă -, fiecare întruchipând o fantasmă a dorinței de împlinire. Sentimentul dominant amalgamează religiozitate, spaimă metafizică și elan spre neființă. Spațiul alcovului este înecat, eminescian, de paingi, dar ei țes veșminte funebre, senzualitatea se stinge într-un fior macabru, alcovul devine casă a spaimei. Somnul e asimilat morții, inerției, opririi sterpe a vieții. Erosul e guvernat de un cer în care poeta proiectează o mitologie personală, fastuoasă
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
ogor, brazdă, răzor, pârloagă, toloacă, miriște; munci agricole: a îmblăti, a pologi, snop, căpiță, stog. Păstorit (animale): bivol, bivoliță, ogar, cocoș, gâscă, cireadă, izlaz, dobitoc (animal), stână. Animale sălbatice-moștenirea slavă este bogată: dihor, gușter, cristei, cârtiță, lăstun, lebădă, molie, nevăstuică, paing, rac, sobol, stârc, vrabie, veveriță, zimbru. Pescuitul: caras, crap, lin, morun, mreană, știucă, plătică, cegă, clean, lostriță, păstrăv, undiță, mreje, năvod, izvor, iaz, iezer, val, baltă, mlaștină, ostrov, dumbravă, lunc, prund. Pământul și vegetația: deal, grădină, livadă, movilă, peșteră, prăpastie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
El m-a învățat, cum nu reușiseră alții, să trăiesc duplicitar, ca într-un joc, fără a ști încotro mai era adevărul, încotro era minciuna. Am lăsat toate să se amestece și să mă azvârle, ca pe un fir de paing, în toate părțile. Așa am ajuns, pentru câțiva ani, în refugiul de la „Geamandura“... Despărțirea de Vichi credeam că a însemnat suferința trupului meu. Despărțindu-mă, alungat, de Ester, sufletul mi-a fost multă vreme în suferință. O suferință niciodată ostoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de pe mîini și descoasă timpul de pe mantaua de cardinal, timpul care-mi mînuiește pedalele de sidef ale tîmplelor mele. SÎngele se scurge și el vesel În aplauzele mulțimii, mă precede Întotdeauna obosit de enclitica teoriilor geometrice, pe care un paing le țese din burtă deasupra acestor icoane care așteaptă să le cadă-n plasă lumea de dincolo. Polizez viziunea, femeia pe care cu greu o smulg din vis, Îmbrac În dantelă hrubele, (pun clopoței capcanelor), Îl aștept pe Dumnezeu ca
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
sacrificii s-au făcut pentru ei, și uite cum cresc. Pontagii, scormonitori și jemanfișiști...“ Doctorul aproape că își terminase intervenția. - O concluzie se impune, preciză Fârtat. Făcu o scurtă pauză, privind concentrat chenarul ferestrei din dreapta sa. Părea atent la balansul paingului spânzurat de firul sângeriu, acum, în înserare. - Ba chiar două sau poate mai multe pe care le veți concluziona și dumneavoastră, își reluă Fârtat șirul gândurilor. Prima, și cea mai consistentă, ar fi că totuși doar noi cunoaștem adevărul. Rămânem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
începu să murmure. - Da, da, am semnat, nu mai cârcotiți. Eu sunt primul care recunosc că am semnat. Trebuia să o fac, altfel nu se putea. Dar... Și își întoare iar capul spre fereastră, curios să vadă ce mai făcuse paingul. Se legăna mai departe. - Dar, reveni Fârtat, nu aceasta-i esențial. Fundamental este ce am făcut după ce am semnat și am fost liberi. Aceasta este concluzia pe care vă propun s-o tragem fiecare. Cu deplină responsabilitate, că e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
luasem eu de la bancă, și cu casele alea de la Șoptireanca, și cu nevastă-sa, care până în ultima clipă m-a aburit că ne refacem împreună și... Atunci a apărut Pigasie și mi-a vorbit. Știi cum a venit? Aveam un paing în celulă, undeva în colțul dinspre ușă. Și chiar în zori, când să mă dau jos din pat, paingul coboară și până la mine s-a făcut Pigasie. Mi-a arătat și legitimația de înger. Mi-a și spus în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a aburit că ne refacem împreună și... Atunci a apărut Pigasie și mi-a vorbit. Știi cum a venit? Aveam un paing în celulă, undeva în colțul dinspre ușă. Și chiar în zori, când să mă dau jos din pat, paingul coboară și până la mine s-a făcut Pigasie. Mi-a arătat și legitimația de înger. Mi-a și spus în ce zi e trecut în calendar, da’ nu mai țin minte acu. M-am luat cu viața și am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de sub fustele ei multe cine știe ce șipuri și să-și ungă trupul cu alifii ucigătoare, să nu se îmbăieze cumva în otrăvuri ascunse din veac doar în știința ei de măiastră, să nu facă incantațiile acelea groaznice, când stăpânii întunericului, frații paingilor negri, băutorii de cucută, veneau și-i cădeau la picioare, implorând-o să-i lase liberi în lume, când cele nouă fete nebune își porneau hălăduirea prin sufletele singure, să nu care cumva să cheme izmele, amarnicele rânjitoare, aducătoarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sentimentul de plenitudine pe care poetul Îl reclamă mereu cînd se află În mijlocul naturii. O plenitudine a liniștii și siguranței. Lunca reprezintă natura domesticită, simpatică: un veritabil tranchilizant pentru spirit. Ea ne Învață limba coexistenței pașnice În universul material: „Sus, paingul pe un frasin, urzind pînza-i diafană, Cu-al său fir de-argint subțire face-o punte-aeriană, Iar În leagăn de matasă gangurul misterios Cu privighetoarea dulce se Îngînă-armonios. Jos pe la tulpini, la umbră, fluturii, flori zburătoare, Se-ndrăgesc În părechere
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sub asfalt, sub temelii, țineau pe umeri acest nou oraș, al betoanelor și asfalturilor care nu aveau anotimpuri, căci nu lăstăreau și, de aceea, nici nu se desfrunzeau. De această dată, Magul frunzelor rămase în urmă, târându-se ca un paing. Jocul se încheie mult prea devreme, rădăcinile rămăseseră dedesubt, ținând pe umeri blocurile noi, acele suprafețe plane ori verticale ce tăiau lumina, ca niște lame de sticlă. Castanii se trăseseră în pământ. Orașul cel nou era un Erehteion al castanilor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gîndea, N-ar mai gîndi acum. E viu sau mort? Hei, șir, ascultă, prietene, vorbeste! Să fi murit așa? Nu, își revine. Dar ce ești, șir? GLOUCESTER: Fugi, lasă-mă să mor. EDGAR: De n-ai fi fost fir de paing, fulg, aer, De la atîția stînjeni prăbușit, Te-ai fi sfărmat că oul; dar respiri, Esti greu, nu sîngerezi, vorbești, esti teafăr. Zece catarge cap la cap nu fac nălțimea De-unde căzut-ai perpendicular. Minune-i că trăiești. Vorbește iar
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
o impetuozitate care alunecă într-o anumită vulgaritate. Brutalitatea adresării corespunde unei atitudini de infatuare excesivă și de exacerbare a simțului proprietății. Traduse la nivelul disputei ideologice propriu-zise, aceste trăsături sunt reflecții ale insurgenței zgomotoase, dar oarecum artificiale a Modernilor: "...paingul care se umflase acum până la chipul și asemănarea unui adevărat argumentator, își începu lămurirea în adevăratul duh al controversei, hotărât să se arate mojic și dușmănos din toată inima întru dovedirea punctului său de vedere, fără a ține seama câtuși
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
somnul coșmaresc sau, cel mai adesea, obsesia absenței și a sterilității. Reverberațiile suferinței întunecă iremediabil atmosfera oricum asfixiată, marcată de simboluri ale neființei ("casa cu panglici și rame mucezite", policandre grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini decrepite", "paingii" care "trec năsălie în fiece colț de la casă"). Utilizarea frecventă a procedeului antropomorfizării (peretele "a-nceput să prindă sudoare (...)/ transpirație de-astmatic murind", "fum veninos" ș.a.) amplifică, în loc să anuleze, apăsătoarea certitudine a morții inerente a eroinei. Referințe critice (selectiv): Nicolae
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Emil Brumaru E un castel în care nu mai pot intra. La porți paingii au țesut zăvoare Mai tari decît e ferăria grea. și înăuntru zac pe coridoare Preșuri de aur fără urma ta Care s-a șters de-atîta-ndepărtare. și doar a fost lăcaș ferit cîndva De oameni, pentr-o dragoste ce doare și-
"E un castel" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8885_a_10210]
-
reală pe calea elucidării enigmei. Nu sensurile vădite și nemijlocite ale imaginilor, scenelor, evenimentelor sînt cele la care trebuie să luăm aminte Într-un haiku, ci rețeaua de sensuri secunde, abstracte, parcă emanate din caierul unei concretitudini din care un paing al Închipuirii toarce și Împletește cele doar văzute, auzite sau resimțite În nările Înfiorate. Ceea ce "spune" un haiku este de fapt ceea ce el nu spune fățiș, ceea ce se subînțelege doar din cele evocate. În Întregimea sa, textul și rețeaua de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
păstră, auzind toate acestea, doar flegma, dar veselia îi pieri. Ce-avem noi nevoie de șef, dom'șef? Urăsc șefii", zise el cu burta înainte și cu aerul că el a fost și vrea să rămână liber. Semăna cu un paing, așa cum arăta, cu burta proeminentă și cu picioarele care i se ghiceau subțiri prin acel joc prea liber al pantalonilor. "Urăști șefii? zise tinerelul, și își înfipse privirea în ochii celuilalt. Păi și eu sânt șef! Mă urăști și pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu picioarele care i se ghiceau subțiri prin acel joc prea liber al pantalonilor. "Urăști șefii? zise tinerelul, și își înfipse privirea în ochii celuilalt. Păi și eu sânt șef! Mă urăști și pe mine?" "Ei, nu pe dumneavoastră...'', bolborosi paingul deodată înfuriat. "Păi așa ai zis: șefii. Unde ți-e logica? Vrei și tu să spui ceva, dar nici tu nu știi ce spui, continuă tinerelul, și-și flutură degetele la tîmplă: trebuie să fie așa, în capul tău, o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tot timpul sub presiunea unei mari nevoi de a vorbi. Parcă ar fi mâncat zilnic, dimineața, înainte de a pleca, nu alimente, ci cuvinte, un butoi întreg, și acum le dădea drumul râgâind, din când în când behăind... Nu știu ce-i spunea paingului, în orice caz acela își permitea să surâdă cu gura lui ca o tăietură de buzunar și din timp în timp să-l ia peste picior cu o voce cântată, afectând avertismente neduse până la capăt... "...domnuuu Calistrat... Vezi, domne, cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era lin, ochiul bombat în deschiderea lacomă a pleoapelor, inima ceasornicărea tainic roua în turnul de nervi. Fragedele fraude ale ploii, spolierile exhibate de cochiliile foștilor melci, cișmelele lui Sigmund Freud (picurând delicioase complexe ciobăneilor sosiți, virili, de pe Muntele Athos!), paingii ritoși, magaziile moi, răscoapte (pline de unelte gospodărești, stive de lemne tăiate fin cu briciul, lăzi putrede, doldora de vechi cărți școlare), da... magaziile atârnând în aerul după-amiezii, dovezile de izbândă-n celebrele lupte navale, rumegușuri și lămpi cu fitil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
perle veșnice, cocoșu’ de la Bangkok. Și,-așijderi, cam ca un balon din chewing-gum de străvezie (iar nu ca la balet, un alb tutu), cea a prințesei Matüvü. Pe-a cincea nu pot s-o ating nici cu o șoaptă: un paing expert, - umbraticei prințese pe nume Nocția, i-o tot țese“. ÎNGHEȚATE: „Înghețată ușoară, în compoziția căreia predomină apa, - din fruct oprit. Desertul preferat al prințeselor, încât unele îl iau și ca aperitiv. Rețetele sunt delicioase și variate: Înghețată văratică sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
la descoperirea secretelor din Galaxia Eminescu. N-a fost deloc simplu și nici măcar confortabil, dar nici că se aștepta la altceva decât la tihna de după lucrul bine făcut, dezvăluind într-o carte care te ține în priză, întreaga țesătură de "paingi" din jurul regelui arheu al spiritualității neamului românesc. "Bucovina literară", nr. 7-8, iulie-august 2012 ÎN OGLINZILE LUI VICTOR TELEUCĂ, CHIȘINĂU, EDITURA UNIVERSUL, 2012 Andrei ȚURCANU Victor Teleucă dincolo de vremuri Poetul Victor Teleucă s-a învrednicit din partea criticii de mai multe categorisiri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
necazurile neglijatei familii Iorga 103. Cum și-a realizat Iorga opera vieții? Care au fost tehnicile și motivațiile lui? Așa cum spunea el odată: "Faima ruginește dacă nu o lustruiești zilnic"104. Chiar și Titu Maiorescu remarca: "Iorga seamănă cu un paing care-și țese pînza, lucrînd tot timpul la ceva". Era înzestrat cu putere imediată de decizie, spirit de disciplină, vitalitate și energie care îi amplificau impulsivitatea. Iorga scria " În fața morții, oricine trebuie să aibă un singur gînd: să muncească mai
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
un Dumnezeu excroc, ce nu ne-a mai dat mălai -/ numai batistele de sânge mai culegeau anii din pom." (Corespondență pe un arbore), "Vezi, ducem cu rana din carne pe Domnul/ și-n fiecare seară îi dăm să mănânce-un paing." (Partitură). Dacă la Geo Dumitrescu eul își recâștigă dreptul la exprimare în poezie, la Ion Caraion eul apare, mai degrabă, sub forma unei virtualități. Se vorbește în numele unei întregi generații, cel mai adesea instanța comunicativă fiind desemnată prin pronumele "noi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]