KorAP: Find »[drukola/base=palanchin & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

149 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

ei. Când procesiunea ajunse mai aproape, soarele era deja aproape la orizont. Pe fundalul noros, plumburiu, se întrezăreau fâșii de un roșu agresiv. Forrester așteaptă, în timp ce calul său lovește nerăbdător din copită, în albia râului acum secat. Cei care poartă palanchinul, se opresc ceva mai încolo și lasă jos greutatea. Cu capetele acoperite de enorme turbane trandafirii și mustăți de dimensiuni extravagante, îl privesc pe englezul asudat ca niște cumpărători care au pus ochii pe un animal de vânzare. Opt perechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
ar fi! Dar ea este doar o biată femeie și veșnicia nu-i e destinată. În absența infinitului se va mulțumi să-și toarcă timpul pe care-l mai are, dărăcindu-l până se subțiază ca un fir diafan. În interiorul palanchinului, aerul este foarte cald și închis, mirosurile de mâncare, de sudoare stătută și apă de trandafiri se amestecă, biruite de un altul mai ascuțit, amărui. Încă o dată, mâna Amritei se întinde spre cutia mică de medicamente, din lemn de santal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
și, la un moment dat, se trezise zicând țâfnos că, iată, e momentul și locul bun pentru un popas. Poate că acest Moti Lal s-a simțit ofensat de brutalitatea lui, dar Forrester nu-și face probleme. Privirea lui fixează palanchinul și fecioara îmbufnată care se agită în dreptul paravanului cu draperii brodate. Fata n-a coborât. Se întreabă dacă nu cumva e bolnavă sau, poate, foarte în vârstă. Curând, ploaia se întețește, iar picăturile mari cad în praful de peste tot, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
abandonat în voia sorții. Se uită în jos spre șanțul adânc pe fundul căruia își instalase cortul, întrebându-se cât o mai dura furtuna. Indienii încă se luptă să-și monteze corturile, orbecăind printre frânghii și piroane. În mod ciudat, palanchinul se află în același loc, unde l-au lăsat. Dacă nu i s-ar fi spus că se află cineva în el, ar fi jurat că e gol. Nu trece mult și un șuvoi de apă cu noroi se revarsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
apa de ploaie. Îl va ocroti pentru că e forma sub care i se arată Dumnezeu și, chiar dacă i-au înghețat și oasele de frig, peștișorul năzdrăvan e un semn că va supraviețui. N-au venit după ea. Apa a îmbibat palanchinul, draperiile și pernele, scurgându-se în șiroaie pe cadrul de lemn. Amrita nu are șal, iar sariul subțire i se lipește de piele și n-o protejează deloc. Nu se așteaptă să vină s-o ia de aici. Moti Lal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
dinte, fata a fost de acord să plece, dar nu cu trenul. În cele din urmă, el a cedat. Și, cedând, a fost forțat să meargă pe jos timp de trei săptămâni, cu sudoarea curgându-i pe chelie, în timp ce în interiorul palanchinului Amrita zăcea cu ochii deschiși și avea viziuni. În fiecare zi, când își vâra picioarele în chappali-i săi prăfuiți, totul i se părea din ce în ce mai absurd. Este un om de încredere, respectabil, cu o oarecare situație, și totuși, se vede nevoit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
se luptă să înfigă la loc un țăruș al cortului, ieșit din pământul moale și ud. Ridică privirea și vede peretele imens de apă, chiar în fața lui. — Dumnezeule, începe el, încercând să numească ceea ce vede. Apoi, este înghițit de torent. Palanchinul se sfărâmă ca o jucărie, iar Amrita zâmbește când noaptea explodează în rafale colosale, cu o forță după care a tânjit dintotdeauna. Cămilele încep să zbiere, să se ridice pe copitele din spate, răsucindu-se în apă, încercând disperate să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

de important e să fiu supusă și să învăț cum „să înghit scuipatul altora atunci când e nevoie“. Mi s-a ordonat să fiu la Poarta Zenitului înainte de ivirea zorilor. Mama și-a cheltuit ultimii tael-i împrumutați și a închiriat un palanchin cu scaun pentru a mă duce. E împodobit cu o țesătură elegantă din mătase albastră. Mama a închiriat, de asemenea, trei lectice simple pentru Kuei Hsiang, Rong și ea însăși. Ei mă vor însoți până la poartă. Cărăușii vor veni la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
unison: — Vă dorim Majestăților Voastre zece mii de ani de viață. Să vă fie norocul la fel de plin precum Marea Chinei de Est și sănătatea la fel de verde precum Munții Sudici. 5 După apusul soarelui sunt condusă înapoi la familia mea într-un palanchin escortat de un grup de eunuci. Sunt înfășurată într-o rochie aurie, întocmai ca un cadou scump. Căpetenia eunucilor îi spune mamei că până în ziua ceremoniei imperiale trebuie să stau acasă. Odată cu mine au fost aduse și darurile împăratului pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
se află Registrul Căsătoriilor Imperiale. Două orchestre sunt așezate în afara sălii - una la est și cealaltă la vest. Steaguri de ceremonie flutură de jur-împrejur. De la Poarta Armoniei Eterne până la Poarta Zenitului, pe o distanță de trei mile, așteaptă douăzeci și opt de palanchine, pregătite să aducă miresele de la casele lor. Palanchinul care trebuie să mă transporte pe mine este cel mai mare pe care l-am văzut vreodată. Are geamuri pe trei laturi, acoperite cu țesătură roșie brodată cu un shee. Acoperișul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
așezate în afara sălii - una la est și cealaltă la vest. Steaguri de ceremonie flutură de jur-împrejur. De la Poarta Armoniei Eterne până la Poarta Zenitului, pe o distanță de trei mile, așteaptă douăzeci și opt de palanchine, pregătite să aducă miresele de la casele lor. Palanchinul care trebuie să mă transporte pe mine este cel mai mare pe care l-am văzut vreodată. Are geamuri pe trei laturi, acoperite cu țesătură roșie brodată cu un shee. Acoperișul de deasupra scaunului e din dantelă țesută cu fir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
la părțile în chineză. Greutatea de pe cap mă face să mă simt ca un melc care își poartă casa în spinare. În timp ce lectura continuă, arunc o privire spre hol. E plin până la refuz cu gărzi. Pe terasa centrală așteaptă două palanchine. De ce două? mă întreb. Nu sunt eu singura cea care trebuie să fie luată din această casă? După ce ambasadorul termină de citit, descopăr motivul existenței celui de-al doilea palanchin. Eunucii pun decretul, registrul și sigiliul din piatră înapoi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
plin până la refuz cu gărzi. Pe terasa centrală așteaptă două palanchine. De ce două? mă întreb. Nu sunt eu singura cea care trebuie să fie luată din această casă? După ce ambasadorul termină de citit, descopăr motivul existenței celui de-al doilea palanchin. Eunucii pun decretul, registrul și sigiliul din piatră înapoi în cuferele lor. Apoi aceste obiecte sunt „invitate“ să se „așeze“ în al doilea palanchin. Ambasadorul îmi explică faptul că aceste obiecte sunt considerate acum ca făcând parte din mine. — Trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
luată din această casă? După ce ambasadorul termină de citit, descopăr motivul existenței celui de-al doilea palanchin. Eunucii pun decretul, registrul și sigiliul din piatră înapoi în cuferele lor. Apoi aceste obiecte sunt „invitate“ să se „așeze“ în al doilea palanchin. Ambasadorul îmi explică faptul că aceste obiecte sunt considerate acum ca făcând parte din mine. — Trece phoenixul imperial! La chemarea ambasadorului, familia mea se lasă în genunchi pentru ultima oară. Machiajul mamei e de acum distrus, iar ea își șterge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
mea aruncând pocnitori. Pășesc pe rămășițele lor: hârtie roșie, paie galbene, păstăi verzi și fructe uscate colorate. Încerc să-mi țin bărbia ridicată pentru ca podoaba mea de păr să stea la locul ei. Sunt condusă și ridicată cu grijă în palanchin. Acum chiar că sunt precum un melc. Cu o mișcare care aproape că m-a aruncat de pe locul meu, cărăușii ridică lectica. Dincolo de poartă, caii au pornit la trap. Stegarii poartă flamuri cu dragon și umbrele galbene. Printre ei se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Eu sunt muntele rămas în urmă Ce te privește fericit. Amintirea despre noi, E dulce și desăvârșită. Amintirile mele sunt într-adevăr dulci și desăvârșite. Ele sunt tot ce am și pe ele le iau cu mine. De îndată ce simt că palanchinul se deplasează constant, deschid o fantă în draperia din spate și privesc afară. Familia mea nu se mai vede. Priveliștea e inundată de praf și de gărzi de ceremonie. Pe neașteptate, îl zăresc pe Kuei Hsiang. Este încă în genunchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
cu capul lipit de pământ. Inima mă trădează și izbucnesc precum o lăută chinezească, ce se sparge în toiul cântecului său fericit. 6 Nu apuc să văd mare lucru din festivități în ziua în care devin concubină imperială. Stau în palanchin și ascult clopotele care bat în turnurile de la Poarta Zenitului. Nuharoo e singura care intră pe Poarta Purității Celeste, principala intrare pe domeniul imperial. Noi, celelalte, intrăm prin porțile laterale. Palanchinul meu traversează râul Apei Aurii pe unul dintre cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
în ziua în care devin concubină imperială. Stau în palanchin și ascult clopotele care bat în turnurile de la Poarta Zenitului. Nuharoo e singura care intră pe Poarta Purității Celeste, principala intrare pe domeniul imperial. Noi, celelalte, intrăm prin porțile laterale. Palanchinul meu traversează râul Apei Aurii pe unul dintre cele cinci poduri existente. Râul marchează hotarul zonei interzise; fiecare pod reprezintă una dintre cele cinci virtuți confucianiste: loialitate, tenacitate, cinste, modestie și pioșenie. Intru apoi pe Poarta Conduitei Drepte într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
cele cinci poduri existente. Râul marchează hotarul zonei interzise; fiecare pod reprezintă una dintre cele cinci virtuți confucianiste: loialitate, tenacitate, cinste, modestie și pioșenie. Intru apoi pe Poarta Conduitei Drepte într-o altă curte, cea mai mare din Orașul Interzis. Palanchinul meu ocolește Sala Tronului, ale cărei enorme coloane sculptate și magnificul acoperiș etajat se înalță deasupra întinderii pure de marmură albă a Terasei Dragonului. Sunt lăsată jos la Poarta Freamătului Ceresc. E deja mijlocul după-amiezii. Au sosit și alte palanchine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Palanchinul meu ocolește Sala Tronului, ale cărei enorme coloane sculptate și magnificul acoperiș etajat se înalță deasupra întinderii pure de marmură albă a Terasei Dragonului. Sunt lăsată jos la Poarta Freamătului Ceresc. E deja mijlocul după-amiezii. Au sosit și alte palanchine: cele ale doamnelor Yun, Li, Soo, Mei și Hui. Fetele coboară în tăcere. Ne salutăm și apoi așteptăm. Eunucii vin să ne spună că împăratul Hsien Feng și împărăteasa Nuharoo au început ceremonia de nuntă. Mi se pare straniu. Deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
patul nupțial, care era făcut din lemn parfumat de santal. Mi-a descris cum a fost primită. Purta pe cap trei păsări phoenix din aur și era însoțită de eunucul-șef Shim, care îi ducea însemnele. După ce a coborât din palanchin, a mers prin Sala Binecuvântării Materne. A intrat apoi în iatacul nupțial, care se afla în Palatul Seninătății Pământești. În această cameră dulce mirositoare, Nuharoo s-a schimbat din costumul ei de un galben rece într-unul de un galben

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
vie și plină de avânt. Îmi închipui cum e să fiu apreciată de Majestatea Sa. Până la răsăritul soarelui totul e gata. Mă rog ca frumusețea mea să-mi aducă noroc. An-te-hai îmi spune că împăratul Hsien Feng va trimite un palanchin, iar eu îl aștept arzând de nerăbdare. An-te-hai îmi descrie unde voi merge și pe cine voi întâlni, subliniind faptul că reprezentațiile teatrale sunt un mod de petrecere a timpului preferat la Curte de generații. Ele au fost cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
bunătății mele, artistul a hotărât să păstreze pentru totdeauna în textul său noul vers. În opera Sala Yu-Tang de astăzi veți găsi „peștele care ajunge în plasa pescarului“ în loc de „oaia care se trezește în gura leului“. În timp ce așteptăm în continuare palanchinul Majestății Sale, îl întreb pe An-te-hai care este genul de operă popular în Orașul Interzis. — Opera din Peking. Ochii lui An-te-hai se luminează. Principalele sale melodii provin din operele Kun și Yiyang. Fiecare împărat sau împărăteasă și-a avut preferata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Hui. Toate splendid îmbrăcate, stau cu fețele împietrite. În spate și pe laterale stau prinții regali, familiile lor și alți invitați. Eunucul-șef Shim vine să mă întâmpine. Îmi cer scuze pentru întârziere, chiar dacă nu a fost din vina mea - palanchinul nu a venit la timp. Îmi spune că atâta vreme cât merg la locul meu fără să-mi deranjez soțul și soacra, nu e nici o problemă: — Majestatea Sa Împăratul nu pretinde niciodată cu adevărat prezența concubinelor sale, zice Shim. Asta mă face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ne vom revedea, vă dorim un anotimp liniștit! Soacra noastră iese fără ca măcar să încline din cap. — Palanchinele imperiale! strigă eunucul-șef Shim și cărăușii vin cu litierele noastre. În tăcere, ne înclinăm spre Nuharoo și apoi unele către altele. Perdeluța palanchinului meu e trasă jos. Mă lupt din greu cu amărăciunea și sunt rușinată de slăbiciunea mea. Nu folosește la nimic când îmi spun că a fost alegerea mea să intru în Orașul Interzis și că nu am nici un drept să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]